Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 20, 2018”

20 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat.
Luca 24.5,6

El a înviat! Acesta este într-adevăr un nou început. Așa cum cineva pe drept a spus, începe aici al doilea volum al istoriei. Facă Dumnezeu ca fiecare dintre noi să înțelegem acest lucru! Moartea lui Hristos a încheiat primul volum al istoriei noastre – tot ceea ce noi eram. Al doilea volum, care se deschide cu învierea Sa, este plin de tot ceea ce El este.

Primul volum cuprinde relatarea a tot ceea ce noi, ca și copii ai lui Adam, am fost: păcatele și nelegiuirea noastră, vina și răutatea noastră umplu paginile lui – o tristă și solemnă mărturie despre omul pierdut și vinovat înaintea lui Dumnezeu. Este relatarea unui întuneric adânc, în care nu strălucește absolut nicio rază de lumină. Al doilea volum este plin de gloria Persoanei Domnului și a lucrării Lui, precum și de tot ceea ce El este în perfecțiunea biruințelor Sale. O, de-am fi tot mai versați în perceperea măreției și a gloriilor Sale!

Învierea deci a fost măreața mărturie publică dată de Dumnezeu cu privire la faptul că a fost pe deplin satisfăcut de lucrarea Domnului Isus Hristos. Prin urmare, pe drept se spune că învierea este adevărul de temelie al evangheliei. Învierea este demonstrația publică a perfecțiunii și a eficacității lucrării de ispășire împlinite de Domnul Isus. Este adevărat că cei ai Săi își aduc aminte de El în moartea Lui, însă, de fapt, Domnul înviat este Cel celebrat. Cel care a fost pe cruce și în mormânt este acum în glorie. Acum – mulțumim lui Dumnezeu! – există un Hristos viu și glorificat. El a înviat dintre cei morți și este așezat pe tronul Tatălui. Fie ca Domnul, în harul Său, să ne facă pe toți să vedem imensa importanță a acestui adevăr și să ne ferească să-l abandonăm vreodată!

W T Turpin

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, Lama Sabactani?» Adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»”
Matei 27.46

„Pentru ce?”

„Pentru ce nu era nimeni când am venit?” (Isaia 50.2). Deja ca mic copil, Isus a fost respins. La nașterea Sa nu a existat în han niciun loc pentru El. Așa că mama Lui L-a așezat într-o iesle. Aproape nimeni nu s-a interesat de Fiul lui Dumnezeu, care devenise Om. Numai păstorii simpli și magii orientali au venit să-L admire și să-L preamărească.

„Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat?” (Isaia 50.2). Domnul Isus a chemat pe oameni la pocăință și la întoarcere. El i-a invitat pe toți cei trudiți și împovărați să vină la El, pentru că a vrut să le dăruiască pace lăuntrică. El a venit, ca să caute și să mântuiască ce era pierdut. Dar marea majoritate a reacționat indiferent și respingător la harul  Său.  Numai  câțiva  au  acceptat  invitația  plină  de dragoste a Mântuitorului și L-au urmat.

La final, oamenii L-au răstignit și astfel L-au respins definitiv. Acum, Isus Hristos putea să privească doar la Dumnezeu. Dar în cele trei ore de întuneric, când a ispășit păcatele noastre, chiar și cerul a rămas închis pentru El. Atunci a strigat în necazul Lui adânc:

„Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit și pentru  ce Te  depărtezi  fără  să-mi  ajuți  și  fără  s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă” (Psalm 22.1-2).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU

„Eu l-am şi chemat… şi lucrarea lui va izbuti” (Isaia 48:15)

     Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit… Eu te pusesem deoparte…” (Ieremia 1:5). Când Dumnezeu se hotărăște să te folosească, se întâmplă cinci lucruri:

1) Te cheamă. Dumnezeu le cere oamenilor obișnuiți să facă lucruri neobișnuite; de exemplu, lui Petru i-a zis să coboare din barcă și să pășească pe ape.

2) Apare teama. Când Dumnezeu l-a chemat, ca să-l trimită la Faraon, Moise a zis: „Nu mă pricep prea bine la vorbit, trimite pe altcineva!”

3) Apare asigurarea. Gândul că-i va lua locul lui Moise probabil că l-a străpuns în inimă pe Iosua, așa că Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Iosua 1:5).

4) Apare o decizie. Uneori îi spunem „da” lui Dumnezeu, alteori îi spunem „nu”! Când îi spunem „da”, viața noastră se umple de bucurie, iar când îi spunem „nu” – pierdem această bucurie. Însă totdeauna avem de luat o decizie.

5) Apare o viață schimbată. Cei ce spun „da” chemării lui Dumnezeu nu au o umblare fără căderi. Însă pentru că au spus „da”, ei învață și cresc până și din greșeli. Firește, acestea devin parte a abilității lor de a mărturisi altora… Iar cei ce spun „nu” lui Dumnezeu, sunt schimbați și ei: devin mai duri, mai împotrivitori față de chemarea Sa și mai predispuși să spună „nu” și data viitoare.

Auzi chemarea lui Dumnezeu? Poate are legătură cu locul tău de muncă, cu relațiile tale, cu banii tăi sau cu cea mai mare teamă a ta. Chemarea lui Dumnezeu va pătrunde adânc în ceea ce ești și-n ceea ce faci. A-I spune „da” lui Dumnezeu este cea mai bună alegere pe care o vei face vreodată! Fă-o azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 2.18-23; 3.1-5

Într-un stil abrupt, specific profetului, descrierea stării tragice a lui Israel alternează cu promisiunile restaurării fără relatări intermediare (v. 18-23). Harul lui Dumnezeu va stabili noi legături cu poporul Său, care nu-I va mai fi rob, precum această femeie cumpărată (cap. 3.2), nici nu I se va mai adresa folosind apelativul „Stăpânul meu“, ci: „Soţul meu“ (cap. 2.16). „Te voi logodi cu Mine“, repetă Domnul de trei ori, ca pentru a-Şi pecetlui angajamentul (v. 19, 20). În acelaşi fel în care o face inelul de pe degetul unei tinere logodnice, această promisiune ar fi trebuit să vorbească inimii sărmanului popor, să-l provoace la a-şi păstra cu gelozie afecţiunile pentru Domnul (comp. cu Ieremia 2.2). Prin analogie, ne gândim la Biserică, care ar fi trebuit să fie în întregime pentru Hristos. „V-am logodit cu un singur bărbat“, le spune Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2), dezvăluind, de asemeni, în Efeseni 5.25-27 ceea ce Isus a făcut, ceea ce El face şi ceea ce va face pentru Adunare.

Scurta profeţie din capitolul 3 descrie într-un mod izbitor starea actuală a copiilor lui Israel: ei nu au nici împărat, nici cultul închinării, fie că este vorba de închinarea în faţa idolilor, fie de cea înaintea Domnului (v. 4). Casa lui Israel este neocupată, măturată şi împodobită, gata pentru împlinirea cuvintelor din Matei 12.45. Însă după aceasta va urma pocăinţa sa şi restabilirea sa în binecuvântarea divină, prin bunătatea Domnului (v. 5).


19 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cine ești tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu?
Romani 9.20

Este deopotrivă absurd și jignitor, în cel mai înalt grad, ca sărmanele creaturi să îndrăznească să pună la îndoială planurile, hotărârile și căile atotputernicului Creator, ale atotînțeleptului Cârmuitor al universului. Cu siguranță, toți cei care fac aceasta vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să-și recunoască greșeala cumplită. Cel mai bine ar fi ca toți aceștia să ia seama la întrebarea pătrunzătoare a apostolului inspirat, citată mai sus.

Ce simplă și ce plină de forță este metoda divină de a răspunde tuturor întrebărilor rațiunii! Dacă olarul are autoritate asupra lutului pe care îl modelează – un adevăr pe care nimeni nu l-ar pune la îndoială – cu cât mai mult are autoritate Creatorul tuturor lucrurilor asupra făpturilor pe care mâna Sa le-a creat! Oamenii pot raționa și argumenta la nesfârșit, întrebând de ce a îngăduit Dumnezeu apariția păcatului și de ce nu i-a distrus El imediat pe Satan și pe îngerii săi; de ce a îngăduit ca șarpele s-o ispitească pe Eva și de ce n-a împiedicat-o să mănânce din pomul interzis.

Pe scurt, întrebările sunt nesfârșite, însă răspunsul este unul singur: „Cine ești tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu?”. Cât de oribil este ca un sărman vierme să judece căile nepătrunse ale Dumnezeului Etern! Ce orbire și ce trufie ca o creatură, a cărei înțelegere este întunecată de păcat – și astfel incapabilă de a-și forma o judecată dreaptă cu privire la orice lucru divin, ceresc sau etern – să încerce să decidă cum ar trebui să acționeze Dumnezeu!

Din nefericire, mii de oameni care acum argumentează, cu o aparentă istețime, împotriva adevărului lui Dumnezeu vor descoperi cât de greșiți sunt, atunci când va fi prea târziu să mai facă ceva. „Doamne, inima mea nu este mândră și ochii mei nu se înalță și nu umblu în lucruri prea mari și prea minunate pentru mine” (Psalmul 131.1).

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.”
Ezechiel 36.26

Inima nouă

Când mă târam înghețat și flămând prin mlaștină, priveam deseori la fiii dumneavoastră bine îmbrăcați și mai ales la moșia domniei voastre unde călăreau ei pe caii lor mândri. Atunci, inima veche spunea: „De le-ar merge odată rău și acestor înfumurați! De ce nu sunt nobil, de ce trebuie să stau cu picioarele în mlaștină până la fluiere și să pasc vacile?”

Dar, Patrik, nu m-aș fi gândit că ai avut așa de multă răutate în inima ta, replică moșierul.

Ah, domnia voastră, cu aceasta nu știți totul, nu știți ce gânduri rele au fost în inima mea. Dar mai bine tac. Domnul meu ar fi necinstit prin aceasta.

Şi ce gânduri ai acum, Patrik?

Acum însă, când îi văd, mă bucur și mă rog: „Doamne, arată-le dragostea Ta! Dă-le orice binecuvântare pe care o ai de dăruit pe pământ, dar nu-i înzestra cu bogăție deșartă! Dăruiește-le harul Tău și o locuință care e mult mai bună decât curtea boierească, o locuință în cer!” Într-adevăr, domnia voastră, astăzi pot spune că iubesc pe toți oamenii, pentru că știu că sunt iubit de Dumnezeu și pentru că am o inimă nouă. Dacă domnia voastră mergeți la Isus nu ca un moșier bogat, ci ca păcătos care are nevoie de mântuire, atunci veți fi așa de fericit cum sunt eu astăzi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (5)

„Iată cele din urmă cuvinte ale lui David” (2 Samuel 23:1)

     Pentru că toți suntem muritori, se pare că ultimele noastre cuvinte sunt deseori considerate definitorii, sau foarte importante. Întrebarea cea mai importantă însă este nu ce cuvinte vom rosti pe ultima sută de metri a vieții, ci dacă am trăit la potențialul nostru maxim și dacă am împlinit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Biblia spune: „Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.” Ce va dori el oare să ne spună? Istoria lui este ca o tablă de șah, piesele fiind binele și răul, câștigul și pierderea, victoria și înfrângerea. În timpul vieții sale, unul din fiii săi i-a violat fiica, un altul și-a ucis fratele, soția i-a întors spatele, prietenii l-au trădat, un alt fiu i-a luat tronul, socrul său a încercat să-l ucidă, iar familia l-a respins, fapt pentru care David și-a petrecut mult timp ascunzându-se prin peșteri. Și-acum, stă să ne vorbească pentru ultima oară. Oare ne va spune despre Goliat? Despre Saul? Sau despre Batșeba? Nu! „Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel” a fost următorul: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineţii, când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie… Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:1-5). De ce au fost scrise aceste cuvinte în Scriptură? Pentru noi, care asemenea lui David, suntem imperfecți, dar ale căror inimi nu încetează să se întoarcă spre Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 2.1-17

Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea…“ (v. 6) … „de aceea Îmi voi lua înapoi grâul…“ (v. 9). „De aceea…“ şi ne-am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă. Dar ce anunţă versetul 14?: „De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei“. Neasemuit har al lui Dumnezeu! Păcatul alor Săi Îi dă Domnului ocazia de a-Şi dezvălui mila infinită. În loc să alunge „soţia“ nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într-un fel care să-i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26). Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei“ (comp. cu Isaia 65.10). Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de-a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei“. Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.


18 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați aminte, tot Iuda, și voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, împărate Iosafat! Așa zice Domnul: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu … Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie; înfățișați-vă, stați și vedeți salvarea Domnului”.
2 Cronici 20.15,17

Domnul a folosit un om relativ necunoscut, numit Iahaziel, pentru a-l încuraja pe Iosafat și pe poporul lui Dumnezeu. Mesajul lui este unul scurt, însă conține lecții prețioase pentru acele momente când teama pune stăpânire pe noi.

Mai întâi, Iahaziel le spune să alunge teama, care întotdeauna ne face să nu mai vedem lucrurile clar. Spaima face ca mușuroiul să ne pară un munte. Această expresie, „nu vă temeți”, apare de foarte multe ori în Biblie. Ea nu înseamnă că nu trebuie să ni se facă niciodată frică, ci că nu trebuie să trăim în frică și să fim paralizați de ea. Frica va bate întotdeauna la ușa noastră, însă trebuie să lăsăm credința să răspundă, și atunci vom constata că nu mai este nimeni înaintea ușii. Acest lucru ne ajută să înțelegem a cui este de fapt lupta. Ea nu este a noastră. Neemia, atunci când avea înainte o luptă similară, a declarat: „Dumnezeul nostru va lupta pentru noi” (Neemia 4.20). La fel a afirmat credința lui Moise, a lui Ezechia, a lui Iosua și a lui David (Deuteronom 3.22; 2 Cronici 32.8; Iosua 23.3; 10.10,14; 1 Samuel 17.47).

Apoi, în versetele 16 și 17, vedem că trebuie să fim pregătiți să luptăm cu vrăjmașul. Aceasta este adevărata pregătire pentru biruință: a ne poziționa astfel încât să vedem cum lucrează Dumnezeul nostru! Pavel a spus: „După ce veți fi învins toate, să stați în picioare. Stați deci în picioare” (Efeseni 6.13,14). De îndată ce ne-am făcut partea prin a ne poziționa astfel încât să putem fi într-o stare morală potrivită și să putem fi folosiți de Dumnezeu, trebuie să stăm liniștiți și să vedem mântuirea Domnului, fiindcă El va lupta pentru noi.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
1 Ioan 5.13

Inima nouă

Patrik, băiatul meu, replică moșierul mișcat, surprins de mărturisirea deslușită, tu vorbești ca un episcop și totuși ești numai un păstor. Nu te înșeli?

Imposibil, stimate domn, strigă Patrik. Eu am Cuvântul lui Dumnezeu care nu înșală niciodată.

Dar te poți înșela în însemnătatea Cuvântului pe care se bazează credința ta, spuse moșierul.

Ah, domnia voastră, Cuvântul însuși este așa de lămurit, că oricine îl poate înțelege. Chiar aici scrie așa ceva:

„Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă… cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte nu vor putea să se rătăcească” (Isaia 35.8).

Şi ce-ai făcut pentru a veni la credință?

Nu m-am hărțuit cu gândurile mele rele. Am citit cuvintele Domnului Isus și le-am crezut. El spune: „N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși.” De aceea m-am dus la El, pentru că am fost un păcătos.

Şi acum ești sigur că ai o inimă nouă?

Simt că nu e aceeași inimă veche care îmi bate în piept. Când aveam inima veche, uram pe toți aceia cărora le mergea mai bine decât mie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (4)

„Atunci cei trei viteji au trecut…” (2 Samuel 23:16)

     David a știut cum să-și formeze lideri. El nu i-a „folosit” pe oameni pentru a obține ceea ce-și dorea. El le-a recunoscut talentul, le-a oferit nenumărate prilejuri să slujească, apoi i-a răsplătit și i-a onorat. Drept rezultat, ei au fost gata să-și dea viața pentru el. În 2 Samuel 23 citim: „David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David” (2 Samuel 23:15-16).

E imposibil să înveți să fii lider, dacă nu ai chemarea de-a fi lider. La urma urmelor, a fi lider înseamnă a fi în acțiune. Ca lideri, tendința noastră naturală este să le dăm altora sarcini, și nu funcții de lider pe care să le ducă la îndeplinire. Însă dacă nu delegăm autoritatea – dimpreună cu responsabilitatea – oamenii nu vor câștiga niciodată experiența de care au nevoie pentru a conduce bine.

Dacă ești lider, răspunde sincer la această întrebare: Le dai oamenilor ocazia să aibă experiențe de lider? „Dacă vor da greș?” întrebi tu. Contează pe asta – vor greși! Însă dacă ai ales oameni cu abilitatea autentică de a fi lideri, vor învăța din asta. Dr. John Maxwell scrie: „Pe măsură ce am îmbătrânit, am ajuns să mă văd ca pe unul care înlătură barierele. Aceasta e funcția mea principală ca lider de grup. Dacă pot da la o parte barierele pentru ca membrii din echipa mea să fie lideri, atunci mi-am îndeplinit slujba. Cu cât elimin mai multe bariere pentru oamenii mei, cu atât mai probabil ei își vor atinge potențialul.” David și-a format lideri care au fost cunoscuți drept „viteji”… și tu, la rândul tău, trebuie să investești în oameni!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 1.1-11

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Împăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda. Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie. Înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1-4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi“, „a se prostitua“ sau expresia „a comite adulter“ semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli).

Israel însuşi a rupt relaţiile care-l uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni“, sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu“ (Romani 9.24-26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami“ pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: