Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ridicați-vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului, și țara lui; începe, ia în stăpânire și intră în luptă cu el.
Deuteronom 2.24

Principiul important care răzbate aceste diferite instrucțiuni este faptul că, pentru Israel, orice lucru era stabilit prin Cuvântul lui Dumnezeu. Nu era treaba lui Israel să cerceteze de ce trebuia să nu se atingă de stăpânirea lui Esau sau de cea a lui Lot, însă trebuia să ia în stăpânire ținutul lui Sihon. Israeliții trebuiau în mod simplu să facă ceea ce li se spunea. Dumnezeu face totul așa cum vrea El; Își are ochii ațintiți către pământ. Oamenii cred că El a uitat de această lume, însă nu este așa, binecuvântat să fie Numele Lui! El este, așa cum apostolul ne spune, „Domn al cerului și al pământului” și El a hotărât „timpuri rânduite și hotarele locuirii” oamenilor (Fapte 17.24,26).

Dumnezeu este Cârmuitorul suveran al lumii. El nu dă nimănui socoteală de ceea ce face. El ridică pe unul și coboară pe altul. El dispune de împărății, de tronuri, de guverne și acționează potrivit voii Sale. Însă, în același timp, El îi ține responsabili pe oameni pentru acțiunile lor, în diversele poziții în care providența Sa i-a așezat. Cârmuitorii și cei cârmuiți de ei, împărații, guvernanții, magistrații, judecătorii și toate clasele de oameni vor da, mai devreme sau mai târziu, socoteală înaintea lui Dumnezeu.

Împărații și magistrații vor trebui să dea socoteală de felul în care și-au folosit puterea care le-a fost încredințată și bogățiile care le-au trecut prin mână. Nobilii și cei bogați care și-au cheltuit averile și timpul cu ușurătate, în lux și în deșertăciune, vor trebui să dea și ei socoteală înaintea tronului de judecată al Fiului Omului. Ochii Lui sunt ca para focului și văd tot ceea ce este în inima omului; picioarele Sale sunt ca bronzul strălucitor, pentru a zdrobi, într-o judecată fără cruțare, tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.”
Iacov 1.19

Reguli de viaţă

Nu te baza numai pe propriul tău cap, ci urmează și un alt sfat, în mod deosebit sfatul acelora care se tem de Dumnezeu și înțeleg mai bine lucrul respectiv.
Nu te înghesui să vorbești mult. Ferește-te ca vorbirea ta să nu fie înțepătoare sau batjocoritoare.
Dacă vorbești despre Dumnezeu și Mântuitorul tău, atunci vorbește cu mare smerenie și respect. Rușinează-te ca să faci o zicală cu Numele Domnului Isus. Cine sfințește pe Dumnezeu în inima sa, nu Îl va defăima cu gura. Când vorbești despre tine, atunci vezi să nu fie în ea iubire de sine!
Fii curajos, vioi și cuo față veselă în toate împrejurările.
Nu citi pentru a omorî timpul cărți ușuratice și prostești. Un înțelept nu face ceva nechibzuit, când este prezent un domn mare sau un oarecare om onorabil – cu cât mai mult tu în prezența lui Dumnezeu.
Nu petrece timp de prisos cu îmbrăcatul și dezbrăcatul, dar mai puțin cu curățatul și împodobitul și privitul în oglindă. Nu fă nicio muncă, fie ea cât de mică, doar de suprafață și fără hărnicie. Tot ce vine de pe mâinile tale fă cu vioiciune și cu toată puterea. Nu fi leneș în ceea ce ai de făcut (Romani
12.11).
Nu fi nestatornic în lucrarea pe care intenționezi să o faci; căci nu poți pune deoparte ceea ce ai îi mâini fără voia Domnului.
Indiferent ce faci, vezi ca nimeni, mult mai puțin tu însuți, să-ți deranjeze pacea ta interioară și liniștea ta în Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE INTOLERANȚĂ!

„…Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Toleranța nu înseamnă doar să fii de acord și să accepți diferențele, ci presupune și acceptarea dreptului celeilalte persoane de a crede așa cum dorește și de a se comporta conform acestor convingeri. Unul dintre marile teste ale maturității spirituale este disponibilitatea noastră de a iubi și de a ne ruga pentru cei ale căror credințe și comportamente le considerăm inacceptabile. În loc să îi condamnăm pe cei care greșesc, ar trebui să îi tratăm ca pe un orb care se îndreaptă spre marginea unei stânci. Reacția noastră nu trebuie să fie de condamnare, ci de compasiune și de a încerca să-i oprim și să le arătăm o cale mai sigură.

Să ne înțelegem: compasiunea nu înseamnă compromis, la fel cum nu-L putem acuza pe Dumnezeu, care îi iubește pe păcătoși și urăște păcatul, de compromis. De ce nu-L imităm pe Tatăl nostru ceresc? În vremurile biblice, evreii au desconsiderat neamurile și le numeau „câini” (vezi Matei 15:26-28). Dar Isus a venit și a răscumpărat acei „câini” și i-a transformat în ucenici. Când Corneliu, care făcea parte dintre neamuri, l-a invitat pe iudeul Petru la el acasă, Petru a fost reticent la început, dar Dumnezeu l-a luminat. El a explicat: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Fapte 10:28).

Dumnezeu a dezrădăcinat tradițiile existente și a deschis noi oportunități pentru Evanghelie. Și Petru a continuat: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.” (Fapte 10:34-35). Nu cumva Dumnezeu dorește să extindă și granițele minții tale pentru slava Lui? Dacă ești deschis, El te va binecuvânta!

></iframe>

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 7.15-28

Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să-l imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a-l afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându-se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)…

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi „sfinţii locurilor preaînalte“, vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit. „epuizaţi“: v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18, 22; Apocalipsa 20.4). Iar ceea ce în versetul 14 I-a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile“ răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi-i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei (Psalmul 149.5-9).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: