Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați aminte, tot Iuda, și voi, locuitori ai Ierusalimului, și tu, împărate Iosafat! Așa zice Domnul: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu … Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie; înfățișați-vă, stați și vedeți salvarea Domnului”.
2 Cronici 20.15,17

Domnul a folosit un om relativ necunoscut, numit Iahaziel, pentru a-l încuraja pe Iosafat și pe poporul lui Dumnezeu. Mesajul lui este unul scurt, însă conține lecții prețioase pentru acele momente când teama pune stăpânire pe noi.

Mai întâi, Iahaziel le spune să alunge teama, care întotdeauna ne face să nu mai vedem lucrurile clar. Spaima face ca mușuroiul să ne pară un munte. Această expresie, „nu vă temeți”, apare de foarte multe ori în Biblie. Ea nu înseamnă că nu trebuie să ni se facă niciodată frică, ci că nu trebuie să trăim în frică și să fim paralizați de ea. Frica va bate întotdeauna la ușa noastră, însă trebuie să lăsăm credința să răspundă, și atunci vom constata că nu mai este nimeni înaintea ușii. Acest lucru ne ajută să înțelegem a cui este de fapt lupta. Ea nu este a noastră. Neemia, atunci când avea înainte o luptă similară, a declarat: „Dumnezeul nostru va lupta pentru noi” (Neemia 4.20). La fel a afirmat credința lui Moise, a lui Ezechia, a lui Iosua și a lui David (Deuteronom 3.22; 2 Cronici 32.8; Iosua 23.3; 10.10,14; 1 Samuel 17.47).

Apoi, în versetele 16 și 17, vedem că trebuie să fim pregătiți să luptăm cu vrăjmașul. Aceasta este adevărata pregătire pentru biruință: a ne poziționa astfel încât să vedem cum lucrează Dumnezeul nostru! Pavel a spus: „După ce veți fi învins toate, să stați în picioare. Stați deci în picioare” (Efeseni 6.13,14). De îndată ce ne-am făcut partea prin a ne poziționa astfel încât să putem fi într-o stare morală potrivită și să putem fi folosiți de Dumnezeu, trebuie să stăm liniștiți și să vedem mântuirea Domnului, fiindcă El va lupta pentru noi.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
1 Ioan 5.13

Inima nouă

Patrik, băiatul meu, replică moșierul mișcat, surprins de mărturisirea deslușită, tu vorbești ca un episcop și totuși ești numai un păstor. Nu te înșeli?

Imposibil, stimate domn, strigă Patrik. Eu am Cuvântul lui Dumnezeu care nu înșală niciodată.

Dar te poți înșela în însemnătatea Cuvântului pe care se bazează credința ta, spuse moșierul.

Ah, domnia voastră, Cuvântul însuși este așa de lămurit, că oricine îl poate înțelege. Chiar aici scrie așa ceva:

„Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă… cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte nu vor putea să se rătăcească” (Isaia 35.8).

Şi ce-ai făcut pentru a veni la credință?

Nu m-am hărțuit cu gândurile mele rele. Am citit cuvintele Domnului Isus și le-am crezut. El spune: „N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși.” De aceea m-am dus la El, pentru că am fost un păcătos.

Şi acum ești sigur că ai o inimă nouă?

Simt că nu e aceeași inimă veche care îmi bate în piept. Când aveam inima veche, uram pe toți aceia cărora le mergea mai bine decât mie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (4)

„Atunci cei trei viteji au trecut…” (2 Samuel 23:16)

     David a știut cum să-și formeze lideri. El nu i-a „folosit” pe oameni pentru a obține ceea ce-și dorea. El le-a recunoscut talentul, le-a oferit nenumărate prilejuri să slujească, apoi i-a răsplătit și i-a onorat. Drept rezultat, ei au fost gata să-și dea viața pentru el. În 2 Samuel 23 citim: „David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra Filistenilor, şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David” (2 Samuel 23:15-16).

E imposibil să înveți să fii lider, dacă nu ai chemarea de-a fi lider. La urma urmelor, a fi lider înseamnă a fi în acțiune. Ca lideri, tendința noastră naturală este să le dăm altora sarcini, și nu funcții de lider pe care să le ducă la îndeplinire. Însă dacă nu delegăm autoritatea – dimpreună cu responsabilitatea – oamenii nu vor câștiga niciodată experiența de care au nevoie pentru a conduce bine.

Dacă ești lider, răspunde sincer la această întrebare: Le dai oamenilor ocazia să aibă experiențe de lider? „Dacă vor da greș?” întrebi tu. Contează pe asta – vor greși! Însă dacă ai ales oameni cu abilitatea autentică de a fi lideri, vor învăța din asta. Dr. John Maxwell scrie: „Pe măsură ce am îmbătrânit, am ajuns să mă văd ca pe unul care înlătură barierele. Aceasta e funcția mea principală ca lider de grup. Dacă pot da la o parte barierele pentru ca membrii din echipa mea să fie lideri, atunci mi-am îndeplinit slujba. Cu cât elimin mai multe bariere pentru oamenii mei, cu atât mai probabil ei își vor atinge potențialul.” David și-a format lideri care au fost cunoscuți drept „viteji”… și tu, la rândul tău, trebuie să investești în oameni!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Osea 1.1-11

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Împăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda. Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie. Înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1-4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi“, „a se prostitua“ sau expresia „a comite adulter“ semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli).

Israel însuşi a rupt relaţiile care-l uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni“, sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu“ (Romani 9.24-26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami“ pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: