Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 17, 2018”

17 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Elisei s-a întors la Ghilgal. Și era foamete în țară; și fiii profeților ședeau înaintea lui. Și el a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe mâncare pentru fiii profeților”.
2 Împărați 4.38

În această perioadă de foamete, Elisei vine la Ghilgal, iar fiii profeților așteaptă ca omul lui Dumnezeu să le ofere ceva de mâncare. Ei putuseră distinge, prin credință, harul administrat prin lucrarea lui Elisei, iar Dumnezeu Își găsește plăcerea să dea răspuns credinței, oricât de slabă ar fi ea, și nu-i va dezamăgi niciodată pe cei care așteaptă toate de la El.

Elisei îi spune slujitorului său să pună la foc oala cea mare și să fiarbă mâncare pentru fiii profeților. Fiindcă era foamete, am fi putut crede că mâncarea trebuia fiartă într-o oală mică, însă la Dumnezeu resursele nu lipsesc niciodată. Credința cere o oală mare. Putem aștepta lucruri mari de la un Dumnezeu mare.

Doar slujitorul primise porunca de a fierbe mâncare, însă un altul a ieșit la câmp și s-a întors de acolo cu o poală plină de curcubete sălbatice (versetul 39). El a crezut că poate adăuga ceva la resursa pe care Elisei o primise din cer, însă râvna lui carnală nu a făcut altceva decât să aducă moartea în oală. Când mâncarea a fost servită, fiii profeților au sesizat imediat pericolul și au apelat la ajutor din partea omului lui Dumnezeu. Elisei are un antidot pentru otravă: făină, pe care o aruncă în oală. Această făină vorbește despre Hristos. Lucrurile pe care omul caută să le adauge la resursa lui Dumnezeu sunt date pe față și corectate prin prezentarea lui Hristos.

În Noul Testament îl găsim pe apostolul Pavel detectând „curcubetele sălbatice” care îi amenințau pe sfinții din Colose. „Vedeți să nu fie nimeni care să vă fure prin filosofie și amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după cunoștințele elementare ale lumii și nu după Hristos” (Coloseni 2.8). Pentru a îndepărta aceste influențe otrăvitoare, distructive pentru adevărata viață creștină, el li-L prezintă pe Hristos. În El sunt toate lucrurile de care avem nevoie.

H Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.”
1 Ioan 1.9

Inima nouă

Patrik, spuse el, a fost un timp în viața mea când mi-am dorit și am cerut aceeași credință. Nu aveam de cerut nimic altceva pentru mine în această lume; știam însă și faptul că nu pot lua în veșnicie bogățiile cu mine. De aceea îmi doream ceva mai de preț decât aceste bogății. Pe atunci L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o inimă nouă, dar El nu mi-a ascultat rugăciunea, cu toate că tatăl meu spunea că El face acest lucru.

O, stimate domn, atunci nu v-ați rugat bine. Dumneavoastră ați venit la Dumnezeu ca moșier bogat și așa ați vrut să rămâneți înaintea Lui. Dar în fața lui Dumnezeu, cel mai bogat și mai bun om este sărac și păcătos. Dar dumneavoastră nu ați vrut să fiți așa. Astfel, Dumnezeu nu a putut să vă asculte rugăciunea. O, dacă ați vrea, domnia voastră, să mergeți la Dumnezeu ca un om simplu, sărac! Dar acest lucru ar fi, după părerea dumneavoastră, o înjosire. Nu, domnia voastră, pe această cale nu-L veți găsi niciodată pe Domnul spre mântuirea dumneavoastră.

Cum ai mers tu la Domnul, Patrik? a vrut să știe moșierul.

Ca un nenorocit, ca un copil păcătos și vinovat; așa am și fost. L-am rugat să mă ierte și i-am recunoscut că sunt foarte rău. Ştiam faptul că nu pot pretinde îndurarea lui Dumnezeu, căci, deși eram copil, păcătuisem deseori împotriva Lui.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (3)

„S-au suit toţi să-l caute” (2 Samuel 5:17)

     Pavel scrie: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12). Trebuie să lupți ca să beneficiezi de unele dintre promisiunile lui Dumnezeu. Iebusiții care populau Ierusalimul i-au spus lui David: „Să nu intri aici” (2 Samuel 5:6). Așa că așteaptă-te la împotrivire față de viziunea ta, mai ales atunci când nu există nicio dovadă care s-o valideze. Și ceea ce a îngreunat și mai mult lucrurile, Ierusalimul era cu sute de metri deasupra armatei lui David, și singura cale de acces era prin izvorul de apă, adică prin noroi. „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului” (2 Samuel 5:7). Înțelege un lucru: Dacă trebuie, Dumnezeu te va duce prin situații dificile pentru a te urca apoi pe tron. Să remarcăm cuvântul „Dar…” Când ești afundat în probleme până la gât și când dușmanul îți spune că nu o vei scoate la capăt, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu, și spune: „Dar…” Ridică-te prin credință și proclamă ceea ce ți-a promis Dumnezeu. „Aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11:32) Dumnezeu îți poate arăta cum poți exploata împrejurările spre binele tău și spre slava lui Dumnezeu. Însă nu te aștepta ca toți să te ajute! „Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s-au suit toţi să-l caute.” Va trebui să lupți pentru a-ți împlini destinul, și va trebui să lupți ca să nu-l pierzi. Și cu fiecare nouă bătălie, va trebui să te întorci spre Dumnezeu pentru noi instrucțiuni. „David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile tale.” (2 Samuel 5:19). Astăzi – mergi mai departe, și să știi că Dumnezeu este cu tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 12.1-13

Împlinirea celor dintâi evenimente ale profeţiei este garanţia că şi cele anunţate pentru timpul sfârşitului vor avea loc cu certitudine. Perioada actuală a harului este ca o lungă paranteză care întrerupe de aproape două mii de ani cursul profeţiei. Ea dă acum fiecăruia ocazia de a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se pune la adăpost de judecata viitoare.

Dintre cei din poporul lui Daniel, „oricine va fi găsit scris în carte“ va fi eliberat (v. 1b). Cei care sunt numiţi înţelepţi vor învia pentru viaţa eternă; ceilalţi, pentru grozăvia pierzării eterne. Atunci va lua sfârşit vremea rânduită pentru judecată; soarta fiecărui om va fi definitiv stabilită şi absolut nimic nu va mai constitui vreun obstacol în desfăşurarea pe pământ a planurilor lui Dumnezeu. Profeţia, să nu uităm, îl are întotdeauna ca obiect pe Israel; chiar istoria împărăţiilor neamurilor este privită aici în relaţie cu poporul ales. Gândurile lui Dumnezeu însă au ca centru invariabil întâi de toate gloria lui Hristos. De aceea ele sunt pecetluite şi ascunse de cei răi, în timp ce înţelepţii sunt invitaţi să le înţeleagă. Noi de asemenea le vom înţelege, în măsura în care vom avea pe inimă această glorie a Domnului Isus.


 

16 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde.
Eclesiastul 3.1,6

Eclesiastul și creștinul

Principiul profitului și al pierderii funcționează și în sfera spirituală. Dacă vom folosi „un timp pentru a căuta” și vom cerceta cu sârguință Scriptura, profitul și binecuvântarea vor fi evidente în viața noastră. Dacă nu, atunci va veni „un timp pentru a pierde”, când ni se va lua chiar și ceea ce credeam că avem.

Solomon, într-una din cărțile sale, tratează acest aspect în felul următor: „Fiul meu, … dacă vei striga după pricepere și-ți vei înălța glasul pentru înțelegere, dacă o vei căuta ca pe argint și o vei cerceta ca pe comorile ascunse, atunci vei pricepe temerea de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu” (Proverbe 2.1,3-5). Acest pasaj conține sfaturi prețioase pentru creșterea în cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Mai întâi trebuie să ne înălțăm glasul pentru înțelegere. Dacă nu ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă mintea să înțelegem Cuvântul Său, studiul nostru nu va fi decât un exercițiu intelectual.

Apoi Solomon vorbește despre a căuta cunoașterea ca pe niște comori ascunse. Este necesară o măsură de osteneală pentru o cunoaștere reală a Cuvântului lui Dumnezeu. Unele dintre cele mai prețioase lucruri din Scriptură sunt „comori ascunse”. El nu numai că îl încurajează pe cel credincios să caute, însă îl și atenționează cu privire la consecințele leneviei spirituale: „Cine își ară ogorul se va sătura cu pâine, dar cine umblă după oameni de nimic se va sătura de sărăcie” (Proverbe 28.19). Dacă ne vom ocupa timpul cu lucrurile lumii acesteia, în loc de cele care sunt cu adevărat pâinea noastră, va veni „un timp pentru a pierde”, iar rezultatul va fi sărăcia spirituală. „Un leneș își pune mâna în vas și nu și-o duce nici măcar la gură” (Proverbe 19.24). Biblia nu ne va fi de niciun folos dacă nu o „ducem la gură”.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.»”
Ioan 3.3

Inima nouă

Domnia voastră îmi amintiți de un fruntaș al iudeilor care a venit la Isus noaptea. Şi el a întrebat: „Cum se poate face așa ceva?”, când Mântuitorul i-a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou.”

Ştiu povestea, replică moșierul. Dar cum poate dovedi un om că este născut din nou? Prin ce pot recunoaște alți oameni că tatăl tău este născut din nou, că are o inimă nouă, așa cum spui tu?

Domnul Isus nu a încercat să-l convingă prin dovezi pe fruntaș. De aceea nici eu nu vreau să fac acest lucru. Dar, domnia voastră, îmi permiteți o întrebare: Dacă vedeți un om mergând pe un drum de țară, îl rugați să se oprească și să vă dovedească că este născut? Nu, pentru că vedeți că așa este; altfel, nu ar umbla viu în fața dumneavoastră. Deci, dacă cineva vede ce viață spirituală duce astăzi tatăl meu, care odinioară trăia în păcat, cum merge pe calea spre cer, poate să vadă că el este născut din nou, fără a avea nevoie de o altă dovadă.

Nobilul nu mai zâmbi. Îl privi cu seriozitate în ochi pe băiatul sărac care numea o convingere proprietatea lui, o convingere pe care el nu o cunoștea, dar din cauza căreia începea să-l invidieze. Se adevereau  cuvintele înțeleptului Solomon: „Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite” (Proverbe 28.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (2)

„Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12)

     Astăzi vom vorbi despre încă trei lecții (de câte trei cuvinte fiecare) din viața lui David:

1) Dumnezeu face alegerea. Când proorocul Samuel a mers la casa lui Isai ca să aleagă următorul rege al lui Israel, nimeni nu se gândise la David. Însă Dumnezeu pe el îl alesese – la fel cum a ales-o pe Debora să conducă poporul, într-o societate dominată de bărbați. Nu mai încerca să-L înțelegi pe Dumnezeu! Și nu te mai compara cu alții! Noi i-am fi respins pe mulți dintre oamenii pe care i-a ales și i-a folosit Dumnezeu – ceea ce demonstrează cât de puține cunoaștem.

2) Dumnezeu concepe planul. „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). Cine concepe planul? Cine îl duce la capăt? Dumnezeu! Planul Său pentru David a presupus să se ferească de sulița lui Saul, să locuiască în peșteri ca un fugar și (vezi 1 Samuel 22:2) să lucreze cu patru sute de nepricepuți pentru care cuvântul „disfuncțional” e un termen blând. Dumnezeu te pregătește prin dificultățile pe care le experimentezi pentru a face față misiunii pe care ți-a încredințat-o.

3) Dumnezeu stabilește orarul. „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” Răbdarea înseamnă să fii tare și atunci când ești sub presiune. Premiul le aparține celor care sunt credincioși într-o cursă lungă. David a fost uns rege când era adolescent, însă nu a urcat pe tron decât la vârsta de treizeci de ani. Așa că, ai răbdare! Dumnezeu face o lucrare de pregătire în viața ta ca să fii gata la vremea potrivită. Da, așteptarea este grea, dar dacă pornești înainte ca arbitrul să dea startul, vei fi descalificat. Stai cu ochii ațintiți la premiul chemării tale cerești, și nu renunța!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 11.29-45

Nicio profeţie din Scriptură nu se interpretează separat, ceea ce înseamnă că nu poate fi izolată din planul general al lui Dumnezeu (2 Petru 1.20). Astfel, începând cu versetul 36, cum arată înseşi cuvintele Domnului, avem tabloul unor evenimente care se află încă în viitor şi pentru care cele din trecut au slujit, într-un fel, doar drept schiţă sau introducere. Antioh Epifanus, regele Siriei, desemnat fără echivoc în versetul 31, cel care pentru a se răzbuna pe iudei sacrifică o scroafă în templu şi apoi aşază acolo statuia lui Jupiter, nu este decât un antetip al viitorului împărat din Nord sau Asirian. Acestui personaj profetic i se aplică versetele 40-45, în timp ce versetele 36-39 îl privesc pe Antihrist, „împăratul“, care în acelaşi „timp al sfârşitului“ se va face adorat în Ierusalim. El va fi supraomul aşteptat, reunind şi desăvârşind în persoana sa, sub acapararea lui Satan, toate tendinţele perverse şi orgolioase ale inimii omului. Acţionând după bunul lui plac (în contrast absolut faţă de Hristos – Evrei 10.7), proferând cele mai grave hule împotriva lui Dumnezeu, dispreţuindu-L pe Unsul Său, ridicându-se mai presus de orice, sprijinit de bani, de violenţă şi de minciună, iată duhul Antihristului, care nu este greu de discernut în lume chiar şi astăzi (1 Ioan 2.18,22,23).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: