Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 11, 2018”

11 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu știu de ce se poticnesc.
Proverbe 4.18,19

Deși înainte de convertire a umblat în întuneric și în păcat, acum credinciosul este binecuvântat cu „lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Această lumină binecuvântată ridică inima deasupra împrejurărilor și aduce o bucurie negrăită. Totuși, ne aflăm încă într-o lume învăluită în întuneric, în care nu putem evita încercările, suferințele și nevoile.

În astfel de momente tindem să credem că lumina a scăzut în intensitate, însă nu este adevărat. Mai degrabă felul cum o percepem noi s-a schimbat, fiindcă nu-L ținem pe Domnul Isus înaintea ochilor noștri. Simțămintele noastre nu sunt un etalon de măsură aprobat de Dumnezeu. Lumina pe care ne-o dă El strălucește continuu și ne face să prețuim tot mai mult simplitatea adevărului divin și să tânjim după acel timp când nu va mai exista întuneric. Până atunci, lumina va continua să strălucească. Nu dorim noi venirea acelui timp mai mult decât atunci când ne-am întors la Domnul?

Pe lângă partea pozitivă a adevărului cu privire la cei credincioși, vedem că există și o parte negativă, deosebit de solemnă: „Calea celor răi este ca întunericul gros”. Fiindcă noi umblăm în lumină, ni se pare ciudat că cei nelegiuiți nu disting lucrurile care nouă ni se par atât de clare și atât de simple. „Ei nu știu de ce se poticnesc.” Ceea ce credincioșii recunosc a fi adevărul simplu este cu totul străin necredincioșilor. Ei se poticnesc de lucruri care pentru noi sunt elementare, iar poticnirea lor îi îndreaptă către pierzarea și întunericul veșnic. Acest lucru este într-un contrast trist cu „lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu”.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: «Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși.»”
Fapte 17.22

Religios sau credincios?

Episcopul John Taylor Smith (1860-1938) obișnuia să spună la întâlnirile de evanghelizare, pe care le organiza pentru folosul oamenilor, o întâmplare de care avusese parte într-o zi, în timp ce se afla la frizerie. În timp ce episcopul încerca să-i vorbească frizerului despre lucruri importante  care  țin  de  veșnicia  fiecărui  om,  frizerul,  foarte vorbăreț, părea că nu dă deloc atenție spuselor clientului său. În cele din urmă, episcopul l-a întrebat:-    Vă considerați un om religios?
–    Da, răspunse frizerul, mă străduiesc, fac tot ce îmi stă în putere să fiu un om religios.
Când episcopul a fost gata, a plătit, dar înainte de a pleca, i-a spus frizerului:
–    Observ că părul dumneavoastră este destul de lung și barba vă este cam neîngrijită. Cum se face că nu v-ați ocupat puțin și de înfățișarea dumneavoastră?
–    O, sunt atât de ocupat cu clienții, încât nu mai am timp și pentru mine.
–    Atunci, vă rog să luați loc și să mă lăsați să mă ocup puțin de dumneavoastră, spuse episcopul. Îmi va face plăcere să vă tund și să vă bărbieresc în timp ce vom continua discuția despre cele veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam” (Psalmul 90:1)

     La sfârșitul unei zile grele, te simți bine când vii acasă, într-un loc pe care îl știi – un loc  în care poți să-ți arunci papucii, să stai în halat și să nu-ți pese ce cred ceilalți. Spiritual vorbind, prezența lui Dumnezeu ar trebui să-ți fie măcar la fel de confortabilă. Cu timpul, vei învăța să te duci la El ca să primești putere, protecție și călăuzire. Dumnezeu dorește să nu uiți că ești în prezența Lui oriunde, și să fii conștient de apropierea Lui tot timpul. Noi ne gândim la Dumnezeu ca la un zeu cu care putem discuta, în loc să ne gândim la El ca la un loc în care să locuim. Dar Dumnezeu dorește să-L vedem ca pe Cel în care „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele Apostolilor 17:28).

Când Dumnezeu a călăuzit poporul Israel prin pustie, El nu apărea o dată pe zi și apoi dispărea. Nu, stâlpul de foc era prezent cu ei toată noaptea, iar stâlpul de nor era cu ei toată ziua. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată! Domnul Isus a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20). Psalmistul a zis: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (Psalmul 27:4). „Drăguț”, spui tu. „Și mie mi-ar plăcea să locuiesc în casa lui Dumnezeu, dar m-am blocat în lumea reală.” Deblochează-te! O singură decizie – a ta! – te ține departe de prezența Tatălui ceresc. Nu trebuie să-ți schimbi adresa, ci doar percepția!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 9.1-14

Acest frumos capitol ni-l arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea. De astă dată nu printr-o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. Din ele a aflat: 1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10…); 2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40…); 3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 Împăraţi 8.47…). Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne-am răzvrătit…“ (v. 5, 15; cap. 6.10). Însă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de-a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le-a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat-o noi (Psalmul 40.12).


10 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi.
Luca 22.31,32

Judecarea cărnii în cele mai mici lucruri este secretul pentru a fi păziți de cădere. Cunoașterea de sine este o lucrare neplăcută, însă foarte folositoare. Petru este cernut și trebuie să învețe că încrederea pe care o avea în sine însuși este chiar pricina căderii sale. La sfârșit, Domnul nu numai că-i restabilește sufletul, ci îl face și un canal al binecuvântării. Când ajungi să-ți cunoști nimicnicia, poți să-i ajuți pe alții. De aceea, Domnul îi încredințează lui Petru turma Sa.

Smerenia înaintea oamenilor este adesea cea mai bună dovadă a restabilirii înaintea lui Dumnezeu. Să presupunem că părtășia mea cu Dumnezeu este întreruptă; inima naturală spune: «Trebuie să rezolv problema înainte de a veni la Hristos». Însă El este plin de har și, dacă știu acest lucru, trebuie să vin la El îndată, așa cum sunt, după care să mă smeresc adânc înaintea Lui. În El și doar în El vom găsi ceea ce va restabili sufletele noastre.

Pentru a fi cu adevărat restabilit, credinciosul trebuie să recunoască punctul în care a căzut, momentul când sufletul său a abandonat comuniunea și a început să caute propria voie. Comuniunea cu Dumnezeu nu este în întregime restabilită și nici eul și voința proprie nu sunt complet zdrobite, până când credinciosul nu descoperă punctul în care inima sa a început să-și piardă sensibilitatea spirituală, căci prezența lui Dumnezeu ne face să simțim aceasta. Psalmistul nu spune că trebuie mai întâi să-și restabilească sufletul și apoi să vină la Dumnezeu, ci: „El îmi restabilește sufletul” (Psalmul 23.3). Drumul alunecos al păcatului este adesea străbătut cu pași repezi, fiindcă păcatul tinde să slăbească în suflet autoritatea singurelor lucruri care ne pot împiedica să comitem păcate încă și mai mari, anume Scriptura și conștiența prezenței lui Dumnezeu, care oferă Scripturii puterea practică asupra sufletului nostru.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22.6

Sfatul ziaristului

Ziaristul Chuck Colson a scris: Când am fost la Palatul Buckingham, prințul Philip m-a întrebat: Ce putem face cu criminalitatea aici in Anglia? Eu i-am răspuns: Trimiteți mai mulți copii la școala duminicală. El a crezut că glumesc. Dar am arătat un studiu al sociologului Christy Davies, care a descoperit că în prima parte a anilor cu începere de la 1800, societatea britanică a fost marcată de un nivel crescut de criminalitate și violență, care a scăzut semnificativ la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Ce a schimbat caracterul național al unui întreg popor? În acea perioadă, frecventarea școlii duminicale a crescut simțitor până în anul 1888, când 75% din copiii din Anglia au fost „înrolați” în aceste școli. De atunci, frecvența a început să scadă, fapt care a dus la creșterea criminalității și a dezordinii.

Dacă umplem sălile de școală duminicală, putem schimba inimi prin Cuvântul lui Dumnezeu și putem reface societatea. Înseamnă că acei copii nu se vor mai abate niciodată de pe calea cea bună? Nu, dar înseamnă că vor înțelege ce au învățat, își vor aminti bucuria de a fi în „casa Tatălui” și se vor întoarce, deoarece ei știu că vor fi primiți. Vor observa că tatăl fiului risipitor este un model extraordinar: i-a lăsat să plece, dar le-a oferit un loc de întoarcere, bucurându-se de revenirea lor…

Părinților, să aplicăm sfatul ziaristului, pentru binele veșnic al copiilor noștri!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE-ȚIBLOCHEAZĂMINTEA?

„Mă gândesc la căile mele…” (Psalmul 119:59)

     Una din principalele căi pentru a izbuti în viață este să ai o abordare corectă a lucrurilor. Însă pentru aceasta trebuie să faci o evaluare a locului din care pornești. Acest lucru ar putea dura mai mult timp. În funcție de cât de bine te cunoști, poate fi chiar un lucru dificil. Este important să te analizezi obiectiv și să te separi de atitudinea ta. Scopul tău nu este să te condamni singur, ci să te vezi clar, așa încât să poți face schimbări pozitive în modul tău de a gândi. Când tăietorii de lemne profesioniști descoperă un baraj din bușteni pe un râu, se cațără într-un copac foarte înalt din apropierea râului pentru a vedea care este problema și pentru a găsi cauza. Ei caută „bușteanul-cheie” care a creat blocajul. Odată ce bușteanul va fi dat la o parte, râul are grijă de restul. O persoană neexperimentată va petrece ore, zile, chiar săptămâni mutând buștenii dintr-o parte în alta fără nici un rezultat. Ideea este că nu trebuie să-ți schimbi toată gândirea, ci doar cele câteva elemente care te împiedică să ai o abordare corectă a vieții. Când vei face această schimbare, viața ta va începe să curgă în direcția bună. Iată câteva întrebări care te vor ajuta să descoperi „bușteanul-cheie” care te ține pe loc. Cum te împaci cu tine însuți? În ce situații ai cea mai negativă părere despre tine însuți? Ce îți cauzează cele mai mari probleme în relațiile tale cu alții: nesiguranța, resentimentul, inferioritatea? Care sunt gândurile negative care îți controlează mintea constant? Acestea sunt întrebări importante, fiindcă ești „ca unul care îşi face socotelile în suflet”. (Proverbe 23:7). Dacă dorești să-ți schimbi viața în bine, roagă-L pe Dumnezeu să te facă conștient de lucrurile care blochează acest proces.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 8.15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care l-a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni – cea din Nord, a imperiului grec – atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să-L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?“ (Matei 16.26).


9 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iosafat a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea pridvorului celui nou; și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri? și nu ești Tu Cel care stăpânești peste toate împărățiile națiunilor? Și în mâna Ta este tăria și puterea și nimeni nu Ți se poate împotrivi”.
2 Cronici 20.5,6

Când Iosafat, împăratul lui Iuda, a vestit un post pentru tot poporul, pentru a căuta ajutorul lui Dumnezeu, au venit oameni din fiecare cetate pentru a se ruga. Acțiunile și cuvintele lui Iosafat ne învață câteva adevăruri importante cu privire la rezolvarea problemelor prin rugăciune:

1. Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre. Împăratul a afirmat că Dumnezeu este Cârmuitorul națiunilor, împotriva Căruia nimeni nu poate sta (versetul 6). Multe probleme trec dincolo de putința noastră de a le rezolva, însă pentru El nimic nu este imposibil (Matei 19.26). Dacă ne rugăm punând accentul pe măreția Lui, problemele noastre vor căpăta adevărata dimensiune.

2. Dumnezeu dorește să-i implice și pe alții în rugăciune alături de noi. Familii întregi din Iuda au răspuns la chemarea împăratului și au venit împreună înaintea lui Dumnezeu (2 Cronici 20.13). Rugăciunea a avut un rol central și în viața Bisericii primare (Fapte 2.42).

3. Prin rugăciune, Domnul ne va da o soluție la problemă. Răspunsul Său poate fi cel la care ne-am gândit sau unul cu totul neașteptat; El ne poate spune să așteptăm, rămânând în situația respectivă, fără să întreprindem ceva, sau ne poate îndruma să acționăm într-o direcție nouă. Oricum ar fi, călăuzirea din partea lui Dumnezeu va fi potrivit voii Sale perfecte. Domnul folosește orice prilej pentru a întări încrederea noastră în El și pentru a ne crește în dreptate.

Nu știm cât a așteptat poporul un răspuns, însă nu a acționat până nu a înțeles voia lui Dumnezeu. El le-a spus să nu se teamă, nici să nu se descurajeze, ci să se încreadă în El. Rugăciunea, de asemenea, ne aduce în prezența lui Dumnezeu, astfel încât să putem primi putere și călăuzire pentru încercările vieții.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi.”
Ezechiel 18.32

Să trăieşti fără Dumnezeu?

Unui tânăr i se ia permisul de conducere din cauza unui delict în circulație. El se întreabă: cum să trăiesc fără mașină?

Un om de patruzeci de ani, care a făcut carieră, trebuie din motive de sănătate să se retragă din profesie pentru scurt timp. Gândurile sale se rotesc în jurul întrebării: Cum să trăiesc fără succesele mele profesionale?

O femeie în vârstă nu mai poate să lucreze în jurul casei ei și de aceea trebuie să o vândă. Îngrijorată se întreabă: Cum să trăiesc fără grădina mea?

Toate acestea sunt situații care aruncă viața noastră de pe cursul obișnuit. Există totuși o întrebare care este mult mai importantă, dar care se pune mult mai rar: Cum putem să trăim fără Dumnezeu?

Mulți cred că pot să se descurce destul de bine fără El. Ei nu se interesează de cerințele Sale și își spun că pot fi fără El mai liberi și mai fericiți. Totuși, aceasta este o minciună a lui satan, care vrea să ne abată de la Dumnezeu și să ne arunce în nefericire. Noi oamenii avem nevoie de o legătură cu Creatorul nostru, pentru a putea duce o viață fericită și împlinită. De aceea Dumnezeu ne spune: Întoarceți-vă dar la Mine, și veți trăi!

Această întoarcere include pocăința de viața noastră încăpățânată și recunoașterea păcatelor noastre. Astfel ajungem la pace cu Dumnezeu, pentru că Fiul Său Isus Hristos a suferit și a murit la cruce pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUB CE LEGE EȘTI TU?

„Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:2)

     Tu spui: „Sunt atât de departe de standardele lui Dumnezeu! Oare va veni vreodată vremea când firea pământească își va înceta activitatea și nu mă va mai trage în jos?” Avem vești rele și vești bune. Vestea rea este că, la fel cum legea gravitației funcționează mereu, tot așa este și „legea păcatului” la care răspunde firea păcătoasă. Vestea bună este că putem accesa o lege mai înaltă după care să trăim. Aceasta se numește „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” care anulează „legea păcatului și a morții.” Legea gravitației spune că tot ce urcă trebuie să coboare. Însă atunci când te afli în avion, se aplică o altă lege – legea aerodinamicii. Iată cum funcționează: avionul se deplasează cu o anumită viteză, iar forța de tracțiune corespunzătoare îl face să părăsească raza de acțiune a atracției gravitaționale. Asta nu înseamnă că legea gravitației nu mai este legea gravitației. Înțelegi ideea?

Poate întrebi: „Care este legea Duhului”? Bună întrebare. Iată răspunsul. Când ești locuit de Duhul Sfânt și când te încrezi în puterea Sa și nu în a ta, ceea ce înseamnă să fii sensibil la călăuzirea Lui și să asculți de poruncile Lui, nu mai ești controlat de „legea păcatului și a morții”! Nu se pune problema să te străduiești mai tare, ci să te sprijini mai mult pe Duhul lui Dumnezeu care locuiește în tine și să primești de la El puterea de a trăi victorios.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 8.1-14

Noua viziune acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de-al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap“, adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8). Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului“ (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „fiar㓠(cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coarne“. Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoas㓠(Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-l va egala în mândrie şi în nebunie. Şi totuşi! … A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9-12).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: