Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi.
Luca 22.31,32

Judecarea cărnii în cele mai mici lucruri este secretul pentru a fi păziți de cădere. Cunoașterea de sine este o lucrare neplăcută, însă foarte folositoare. Petru este cernut și trebuie să învețe că încrederea pe care o avea în sine însuși este chiar pricina căderii sale. La sfârșit, Domnul nu numai că-i restabilește sufletul, ci îl face și un canal al binecuvântării. Când ajungi să-ți cunoști nimicnicia, poți să-i ajuți pe alții. De aceea, Domnul îi încredințează lui Petru turma Sa.

Smerenia înaintea oamenilor este adesea cea mai bună dovadă a restabilirii înaintea lui Dumnezeu. Să presupunem că părtășia mea cu Dumnezeu este întreruptă; inima naturală spune: «Trebuie să rezolv problema înainte de a veni la Hristos». Însă El este plin de har și, dacă știu acest lucru, trebuie să vin la El îndată, așa cum sunt, după care să mă smeresc adânc înaintea Lui. În El și doar în El vom găsi ceea ce va restabili sufletele noastre.

Pentru a fi cu adevărat restabilit, credinciosul trebuie să recunoască punctul în care a căzut, momentul când sufletul său a abandonat comuniunea și a început să caute propria voie. Comuniunea cu Dumnezeu nu este în întregime restabilită și nici eul și voința proprie nu sunt complet zdrobite, până când credinciosul nu descoperă punctul în care inima sa a început să-și piardă sensibilitatea spirituală, căci prezența lui Dumnezeu ne face să simțim aceasta. Psalmistul nu spune că trebuie mai întâi să-și restabilească sufletul și apoi să vină la Dumnezeu, ci: „El îmi restabilește sufletul” (Psalmul 23.3). Drumul alunecos al păcatului este adesea străbătut cu pași repezi, fiindcă păcatul tinde să slăbească în suflet autoritatea singurelor lucruri care ne pot împiedica să comitem păcate încă și mai mari, anume Scriptura și conștiența prezenței lui Dumnezeu, care oferă Scripturii puterea practică asupra sufletului nostru.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
Proverbe 22.6

Sfatul ziaristului

Ziaristul Chuck Colson a scris: Când am fost la Palatul Buckingham, prințul Philip m-a întrebat: Ce putem face cu criminalitatea aici in Anglia? Eu i-am răspuns: Trimiteți mai mulți copii la școala duminicală. El a crezut că glumesc. Dar am arătat un studiu al sociologului Christy Davies, care a descoperit că în prima parte a anilor cu începere de la 1800, societatea britanică a fost marcată de un nivel crescut de criminalitate și violență, care a scăzut semnificativ la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Ce a schimbat caracterul național al unui întreg popor? În acea perioadă, frecventarea școlii duminicale a crescut simțitor până în anul 1888, când 75% din copiii din Anglia au fost „înrolați” în aceste școli. De atunci, frecvența a început să scadă, fapt care a dus la creșterea criminalității și a dezordinii.

Dacă umplem sălile de școală duminicală, putem schimba inimi prin Cuvântul lui Dumnezeu și putem reface societatea. Înseamnă că acei copii nu se vor mai abate niciodată de pe calea cea bună? Nu, dar înseamnă că vor înțelege ce au învățat, își vor aminti bucuria de a fi în „casa Tatălui” și se vor întoarce, deoarece ei știu că vor fi primiți. Vor observa că tatăl fiului risipitor este un model extraordinar: i-a lăsat să plece, dar le-a oferit un loc de întoarcere, bucurându-se de revenirea lor…

Părinților, să aplicăm sfatul ziaristului, pentru binele veșnic al copiilor noștri!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE-ȚIBLOCHEAZĂMINTEA?

„Mă gândesc la căile mele…” (Psalmul 119:59)

     Una din principalele căi pentru a izbuti în viață este să ai o abordare corectă a lucrurilor. Însă pentru aceasta trebuie să faci o evaluare a locului din care pornești. Acest lucru ar putea dura mai mult timp. În funcție de cât de bine te cunoști, poate fi chiar un lucru dificil. Este important să te analizezi obiectiv și să te separi de atitudinea ta. Scopul tău nu este să te condamni singur, ci să te vezi clar, așa încât să poți face schimbări pozitive în modul tău de a gândi. Când tăietorii de lemne profesioniști descoperă un baraj din bușteni pe un râu, se cațără într-un copac foarte înalt din apropierea râului pentru a vedea care este problema și pentru a găsi cauza. Ei caută „bușteanul-cheie” care a creat blocajul. Odată ce bușteanul va fi dat la o parte, râul are grijă de restul. O persoană neexperimentată va petrece ore, zile, chiar săptămâni mutând buștenii dintr-o parte în alta fără nici un rezultat. Ideea este că nu trebuie să-ți schimbi toată gândirea, ci doar cele câteva elemente care te împiedică să ai o abordare corectă a vieții. Când vei face această schimbare, viața ta va începe să curgă în direcția bună. Iată câteva întrebări care te vor ajuta să descoperi „bușteanul-cheie” care te ține pe loc. Cum te împaci cu tine însuți? În ce situații ai cea mai negativă părere despre tine însuți? Ce îți cauzează cele mai mari probleme în relațiile tale cu alții: nesiguranța, resentimentul, inferioritatea? Care sunt gândurile negative care îți controlează mintea constant? Acestea sunt întrebări importante, fiindcă ești „ca unul care îşi face socotelile în suflet”. (Proverbe 23:7). Dacă dorești să-ți schimbi viața în bine, roagă-L pe Dumnezeu să te facă conștient de lucrurile care blochează acest proces.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 8.15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care l-a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni – cea din Nord, a imperiului grec – atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să-L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?“ (Matei 16.26).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: