Mana Zilnica

12 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim și a trimis soli înaintea feței Sale; și ei, ducându-se, au intrat într-un sat de samariteni, ca să facă pregătiri pentru El. Și nu L-au primit, pentru că fața Lui era îndreptată să meargă la Ierusalim. Și ucenicii Săi, Iacov și Ioan, văzând aceasta, au spus: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie?”. Dar El, întorcându-Se, i-a mustrat și a spus: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți; pentru că Fiul Omului n-a venit ca să piardă viețile oamenilor, ci ca să le mântuiască”.
Luca 9.51-55

Samaritenii – Foc din cer

Nu numai că iudeii nu aveau legături cu samaritenii, însă vedem că samaritenii, de partea lor, nu ezitau să se răzbune pe iudei. Domnul era în drum spre Ierusalim, unde avea să sufere și să moară pentru cei păcătoși – fie ei iudei, samariteni sau dintre națiuni. Fiindcă Se îndrepta către Ierusalim, samaritenii din acel sat nu au vrut să-L primească.

Vedem apoi cât de puternice au fost resentimentele ucenicilor iudei. Domnul lor și ei, ucenicii Lui, fuseseră insultați. Această insultă trebuia pedepsită, gândeau Iacov și Ioan. Ei au făcut referire la ceea ce credeau a fi un exemplu din Scriptură. În apropierea acestor locuri, cu secole în urmă, Ilie, atunci când fusese tratat cu lipsă de respect, poruncise în două rânduri să cadă foc din cer și să-i mistuie pe cei care veniseră să-l prindă. Acești „fii ai tunetului” doreau să facă la fel. N-am dorit și noi de multe ori să procedăm așa?

Vedem acum felul în care se manifestă „blândețea și bunătatea lui Hristos”. El îi mustră pe cei doi ucenici, care nu știau de ce duh erau însuflețiți. Domnul mergea spre cruce, unde avea să moară pentru a salva viețile oamenilor, în timp ce Iacov și Ioan voiau să-i distrugă pe acei samariteni. Ce contrast izbitor între gândurile noastre și gândurile Lui, între căile noastre și căile Lui! Apoi Scriptura ne spune că au plecat în alt sat (versetul 56).

Noi trăim în vremea harului, în care Dumnezeu este îndelung-răbdător. El dorește ca niciun om să nu piară. Să căutăm să-I semănăm tot mai mult!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.”
Evrei 11.6

Religios sau credincios?

Fără să stea prea mult pe gânduri, episcopul l-a așezat pe frizer pe scaun și a luat briciul în mână.

– Dar dumneavoastră nu vă pricepeți, a reacționat șocat frizerul.
–    Domnule, vă promit că mă voi strădui și voi face tot ce îmi stă în putere să îmi fac bine treaba.
–    Dar străduința dumneavoastră nu este suficientă pentru mine!
–    Da, aveți dreptate, răspunse episcopul. În același fel, nici străduința  dumneavoastră  nu  este  suficientă  pentru Dumnezeu.Una dintre minciunile preferate ale lui satan este că oamenii pot fi mântuiți prin eforturi proprii, că străduințele, faptele bune sau religiozitatea sunt necesare pentru a-și câștiga favoruri înaintea lui Dumnezeu. Potrivit unui studiu efectuat de diferite organizații, 95% dintre locuitorii României se declară creștini. Dar ce fel de creștini? Creștini autentici sau numai cu numele? Este foarte important de știut de către toți cititorii, că un creștin autentic este acela care și-a pus încrederea, din inimă, în harul lui Dumnezeu arătat prin Fiul Său, este acela la care schimbarea în bine este vizibilă de către toți oamenii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ CE-I MAI BUN ÎN OAMENI

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Una din cele mai neplăcute neînțelegeri menționate în Scriptură s-a iscat între doi dintre cei mai de succes lucrători ai tuturor timpurilor: Pavel și Barnaba. De la ce-a pornit această divergență? Din cauza tânărului Ioan Marcu. Barnaba a dorit să-l ia cu ei în următoarea lor călătorie misionară, iar Pavel nu a dorit lucrul acesta. De ce? Se pare că Pavel nu era foarte încântat că Ioan Marcu își dorea timp liber pentru a-l petrece cu familia. Vedeți, uneori persoanele pasionale, precum Pavel, conduse de scop, nu văd lucrurile prea clar! Însă după un timp, Pavel  s-a răzgândit și a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat… Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:10-11).

Din această situație putem învăța trei lecții importante:

1) Fiecare merită încă o șansă. La urma urmelor, asta face Dumnezeu pentru tine în mod repetat. Atenție: când ești îngăduitor, poți fi rănit și dezamăgit, însă dacă dorești să semeni cu Hristos, este un risc pe care trebuie să ți-l asumi!

2) Nu toți au aceeași chemare. Poate persoana pe care te-ai supărat nu este chemată să facă ce ai fost tu chemat să faci, sau poate a fost chemată să facă altfel. Nu face din preferințele tale o condiție a dragostei, acceptării și interacțiunii cu alții.

3) Caută ce-i mai bun în alții, nu ce-i mai rău. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut.” Asta înseamnă că toți cei cu care avem de-a face au o „comoară”. În același timp este responsabilitatea ta să cauți această comoară și s-o prețuiești. În general vorbind, când oamenii se simt apreciați, ei au tendința să se ridice și să-ți împlinească așteptările.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 9.15-27

Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervin㠅 „pentru dragostea Domnului“ (v. 17): „pentru multele Tale îndurări“ (v. 18), „pentru Tine, … pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău“ (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune Îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26). Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit. El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:

1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani – a acestor 483 de ani (69×7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;

2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);

3. În sfârşit, într-un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor“, Antihristul (v. 27).

În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.

11 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu știu de ce se poticnesc.
Proverbe 4.18,19

Deși înainte de convertire a umblat în întuneric și în păcat, acum credinciosul este binecuvântat cu „lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Această lumină binecuvântată ridică inima deasupra împrejurărilor și aduce o bucurie negrăită. Totuși, ne aflăm încă într-o lume învăluită în întuneric, în care nu putem evita încercările, suferințele și nevoile.

În astfel de momente tindem să credem că lumina a scăzut în intensitate, însă nu este adevărat. Mai degrabă felul cum o percepem noi s-a schimbat, fiindcă nu-L ținem pe Domnul Isus înaintea ochilor noștri. Simțămintele noastre nu sunt un etalon de măsură aprobat de Dumnezeu. Lumina pe care ne-o dă El strălucește continuu și ne face să prețuim tot mai mult simplitatea adevărului divin și să tânjim după acel timp când nu va mai exista întuneric. Până atunci, lumina va continua să strălucească. Nu dorim noi venirea acelui timp mai mult decât atunci când ne-am întors la Domnul?

Pe lângă partea pozitivă a adevărului cu privire la cei credincioși, vedem că există și o parte negativă, deosebit de solemnă: „Calea celor răi este ca întunericul gros”. Fiindcă noi umblăm în lumină, ni se pare ciudat că cei nelegiuiți nu disting lucrurile care nouă ni se par atât de clare și atât de simple. „Ei nu știu de ce se poticnesc.” Ceea ce credincioșii recunosc a fi adevărul simplu este cu totul străin necredincioșilor. Ei se poticnesc de lucruri care pentru noi sunt elementare, iar poticnirea lor îi îndreaptă către pierzarea și întunericul veșnic. Acest lucru este într-un contrast trist cu „lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu”.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: «Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși.»”
Fapte 17.22

Religios sau credincios?

Episcopul John Taylor Smith (1860-1938) obișnuia să spună la întâlnirile de evanghelizare, pe care le organiza pentru folosul oamenilor, o întâmplare de care avusese parte într-o zi, în timp ce se afla la frizerie. În timp ce episcopul încerca să-i vorbească frizerului despre lucruri importante  care  țin  de  veșnicia  fiecărui  om,  frizerul,  foarte vorbăreț, părea că nu dă deloc atenție spuselor clientului său. În cele din urmă, episcopul l-a întrebat:-    Vă considerați un om religios?
–    Da, răspunse frizerul, mă străduiesc, fac tot ce îmi stă în putere să fiu un om religios.
Când episcopul a fost gata, a plătit, dar înainte de a pleca, i-a spus frizerului:
–    Observ că părul dumneavoastră este destul de lung și barba vă este cam neîngrijită. Cum se face că nu v-ați ocupat puțin și de înfățișarea dumneavoastră?
–    O, sunt atât de ocupat cu clienții, încât nu mai am timp și pentru mine.
–    Atunci, vă rog să luați loc și să mă lăsați să mă ocup puțin de dumneavoastră, spuse episcopul. Îmi va face plăcere să vă tund și să vă bărbieresc în timp ce vom continua discuția despre cele veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam” (Psalmul 90:1)

     La sfârșitul unei zile grele, te simți bine când vii acasă, într-un loc pe care îl știi – un loc  în care poți să-ți arunci papucii, să stai în halat și să nu-ți pese ce cred ceilalți. Spiritual vorbind, prezența lui Dumnezeu ar trebui să-ți fie măcar la fel de confortabilă. Cu timpul, vei învăța să te duci la El ca să primești putere, protecție și călăuzire. Dumnezeu dorește să nu uiți că ești în prezența Lui oriunde, și să fii conștient de apropierea Lui tot timpul. Noi ne gândim la Dumnezeu ca la un zeu cu care putem discuta, în loc să ne gândim la El ca la un loc în care să locuim. Dar Dumnezeu dorește să-L vedem ca pe Cel în care „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele Apostolilor 17:28).

Când Dumnezeu a călăuzit poporul Israel prin pustie, El nu apărea o dată pe zi și apoi dispărea. Nu, stâlpul de foc era prezent cu ei toată noaptea, iar stâlpul de nor era cu ei toată ziua. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată! Domnul Isus a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20). Psalmistul a zis: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (Psalmul 27:4). „Drăguț”, spui tu. „Și mie mi-ar plăcea să locuiesc în casa lui Dumnezeu, dar m-am blocat în lumea reală.” Deblochează-te! O singură decizie – a ta! – te ține departe de prezența Tatălui ceresc. Nu trebuie să-ți schimbi adresa, ci doar percepția!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 9.1-14

Acest frumos capitol ni-l arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea. De astă dată nu printr-o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. Din ele a aflat: 1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10…); 2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40…); 3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 Împăraţi 8.47…). Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne-am răzvrătit…“ (v. 5, 15; cap. 6.10). Însă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de-a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le-a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat-o noi (Psalmul 40.12).

10 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi.
Luca 22.31,32

Judecarea cărnii în cele mai mici lucruri este secretul pentru a fi păziți de cădere. Cunoașterea de sine este o lucrare neplăcută, însă foarte folositoare. Petru este cernut și trebuie să învețe că încrederea pe care o avea în sine însuși este chiar pricina căderii sale. La sfârșit, Domnul nu numai că-i restabilește sufletul, ci îl face și un canal al binecuvântării. Când ajungi să-ți cunoști nimicnicia, poți să-i ajuți pe alții. De aceea, Domnul îi încredințează lui Petru turma Sa.

Smerenia înaintea oamenilor este adesea cea mai bună dovadă a restabilirii înaintea lui Dumnezeu. Să presupunem că părtășia mea cu Dumnezeu este întreruptă; inima naturală spune: «Trebuie să rezolv problema înainte de a veni la Hristos». Însă El este plin de har și, dacă știu acest lucru, trebuie să vin la El îndată, așa cum sunt, după care să mă smeresc adânc înaintea Lui. În El și doar în El vom găsi ceea ce va restabili sufletele noastre.

Pentru a fi cu adevărat restabilit, credinciosul trebuie să recunoască punctul în care a căzut, momentul când sufletul său a abandonat comuniunea și a început să caute propria voie. Comuniunea cu Dumnezeu nu este în întregime restabilită și nici eul și voința proprie nu sunt complet zdrobite, până când credinciosul nu descoperă punctul în care inima sa a început să-și piardă sensibilitatea spirituală, căci prezența lui Dumnezeu ne face să simțim aceasta. Psalmistul nu spune că trebuie mai întâi să-și restabilească sufletul și apoi să vină la Dumnezeu, ci: „El îmi restabilește sufletul” (Psalmul 23.3). Drumul alunecos al păcatului este adesea străbătut cu pași repezi, fiindcă păcatul tinde să slăbească în suflet autoritatea singurelor lucruri care ne pot împiedica să comitem păcate încă și mai mari, anume Scriptura și conștiența prezenței lui Dumnezeu, care oferă Scripturii puterea practică asupra sufletului nostru.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22.6

Sfatul ziaristului

Ziaristul Chuck Colson a scris: Când am fost la Palatul Buckingham, prințul Philip m-a întrebat: Ce putem face cu criminalitatea aici in Anglia? Eu i-am răspuns: Trimiteți mai mulți copii la școala duminicală. El a crezut că glumesc. Dar am arătat un studiu al sociologului Christy Davies, care a descoperit că în prima parte a anilor cu începere de la 1800, societatea britanică a fost marcată de un nivel crescut de criminalitate și violență, care a scăzut semnificativ la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Ce a schimbat caracterul național al unui întreg popor? În acea perioadă, frecventarea școlii duminicale a crescut simțitor până în anul 1888, când 75% din copiii din Anglia au fost „înrolați” în aceste școli. De atunci, frecvența a început să scadă, fapt care a dus la creșterea criminalității și a dezordinii.

Dacă umplem sălile de școală duminicală, putem schimba inimi prin Cuvântul lui Dumnezeu și putem reface societatea. Înseamnă că acei copii nu se vor mai abate niciodată de pe calea cea bună? Nu, dar înseamnă că vor înțelege ce au învățat, își vor aminti bucuria de a fi în „casa Tatălui” și se vor întoarce, deoarece ei știu că vor fi primiți. Vor observa că tatăl fiului risipitor este un model extraordinar: i-a lăsat să plece, dar le-a oferit un loc de întoarcere, bucurându-se de revenirea lor…

Părinților, să aplicăm sfatul ziaristului, pentru binele veșnic al copiilor noștri!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE-ȚI BLOCHEAZĂ MINTEA?

„Mă gândesc la căile mele…” (Psalmul 119:59)

     Una din principalele căi pentru a izbuti în viață este să ai o abordare corectă a lucrurilor. Însă pentru aceasta trebuie să faci o evaluare a locului din care pornești. Acest lucru ar putea dura mai mult timp. În funcție de cât de bine te cunoști, poate fi chiar un lucru dificil. Este important să te analizezi obiectiv și să te separi de atitudinea ta. Scopul tău nu este să te condamni singur, ci să te vezi clar, așa încât să poți face schimbări pozitive în modul tău de a gândi. Când tăietorii de lemne profesioniști descoperă un baraj din bușteni pe un râu, se cațără într-un copac foarte înalt din apropierea râului pentru a vedea care este problema și pentru a găsi cauza. Ei caută „bușteanul-cheie” care a creat blocajul. Odată ce bușteanul va fi dat la o parte, râul are grijă de restul. O persoană neexperimentată va petrece ore, zile, chiar săptămâni mutând buștenii dintr-o parte în alta fără nici un rezultat. Ideea este că nu trebuie să-ți schimbi toată gândirea, ci doar cele câteva elemente care te împiedică să ai o abordare corectă a vieții. Când vei face această schimbare, viața ta va începe să curgă în direcția bună. Iată câteva întrebări care te vor ajuta să descoperi „bușteanul-cheie” care te ține pe loc. Cum te împaci cu tine însuți? În ce situații ai cea mai negativă părere despre tine însuți? Ce îți cauzează cele mai mari probleme în relațiile tale cu alții: nesiguranța, resentimentul, inferioritatea? Care sunt gândurile negative care îți controlează mintea constant? Acestea sunt întrebări importante, fiindcă ești „ca unul care îşi face socotelile în suflet”. (Proverbe 23:7). Dacă dorești să-ți schimbi viața în bine, roagă-L pe Dumnezeu să te facă conștient de lucrurile care blochează acest proces.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 8.15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care l-a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni – cea din Nord, a imperiului grec – atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să-L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?“ (Matei 16.26).

9 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iosafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea pridvorului celui nou; și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri? și nu ești Tu Cel care stăpânești peste toate împărățiile națiunilor? Și în mâna Ta este tăria și puterea și nimeni nu Ți se poate împotrivi”.
2 Cronici 20.5,6

Când Iosafat, împăratul lui Iuda, a vestit un post pentru tot poporul, pentru a căuta ajutorul lui Dumnezeu, au venit oameni din fiecare cetate pentru a se ruga. Acțiunile și cuvintele lui Iosafat ne învață câteva adevăruri importante cu privire la rezolvarea problemelor prin rugăciune:

1. Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre. Împăratul a afirmat că Dumnezeu este Cârmuitorul națiunilor, împotriva Căruia nimeni nu poate sta (versetul 6). Multe probleme trec dincolo de putința noastră de a le rezolva, însă pentru El nimic nu este imposibil (Matei 19.26). Dacă ne rugăm punând accentul pe măreția Lui, problemele noastre vor căpăta adevărata dimensiune.

2. Dumnezeu dorește să-i implice și pe alții în rugăciune alături de noi. Familii întregi din Iuda au răspuns la chemarea împăratului și au venit împreună înaintea lui Dumnezeu (2 Cronici 20.13). Rugăciunea a avut un rol central și în viața Bisericii primare (Fapte 2.42).

3. Prin rugăciune, Domnul ne va da o soluție la problemă. Răspunsul Său poate fi cel la care ne-am gândit sau unul cu totul neașteptat; El ne poate spune să așteptăm, rămânând în situația respectivă, fără să întreprindem ceva, sau ne poate îndruma să acționăm într-o direcție nouă. Oricum ar fi, călăuzirea din partea lui Dumnezeu va fi potrivit voii Sale perfecte. Domnul folosește orice prilej pentru a întări încrederea noastră în El și pentru a ne crește în dreptate.

Nu știm cât a așteptat poporul un răspuns, însă nu a acționat până nu a înțeles voia lui Dumnezeu. El le-a spus să nu se teamă, nici să nu se descurajeze, ci să se încreadă în El. Rugăciunea, de asemenea, ne aduce în prezența lui Dumnezeu, astfel încât să putem primi putere și călăuzire pentru încercările vieții.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi.”
Ezechiel 18.32

Să trăieşti fără Dumnezeu?

Unui tânăr i se ia permisul de conducere din cauza unui delict în circulație. El se întreabă: cum să trăiesc fără mașină?

Un om de patruzeci de ani, care a făcut carieră, trebuie din motive de sănătate să se retragă din profesie pentru scurt timp. Gândurile sale se rotesc în jurul întrebării: Cum să trăiesc fără succesele mele profesionale?

O femeie în vârstă nu mai poate să lucreze în jurul casei ei și de aceea trebuie să o vândă. Îngrijorată se întreabă: Cum să trăiesc fără grădina mea?

Toate acestea sunt situații care aruncă viața noastră de pe cursul obișnuit. Există totuși o întrebare care este mult mai importantă, dar care se pune mult mai rar: Cum putem să trăim fără Dumnezeu?

Mulți cred că pot să se descurce destul de bine fără El. Ei nu se interesează de cerințele Sale și își spun că pot fi fără El mai liberi și mai fericiți. Totuși, aceasta este o minciună a lui satan, care vrea să ne abată de la Dumnezeu și să ne arunce în nefericire. Noi oamenii avem nevoie de o legătură cu Creatorul nostru, pentru a putea duce o viață fericită și împlinită. De aceea Dumnezeu ne spune: Întoarceți-vă dar la Mine, și veți trăi!

Această întoarcere include pocăința de viața noastră încăpățânată și recunoașterea păcatelor noastre. Astfel ajungem la pace cu Dumnezeu, pentru că Fiul Său Isus Hristos a suferit și a murit la cruce pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUB CE LEGE EȘTI TU?

„Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:2)

     Tu spui: „Sunt atât de departe de standardele lui Dumnezeu! Oare va veni vreodată vremea când firea pământească își va înceta activitatea și nu mă va mai trage în jos?” Avem vești rele și vești bune. Vestea rea este că, la fel cum legea gravitației funcționează mereu, tot așa este și „legea păcatului” la care răspunde firea păcătoasă. Vestea bună este că putem accesa o lege mai înaltă după care să trăim. Aceasta se numește „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” care anulează „legea păcatului și a morții.” Legea gravitației spune că tot ce urcă trebuie să coboare. Însă atunci când te afli în avion, se aplică o altă lege – legea aerodinamicii. Iată cum funcționează: avionul se deplasează cu o anumită viteză, iar forța de tracțiune corespunzătoare îl face să părăsească raza de acțiune a atracției gravitaționale. Asta nu înseamnă că legea gravitației nu mai este legea gravitației. Înțelegi ideea?

Poate întrebi: „Care este legea Duhului”? Bună întrebare. Iată răspunsul. Când ești locuit de Duhul Sfânt și când te încrezi în puterea Sa și nu în a ta, ceea ce înseamnă să fii sensibil la călăuzirea Lui și să asculți de poruncile Lui, nu mai ești controlat de „legea păcatului și a morții”! Nu se pune problema să te străduiești mai tare, ci să te sprijini mai mult pe Duhul lui Dumnezeu care locuiește în tine și să primești de la El puterea de a trăi victorios.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 8.1-14

Noua viziune acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de-al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap“, adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8). Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului“ (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „fiar㓠(cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coarne“. Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoas㓠(Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-l va egala în mândrie şi în nebunie. Şi totuşi! … A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9-12).

8 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ridicați-vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului, și țara lui; începe, ia în stăpânire și intră în luptă cu el.
Deuteronom 2.24

Principiul important care răzbate aceste diferite instrucțiuni este faptul că, pentru Israel, orice lucru era stabilit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Nu era treaba lui Israel să cerceteze de ce trebuia să nu se atingă de stăpânirea lui Esau sau de cea a lui Lot, însă trebuia să ia în stăpânire ținutul lui Sihon. Israeliții trebuiau în mod simplu să facă ceea ce li se spunea. Dumnezeu face totul așa cum vrea El; Își are ochii ațintiți către pământ. Oamenii cred că El a uitat de această lume, însă nu este așa, binecuvântat să fie Numele Lui! El este, așa cum apostolul ne spune, „Domn al cerului și al pământului” și El a hotărât „timpuri rânduite și hotarele locuirii” oamenilor (Fapte 17.24,26).

Dumnezeu este Cârmuitorul suveran al lumii. El nu dă nimănui socoteală de ceea ce face. El ridică pe unul și coboară pe altul. El dispune de împărății, de tronuri, de guverne și acționează potrivit voii Sale. Însă, în același timp, El îi ține responsabili pe oameni pentru acțiunile lor, în diversele poziții în care providența Sa i-a așezat. Cârmuitorii și cei cârmuiți de ei, împărații, guvernanții, magistrații, judecătorii și toate clasele de oameni vor da, mai devreme sau mai târziu, socoteală înaintea lui Dumnezeu.

Împărații și magistrații vor trebui să dea socoteală de felul în care și-au folosit puterea care le-a fost încredințată și bogățiile care le-au trecut prin mână. Nobilii și cei bogați care și-au cheltuit averile și timpul cu ușurătate, în lux și în deșertăciune, vor trebui să dea și ei socoteală înaintea tronului de judecată al Fiului Omului. Ochii Lui sunt ca para focului și văd tot ceea ce este în inima omului; picioarele Sale sunt ca bronzul strălucitor, pentru a zdrobi, într-o judecată fără cruțare, tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.”
Iacov 1.19

Reguli de viaţă

Nu te baza numai pe propriul tău cap, ci urmează și un alt sfat, în mod deosebit sfatul acelora care se tem de Dumnezeu și înțeleg mai bine lucrul respectiv.
Nu te înghesui să vorbești mult. Ferește-te ca vorbirea ta să nu fie înțepătoare sau batjocoritoare.
Dacă vorbești despre Dumnezeu și Mântuitorul tău, atunci vorbește cu mare smerenie și respect. Rușinează-te ca să faci o zicală cu Numele Domnului Isus. Cine sfințește pe Dumnezeu în inima sa, nu Îl va defăima cu gura. Când vorbești despre tine, atunci vezi să nu fie în ea iubire de sine!
Fii curajos, vioi și cuo față veselă în toate împrejurările.
Nu citi pentru a omorî timpul cărți ușuratice și prostești. Un înțelept nu face ceva nechibzuit, când este prezent un domn mare sau un oarecare om onorabil – cu cât mai mult tu în prezența lui Dumnezeu.
Nu petrece timp de prisos cu îmbrăcatul și dezbrăcatul, dar mai puțin cu curățatul și împodobitul și privitul în oglindă. Nu fă nicio muncă, fie ea cât de mică, doar de suprafață și fără hărnicie. Tot ce vine de pe mâinile tale fă cu vioiciune și cu toată puterea. Nu fi leneș în ceea ce ai de făcut (Romani
12.11).
Nu fi nestatornic în lucrarea pe care intenționezi să o faci; căci nu poți pune deoparte ceea ce ai îi mâini fără voia Domnului.
Indiferent ce faci, vezi ca nimeni, mult mai puțin tu însuți, să-ți deranjeze pacea ta interioară și liniștea ta în Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE INTOLERANȚĂ!

„…Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Toleranța nu înseamnă doar să fii de acord și să accepți diferențele, ci presupune și acceptarea dreptului celeilalte persoane de a crede așa cum dorește și de a se comporta conform acestor convingeri. Unul dintre marile teste ale maturității spirituale este disponibilitatea noastră de a iubi și de a ne ruga pentru cei ale căror credințe și comportamente le considerăm inacceptabile. În loc să îi condamnăm pe cei care greșesc, ar trebui să îi tratăm ca pe un orb care se îndreaptă spre marginea unei stânci. Reacția noastră nu trebuie să fie de condamnare, ci de compasiune și de a încerca să-i oprim și să le arătăm o cale mai sigură.

Să ne înțelegem: compasiunea nu înseamnă compromis, la fel cum nu-L putem acuza pe Dumnezeu, care îi iubește pe păcătoși și urăște păcatul, de compromis. De ce nu-L imităm pe Tatăl nostru ceresc? În vremurile biblice, evreii au desconsiderat neamurile și le numeau „câini” (vezi Matei 15:26-28). Dar Isus a venit și a răscumpărat acei „câini” și i-a transformat în ucenici. Când Corneliu, care făcea parte dintre neamuri, l-a invitat pe iudeul Petru la el acasă, Petru a fost reticent la început, dar Dumnezeu l-a luminat. El a explicat: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Fapte 10:28).

Dumnezeu a dezrădăcinat tradițiile existente și a deschis noi oportunități pentru Evanghelie. Și Petru a continuat: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.” (Fapte 10:34-35). Nu cumva Dumnezeu dorește să extindă și granițele minții tale pentru slava Lui? Dacă ești deschis, El te va binecuvânta!

></iframe>

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 7.15-28

Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să-l imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a-l afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându-se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)…

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi „sfinţii locurilor preaînalte“, vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit. „epuizaţi“: v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18, 22; Apocalipsa 20.4). Iar ceea ce în versetul 14 I-a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile“ răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi-i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei (Psalmul 149.5-9).

7 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, în ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala a venit dis-de-dimineață la mormânt … A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus”.
Ioan 20.1,2

Ucenicul pe care îl iubea Isus

Ioan și Petru apar de multe ori împreună în această Evanghelie. Aici, în dimineața învierii, îi vedem alergând împreună spre mormânt, după ce Maria le adusese vestea că trupul Domnului dispăruse. Ei au pornit împreună, însă Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus, a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.

Ca aplicație, dacă trăim ca ucenici pe care Domnul îi iubește, aceasta ne va da energie să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Când un creștin nu are o siguranță deplină sau când privește la realizările lui, mai degrabă decât la harul divin, pentru a fi aprobat de Dumnezeu, pașii săi nu vor fi siguri și nu va avea energie să continue alergarea.

Ioan ajunge primul la mormântul gol și privește înăuntru, însă se oprește la intrare. Petru ajunge și el, însă intră imediat în mormânt. Ioan și Petru aveau personalități cu totul diferite. Ioan era înclinat către reflectarea liniștită, în timp ce Petru era impetuos; totuși, Dumnezeu i-a adus împreună într-o părtășie foarte strânsă. Ce minunat că Domnul folosește oameni cu temperamente foarte diferite! După cum în creația Lui vedem diversitate și complexitate, la fel stau lucrurile și printre cei pe care El îi cheamă să umble și să lucreze împreună pentru Hristos.

Evenimentele din dimineața învierii și din zilele care au urmat vor lucra schimbări fundamentale în viețile acestor doi prieteni. Petru în special va învăța că, atunci când dragostea noastră pentru Hristos falimentează, dragostea lui Hristos pentru noi nu va falimenta niciodată, nici chiar în ceasul cel mai întunecat al vieții noastre.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”
Coloseni 3.17

August Hermann Francke

Francke s-a născut în 22 martie 1663 în Lübeck. În 1679 a început studiul de teologie șia obținut în 1685 gradul de magistru în Leipzig. Pregătind o predică a ajuns la schimbarea decizională în viața lui. El trebuia să predice despre credința vie, pe care el însuși nu o cunoștea. În această stare a îngenuncheat și L-a rugat pe Dumnezeu să-l mântuiască.
Grija deosebită a lui Francke era pentru copiii neglijați. În 1695 cineva a pus în cutia de colectă pentru săraci, pe care a instalat-o în casa parohială, șapte guldeni. Cu această sumă modică, Francke a îndrăznit cu încredere în Dumnezeu să întemeieze o școală pentru săraci. El a cumpărat cărți și l-a pus pe un student sărac să-i învețe pe copii zilnic două ore. Cei mai mulți copii luau cărțile, le vindeau și nu se mai întorceau. Francke nu s-a lăsat însă descurajat. El a cumpărat cărți noi și le-a adunat după cursuri. Printr-o donație de 500 taleri a întemeiat încă în același an o casă de copii.
Alte realizări ale lui Francke au fost: în 1696 o instituție de instruire pentru învățători de școală gimnazială, în 1697 o școală în latină, în 1699 o farmacie, în 1701 o tipografie, editură și librărie, în 1712 instituția pentru răspândirea Bibliei și în 1721 un spital. În 8 iunie 1727 a fost chemat de Dumnezeu în veșnicie după o viață împlinită. În viața și lucrarea lui August Hermann Francke a stat principiul: Totul spre onoarea lui Dumnezeu și în slujba aproapelui!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEZVOLTĂ POTENȚIALUL COPILULUI TĂU

„Credinţa ta neprefăcută… s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice” (2 Timotei 1.5)

     Se spune că Timotei a devenit un slujitor al lui Dumnezeu când avea șaptesprezece ani. El a fost copilul spiritual al lui Pavel și succesorul său. Lucrul acesta a fost posibil datorită influenței celor două femei din viața lui: bunica sa Lois și mama sa Eunice. E interesant faptul că bunicul și tatăl său nu sunt menționați. Așadar, ca părinte chiar dacă ai rămas singur, tu poți crește un copil deștept și fericit.

Potrivit unui studiu realizat pe o perioadă de zece ani la Facultatea de Medicină din Harvard, există șase factori care au legătură cu capacitatea intelectuală a copilului:

1) Cea mai critică perioadă în dezvoltarea mentală a copilului este între opt și optsprezece luni.

2) De obicei, mama este cea mai importantă persoană din mediul copilului.

3) Cantitatea de limbaj „viu” adresat copilului între douăsprezece și optsprezece luni este absolut determinantă.

4) Copiii cărora li s-a dat acces liber în toate zonele de locuit din casă au progresat mult mai rapid decât aceia ale căror mișcări au fost restricționate.

5) Familia este cel mai important cadru în care se lucrează educația.

6) Cei mai buni părinți sunt cei care excelează în trei funcții cheie: sunt designeri și organizatori excepționali ai mediului propice pentru copiii lor; le permit copiilor să-i întrerupă timp de treizeci de secunde pentru a face schimb de impresii și de informații; și sunt disciplinatori fermi dar le arată în același timp o afecțiune profundă.

Cu alte cuvinte, își iubesc copiii, discută cu ei, îi tratează cu respect, îi expun la lucruri interesante, le organizează timpul, îi disciplinează în mod corect și îi cresc în familii puternice și stabile. Aceasta este o rețetă ce se aplică în timp, dar care produce copii deștepți și fericiți.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 7.1-14

Să reţinem schema cărţii Daniel. În primele şase capitole l-am văzut pe acest om al lui Dumnezeu trăind: ni s-a derulat filmul vieţii lui. În ultimele şase îl vom auzi vorbind: el va rosti profeţiile sale.

Este rândul lui Daniel să aibă un vis, a cărui temă generală este aceeaşi cu cea a visului lui Nebucadneţar din capitolul 2. De astă dată însă, cele patru monarhii succesive ale timpurilor naţiunilor sunt văzute sub înfăţişarea unor fiare. Babilonul este figurat prin leul cu picioare de vultur (comp. cu Ieremia 4.7; 49.19,22,30); Persia, prin ursul feroce; imperiul grec, prin leopardul rapid. Când însă este vorba de cea de-a patra fiară, care se iveşte „înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternic㓠(v. 7), nu există făptură atât de monstruoasă între animalele create pentru a i se putea prelua numele (cap. 2.40). Este vorba de imperiul roman, mai ales în forma pe care o va relua: cele zece coarne (sau zece împăraţi), cu cornul cel mic dominant. Acest din urmă corn îl reprezintă pe şeful imperiului, om vândut lui Satan, cu o inteligenţă fără pereche, pusă în slujba unei ambiţii nemăsurate, proferând blasfemii… „Am privit, până ce…“ (v. 9; comp. cu capitolul 2.34). „Cel Bătrân de zile“, adică Însuşi Dumnezeu, va distruge dintr-o dată această întrupare a spiritului rău, înainte să-I dea Fiului Omului „stăpânire şi glorie şi o împărăţie“ (v. 14).

6 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței.
Evrei 12.1,2

Epistola către Evrei este, într-un anumit sens, o lungă predică menită să-i încurajeze pe cei credincioși. Ea este de asemenea o frumoasă prezentare a Persoanei glorioase a lui Hristos și a lucrării Sale de răscumpărare, ca și a poziției și lucrării Sale prezente în cer. Inima scriitorului clocotește datorită dragostei față de Cel Preaiubit și, impresionat de măreția și de frumusețea Sa, limba lui „este ca pana unui scriitor iscusit” (Psalmul 45.1).

Scriitorul se așază de multe ori în rândul credincioșilor cărora le scrie. În mod evident, el nu se consideră mai bun decât ei și recunoaște că, fiind prizonier în Roma, avea nevoie de încurajare în aceeași măsură ca ei. El îi îndeamnă însă, pe ei ca și pe noi, să ațâțe flacăra dragostei lor pentru Domnul și a unora pentru ceilalți. Îndemnurile lui sunt la angajament, la implicare, la dedicare și la eforturi susținute, toate datorită dragostei pentru Domnul. Secretul era de a-și lua privirile de la ei înșiși, de la împrejurările și de la necazurile lor, și de a privi doar la El, la Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței. El este adevăratul Biruitor, fiindcă nimeni altul nu este ca El! El este de asemenea Exemplul nostru și Cel care ne încurajează să mergem înainte și să nu dăm înapoi.

Totul în viața creștină începe și se sfârșește cu Isus, fiindcă în Persoana Lui minunată se găsește tot ceea ce poate fi pentru gloria lui Dumnezeu. Toate lucrurile de care avem nevoie se găsesc în El. În curând, Domnul Isus va umple întreg universul cu Persoana Lui glorioasă. El a vorbit odinioară credincioșilor evrei, iar acum ne vorbește nouă, pentru a ne umple cu Sine Însuși.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„…Nicodim, un fruntaș aliudeilor… a venit la Isus noaptea și i-a zis: «Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu…»”
Ioan 3.1,2

Învăţătorul dumnezeiesc

Oamenii care Îl auzeau pe Învățătorul venit din cer erau așa de mirați și impresionați de învățătura Domnului Isus, încât voiau să-L oprească să nu plece de la ei. Ce avea Învățătorul ceresc, încât mulțimile mergeau după El? Domnul îi învăța ca Unul care avea putere. Învățătorul a depășit autoritatea profeților. El nu spunea: „Așa zice Domnul!”, ci „Așa vă zic Eu!” Domnul Isus Hristos vorbea cu autoritatea lui Dumnezeu.
Ucenicul Petru a fost primul care a constatat puterea cuvintelor Mântuitorului. Învățătorul era în barca lui Petru și la un moment dat i-a spus să arunce plasa de pescuit. Petru știa că acolo nu sunt pești – se străduise toată noaptea și nu prinsese nimic –, dar la cuvântul Domnului Isus, a aruncat plasa. Îndată au năvălit în plasă o mulțime de pești, așa cum Petru nu mai văzuse. Astfel a văzut Petru puterea cuvintelor Învățătorului ceresc!
Învățătorul ne cheamă să mergem la El pentru a ne da odihnă pentru sufletele noastre. Şi tot de la El putem învăța tot ce avem nevoie să știm în călătoria noastră spre cer. Cuvintele Domnului sunt duh și viață. Dumnezeiasca Lui putere ne dăruiește tot ce privește viața și evlavia. Ascultând învățăturile Domnului și Mântuitorului nostru vom ajunge la fericita concluzie: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” și că Isus Hristos este un Învățător venit de la Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ CEARTA!

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare  și tot felul de fapte rele” (Iacov 3:16)

     Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. De multe ori pornește de la un „eu” inflamat și te duce la comparație, competiție și condamnare. Același lucru îl subliniază Iacov: „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.” Așadar, fii veghetor în ce privește cearta! Și când își ițește capul – retează-i-l! Biblia ne avertizează: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă vrei ca astăzi să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Este posibil lucrul acesta de fiecare dată? Nu, dar cu cât înveți mai repede s-o faci, cu atât mai bine îți va merge. Când Dumnezeu îți spune „să întorci și celălalt obraz,” sau „să-ți vezi bârna din ochi”, sprijină-te pe harul Său și fă-o. Roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta în această situație!” – și El ți-o va da. „Înţelepciunea care vine de sus, este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18). Concluzie: Dacă vrei să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta – evită cearta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 6.16-28

În groapa cu lei se reînnoieşte minunea din cuptorul cu foc, de la capitolul 3. Omul lui Dumnezeu este cruţat de colţii fiarelor, precum odinioară cei trei prieteni ai săi de arşiţa flăcărilor. Şi Evrei 11.33,34 ne dezvăluie secretul lor comun: prin credinţ㠅 „au astupat gurile leilor, au stins puterea focului“. S-ar putea întreba cineva de ce Dumnezeu pe aceşti slujitori i-a scăpat, în timp ce pe alţii i-a lăsat să-şi piardă viaţa pe ruguri sau în arene, ca martiri (compară cu Evrei 11.37). Aceasta a fost, înainte de orice, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate puterea cu care i-a protejat pe martorii Săi; El Se găseşte aici angajat vizavi de Darius. Acest episod din viaţa profetului corespunde cuvânt cu cuvânt experienţei descrise în Psalmul 57 (v. 4, 5 şi solemnul verset 6).

Cât de mult ne face Daniel să ne gândim la Domnul Isus! Credincios de la început până la sfârşit, aşa a fost Hristos. Era străin, despărţit de lume şi totuşi mereu gata să facă în ea un bine, să descopere gândul lui Dumnezeu. Ca şi Daniel, El n-a oferit nicio ocazie pentru vreo acuzaţie şi a fost condamnat fără motiv, tocmai din cauza credincioşiei Sale (comp. cu v. 4). Însă El a ieşit triumfător din moarte (acest domeniu al leului răcnind; Psalmul 22.13,21), care va fi partea celor răi. Da, glorie Răscumpărătorului nostru!

5 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se feri de îmbrățișare.
Eclesiastul 3.1,5

Eclesiastul și creștinul

Ideea de a îmbrățișa pe cineva poate fi privită în două feluri.

Într-un sens, ea reprezintă felul poetic de a descrie intimitatea dintre două persoane. Există un timp pentru a îmbrățișa și, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, aceasta are loc în cadrul căsătoriei. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup” (Geneza 2.24). Apostolul Pavel tratează acest subiect în 1 Corinteni 7.1-5. Trăirea potrivit ordinii lui Dumnezeu în creație va fi spre binecuvântarea reciprocă a soțului și a soției. Dar, dacă cineva se complace în relații intime în afara căsătoriei, aceasta înseamnă păcat și are ca rezultat doar durere și dezastru. Prin urmare, există un timp pentru a ne feri de îmbrățișare.

Îmbrățișarea poate fi și mijlocul de a arăta prețuirea pentru cineva, iar în mijlocul celor credincioși se poate spune că există, în general, un timp pentru a îmbrățișa. Domnul a spus: „Vă dau o poruncă nouă, să vă iubiți unii pe alții … Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenici ai Mei” (Ioan 13.34,35). Din nefericire însă, se poate ivi printre cei credincioși și un timp pentru a se feri de îmbrățișări; de exemplu, atunci când cineva trebuie pus sub disciplină (1 Corinteni 5.11). Ce minunat este ca, într-un astfel de caz, harul lui Dumnezeu să-l conducă pe cel care a păcătuit la pocăință și la restabilire! După restabilirea lui, va veni din nou „timpul pentru a îmbrățișa”.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”
Isaia 1.18

Substanţa chimică pentru curăţat petele

Era agitație la târg! Diversele oferte atrăgeau mulți oameni! Vânzătorii își lăudau marfa. Cu câteva calendare evanghelistice mergeam și eu de la stand la stand. Cineva face o demonstrație: o substanță chimică pentru curățat petele. Cerneală, fructe, grăsime, pete de vopsea dispar fără urmă de pe cămăși și cravate. Tot ce s-a pătat devine perfect de curat. „Substanța este într-adevăr fantastică.” Vânzătorul zâmbește. „M-ați convins. Dar știți cum aș putea să scot petele din sufletul meu, vreau să spun, cum se poate curăți un om de păcatele sale? Vă spun eu: Este Vestea Bună despre Domnul Isus Hristos, cuvântul crucii. Ea trebuie acceptată. Cine pleacă acum fără să cumpere substanța sau uită tubul în dulap, aceluia nu-i ajută la nimic. Petele rămân. Tot așa este cu Vestea Bună a Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu.” – Deschid arbitrar calendarul evanghelistic. Întoarcerea fiului pierdut este tema de astăzi: Recunoașterea vinei lui, întoarcerea sa adevărată, dragostea tatălui, care se uită după el și îl ia în brațe. Întoarcerea de la troaca porcilor în casa tatălui! „Vedeți,  tot  așa  vine  în  dragoste  și  har  Dumnezeu  în  întâmpinarea păcătosului, care este gata să își recunoască păcatele.  –  Doriți  acest  calendar?”  –  „Da”,  răspunde vânzătorul și ca recompensă îmi dăruiește un tub mare cu substanță chimică pentru curățat petele. Ceva au comun ambele mijloace: ele trebuie folosite, altfel nu ajută la nimic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

URMĂREȘTE SCHIMBAREA!

„…Ca să fiţi desăvârşiţi…” (Iacov 1:4)

     Dacă te gândești serios să-ți schimbi modul de viață, de la un expert în leadership am obținut următoarele sfaturi: „Nu te schimba numai cât să scapi de probleme – schimbă-te cât să le poți rezolva. Nu-ți schimba numai circumstanțele pentru a-ți face viața mai bună – schimbă-te pe tine însuți ca să-ți îmbunătățești circumstanțele. Nu continua să faci aceleași lucruri învechite, așteptând rezultate diferite – obține rezultate diferite făcând ceva nou. Nu te uita la schimbare ca la un lucru greu ce trebuie făcut – ci ca la ceva util ce poate fi făcut. Nu te codi să plătești prețul schimbării – căci dacă n-o faci, vei plăti prețul faptului că nu te-ai schimbat niciodată.” Biblia spune: „Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” Formarea caracterului este un proces lent; nu te aștepta să fie ușor. Când încerci să scapi de greutățile vieții, scurtcircuitezi procesul, îți amâni creșterea și ajungi să ai o durere mai mare – acea durere nefolositoare care însoțește negarea și evitarea. O scrisoare a fost returnată oficiului poștal care a trimis-o, iar pe plic erau scrise următoarele cuvinte: „Destinatarul decedat.” Datorită unei omisiuni, scrisoarea a fost retrimisă la aceeași adresă. De data aceasta scrisoarea a fost returnată cu următoarele cuvinte: „Destinatarul este încă decedat!” Să fim sinceri, nici unuia dintre noi nu-i place schimbarea; facem tot ce ne stă în putere pentru a o evita. Ne dorim o îmbunătățire, însă nu dorim să plătim prețul aferent. Asta este o problemă, deoarece nu vei deveni niciodată ceea ce intenționează Dumnezeu să fii – rămânând așa cum ești! Nu e suficient să-ți dorești schimbarea și să fii deschis la ea, trebuie s-o urmărești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 6.1-16

Imperiul „capului de aur“ a trecut într-o singură noapte. Prezent la formarea lui, Daniel a asistat şi la căderea lui, şaptezeci de ani mai târziu. Şi îl regăsim pe profet, bătrân la peste nouăzeci de ani, dominând evenimentele şi persoanele. El nu este mai impresionat de strălucirea omului, cum este de prăbuşirea lui. Deşi străin (atât din punct de vedere moral, cât şi în sens propriu), el i-a slujit cu tot atâta conştiinciozitate şi pe îngâmfatul Nebucadneţar, şi pe lumescul Belşaţar şi, cum va face acum, pe slabul Darius (comp. cu 1 Petru 2.18…). Această fidelitate atrage asupra lui încrederea suveranului, dar totodată şi invidia colegilor. Ei uneltesc împotriva lui, iar împăratul, indus în eroare de demersul lor ipocrit, îşi semnează decretul irevocabil. Daniel însă, slujitorul său atât de bun, n-a putut să se supună acestui decret. Şi, în adevăr, a fost nevoie ca acest complot să fie ţesut, pentru ca noi să putem afla că omul lui Dumnezeu avea un obicei sfânt. De trei ori pe zi, el îngenunchea în camera lui, pentru a-L chema pe Dumnezeul său (1 Împăraţi 8.48,50 şi Psalmul 55.17).

Dragi prieteni, noi astăzi putem să ne punem pe genunchi ori de câte ori dorim, fără să fim hărţuiţi. Să facem uz de acest privilegiu, pentru a găsi în el, ca şi Daniel, izvorul tainic al puterii şi al înţelepciunii!

4 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Făcându-ne cunoscut taina voii Sale.
Efeseni 1.9

Dacă cineva spune că nu vrea să cunoască taine, răspunsul meu este că nu vrea să cunoască ceea ce Dumnezeu dorește să-l învețe. Dumnezeu, în bunătatea Sa perfectă, ne-a oferit mântuirea, după care ne-a dezvăluit toate aceste adevăruri prețioase – „Făcându-ne cunoscut taina voii Sale”. Această taină nu înseamnă ceva ce nu putem înțelege, ci ceva despre care nu am fi putut cunoaște nimic înainte ca Dumnezeu să ne reveleze.

Nimeni să nu spună: «Tot ce vreau să știu este că sunt mântuit». Dorința noastră trebuie să fie de a cunoaște tot ceea ce Dumnezeu binevoiește să ne învețe. Cuvântul „taină” înseamnă ceea ce Dumnezeu a găsit cu cale să țină secret, ceva ce înainte nu a fost revelat, dar care acum, după ce a fost revelat, este perfect inteligibil. Semnificația cuvântului „taină”, așa cum lume îl folosește, este cu totul diferită de cea pe care o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Există multe lucruri minunate în profeții, însă ele nu sunt numite „taine”. În Noul Testament există multe „taine” explicate, precum cele ale împărăției cerurilor (Matei 13.11). Babilonul, de asemenea, este numit o taină (Apocalipsa 17.5).

Dumnezeu va uni toate lucrurile din cer și de pe pământ sub domnia lui Hristos. El nu intenționează ca cerurile, așa cum sunt acum, să fie complet despărțite de pământ, ci să aibă un sistem unitar al gloriei cerești și pământești, sub autoritatea lui Hristos – aceasta este taina voii Lui. Este însă ceva mai mult decât atât. El dorește ca noi să avem parte la glorie împreună cu Hristos. Există două mari părți ale tainei voii Sale. Prima este Hristos, iar a doua este Adunarea: „Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos și la Adunare” (Efeseni 5.32). Nu Adunarea este taina, ci „Hristos și Adunarea”. Adunarea este doar o parte subordonată a tainei, fiindcă ea aparține lui Hristos, Capul ceresc peste toate lucrurile.

W Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Orice făptură este ca iarba… iarba se usucă, floarea cade…, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”
Isaia 40.6-8

Biblia

În anul 303 d.H., împăratul Diocletian a emis un decret, care corespundea unei declarații de război – nu împotriva unui dușman de-al său, ci împotriva unei cărți: Biblia. În acest decret reglementa, ca toți care posedă o Biblie să fie omorâți.

Ca urmare, mulți creștini au trebuit să-și dea viața, și fiecare Biblie care se găsea, era arsă. După un anumit timp, Diocletian a fost convins că și-a atins scopul. El era de părere că această carte a creștinilor era stârpită pe deplin din împărăția sa. De aceea a ridicat un stâlp cu inscripția:

„Numele creștinilor s-a stins!”

Dar Diocletian s-a înșelat puternic. 22 de ani mai târziu, Constantin, un împărat succesor, s-a întors la Dumnezeu. Imediat a ordonat lui Eusebiu să întocmească 50 de copii ale Bibliei.

De ce nu a reușit Diocletian să distrugă Biblia? Pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși veghează, ca Cuvântul Său să rămână veșnic. De-a lungul timpului, Biblia a fost prigonită de multe ori. Astăzi, ea se tipărește și se răspândește în fiecare an în milioane de exemplare.

Această carte a avut, ca nicio altă carte, o mare influență asupra noastră, a oamenilor. Ea a dat multă mângâiere și a schimbat nenumărate vieți înspre bine. Biblia te poate schimba și pe tine, dacă o citești regulat și crezi mesajul ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU CREȘTEREA SPIRITUALĂ

„…Până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19)

     Astăzi vom vorbi despre trei căi scripturale care te vor ajuta să crești și să te maturizezi spiritual:

1) Conceperea. Aceasta este rezultatul uniunii dintre două persoane care se iubesc. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine este clară și convingătoare (vezi 1 Ioan 3:1); dar tu, cât de mult Îl iubești? (citește pentru asta Ioan 21:15).

2) Formarea. Pavel scrie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi.” Dumnezeu știe care sunt testele și încercările necesare pentru a produce în tine caracterul lui Hristos, și va face tot posibilul ca lucrul acesta să se întâmple.

3) Strădania. Când ești pregătit pe deplin să pui în negoț ceea ce a pus Dumnezeu în tine, va trebui să dai la o parte toate lucrurile negative pe care ți le-au făcut sau ți le-au spus alții. Trebuie să lupți împotriva atacurilor lui Satan indiferent de natura lor; amintiri dureroase, sentimente de deznădejde sau stimă de sine scăzută. Poate dușmanul a încercat ani la rând să te dea la o parte, să te facă să dai înapoi sau să te doboare, însă Dumnezeu îți va da putere să aduci la viață ceea ce a pus în tine. Și iată încă un lucru la care să te gândești: când se naște un copil, totul în familie se schimbă. La fel se întâmplă și cu tine. Când aduci la viață ceea ce a pus Dumnezeu în tine, toate lucrurile din viața ta vor fi schimbate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este o binecuvântare „ce dă peste”; va atinge fiecare domeniu al existenței tale. La fel cum o mamă își dă seama că este însărcinată, tot așa este și în domeniul spiritual. Așadar, nu ezita să aduci la viață ce a fost pus în tine. Acum e vremea potrivită s-o faci!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 5.13-31

Este pentru a treia oară când, într-un moment critic, Daniel intră în scenă pentru a interpreta gândul lui Dumnezeu. Aici însă ne aflăm în cel din urmă sfert de ceas al istoriei Babilonului şi omul lui Dumnezeu nu se foloseşte nicidecum de vreun menajament când este vorba să anunţe prăbuşirea acestuia. Belşaţar nu ţinuse cont de mărturia tatălui său (v. 22). Acum lui Daniel nu-i revine altceva decât să-i traducă sentinţa irevocabilă. Trei cuvinte Îi sunt suficiente lui Dumnezeu pentru a regla soarta Babilonului şi a împăratului acestuia. „Mene, mene“, numărat şi renumărat. Să admirăm această repetiţie! Este ca şi cum Dumnezeul cel drept Îşi verifica cu grijă bilanţul înainte de a lua hotărârea finală (comp. cu Geneza 18.21).

Cântărit! Ah, acest monarh uşuratic împreună cu demnitarii lui, „puşi în cumpănă, … sunt mai puţin decât o suflare“ (Psalmul 62.9)! În final, împărţit! Cel Preaînalt, care „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor“, va da altuia împărăţia (cap. 4.17). Istoria ne relatează cum Cirus Persanul, deturnând cursul Eufratului (care traversează Babilonul), s-a servit de albia uscată a acestuia pentru a se introduce cu soldaţii în cetate, în puterea nopţii, profitând de dezmăţul din palat. Fie ca această istorie solemnă să ne slujească şi nouă drept învăţătură! Să veghem şi să fim treji, pentru a nu fi surprinşi la venirea Domnului.

3 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și trebuia ca El să treacă prin Samaria … Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?”, pentru că iudeii nu au relații cu samaritenii … Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce știm, pentru că mântuirea este de la iudei … Noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Ioan 4.4,9,22,42

Samaritenii – Apa vie

În zilele lui Hristos, iudeii nu aveau legături cu samaritenii și adesea ocoleau țara acestora atunci când călătoreau din Iudeea în Galileea. Însă Domnul nostru binecuvântat n-a procedat așa. El trebuia să treacă prin acel ținut disprețuit, fiindcă era acolo o femeie păcătoasă care avea nevoie de „apa vie”. Obosit de călătorie, Isus a petrecut timp vorbind cu această femeie păcătoasă, în a cărei inimă exista o nevoie profundă. În urma acestei convorbiri, femeia a ajuns să înțeleagă cine era ea însăși și cine era acest Om de la fântână: un Iudeu, un Profet, Hristosul Însuși!

Domnul știa foarte bine cine și ce fel de femeie era aceasta. Oferindu-i apa vie, El i-a câștigat inima. Spunându-i să se ducă și să-și cheme bărbatul, El i-a atins conștiința. Învățând-o cu privire la ceea ce Tatăl căuta, El a condus-o dincolo de conceptele ei false cu privire la închinare, făcând-o să înțeleagă lucrurile de care noi, creștinii, ne bucurăm astăzi. Descoperindu-Se ei ca Mesia cel promis, El a făcut-o să-și lase găleata la fântână și să dea mărturie despre El oamenilor din cetate.

Toate acestea erau de neînțeles pentru ucenici. Ideea că mântuirea acestei femei samaritene constituia hrană pentru sufletul Stăpânului lor era foarte ciudată pentru ei. Domnul nu le împărtășea simțămintele împotriva samaritenilor. Mulți dintre aceștia au crezut datorită mărturiei femeii. Ei L-au rugat să mai stea la ei, iar El a rămas acolo încă două zile. Mult mai mulți au crezut în El datorită cuvântului Aceluia pe care acum Îl recunoșteau ca fiind Mântuitorul lumii.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciume, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer.”
Luca 21.11

Semnele atotputerniciei

La 19 mai 1780, în nord-estul Statelor Unite și în Canada, soarele s-a întunecat și luna nu și-a mai dat lumina ei. Un ziar din Boston scria cum, în plină zi, „cocoșii cântau, răspunzând unul altuia așa cum fac ei de obicei noaptea. Sitarii, care sunt păsări de noapte, fluierau așa cum fac numai la întuneric. Broaștele orăcăiau. Pe scurt, era apariția miezului nopții la miezul zilei.” Se spune că o coală de hârtie albă, ținută la câțiva centimetri de ochi, era tot atât de invizibilă ca și cea mai neagră catifea. Vacile și-au părăsit pășunile lor și mergeau greoi spre casă pentru a fi mulse. Păsărelele și păsările de curte și-au căutat locul lor de culcare și au adormit cu capetele plecate. Oamenii vorbeau în șoaptă. Au aprins lămpi în case și, pe măsură ce întunericul creștea tot mai mult înspre miezul zilei, un mare număr dintre ei au căzut pe genunchi acasă sau în biserici și au înălțat rugăciuni fierbinți.

Este foarte interesant comportamentul multor oameni în vechime ca și în zilele noastre. Întotdeauna când apar semne ale atotputerniciei lui Dumnezeu în natură, oamenii își aduc aminte să se roage sau să frecventeze biserica; apoi uită totul și omul își continuă viața nepăsător ca și mai înainte. Ar fi de un folos veșnic ca de astăzi înainte să ne punem încrederea în Dumnezeu, care este Stăpân peste natură și care vrea să ne călăuzească pe cărarea vieții până vom ajunge în veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCERCA SĂ FII PE PLACUL TUTUROR!

„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?” (Galateni 1:10)

     Avem adesea tendința de a cădea într-una din cele două capcane:

1) Ne gândim prea mult la noi înșine. Harry Truman a ajuns președinte după moartea lui Franklin Roosevelt. A fost momentul în care Sam Rayburn, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, l-a luat deoparte și i-a zis: „De acum înainte vei fi înconjurat de mulți oameni care îți vor spune ce om deosebit ești. Dar Harry, tu știi – și o știu și eu! – că nu ești!” Truman a pus la suflet acest sfat și a devenit un președinte cu adevărat extraordinar. Pentru a avea succes în misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu în viață, îți trebuie două lucruri – dependență de Dumnezeu și încredere în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Câtă vreme cele două lucruri sunt la locul lor, vei reuși.

2) Ne gândim prea puțin la noi înșine. Mulți dintre noi ne-am făcut un scop din a schimba opinia celor din jur despre noi și a dovedi că suntem valoroși. Până nu încetezi să mai fii de acord cu opiniile celor care te critică, vei rămâne închis într-o închisoare făcută de tine însuți. Când opinia criticului tău devine opinia ta, ai ridicat o închisoare în sufletul tău, și în ea se află un singur deținut – tu. De fapt, se poate ca cei pe care ai încercat să-i impresionezi toată viața să nu fie impresionați. Și trebuie să accepți că din perspectiva lui Dumnezeu nu contează! Pentru a reuși, trebuie să fii capabil să lucrezi cot la cot cu alții fără a te lăsa controlat de stările lor de spirit și de opiniile lor.

De aceea Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?… Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” Deci, fii pe placul lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 5.1-12

Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastr㠄luminat㓠şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a-şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune … până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului“ (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare… Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai-marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu-l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa-mamă însă va şti să-l desemneze. Cum nici pe departe nu s-ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.