Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi nu sunteți în carne, ci în Duh.
Romani 8.9

Biruința asupra cărnii

O, minunatele adâncimi și înălțimi ale harului divin! Adâncimi, pentru că atunci când eram în păcate și în fărădelegi, expuși mâniei lui Dumnezeu, s-a coborât până la noi; și înălțimi, pentru că ne-a adus la Dumnezeu, în Hristos, pentru binecuvântarea veșnică. Iar Scriptura ne învăță că această mutare a noastră din Adam în Hristos este atât de reală, încât noi nu mai suntem „în carne”, nici „din lume”, nici „sub lege”, ci „în Duhul”, și „binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos” (Efeseni 1.3).

Întrebarea importantă pentru noi este următoarea: Cât de mult am primit aceste adevăruri în inima noastră? Cât de mult am amestecat credința cu adevărul lui Dumnezeu privitor la ceea ce a lucrat El prin Hristos? Cei care nu au primit aceste adevăruri încearcă să se apropie de Dumnezeu prin eforturile lor (și vor fi mereu dezamăgiți), în loc să primească prin credință apropierea și acceptarea lor în Hristos, pe care harul Său ni le-a dăruit. Cei care, prin credință, iau aceste adevăruri pentru ei se bucură de ele și se odihnesc în prezența Tatălui.

Însă, deși cel credincios nu este în firea păcătoasă, el descoperă cu tristețe că firea păcătoasă este încă în el și învață, prin experiențe umilitoare, să spună: „În mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18). Marea problemă a fiecărui tânăr credincios este conștiența dureroasă a existenței acestei cărni, cu mândria și voința ei proprie, deși aceste trăsături poate că nu se manifestă în exterior. Ea este vrăjmașul lui cel mai mare, pe care nici timpul și nici împrejurările nu o pot îmbunătăți, într-atât de coruptă este. Și cu cât ne preocupăm mai mult cu această viață adamică din lăuntrul nostru, cu atât suntem mai slabi față de ea, fiindcă ea devine obiectul nostru, în locul Domnului Isus, care este viața noastră cea nouă.

H H Snell


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric… Ce bine-i merge omului care face milă… pomenirea celui neprihănit ține în veci.”
Psalmul 112.4-6

Exemplul lui Hudson

Hudson Taylor s-a născut la 21 mai 1832 în Barnsley, Anglia, ca fiu al unui farmacist. La vârsta de aproape 17 ani, Hudson și-a schimbat atitudinea față de Mântuitorul când a citit un pliant evanghelistic, în timp ce mama lui, plecată la o stațiune pentru odihnă, se ruga pentru el.

Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. Curând a simțit o puternică chemare din partea lui Dumnezeu să meargă ca misionar în China. Deși până atunci nu știuse nimic despre această țară, a dat urmare acestei chemări și a plecat în China în anul 1853. Taylor a văzut necesitatea de a înființa o societate misionară proprie, ai cărei membrii erau de acord să nu ceară în nicio situație bani de la oameni, ci să se bazeze numai pe promisiunile și ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvântat munca acestui bărbat care a lucrat pentru Domnul lui cu multă râvnă, mânat de o dragoste arzătoare pentru chinezi. Prin credință, el a lansat o chemare pentru conlucrare și a găsit pretutindeni ascultare, mai întâi în Marea Britanie, apoi și în celelalte țări din Europa, în America, în Australia, în Noua Zeelandă. Peste tot s-au înființat filiale și cercuri de prieteni ai misiunii pentru China.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ CUI TE CONFESEZI

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai nevoie de ajutor cu privire la o problemă – din viața personală, a familiei sau a carierei tale – ține cont de următoarele lucruri:

1) Veștile rele sunt adesea ținute minte mai mult decât veștile bune. După ce ai rezolvat problema și ți-ai văzut de viață, cei răi vor continua să-i dea atenție și să vorbească despre ea. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.”

2) Ai grijă cine te sfătuiește. „Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.” (Proverbe 12:5) Deci asigură-te că apelezi la persoana potrivită. Există multe izvoare de înțelepciune în această lume, dar „înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Doar un gând derivat din cuvintele „înțelepciunea care vine de sus”: confesează-te numai cuiva care trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

3) Asigură-te că persoana respectivă este de încredere. Adică persoana în care ai încredere nu se confesează la rândul său altor persoane… în care nu ai încredere! Se spune că poți „citi” un om după persoanele cu care se însoțește. Și este adevărat! Biblia spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1).

4) Nu discuta pe marginea problemei tale! Văicăreala te poate prezenta ca pe o victimă, și nu ca pe un învingător. Nimeni nu dorește să susțină pe cineva care se tot văicărește. Când Iov a pierdut totul, aproape toți l-au evitat. Numai după ce Dumnezeu i-a dublat binecuvântările, oamenii au revenit în viața sa și i-au adus daruri. Este întotdeauna înțelept să-ți înfrânezi limba, gândurile și atenția. Nu uita, tăcerea nu poate fi niciodată catalogată greșit!


Volumul V de Jean Koechlin

Osea 11.12-12.14

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat…“ (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume. Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care-i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L-a întâlnit într-o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere“, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare. Mai târziu, la Betel, după ce şi-a curăţat casa, a învăţat să-L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24…; 35). A strigat către Domnul, s-a smerit, a înlăturat dumnezeii străini – iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce-te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!“ (comp. cu Isaia 31.6).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: