Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 29, 2018”

29 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi nu sunteți în carne, ci în Duh.
Romani 8.9

Biruința asupra cărnii

O, minunatele adâncimi și înălțimi ale harului divin! Adâncimi, pentru că atunci când eram în păcate și în fărădelegi, expuși mâniei lui Dumnezeu, s-a coborât până la noi; și înălțimi, pentru că ne-a adus la Dumnezeu, în Hristos, pentru binecuvântarea veșnică. Iar Scriptura ne învăță că această mutare a noastră din Adam în Hristos este atât de reală, încât noi nu mai suntem „în carne”, nici „din lume”, nici „sub lege”, ci „în Duhul”, și „binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos” (Efeseni 1.3).

Întrebarea importantă pentru noi este următoarea: Cât de mult am primit aceste adevăruri în inima noastră? Cât de mult am amestecat credința cu adevărul lui Dumnezeu privitor la ceea ce a lucrat El prin Hristos? Cei care nu au primit aceste adevăruri încearcă să se apropie de Dumnezeu prin eforturile lor (și vor fi mereu dezamăgiți), în loc să primească prin credință apropierea și acceptarea lor în Hristos, pe care harul Său ni le-a dăruit. Cei care, prin credință, iau aceste adevăruri pentru ei se bucură de ele și se odihnesc în prezența Tatălui.

Însă, deși cel credincios nu este în firea păcătoasă, el descoperă cu tristețe că firea păcătoasă este încă în el și învață, prin experiențe umilitoare, să spună: „În mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18). Marea problemă a fiecărui tânăr credincios este conștiența dureroasă a existenței acestei cărni, cu mândria și voința ei proprie, deși aceste trăsături poate că nu se manifestă în exterior. Ea este vrăjmașul lui cel mai mare, pe care nici timpul și nici împrejurările nu o pot îmbunătăți, într-atât de coruptă este. Și cu cât ne preocupăm mai mult cu această viață adamică din lăuntrul nostru, cu atât suntem mai slabi față de ea, fiindcă ea devine obiectul nostru, în locul Domnului Isus, care este viața noastră cea nouă.

H H Snell


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric… Ce bine-i merge omului care face milă… pomenirea celui neprihănit ține în veci.”
Psalmul 112.4-6

Exemplul lui Hudson

Hudson Taylor s-a născut la 21 mai 1832 în Barnsley, Anglia, ca fiu al unui farmacist. La vârsta de aproape 17 ani, Hudson și-a schimbat atitudinea față de Mântuitorul când a citit un pliant evanghelistic, în timp ce mama lui, plecată la o stațiune pentru odihnă, se ruga pentru el.

Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. Curând a simțit o puternică chemare din partea lui Dumnezeu să meargă ca misionar în China. Deși până atunci nu știuse nimic despre această țară, a dat urmare acestei chemări și a plecat în China în anul 1853. Taylor a văzut necesitatea de a înființa o societate misionară proprie, ai cărei membrii erau de acord să nu ceară în nicio situație bani de la oameni, ci să se bazeze numai pe promisiunile și ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvântat munca acestui bărbat care a lucrat pentru Domnul lui cu multă râvnă, mânat de o dragoste arzătoare pentru chinezi. Prin credință, el a lansat o chemare pentru conlucrare și a găsit pretutindeni ascultare, mai întâi în Marea Britanie, apoi și în celelalte țări din Europa, în America, în Australia, în Noua Zeelandă. Peste tot s-au înființat filiale și cercuri de prieteni ai misiunii pentru China.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ CUI TE CONFESEZI

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai nevoie de ajutor cu privire la o problemă – din viața personală, a familiei sau a carierei tale – ține cont de următoarele lucruri:

1) Veștile rele sunt adesea ținute minte mai mult decât veștile bune. După ce ai rezolvat problema și ți-ai văzut de viață, cei răi vor continua să-i dea atenție și să vorbească despre ea. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.”

2) Ai grijă cine te sfătuiește. „Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.” (Proverbe 12:5) Deci asigură-te că apelezi la persoana potrivită. Există multe izvoare de înțelepciune în această lume, dar „înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Doar un gând derivat din cuvintele „înțelepciunea care vine de sus”: confesează-te numai cuiva care trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

3) Asigură-te că persoana respectivă este de încredere. Adică persoana în care ai încredere nu se confesează la rândul său altor persoane… în care nu ai încredere! Se spune că poți „citi” un om după persoanele cu care se însoțește. Și este adevărat! Biblia spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1).

4) Nu discuta pe marginea problemei tale! Văicăreala te poate prezenta ca pe o victimă, și nu ca pe un învingător. Nimeni nu dorește să susțină pe cineva care se tot văicărește. Când Iov a pierdut totul, aproape toți l-au evitat. Numai după ce Dumnezeu i-a dublat binecuvântările, oamenii au revenit în viața sa și i-au adus daruri. Este întotdeauna înțelept să-ți înfrânezi limba, gândurile și atenția. Nu uita, tăcerea nu poate fi niciodată catalogată greșit!


Volumul V de Jean Koechlin

Osea 11.12-12.14

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat…“ (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume. Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care-i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L-a întâlnit într-o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere“, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare. Mai târziu, la Betel, după ce şi-a curăţat casa, a învăţat să-L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24…; 35). A strigat către Domnul, s-a smerit, a înlăturat dumnezeii străini – iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce-te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!“ (comp. cu Isaia 31.6).


28 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El a plecat de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat; și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și el era cu al doisprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și-a aruncat mantaua peste el.
1 Împărați 19.19

Dezamăgit de eșecul misiunii sale, supărat pe poporul lui Dumnezeu și preocupat cu sine însuși, Ilie vorbise bine despre sine și rău despre poporul lui Dumnezeu. El își închipuia că rămăsese singurul om credincios lui Dumnezeu, însă a trebuit să învețe că Domnul avea și alți slujitori care dădeau mărturie despre El. Astfel, Ilie a trebuit să facă drumul înapoi de la Horeb și să-l ungă pe Elisei ca profet în locul său.

În zilele noastre, când stricăciunea este tot mai mare, din cauză că nu putem avea o vedere de ansamblu, ne imaginăm că lucrarea lui Dumnezeu depinde de unul sau doi slujitori devotați ai Domnului și că, odată cu plecarea lor, toată mărturia pentru Domnul va înceta. Trebuie astfel să învățăm că, deși slujitorii părăsesc această scenă, Dumnezeu rămâne, iar El are și pe alții care nu și-au plecat genunchiul înaintea răului.

Dumnezeu nu îi cheamă în lucrarea Sa pe cei leneși și comozi. Vedem că Elisei își făcea cu sârguință treaba, arând cu douăsprezece juguri de boi, atunci când i-a fost adresată chemarea. Dumnezeu nu-Și alege slujitorii doar din rândul celor mari sau nobili. El poate folosi o tânără slujnică pentru a-l binecuvânta pe un om important; poate lua un tânăr păstor pentru a fi conducătorul lui Israel; și poate alege pe logodnica unui tâmplar sărac pentru a-L aduce pe pământ pe Mântuitorul lumii. De asemenea, El Se poate folosi de câțiva pescari umili pentru a întoarce lumea cu susul în jos.

Asupra acestui om muncitor își aruncă Ilie mantia, gest care simbolizează faptul că Elisei era chemat să ia locul, să manifeste caracterul și să acționeze în duhul proprietarului mantalei. Omul care până atunci își văzuse cu răbdare de treburile zilnice, lucrându-și ogorul, era acum gata să manifeste minunile harului lui Dumnezeu, urmându-l pe Ilie, ca slujitor și însoțitor al său.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-lpăzesc!”
Luca 11.28

Căutarea fericirii

Un om nefericit a plecat în căutarea unui om fericit, pentru a afla secretul fericirii. În drumul lui a dat peste mulți oameni nefericiți ca el, dar din alte motive. Primul era nefericit, pentru că îi decedase soția; al doilea, că avea o soție rea; al treilea, că nu s-a putut îmbogăți; al patrulea, că era bolnav și nu se putea bucura de averea lui; al cincilea, că era singur și nu-l vizita nimeni; al șaselea, că avea probleme cu vecinii. În sfârșit, s-a oprit în dreptul unuia pe care n-a îndrăznit să-l întrebe, căci era mai sărăcăcios îmbrăcat și, cu siguranță, s-a gândit, că el n-are cum să fie fericit. I-a dat totuși „bună ziua”, la care omul a răspuns: „Bine ai zis, că bună zi mi-a dat Dumnezeu și astăzi; și astfel sunt fericit.” Vorbele acestea l-au făcut să zăbovească, în alergarea lui, după căutarea fericirii, întrebându-l pe acel om despre sănătate și situația lui materială. A fost uimit să afle că omul avea puțini bani, o sănătate șubredă și o familie obișnuită, că uneori a fost și mai lipsit, trecând prin unele probleme. Ceea ce a sesizat însă călătorul nefericit abia în timpul discuțiilor, era faptul că omul fericit avea în mână o carte din a cărei lectură s-a întrerupt, pentru a sta de vorbă cu el. Cartea care îi aducea fericirea era Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Toți vom fi fericiți, dacă ascultăm Cuvântul Domnului și cu ajutorul Său îl păzim și ne bucurăm de el. Fericiți sunt cei care pot spune despre Cuvântul lui Dumnezeu: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalm 119.105).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ÎȚI ESTE RUȘINE (2)

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători” (Iacov 1:22)

     Rușinea se amplifică în întuneric, dar odată ce o expui la lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ea își pierde influența asupra ta. Sentimentele pot fi foarte nesigure, și de multe ori sunt declanșate de lucruri obișnuite: un cântec familiar, pomenirea cuiva care te-a rănit, o aniversare, o zi de naștere, o sărbătoare, cum ar fi Crăciunul sau Ziua Îndrăgostiților… Acesta este motivul pentru care Iacov ne spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” Un consilier a scris următoarele cuvinte: „Rușinea ne poate trage înapoi, ne poate doborî și ne poate face să privim mereu în pământ… Multe sisteme și persoane sunt controlate de ea, și vor să ne facă să intrăm în jocul lor…

Comportamentele impulsive, comportamentele dependente de relații intime, mâncatul în exces, abuzul de substanțe și dependența de jocuri de noroc sunt comportamente rușinoase… Experiențele noastre trecute și spălarea creierului de care poate am avut parte ne-au adus rușine. Expresii precum: „Nu gândești, nu crești, nu te schimbi… să-ți fie rușine!” și-au pus amprenta în viața noastră. Termină cu rușinea! Confrunt-o! Declară-i război! Învață s-o recunoști și să fugi de ea ca de ciumă. Biblia spune: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33). Indiferent dacă tu ai comis fapta, sau ofensa a fost comisă împotriva ta, „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) Să reținem cuvântul „orice”. În loc să vorbești despre cum te simți, începe să vorbești despre ceea ce știi! Cuvântul lui Dumnezeu, care reprezintă părerea lui Dumnezeu despre tine, este cea mai mare forță vindecătoare de pe pământ. Citește-l, crede-l, rostește-l și încrede-te în el. Doar așa vei reuși să scapi de gândirea focalizată pe rușine!


Volumul V de Jean Koechlin

Osea 11.1-11

Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.

După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s-o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându-l în braţe, dându-i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să-l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N-au cunoscut că Eu îi vindecam“ (v. 3).

Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te-ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă-te atras, adus de corzile dragostei Sale.


27 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ioan 12.1-3

Isus căuta un loc de mângâiere în lumea care Îl respinsese și l-a găsit în Betania. Maria, Marta și Lazăr I-au pregătit o cină. Marta este menționată prima – ea slujea la masă. Este un privilegiu minunat să slujim atunci când Domnul Isus este ținta slujirii noastre. Ați experimentat bucuria de a-L sluji într-un fel în care eul să nu aibă niciun loc, aducând astfel bucurie inimii Lui?

Apoi citim despre Lazăr. El stătea la masă cu Domnul, bucurându-se de părtășia cu Acela care îl înviase dintre morți. Ce gânduri trebuie să fi fost în inima lui Lazăr în acele momente! El știa că Isus îl iubea și fără îndoială că aflase de la surorile lui că Isus plânsese la mormântul său. Acum Lazăr, înviat dintre cei morți, se bucură de părtășia cu Fiul lui Dumnezeu. Această comuniune cu El este partea noastră astăzi și pentru toată veșnicia.

După ce am văzut-o pe Marta slujind în mod potrivit și apoi pe Lazăr bucurându-se de părtășie, o vedem pe Maria ungând picioarele Domnului Isus cu un parfum foarte scump de nard pur. Acest lucru vorbește despre închinarea care se ridică spre Dumnezeu, ca mireasmă plăcută a Domnului Isus, mireasmă de care s-a umplut întreaga casă.

Această frumoasă scenă din Betania ne prezintă privilegiul pe care îl avem de a fi adunați în jurul Domnului Isus la masa Lui, pentru a vesti moartea Sa și biruința asupra lumii care L-a lepădat. Pe măsură ce inimile noastre sunt tot mai preocupate cu El, fie ca închinarea noastră să se ridice ca o mireasmă plăcută pentru inima Sa!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, …s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu națiunile și cu popoarele lui Israel.”
Fapte 4.27

Unirea în împotrivire

Cercetând cu atenție Biblia găsim tabloul unei coaliții formate din popoarele lumii care se împotrivesc lui Dumnezeu și Fiului Său. Conducătorul acestei uniri în împotrivire față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos este vechiul vrăjmaș: diavolul. Există un duh al răutății, al fărădelegii care se împotrivește lui Dumnezeu, un spirit, în care oamenii fac tot ce voiesc fără să țină seama de voința supremă a Dumnezeirii. În toată lumea vedem națiuni răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și a planului Său de salvare a omenirii din păcat și moarte. Tot mai mult sunt date la o parte valorile biblice, valorile morale. Există o adevărată unire în lupta împotrivirii față de Mântuitorul și lucrarea Sa. Când Domnul Isus Hristos va veni în glorie, va nimici națiunile și pe cei care s-au ridicat împotriva Lui. Judecata lui Dumnezeu este  pregătită  pentru  toți  împotrivitorii  lui Hristos. Chemarea noastră este să observăm, de pe acum, această mare împotrivire față de Fiul lui Dumnezeu și să luăm poziția corectă, cerută de Scriptură. Mântuitorul merită toată ascultarea noastră. El a suportat marea împotrivire; El a purtat păcatele noastre la crucea de pe Golgota; El a adus o mare mântuire tuturor care o primesc; El a biruit păcatul, moartea și pe cel ce are puterea morții – diavolul. Să ne supunem, în ascultare, Domnului Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viața pe cruce pentru mântuirea noastră!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND ÎȚI ESTE RUȘINE (1)

„Să vă prefaceţi (transformați), prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Când ești abuzat fizic sau emoțional, stima ta de sine este subminată. Poate că gândești: „Dacă cineva mi-a făcut una ca asta, trebuie să fie ceva în neregulă cu mine.” Simți că sufletul îți este murdar, ca și cum ai fi „o marfă defectă”… Dar nu ești! Iată câteva cuvinte rostite de Dumnezeu pentru inima ta: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou” (Ieremia 31:3-4). „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” (Isaia 43:18-19) Ce s-a întâmplat cu tine a fost poate rău, dar tu nu ești rău! Astăzi, Dumnezeu îți mai spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.  Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3). Rușinea și depresia merg mână în mână. Și dacă medicii pot prescrie medicamente pentru depresie, pentru rușine nu există niciun remediu pământesc… cu excepția leacului din Cuvântul lui Dumnezeu! Deci, în loc să dai crezare gândurilor și emoțiilor tale, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cum te simți. Să-ți fie rușine de cine ești e ca și cum ai fi pedepsit neîncetat – doar că o faci singur. Care este soluția? Lasă-L pe Dumnezeu să schimbe modul în care gândești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 10.1-15

„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor“, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel … aduce rod pentru sine“, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.

Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile…“. ŤAh! –scria cineva – nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?…ť Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul“. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).


26 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.
Evrei 12.6

Un țepuș pentru carne

Pentru binele copilului Său, Dumnezeu poate permite multe lucruri, uneori foarte dureroase. El poate îngădui ca cel credincios să fie vorbit de rău pe nedrept, lucru care produce o adâncă durere. Sau poate îngădui o slăbiciune în trup, care face ca cel afectat de ea să fie o pricină de compătimire din partea celor care îl iubesc sau de batjocură, din partea altora. Astfel de lucruri, și încă multe altele, sunt folosite de Tatăl ca țepuș, pentru a frânge energia cărnii și pentru a zdrobi puterea eului.

Împrejurări, prieteni, rude, sănătate, reputație, toate sunt atinse în această disciplinare sfântă a sufletului. Aceste lucruri în mâna Tatălui sunt ca malurile unui râu, călăuzind de o parte și de cealaltă apele adânci, care, fără aceste maluri, ar devasta totul în jur, în loc să aducă binecuvântare. Cât de des ne gândim ce buni creștini am fi dacă împrejurările noastre ar fi diferite; cu alte cuvinte, dacă malurile care călăuzesc râul ar fi surpate! Nu, ci acestea sunt căile înțelepte ale Tatălui, de a ne ține pe calea potrivită, pentru a-L glorifica pe El.

Există o „funie împletită în trei” care trebuie să se găsească în viața celui credincios, pentru ca el să-L poată sluji pe Domnul așa cum trebuie: motivația, energia și scopul. Uneori motivația poate fi corectă și la fel și scopul, însă energia poate fi cea naturală. Toate trei trebuie să meargă împreună, și acesta este rolul procesului de disciplinare, pentru ca toate să fie de la Tatăl, nu de la noi.

F G Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați… fără bani și fără plată!”
Isaia 55.1

Fără bani!

În 26 mai 1958 a murit la Roma la vârsta de 80 de ani cardinalul Stritch din America. El a donat bisericii 33.000 de dolari. Din această sumă, 1.000 de dolari erau destinați pentru citirea unor liturghii pentru sufletul său. Restul urma să-l primească episcopul de Chicago. Deși cardinalul Stritch a fost un bărbat cu funcție de conducere în biserica sa, a crezut că trebuie să dea 1.000 de dolari pentru pacea sufletului său. Nu stă în spatele acestei păreri o nesiguranță mișcătoare, ba chiar lipsă de speranță? Ce trebuie și ce poate face unul care este sărac și nu poate dona bisericii bani pentru asigurarea păcii sufletului său? Pacea veșnică nu poate fi cumpărată cu bani, nici nu poate fi moștenită sau dăruită.

Dumnezeu dăruiește această pace fiecărui om care cu părere de rău sinceră și cu căință cu privire la păcatele sale vine la Salvatorul Isus Hristos, recunoaște vina sa în fața Lui și acceptă gratuit harul Său. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, ci doar prin credința simplă, din inimă în Salvatorul! Astăzi poți primi gratuit această pace și siguranța mântuirii veșnice. Ai impresia că este prea ieftin? Ce ai putea oferi, cititorule, lui Dumnezeu ca preț de răscumpărare pentru sufletul tău?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂZEȘTE-ȚI CASA!

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca… s-o păzească.” (Geneza 2:15)

     Biblia spune că l-a pus pe Adam în grădină „ca s-o lucreze și s-o îngrijească.” Așadar, chiar și atunci când ai un mediu familial extraordinar, tot trebuie să-l „lucrezi” și să-l „păzești.”. Dacă nu este îngrijită, chiar și cea mai frumoasă grădină din lume se va transforma, în cele din urmă, într-un maidan plin de buruieni. Tot astfel, dacă îți canalizezi tot timpul și toată energia pe cariera ta, și nu pe căsnicie și pe familie, viața ta de familie va deveni o sursă de necazuri. Cuvântul ebraic pentru „a păzi” are aceeași semnificație precum cuvântul „a proteja, a ocroti”. Datoria lui Adam a fost să-și păzească și să-și ocrotească familia. „Din ce cauză?” întrebi tu. „La urma urmelor, nu locuia el într-un mediu perfect?” Ba da, dar Satan urma să apară și să creeze haos! S-a spus că „diavolul se află în detalii.”

Privește atent și este posibil să-l vezi la treabă în familia ta în anumite domenii care funcționează greșit și care produc stres. În cuplu, ne supărăm și ne certăm, convinși că celălalt este problema. Exact asta vrea diavolul să credem! El știe că nu vei rezolva cu adevărat problema, câtă vreme persoana cu care te cerți reprezintă pentru tine adevărata problemă. La mijloc e de fapt o problemă spirituală, apărută din cauza firii voastre egoiste, prin care Satan va găsi prilejul de-a intra și-a rămâne în familia voastră! Căsnicia a fost instituită de Dumnezeu. Deci, doar când vezi lucrurile din perspectiva Lui, și începi să acționezi conform poruncilor Sale, vei avea o relație sănătoasă, condusă de Dumnezeu și plină de pace.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 9.1-17

Evenimentele istorice care corespund acestor profeţii sunt relatate în capitolele 15.8–17.18 din cartea 2 Împăraţi. Cei din urmă împăraţi ai lui Israel au considerat ca fiind o politică înţeleaptă aceea de a se sprijini alternativ pe Egipt şi pe Asiria (v. 3; comp. cu capitolul 7.11,12 şi cu 2 Împăraţi 17.4), însă tocmai aceasta le-a adus pieirea. La rândul lor, cei scăpaţi din Ierusalim şi din Iuda caută să se refugieze în Egipt (la Nof, sau Mof) mai degrabă decât să rămână în „ţara Domnului“, cum fuseseră îndemnaţi de Ieremia (v. 6; Ieremia 42.10,19). Nu suntem oare şi noi asemenea lor? De câte ori nu ni se întâmplă şi nouă ca, izbindu-ne de câte o greutate, să căutăm ajutor mai degrabă la oameni decât la Domnul (Psalmul 60.11)? Efraim trebuia să fie lipsit de fii, să rămână steril şi fără roade pentru Dumnezeu, asemenea smochinului pe care l-a blestemat Domnul (v. 16; Marcu 11.12-14). Această profeţie se împlineşte prin risipirea actuală a celor zece seminţii, până la restabilirea lor pentru împărăţia milenială. Cât despre iudeii propriu-zişi (Iuda şi Beniamin), soarta lor, de la respingerea lui Mesia, este de a fi „rătăcitori printre naţiuni“ (v. 17; Deuteronom 28.64,65). Necunoscând timpul „cercetării“ lor în har (Luca 19.44 sf.), ei trebuie să fie cercetaţi prin judecată (v. 7).


25 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca.
Eclesiastul 3.1,6

Eclesiastul și creștinul

Oricine care a trebuit să se mute și-a pus următoarea întrebare: Ce lucruri voi păstra și pe care le voi arunca? Păstratul și aruncatul au însă o aplicație și în sfera spirituală.

Timpul pentru fiecare dintre aceste două acțiuni se găsește în a doua Epistolă a lui Pavel către Timotei.

Un timp pentru a păstra: „Dar tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat, știind de la cine ai învățat și că de copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.14,15). Când este vorba de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, este „un timp pentru a păstra” sau, cum spune Pavel, pentru „a rămâne” în lucrurile pe care nu numai că le-am învățat, dar cu privire la care suntem și pe deplin încredințați. Îndemnul lui Pavel din capitolul 1.13 are și el aplicație aici: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, în credința și dragostea care sunt în Hristos Isus”.

Un timp pentru a arunca: Este interesant că, în aceeași epistolă, Pavel îi sune lui Timotei că sunt unele lucruri cu care este posibil să se confrunte și că pe acestea cel mai bine ar fi «să le arunce»; aceasta înseamnă să le evite cu totul și să nu se preocupe deloc cu ele. „Amintește-le acestea, îndemnându-i stăruitor înaintea Domnului să nu aibă dispute de cuvinte, nefolositoare la nimic, decât la dărâmarea celor care ascultă” (capitolul 2.14). „Iar de vorbirile deșarte, lumești, ferește-te; pentru că ei vor înainta mai mult în neevlavie” (capitolul 2.16). „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!” (capitolul 2.19). „Dar fugi de poftele tinereții” (capitolul 2.22). „Ferește-te de întrebările nechibzuite și lipsite de învățătură, știind că nasc certuri” (capitolul 2.23). „Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea: depărtează-te și de aceștia!” (capitolul 3.5).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam…”
Luca 16.22,23

Versurile de pe casa ţărănească

Pe o casă țărănească se puteau citi următoarele versuri din anul 1828:

Trăiesc și nu știu cât. / Mor și nu știu când. / Călătoresc și nu știu încotro. / Mă mir că sunt așa de bucuros.

Poetul acestor rânduri și-a încheiat de mult timp ultima călătorie. Întrebările sale au toate acum un răspuns. Niciun om nu știe ziua morții sale și nu cunoaște dinainte lungimea vieții sale. Numai Dumnezeu știe. Ceva a știut totuși omul: moartea este inevitabilă. „Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.” A treia afirmație este zguduitoare. Era în călătorie spre veșnicie, o călătorie fără întoarcere. Ştia acest lucru, dar unde va sfârși călătoria? Nu avea certitudine, siguranță cu privire la țelul călătoriei vieții sale. La întrebarea cea mai importantă a vieții lui nu avea nicio claritate. Totuși, era așa de bucuros. Aceasta îl mira – pe bună dreptate. Dacă nu știu că odată voi fi la Hristos în cer, ca proprietate a Lui, atunci călătoria mea sfârșește în locul chinului veșnic, în iad. Diavolul, dușmanul sufletelor, șoptește oamenilor: Mănâncă, bea, fii bucuros! Savurează viața, nu-ți fă griji fără rost despre ce va fi cândva! Pe milioane de oameni i-a înșelat deja așa spre pierzarea lor veșnică.

Fără pace cu Dumnezeu, niciun om nu poate să fie cu adevărat bucuros. În interiorul lui este nefericit. Pace cu Dumnezeu există numai prin recunoașterea vinei și prin credința în Domnul Isus, dăruită de Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE PRIN CARE TE TRECE DUMNEZEU

„Dacă vei merge prin foc, nu te va arde…” (Isaia 43:2)

     Înainte ca Dumnezeu să schimbe circumstanțele noastre, El le folosește adesea pentru a ne schimba pe noi. Da, El ne-a promis că ne va scăpa de necaz, dar asta nu neapărat la momentul ales de noi sau așa cum credem noi… Dumnezeu dorește să facă mai mult decât să ne scape: El dorește să creștem în asemănarea noastră cu Fiul Său și în plinătatea potențialului pe care ni l-a dat Dumnezeu. De remarcat cât de des este folosit în Scriptură cuvântul „prin”. Pentru a ajunge în Țara Promisă, poporul Israel a trebuit să treacă prin Marea Roșie, prin pustiu, prin râul Iordan… Să citim din două pasaje din Scriptură: „Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:6-7). „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2). Dumnezeu nu lucrează în minute, ore și zile, El lucrează în anotimpuri. Aurarul știe cât timp trebuie să stea minereul în foc pentru a produce aur. Olarul știe cât timp trebuie să țină lutul pe roată pentru a deveni un vas important, frumos și valoros. Încrede-te în Dumnezeu; El știe ce face! Ai răbdare; în timp ce Dumnezeu va lucra pentru tine, El va lucra în tine! După ce vei trece de această experiență, vei privi în urmă și îi vei mulțumi pentru lucrurile pe care le-ai învățat de la El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 8.1-14

Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6…). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel…“ (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc“ (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!“, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2-4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu“, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28-33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.

Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu-ţi găseşti plăcerea“ (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele“ (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună“! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului“ (2 Timotei 2.19-22)!


24 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mi s-a dat un țepuș pentru carne.
2 Corinteni 12.7

Un țepuș pentru carne

Dumnezeu niciodată nu dă un rezervor de putere sfinților Săi. „O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu” (Psalmul 62.11). Acest principiu este important în viața credincioșilor și, aș îndrăzni să spun, foarte important pentru cei care sunt chemați să slujească în Cuvânt. Oricum, în orice lucrare și în orice acțiune a copiilor lui Dumnezeu, este necesară puterea Lui pentru ca ei să poată umbla și sluji prin energia Duhului și prin manifestarea vieții Domnului Isus în trupurile lor muritoare.

Pentru ca viața creștinului să fie „nu eu, ci Hristos”, disciplina Tatălui intervine într-un fel adaptat fiecărui suflet în parte. Acesta este motivul pentru care, nu mă îndoiesc, toate speculațiile cu privire la care anume trebuie să fi fost țepușul lui Pavel nu au niciun rost. Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a considerat că nu trebuie să ne dezvăluie acest lucru. Faptul că a procedat așa ne lasă să înțelegem că a existat un principiu important al lucrărilor lui Dumnezeu în cazul acestui om, principiu însă aplicabil fiecăruia dintre noi. Fiecare își va avea țepușul potrivit, care va fi exact acel lucru ce va lucra împotriva tendințelor lui naturale, pentru ca orice pretenție a puterii omenești să fie în întregime înlăturată.

Vedem acest principiu peste tot, însă cel mai clar îl vedem fiecare în propriul nostru caz. Se întâmplă rar ca cineva să cunoască țepușul tainic din carnea altuia. Până ajungem să cunoaștem „sfârșitul de la Domnul” am da orice să scăpăm de țepușul nostru. Însă El îl ține acolo, făcându-ne să ne simțim întreaga lipsă de putere. Vedem acest lucru, de exemplu, în căsătoriile nepotrivite. Sufletul este apăsat, mai ales acolo unde există o inimă sensibilă și spirituală; și nu există nicio putere de pe pământ care să poată înlătura durerea, iar eliberarea cerească nu este dăruită.

F G Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …rugăciunea ta a fost ascultată…”
Fapte 10.31

Rugăciunea lui Tyndale

Când William Tyndale și-a terminat studiile, s-a simțit îndemnat de Dumnezeu că trebuie să se despartă de atmosfera academică a universității pentru a studia limba greacă. În acel timp, Dumnezeu l-a convins că Anglia nu va putea fi evanghelizată cu Biblia în limba latină. Oamenii de rând nu vor putea afla voia lui Dumnezeu și planul Său de mântuire, până când nu vor avea Scriptura în limba lor. Însă eforturile lui Tyndale de a primi aprobarea episcopilor Londrei de a traduce Biblia în limba engleză au fost zadarnice, așa că ela părăsit Anglia, fără a se mai întoarce vreodată acolo.

Primul său Nou Testament în engleză a fost tipărit în Germania în anul 1525. Când Bibliile în limba engleză traduse de Tyndale au ajuns clandestin în Anglia, căpeteniile religioase au început să-l atace puternic. Împotriva lui a fost întocmită o lungă listă de acuzații. Tyndale a fost condamnat la moarte ca eretic. Referindu-se la împotrivirea regelui față de Biblia în engleză, Tyndale s-a rugat: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!” Când i-a fost prezentată regelui spre aprobare traducerea Tyndale, fără să-și dea seama cine a tradus-o, regele a spus: „În Numele Domnului, fie ca ea să se răspândească în popor.” Doi ani mai târziu, regele a ordonat ca fiecare biserică să aibă Biblia în engleză. Rugăciunea lui Tyndale dinaintea morții sale fusese ascultată.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚAÎNCUPLU

„Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei.” (1 Corinteni 7:33)

     Când micuța Sara, o fetiță de patru ani din Statele Unite, a participat pentru prima dată la o ceremonie de nuntă, a pus nenumărate întrebări… între care: „Da’ de ce sunt două torturi, mami?” Mama ei i-a explicat că unul e tortul mirelui și celălalt tortul miresei.” „Dar mami, ei nu au fost învățați că trebuie să împartă?” Zâmbim… dar Biblia spune: „Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei. Tot aşa, femeia măritată se îngrijeşte… cum să placă bărbatului ei.” (1 Corinteni 7:33-34). Dacă îți dedici mai mult timp carierei decât relației, sunt șanse ca aceasta din urmă să nu reziste. De aceea jumătate din căsnicii se termină cu divorțul. Când te căsătorești cu cineva, te căsătorești cu tot ceea ce este și are acea persoană, și cu toate lucrurile prin care a trecut. E o afacere la pachet!

Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da înțelepciunea și harul ca tu și soțul sau soția ta „să creșteți în har”. Poate lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte. După cum a spus Shakespeare: „Ce rană s-a vindecat altfel decât treptat?” Chiar și o mică zgârietură necesită timp de vindecare. Însă dacă Îi dai voie, Dumnezeu va turna undelemnul compasiunii și alifia dragostei peste rana soțului sau soției tale. Nu deveni niciodată atât de disponibil la serviciu încât să fii indisponibil acasă! Principala ta chemare este să fii cu familia ta.

Acolo trebuie să înceapă prioritățile tale, după care poți trece la vocație și la alte lucruri. De fapt, Pavel spune: „Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.” (1 Corinteni 7:32-35). Poate spui: „Dar trebuie să petrec timp cu Dumnezeu!” Chemarea ta este să-L iubești pe Domnul – dar și pe soțul sau soția ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 7.1-16

„Am vrut să vindec pe Israel…“ (v. 1). „Voiam să-i răscumpăr“ (v. 13). Acesta este gândul lui Dumnezeu! Şi la fel este şi cu privire la tine, prieten încă neconvertit, însă este nevoie ca dorinţa ta să răspundă intenţiei Sale (Ioan 5.6). „Am vrut să-i adun pe copiii tăi“ – Se va adresa Isus, mai târziu, Ierusalimului; iar răspunsul a fost: „…şi n-aţi vrut“ (Luca 13.34).

Am putut observa deja starea morală deplorabilă a lui Israel, sub trăsăturile unei femei adultere (cap. 2) şi ale unei juncane îndărătnice (cap. 4.16). Aici el este comparat, succesiv, cu o masă de aluat dospit (v. 4), cu o turtă neîntoarsă (v. 8), cu o porumbiţă proastă (v. 11), cu un arc înşelător (v. 16). Pe un ton ironic, Domnul stigmatizează deopotrivă orgoliul şi lipsa lor de inteligenţă. Amestecul cu străinii a avut ca efect irosirea puterilor lui Efraim. „Perii albi“ (v. 9) sunt semnul energiei scăzute… „Şi el nu ştie“. În ce ne priveşte, să fim bine lămuriţi că a fraterniza cu lumea, indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul; şi, odată cu aceasta, fără să-şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală. Exemplul lui Samson confirmă acest adevăr în modul cel mai solemn (citiţi Judecători 16.19,20).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: