Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mi s-a dat un țepuș pentru carne.
2 Corinteni 12.7

Un țepuș pentru carne

Dumnezeu niciodată nu dă un rezervor de putere sfinților Săi. „O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu” (Psalmul 62.11). Acest principiu este important în viața credincioșilor și, aș îndrăzni să spun, foarte important pentru cei care sunt chemați să slujească în Cuvânt. Oricum, în orice lucrare și în orice acțiune a copiilor lui Dumnezeu, este necesară puterea Lui pentru ca ei să poată umbla și sluji prin energia Duhului și prin manifestarea vieții Domnului Isus în trupurile lor muritoare.

Pentru ca viața creștinului să fie „nu eu, ci Hristos”, disciplina Tatălui intervine într-un fel adaptat fiecărui suflet în parte. Acesta este motivul pentru care, nu mă îndoiesc, toate speculațiile cu privire la care anume trebuie să fi fost țepușul lui Pavel nu au niciun rost. Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a considerat că nu trebuie să ne dezvăluie acest lucru. Faptul că a procedat așa ne lasă să înțelegem că a existat un principiu important al lucrărilor lui Dumnezeu în cazul acestui om, principiu însă aplicabil fiecăruia dintre noi. Fiecare își va avea țepușul potrivit, care va fi exact acel lucru ce va lucra împotriva tendințelor lui naturale, pentru ca orice pretenție a puterii omenești să fie în întregime înlăturată.

Vedem acest principiu peste tot, însă cel mai clar îl vedem fiecare în propriul nostru caz. Se întâmplă rar ca cineva să cunoască țepușul tainic din carnea altuia. Până ajungem să cunoaștem „sfârșitul de la Domnul” am da orice să scăpăm de țepușul nostru. Însă El îl ține acolo, făcându-ne să ne simțim întreaga lipsă de putere. Vedem acest lucru, de exemplu, în căsătoriile nepotrivite. Sufletul este apăsat, mai ales acolo unde există o inimă sensibilă și spirituală; și nu există nicio putere de pe pământ care să poată înlătura durerea, iar eliberarea cerească nu este dăruită.

F G Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …rugăciunea ta a fost ascultată…”
Fapte 10.31

Rugăciunea lui Tyndale

Când William Tyndale și-a terminat studiile, s-a simțit îndemnat de Dumnezeu că trebuie să se despartă de atmosfera academică a universității pentru a studia limba greacă. În acel timp, Dumnezeu l-a convins că Anglia nu va putea fi evanghelizată cu Biblia în limba latină. Oamenii de rând nu vor putea afla voia lui Dumnezeu și planul Său de mântuire, până când nu vor avea Scriptura în limba lor. Însă eforturile lui Tyndale de a primi aprobarea episcopilor Londrei de a traduce Biblia în limba engleză au fost zadarnice, așa că ela părăsit Anglia, fără a se mai întoarce vreodată acolo.

Primul său Nou Testament în engleză a fost tipărit în Germania în anul 1525. Când Bibliile în limba engleză traduse de Tyndale au ajuns clandestin în Anglia, căpeteniile religioase au început să-l atace puternic. Împotriva lui a fost întocmită o lungă listă de acuzații. Tyndale a fost condamnat la moarte ca eretic. Referindu-se la împotrivirea regelui față de Biblia în engleză, Tyndale s-a rugat: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!” Când i-a fost prezentată regelui spre aprobare traducerea Tyndale, fără să-și dea seama cine a tradus-o, regele a spus: „În Numele Domnului, fie ca ea să se răspândească în popor.” Doi ani mai târziu, regele a ordonat ca fiecare biserică să aibă Biblia în engleză. Rugăciunea lui Tyndale dinaintea morții sale fusese ascultată.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚAÎNCUPLU

„Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei.” (1 Corinteni 7:33)

     Când micuța Sara, o fetiță de patru ani din Statele Unite, a participat pentru prima dată la o ceremonie de nuntă, a pus nenumărate întrebări… între care: „Da’ de ce sunt două torturi, mami?” Mama ei i-a explicat că unul e tortul mirelui și celălalt tortul miresei.” „Dar mami, ei nu au fost învățați că trebuie să împartă?” Zâmbim… dar Biblia spune: „Cine este însurat, se îngrijeşte… cum să placă nevestei. Tot aşa, femeia măritată se îngrijeşte… cum să placă bărbatului ei.” (1 Corinteni 7:33-34). Dacă îți dedici mai mult timp carierei decât relației, sunt șanse ca aceasta din urmă să nu reziste. De aceea jumătate din căsnicii se termină cu divorțul. Când te căsătorești cu cineva, te căsătorești cu tot ceea ce este și are acea persoană, și cu toate lucrurile prin care a trecut. E o afacere la pachet!

Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da înțelepciunea și harul ca tu și soțul sau soția ta „să creșteți în har”. Poate lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte. După cum a spus Shakespeare: „Ce rană s-a vindecat altfel decât treptat?” Chiar și o mică zgârietură necesită timp de vindecare. Însă dacă Îi dai voie, Dumnezeu va turna undelemnul compasiunii și alifia dragostei peste rana soțului sau soției tale. Nu deveni niciodată atât de disponibil la serviciu încât să fii indisponibil acasă! Principala ta chemare este să fii cu familia ta.

Acolo trebuie să înceapă prioritățile tale, după care poți trece la vocație și la alte lucruri. De fapt, Pavel spune: „Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.” (1 Corinteni 7:32-35). Poate spui: „Dar trebuie să petrec timp cu Dumnezeu!” Chemarea ta este să-L iubești pe Domnul – dar și pe soțul sau soția ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 7.1-16

„Am vrut să vindec pe Israel…“ (v. 1). „Voiam să-i răscumpăr“ (v. 13). Acesta este gândul lui Dumnezeu! Şi la fel este şi cu privire la tine, prieten încă neconvertit, însă este nevoie ca dorinţa ta să răspundă intenţiei Sale (Ioan 5.6). „Am vrut să-i adun pe copiii tăi“ – Se va adresa Isus, mai târziu, Ierusalimului; iar răspunsul a fost: „…şi n-aţi vrut“ (Luca 13.34).

Am putut observa deja starea morală deplorabilă a lui Israel, sub trăsăturile unei femei adultere (cap. 2) şi ale unei juncane îndărătnice (cap. 4.16). Aici el este comparat, succesiv, cu o masă de aluat dospit (v. 4), cu o turtă neîntoarsă (v. 8), cu o porumbiţă proastă (v. 11), cu un arc înşelător (v. 16). Pe un ton ironic, Domnul stigmatizează deopotrivă orgoliul şi lipsa lor de inteligenţă. Amestecul cu străinii a avut ca efect irosirea puterilor lui Efraim. „Perii albi“ (v. 9) sunt semnul energiei scăzute… „Şi el nu ştie“. În ce ne priveşte, să fim bine lămuriţi că a fraterniza cu lumea, indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul; şi, odată cu aceasta, fără să-şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală. Exemplul lui Samson confirmă acest adevăr în modul cel mai solemn (citiţi Judecători 16.19,20).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: