Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca.
Eclesiastul 3.1,6

Eclesiastul și creștinul

Oricine care a trebuit să se mute și-a pus următoarea întrebare: Ce lucruri voi păstra și pe care le voi arunca? Păstratul și aruncatul au însă o aplicație și în sfera spirituală.

Timpul pentru fiecare dintre aceste două acțiuni se găsește în a doua Epistolă a lui Pavel către Timotei.

Un timp pentru a păstra: „Dar tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat, știind de la cine ai învățat și că de copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.14,15). Când este vorba de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, este „un timp pentru a păstra” sau, cum spune Pavel, pentru „a rămâne” în lucrurile pe care nu numai că le-am învățat, dar cu privire la care suntem și pe deplin încredințați. Îndemnul lui Pavel din capitolul 1.13 are și el aplicație aici: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, în credința și dragostea care sunt în Hristos Isus”.

Un timp pentru a arunca: Este interesant că, în aceeași epistolă, Pavel îi sune lui Timotei că sunt unele lucruri cu care este posibil să se confrunte și că pe acestea cel mai bine ar fi «să le arunce»; aceasta înseamnă să le evite cu totul și să nu se preocupe deloc cu ele. „Amintește-le acestea, îndemnându-i stăruitor înaintea Domnului să nu aibă dispute de cuvinte, nefolositoare la nimic, decât la dărâmarea celor care ascultă” (capitolul 2.14). „Iar de vorbirile deșarte, lumești, ferește-te; pentru că ei vor înainta mai mult în neevlavie” (capitolul 2.16). „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!” (capitolul 2.19). „Dar fugi de poftele tinereții” (capitolul 2.22). „Ferește-te de întrebările nechibzuite și lipsite de învățătură, știind că nasc certuri” (capitolul 2.23). „Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea: depărtează-te și de aceștia!” (capitolul 3.5).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam…”
Luca 16.22,23

Versurile de pe casa ţărănească

Pe o casă țărănească se puteau citi următoarele versuri din anul 1828:

Trăiesc și nu știu cât. / Mor și nu știu când. / Călătoresc și nu știu încotro. / Mă mir că sunt așa de bucuros.

Poetul acestor rânduri și-a încheiat de mult timp ultima călătorie. Întrebările sale au toate acum un răspuns. Niciun om nu știe ziua morții sale și nu cunoaște dinainte lungimea vieții sale. Numai Dumnezeu știe. Ceva a știut totuși omul: moartea este inevitabilă. „Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.” A treia afirmație este zguduitoare. Era în călătorie spre veșnicie, o călătorie fără întoarcere. Ştia acest lucru, dar unde va sfârși călătoria? Nu avea certitudine, siguranță cu privire la țelul călătoriei vieții sale. La întrebarea cea mai importantă a vieții lui nu avea nicio claritate. Totuși, era așa de bucuros. Aceasta îl mira – pe bună dreptate. Dacă nu știu că odată voi fi la Hristos în cer, ca proprietate a Lui, atunci călătoria mea sfârșește în locul chinului veșnic, în iad. Diavolul, dușmanul sufletelor, șoptește oamenilor: Mănâncă, bea, fii bucuros! Savurează viața, nu-ți fă griji fără rost despre ce va fi cândva! Pe milioane de oameni i-a înșelat deja așa spre pierzarea lor veșnică.

Fără pace cu Dumnezeu, niciun om nu poate să fie cu adevărat bucuros. În interiorul lui este nefericit. Pace cu Dumnezeu există numai prin recunoașterea vinei și prin credința în Domnul Isus, dăruită de Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE PRIN CARE TE TRECE DUMNEZEU

„Dacă vei merge prin foc, nu te va arde…” (Isaia 43:2)

     Înainte ca Dumnezeu să schimbe circumstanțele noastre, El le folosește adesea pentru a ne schimba pe noi. Da, El ne-a promis că ne va scăpa de necaz, dar asta nu neapărat la momentul ales de noi sau așa cum credem noi… Dumnezeu dorește să facă mai mult decât să ne scape: El dorește să creștem în asemănarea noastră cu Fiul Său și în plinătatea potențialului pe care ni l-a dat Dumnezeu. De remarcat cât de des este folosit în Scriptură cuvântul „prin”. Pentru a ajunge în Țara Promisă, poporul Israel a trebuit să treacă prin Marea Roșie, prin pustiu, prin râul Iordan… Să citim din două pasaje din Scriptură: „Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:6-7). „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2). Dumnezeu nu lucrează în minute, ore și zile, El lucrează în anotimpuri. Aurarul știe cât timp trebuie să stea minereul în foc pentru a produce aur. Olarul știe cât timp trebuie să țină lutul pe roată pentru a deveni un vas important, frumos și valoros. Încrede-te în Dumnezeu; El știe ce face! Ai răbdare; în timp ce Dumnezeu va lucra pentru tine, El va lucra în tine! După ce vei trece de această experiență, vei privi în urmă și îi vei mulțumi pentru lucrurile pe care le-ai învățat de la El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 8.1-14

Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6…). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel…“ (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc“ (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!“, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2-4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu“, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28-33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.

Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu-ţi găseşti plăcerea“ (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele“ (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună“! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului“ (2 Timotei 2.19-22)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: