Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului.

Evrei 11.26



Moise (3) – Ocara lui Hristos

Observați însă ce a socotit Moise ca fiind mai de preț decât comorile Egiptului: „Ocara lui Hristos”! Nu doar ocara pentru Hristos, ci ocara lui Hristos. „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea” (Psalmul 69.9). Domnul Isus, într-un har perfect, S-a identificat cu poporul Său. A venit din cer aici jos, acoperindu-Și gloria, și a luat locul alor Săi, a mărturisit păcatele lor și a purtat judecata pentru ele pe lemnul blestemat. Acesta a fost devotamentul Lui voluntar: El nu doar a acționat pentru noi, ci S-a făcut pe Sine una cu noi, eliberându-ne astfel în mod desăvârșit de tot ceea ce era sau putea fi împotriva noastră.

Vedem deci cât de mult a împrumutat Moise din duhul și din gândirea lui Hristos, în ce privește poporul lui Dumnezeu. El se afla în mijlocul luxului și al demnității de la curtea lui faraon, unde „plăcerile păcatului” și „comorile Egiptului” îl înconjurau din belșug. Ar fi putut să se bucure de ele, dacă ar fi vrut. Ar fi putut să trăiască și să moară în mijlocul bogăției și al splendorii. Întreaga sa cale, de la început până la sfârșit, ar fi putut fi luminată de razele favorii împărătești. Aceasta însă n-ar fi fost „credință”; n-ar fi fost urmarea exemplului lui Hristos. Din poziția sa înălțată, i-a văzut pe frații săi îngenuncheați sub poveri deosebit de grele și credința l-a condus să înțeleagă faptul că locul său era împreună cu ei. Da, împreună cu ei, împărtășind ocara, robia, degradarea și durerea lor.

Dacă ar fi fost mânat doar de bunăvoință, de filantropie sau de patriotism, ar fi putut să-și folosească influența în sprijinul fraților săi. Ar fi putut probabil să-l convingă pe faraon să le ușureze povara și să le facă viața un pic mai ușoară, prin decrete date în favoarea lor. Acest fel de a lucra însă nu era potrivit și nu putea satisface o inimă care bătea alături de cea a lui Hristos.

Cititorul să cugete adânc la aceasta! Nu trebuie să ne mulțumim doar cu a dori binele poporului lui Dumnezeu, cu a sluji pentru el și cu a vorbi de bine despre el! Trebuie să ne identificăm pe deplin cu el, indiferent de cât de disprețuit și de batjocorit este!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Dumnezeu … care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos dintre cei morți, la o nădejde vie.

1 Petru 1.3



O nădejde vie

Învățătorul ceresc, Domnul Isus, a făcut din Petru o „piatră vie”, cu toate că în trecut fusese o „piatră de poticnire”. Și, mai mult decât atât, Domnul a făcut din Petru și un scriitor. Lucrarea aceasta a fost o confirmare a spuselor Domnului: „Vă voi da o gură și o înțelepciune …” (Luca 21.15). Astfel, fostul pescar a fost învrednicit prin harul dumnezeiesc să scrie două epistole.

Cea dintâi epistolă are la bază învățătura chemării cerești, în contrast cu chemarea pământească a iudeilor. Ea îi prezintă pe creștini ca fiind străini și călători pe pământ. Accentul este pus mai mult pe purtarea care se cuvine unui credincios. Domnul Isus, care a fost El Însuși străin și călător pe pământ, ne este prezentat ca Model în toate privințele. Acești creștini, străini și călători pe pământ, erau încurajați prin triumful lui Hristos în înviere și erau însuflețiți prin conștiența că le stă înainte o lume a luminii și a fericirii și că există o putere care îi va introduce în acea lume. Petru a trecut prin această experiență fericită. Puterea lui Dumnezeu ne păzește și ea lucrează susținând credința în inimă, în ciuda tuturor ispitelor și a încercărilor. Petru, care prezintă în special căile lui Dumnezeu față de această lume, îi privește pe credincioși ca având parte de această mântuire – de această glorie cerească – doar la arătarea ei, atunci când Dumnezeu va instaura autoritatea Sa asupra pământului în binecuvântare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAREA REUNIUNE DE FAMILIE – Fundația SEER

„Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)


În filmul „Heaven is for Real” (Raiul este real), Colton Burpo avea numai patru ani și a supraviețuit unei apendicite acute perforate. În următoarele câteva luni, el a povestit despre vizita sa în rai. A descris exact ce făceau părinții săi în timpul operației și a povestit despre oamenii pe care i-a întâlnit în cer – oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată pe pământ și despre care nu auzise niciodată. El i-a zis mamei sale: „Ai avut un bebeluș care a murit în burtica ta, nu-i așa?” Părinții lui n-au pomenit, niciodată, nimic despre acea sarcină; Colton era prea mic pentru a procesa vestea. Mama l-a întrebat: „Cine ți-a zis că am avut un bebeluș care a murit în burtă?” El a răspuns: „Ea mi-a spus, mami. Mi-a spus că a murit în burtica ta.” Apoi a adăugat: „Nu-i nimic mami. Ea e bine. Dumnezeu a adoptat-o.” Mama a spus: „Vrei să spui că Domnul Isus a adoptat-o.” El a răspuns: „Nu, mami. Tatăl ei a adoptat-o!” Privirea mamei s-a luminat și ea a întrebat: „Cum o chema? Ce nume avea micuța?” Colton, băiețelul de patru ani i-a zis: „Nu are niciun nume. Nu i-ați dat nume.” Și băiețelul și-a mai amintit ceva. Înainte de a merge la joacă le-a spus: „Oooo, ea a zis că abia așteaptă ca tu și tati să ajungeți în cer.”

Chiar acum în cer cineva spune același lucru despre tine, așteptând cu nerăbdare ziua în care familia lui Dumnezeu se va reuni. Nu ar trebui să fim încurajați de acest lucru? Biblia ne spune: „astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 30:1-14

Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse” (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară» (C.H.M).

Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce … întoarce-te la Mine” (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce …” (v.8).

Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede”. Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2.4). Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată” (v.11), iar tu prea mizerabil. Oricât de departe ai fi, Isus este foarte aproape de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!

Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14; de citit şi Ioan 13.17).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: