Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat.
Luca 24.5,6

El a înviat! Acesta este într-adevăr un nou început. Așa cum cineva pe drept a spus, începe aici al doilea volum al istoriei. Facă Dumnezeu ca fiecare dintre noi să înțelegem acest lucru! Moartea lui Hristos a încheiat primul volum al istoriei noastre – tot ceea ce noi eram. Al doilea volum, care se deschide cu învierea Sa, este plin de tot ceea ce El este.

Primul volum cuprinde relatarea a tot ceea ce noi, ca și copii ai lui Adam, am fost: păcatele și nelegiuirea noastră, vina și răutatea noastră umplu paginile lui – o tristă și solemnă mărturie despre omul pierdut și vinovat înaintea lui Dumnezeu. Este relatarea unui întuneric adânc, în care nu strălucește absolut nicio rază de lumină. Al doilea volum este plin de gloria Persoanei Domnului și a lucrării Lui, precum și de tot ceea ce El este în perfecțiunea biruințelor Sale. O, de-am fi tot mai versați în perceperea măreției și a gloriilor Sale!

Învierea deci a fost măreața mărturie publică dată de Dumnezeu cu privire la faptul că a fost pe deplin satisfăcut de lucrarea Domnului Isus Hristos. Prin urmare, pe drept se spune că învierea este adevărul de temelie al evangheliei. Învierea este demonstrația publică a perfecțiunii și a eficacității lucrării de ispășire împlinite de Domnul Isus. Este adevărat că cei ai Săi își aduc aminte de El în moartea Lui, însă, de fapt, Domnul înviat este Cel celebrat. Cel care a fost pe cruce și în mormânt este acum în glorie. Acum – mulțumim lui Dumnezeu! – există un Hristos viu și glorificat. El a înviat dintre cei morți și este așezat pe tronul Tatălui. Fie ca Domnul, în harul Său, să ne facă pe toți să vedem imensa importanță a acestui adevăr și să ne ferească să-l abandonăm vreodată!

W T Turpin

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, Lama Sabactani?» Adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»”
Matei 27.46

„Pentru ce?”

„Pentru ce nu era nimeni când am venit?” (Isaia 50.2). Deja ca mic copil, Isus a fost respins. La nașterea Sa nu a existat în han niciun loc pentru El. Așa că mama Lui L-a așezat într-o iesle. Aproape nimeni nu s-a interesat de Fiul lui Dumnezeu, care devenise Om. Numai păstorii simpli și magii orientali au venit să-L admire și să-L preamărească.

„Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat?” (Isaia 50.2). Domnul Isus a chemat pe oameni la pocăință și la întoarcere. El i-a invitat pe toți cei trudiți și împovărați să vină la El, pentru că a vrut să le dăruiască pace lăuntrică. El a venit, ca să caute și să mântuiască ce era pierdut. Dar marea majoritate a reacționat indiferent și respingător la harul  Său.  Numai  câțiva  au  acceptat  invitația  plină  de dragoste a Mântuitorului și L-au urmat.

La final, oamenii L-au răstignit și astfel L-au respins definitiv. Acum, Isus Hristos putea să privească doar la Dumnezeu. Dar în cele trei ore de întuneric, când a ispășit păcatele noastre, chiar și cerul a rămas închis pentru El. Atunci a strigat în necazul Lui adânc:

„Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit și pentru  ce Te  depărtezi  fără  să-mi  ajuți  și  fără  s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă” (Psalm 22.1-2).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU

„Eu l-am şi chemat… şi lucrarea lui va izbuti” (Isaia 48:15)

     Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit… Eu te pusesem deoparte…” (Ieremia 1:5). Când Dumnezeu se hotărăște să te folosească, se întâmplă cinci lucruri:

1) Te cheamă. Dumnezeu le cere oamenilor obișnuiți să facă lucruri neobișnuite; de exemplu, lui Petru i-a zis să coboare din barcă și să pășească pe ape.

2) Apare teama. Când Dumnezeu l-a chemat, ca să-l trimită la Faraon, Moise a zis: „Nu mă pricep prea bine la vorbit, trimite pe altcineva!”

3) Apare asigurarea. Gândul că-i va lua locul lui Moise probabil că l-a străpuns în inimă pe Iosua, așa că Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Iosua 1:5).

4) Apare o decizie. Uneori îi spunem „da” lui Dumnezeu, alteori îi spunem „nu”! Când îi spunem „da”, viața noastră se umple de bucurie, iar când îi spunem „nu” – pierdem această bucurie. Însă totdeauna avem de luat o decizie.

5) Apare o viață schimbată. Cei ce spun „da” chemării lui Dumnezeu nu au o umblare fără căderi. Însă pentru că au spus „da”, ei învață și cresc până și din greșeli. Firește, acestea devin parte a abilității lor de a mărturisi altora… Iar cei ce spun „nu” lui Dumnezeu, sunt schimbați și ei: devin mai duri, mai împotrivitori față de chemarea Sa și mai predispuși să spună „nu” și data viitoare.

Auzi chemarea lui Dumnezeu? Poate are legătură cu locul tău de muncă, cu relațiile tale, cu banii tăi sau cu cea mai mare teamă a ta. Chemarea lui Dumnezeu va pătrunde adânc în ceea ce ești și-n ceea ce faci. A-I spune „da” lui Dumnezeu este cea mai bună alegere pe care o vei face vreodată! Fă-o azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 2.18-23; 3.1-5

Într-un stil abrupt, specific profetului, descrierea stării tragice a lui Israel alternează cu promisiunile restaurării fără relatări intermediare (v. 18-23). Harul lui Dumnezeu va stabili noi legături cu poporul Său, care nu-I va mai fi rob, precum această femeie cumpărată (cap. 3.2), nici nu I se va mai adresa folosind apelativul „Stăpânul meu“, ci: „Soţul meu“ (cap. 2.16). „Te voi logodi cu Mine“, repetă Domnul de trei ori, ca pentru a-Şi pecetlui angajamentul (v. 19, 20). În acelaşi fel în care o face inelul de pe degetul unei tinere logodnice, această promisiune ar fi trebuit să vorbească inimii sărmanului popor, să-l provoace la a-şi păstra cu gelozie afecţiunile pentru Domnul (comp. cu Ieremia 2.2). Prin analogie, ne gândim la Biserică, care ar fi trebuit să fie în întregime pentru Hristos. „V-am logodit cu un singur bărbat“, le spune Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2), dezvăluind, de asemeni, în Efeseni 5.25-27 ceea ce Isus a făcut, ceea ce El face şi ceea ce va face pentru Adunare.

Scurta profeţie din capitolul 3 descrie într-un mod izbitor starea actuală a copiilor lui Israel: ei nu au nici împărat, nici cultul închinării, fie că este vorba de închinarea în faţa idolilor, fie de cea înaintea Domnului (v. 4). Casa lui Israel este neocupată, măturată şi împodobită, gata pentru împlinirea cuvintelor din Matei 12.45. Însă după aceasta va urma pocăinţa sa şi restabilirea sa în binecuvântarea divină, prin bunătatea Domnului (v. 5).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: