Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 4, 2018”

4 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Făcându-ne cunoscut taina voii Sale.
Efeseni 1.9

Dacă cineva spune că nu vrea să cunoască taine, răspunsul meu este că nu vrea să cunoască ceea ce Dumnezeu dorește să-l învețe. Dumnezeu, în bunătatea Sa perfectă, ne-a oferit mântuirea, după care ne-a dezvăluit toate aceste adevăruri prețioase – „Făcându-ne cunoscut taina voii Sale”. Această taină nu înseamnă ceva ce nu putem înțelege, ci ceva despre care nu am fi putut cunoaște nimic înainte ca Dumnezeu să ne reveleze.

Nimeni să nu spună: «Tot ce vreau să știu este că sunt mântuit». Dorința noastră trebuie să fie de a cunoaște tot ceea ce Dumnezeu binevoiește să ne învețe. Cuvântul „taină” înseamnă ceea ce Dumnezeu a găsit cu cale să țină secret, ceva ce înainte nu a fost revelat, dar care acum, după ce a fost revelat, este perfect inteligibil. Semnificația cuvântului „taină”, așa cum lume îl folosește, este cu totul diferită de cea pe care o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. Există multe lucruri minunate în profeții, însă ele nu sunt numite „taine”. În Noul Testament există multe „taine” explicate, precum cele ale împărăției cerurilor (Matei 13.11). Babilonul, de asemenea, este numit o taină (Apocalipsa 17.5).

Dumnezeu va uni toate lucrurile din cer și de pe pământ sub domnia lui Hristos. El nu intenționează ca cerurile, așa cum sunt acum, să fie complet despărțite de pământ, ci să aibă un sistem unitar al gloriei cerești și pământești, sub autoritatea lui Hristos – aceasta este taina voii Lui. Este însă ceva mai mult decât atât. El dorește ca noi să avem parte la glorie împreună cu Hristos. Există două mari părți ale tainei voii Sale. Prima este Hristos, iar a doua este Adunarea: „Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos și la Adunare” (Efeseni 5.32). Nu Adunarea este taina, ci „Hristos și Adunarea”. Adunarea este doar o parte subordonată a tainei, fiindcă ea aparține lui Hristos, Capul ceresc peste toate lucrurile.

W Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Orice făptură este ca iarba… iarba se usucă, floarea cade…, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”
Isaia 40.6-8

Biblia

În anul 303 d.H., împăratul Diocletian a emis un decret, care corespundea unei declarații de război – nu împotriva unui dușman de-al său, ci împotriva unei cărți: Biblia. În acest decret reglementa, ca toți care posedă o Biblie să fie omorâți.

Ca urmare, mulți creștini au trebuit să-și dea viața, și fiecare Biblie care se găsea, era arsă. După un anumit timp, Diocletian a fost convins că și-a atins scopul. El era de părere că această carte a creștinilor era stârpită pe deplin din împărăția sa. De aceea a ridicat un stâlp cu inscripția:

„Numele creștinilor s-a stins!”

Dar Diocletian s-a înșelat puternic. 22 de ani mai târziu, Constantin, un împărat succesor, s-a întors la Dumnezeu. Imediat a ordonat lui Eusebiu să întocmească 50 de copii ale Bibliei.

De ce nu a reușit Diocletian să distrugă Biblia? Pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși veghează, ca Cuvântul Său să rămână veșnic. De-a lungul timpului, Biblia a fost prigonită de multe ori. Astăzi, ea se tipărește și se răspândește în fiecare an în milioane de exemplare.

Această carte a avut, ca nicio altă carte, o mare influență asupra noastră, a oamenilor. Ea a dat multă mângâiere și a schimbat nenumărate vieți înspre bine. Biblia te poate schimba și pe tine, dacă o citești regulat și crezi mesajul ei.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU CREȘTEREA SPIRITUALĂ

„…Până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19)

     Astăzi vom vorbi despre trei căi scripturale care te vor ajuta să crești și să te maturizezi spiritual:

1) Conceperea. Aceasta este rezultatul uniunii dintre două persoane care se iubesc. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine este clară și convingătoare (vezi 1 Ioan 3:1); dar tu, cât de mult Îl iubești? (citește pentru asta Ioan 21:15).

2) Formarea. Pavel scrie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi.” Dumnezeu știe care sunt testele și încercările necesare pentru a produce în tine caracterul lui Hristos, și va face tot posibilul ca lucrul acesta să se întâmple.

3) Strădania. Când ești pregătit pe deplin să pui în negoț ceea ce a pus Dumnezeu în tine, va trebui să dai la o parte toate lucrurile negative pe care ți le-au făcut sau ți le-au spus alții. Trebuie să lupți împotriva atacurilor lui Satan indiferent de natura lor; amintiri dureroase, sentimente de deznădejde sau stimă de sine scăzută. Poate dușmanul a încercat ani la rând să te dea la o parte, să te facă să dai înapoi sau să te doboare, însă Dumnezeu îți va da putere să aduci la viață ceea ce a pus în tine. Și iată încă un lucru la care să te gândești: când se naște un copil, totul în familie se schimbă. La fel se întâmplă și cu tine. Când aduci la viață ceea ce a pus Dumnezeu în tine, toate lucrurile din viața ta vor fi schimbate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este o binecuvântare „ce dă peste”; va atinge fiecare domeniu al existenței tale. La fel cum o mamă își dă seama că este însărcinată, tot așa este și în domeniul spiritual. Așadar, nu ezita să aduci la viață ce a fost pus în tine. Acum e vremea potrivită s-o faci!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 5.13-31

Este pentru a treia oară când, într-un moment critic, Daniel intră în scenă pentru a interpreta gândul lui Dumnezeu. Aici însă ne aflăm în cel din urmă sfert de ceas al istoriei Babilonului şi omul lui Dumnezeu nu se foloseşte nicidecum de vreun menajament când este vorba să anunţe prăbuşirea acestuia. Belşaţar nu ţinuse cont de mărturia tatălui său (v. 22). Acum lui Daniel nu-i revine altceva decât să-i traducă sentinţa irevocabilă. Trei cuvinte Îi sunt suficiente lui Dumnezeu pentru a regla soarta Babilonului şi a împăratului acestuia. „Mene, mene“, numărat şi renumărat. Să admirăm această repetiţie! Este ca şi cum Dumnezeul cel drept Îşi verifica cu grijă bilanţul înainte de a lua hotărârea finală (comp. cu Geneza 18.21).

Cântărit! Ah, acest monarh uşuratic împreună cu demnitarii lui, „puşi în cumpănă, … sunt mai puţin decât o suflare“ (Psalmul 62.9)! În final, împărţit! Cel Preaînalt, care „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor“, va da altuia împărăţia (cap. 4.17). Istoria ne relatează cum Cirus Persanul, deturnând cursul Eufratului (care traversează Babilonul), s-a servit de albia uscată a acestuia pentru a se introduce cu soldaţii în cetate, în puterea nopţii, profitând de dezmăţul din palat. Fie ca această istorie solemnă să ne slujească şi nouă drept învăţătură! Să veghem şi să fim treji, pentru a nu fi surprinşi la venirea Domnului.

 
 


 

3 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și trebuia ca El să treacă prin Samaria … Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?”, pentru că iudeii nu au relații cu samaritenii … Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce știm, pentru că mântuirea este de la iudei … Noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Ioan 4.4,9,22,42

Samaritenii – Apa vie

În zilele lui Hristos, iudeii nu aveau legături cu samaritenii și adesea ocoleau țara acestora atunci când călătoreau din Iudeea în Galileea. Însă Domnul nostru binecuvântat n-a procedat așa. El trebuia să treacă prin acel ținut disprețuit, fiindcă era acolo o femeie păcătoasă care avea nevoie de „apa vie”. Obosit de călătorie, Isus a petrecut timp vorbind cu această femeie păcătoasă, în a cărei inimă exista o nevoie profundă. În urma acestei convorbiri, femeia a ajuns să înțeleagă cine era ea însăși și cine era acest Om de la fântână: un Iudeu, un Profet, Hristosul Însuși!

Domnul știa foarte bine cine și ce fel de femeie era aceasta. Oferindu-i apa vie, El i-a câștigat inima. Spunându-i să se ducă și să-și cheme bărbatul, El i-a atins conștiința. Învățând-o cu privire la ceea ce Tatăl căuta, El a condus-o dincolo de conceptele ei false cu privire la închinare, făcând-o să înțeleagă lucrurile de care noi, creștinii, ne bucurăm astăzi. Descoperindu-Se ei ca Mesia cel promis, El a făcut-o să-și lase găleata la fântână și să dea mărturie despre El oamenilor din cetate.

Toate acestea erau de neînțeles pentru ucenici. Ideea că mântuirea acestei femei samaritene constituia hrană pentru sufletul Stăpânului lor era foarte ciudată pentru ei. Domnul nu le împărtășea simțămintele împotriva samaritenilor. Mulți dintre aceștia au crezut datorită mărturiei femeii. Ei L-au rugat să mai stea la ei, iar El a rămas acolo încă două zile. Mult mai mulți au crezut în El datorită cuvântului Aceluia pe care acum Îl recunoșteau ca fiind Mântuitorul lumii.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciume, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer.”
Luca 21.11

Semnele atotputerniciei

La 19 mai 1780, în nord-estul Statelor Unite și în Canada, soarele s-a întunecat și luna nu și-a mai dat lumina ei. Un ziar din Boston scria cum, în plină zi, „cocoșii cântau, răspunzând unul altuia așa cum fac ei de obicei noaptea. Sitarii, care sunt păsări de noapte, fluierau așa cum fac numai la întuneric. Broaștele orăcăiau. Pe scurt, era apariția miezului nopții la miezul zilei.” Se spune că o coală de hârtie albă, ținută la câțiva centimetri de ochi, era tot atât de invizibilă ca și cea mai neagră catifea. Vacile și-au părăsit pășunile lor și mergeau greoi spre casă pentru a fi mulse. Păsărelele și păsările de curte și-au căutat locul lor de culcare și au adormit cu capetele plecate. Oamenii vorbeau în șoaptă. Au aprins lămpi în case și, pe măsură ce întunericul creștea tot mai mult înspre miezul zilei, un mare număr dintre ei au căzut pe genunchi acasă sau în biserici și au înălțat rugăciuni fierbinți.

Este foarte interesant comportamentul multor oameni în vechime ca și în zilele noastre. Întotdeauna când apar semne ale atotputerniciei lui Dumnezeu în natură, oamenii își aduc aminte să se roage sau să frecventeze biserica; apoi uită totul și omul își continuă viața nepăsător ca și mai înainte. Ar fi de un folos veșnic ca de astăzi înainte să ne punem încrederea în Dumnezeu, care este Stăpân peste natură și care vrea să ne călăuzească pe cărarea vieții până vom ajunge în veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU ÎNCERCA SĂ FII PE PLACUL TUTUROR!

„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?” (Galateni 1:10)

     Avem adesea tendința de a cădea într-una din cele două capcane:

1) Ne gândim prea mult la noi înșine. Harry Truman a ajuns președinte după moartea lui Franklin Roosevelt. A fost momentul în care Sam Rayburn, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, l-a luat deoparte și i-a zis: „De acum înainte vei fi înconjurat de mulți oameni care îți vor spune ce om deosebit ești. Dar Harry, tu știi – și o știu și eu! – că nu ești!” Truman a pus la suflet acest sfat și a devenit un președinte cu adevărat extraordinar. Pentru a avea succes în misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu în viață, îți trebuie două lucruri – dependență de Dumnezeu și încredere în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Câtă vreme cele două lucruri sunt la locul lor, vei reuși.

2) Ne gândim prea puțin la noi înșine. Mulți dintre noi ne-am făcut un scop din a schimba opinia celor din jur despre noi și a dovedi că suntem valoroși. Până nu încetezi să mai fii de acord cu opiniile celor care te critică, vei rămâne închis într-o închisoare făcută de tine însuți. Când opinia criticului tău devine opinia ta, ai ridicat o închisoare în sufletul tău, și în ea se află un singur deținut – tu. De fapt, se poate ca cei pe care ai încercat să-i impresionezi toată viața să nu fie impresionați. Și trebuie să accepți că din perspectiva lui Dumnezeu nu contează! Pentru a reuși, trebuie să fii capabil să lucrezi cot la cot cu alții fără a te lăsa controlat de stările lor de spirit și de opiniile lor.

De aceea Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?… Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” Deci, fii pe placul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 5.1-12

Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastr㠄luminat㓠şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a-şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune … până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului“ (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare… Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai-marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu-l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa-mamă însă va şti să-l desemneze. Cum nici pe departe nu s-ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

 
 


 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: