Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și trebuia ca El să treacă prin Samaria … Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?”, pentru că iudeii nu au relații cu samaritenii … Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce știm, pentru că mântuirea este de la iudei … Noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Ioan 4.4,9,22,42

Samaritenii – Apa vie

În zilele lui Hristos, iudeii nu aveau legături cu samaritenii și adesea ocoleau țara acestora atunci când călătoreau din Iudeea în Galileea. Însă Domnul nostru binecuvântat n-a procedat așa. El trebuia să treacă prin acel ținut disprețuit, fiindcă era acolo o femeie păcătoasă care avea nevoie de „apa vie”. Obosit de călătorie, Isus a petrecut timp vorbind cu această femeie păcătoasă, în a cărei inimă exista o nevoie profundă. În urma acestei convorbiri, femeia a ajuns să înțeleagă cine era ea însăși și cine era acest Om de la fântână: un Iudeu, un Profet, Hristosul Însuși!

Domnul știa foarte bine cine și ce fel de femeie era aceasta. Oferindu-i apa vie, El i-a câștigat inima. Spunându-i să se ducă și să-și cheme bărbatul, El i-a atins conștiința. Învățând-o cu privire la ceea ce Tatăl căuta, El a condus-o dincolo de conceptele ei false cu privire la închinare, făcând-o să înțeleagă lucrurile de care noi, creștinii, ne bucurăm astăzi. Descoperindu-Se ei ca Mesia cel promis, El a făcut-o să-și lase găleata la fântână și să dea mărturie despre El oamenilor din cetate.

Toate acestea erau de neînțeles pentru ucenici. Ideea că mântuirea acestei femei samaritene constituia hrană pentru sufletul Stăpânului lor era foarte ciudată pentru ei. Domnul nu le împărtășea simțămintele împotriva samaritenilor. Mulți dintre aceștia au crezut datorită mărturiei femeii. Ei L-au rugat să mai stea la ei, iar El a rămas acolo încă două zile. Mult mai mulți au crezut în El datorită cuvântului Aceluia pe care acum Îl recunoșteau ca fiind Mântuitorul lumii.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciume, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer.”
Luca 21.11

Semnele atotputerniciei

La 19 mai 1780, în nord-estul Statelor Unite și în Canada, soarele s-a întunecat și luna nu și-a mai dat lumina ei. Un ziar din Boston scria cum, în plină zi, „cocoșii cântau, răspunzând unul altuia așa cum fac ei de obicei noaptea. Sitarii, care sunt păsări de noapte, fluierau așa cum fac numai la întuneric. Broaștele orăcăiau. Pe scurt, era apariția miezului nopții la miezul zilei.” Se spune că o coală de hârtie albă, ținută la câțiva centimetri de ochi, era tot atât de invizibilă ca și cea mai neagră catifea. Vacile și-au părăsit pășunile lor și mergeau greoi spre casă pentru a fi mulse. Păsărelele și păsările de curte și-au căutat locul lor de culcare și au adormit cu capetele plecate. Oamenii vorbeau în șoaptă. Au aprins lămpi în case și, pe măsură ce întunericul creștea tot mai mult înspre miezul zilei, un mare număr dintre ei au căzut pe genunchi acasă sau în biserici și au înălțat rugăciuni fierbinți.

Este foarte interesant comportamentul multor oameni în vechime ca și în zilele noastre. Întotdeauna când apar semne ale atotputerniciei lui Dumnezeu în natură, oamenii își aduc aminte să se roage sau să frecventeze biserica; apoi uită totul și omul își continuă viața nepăsător ca și mai înainte. Ar fi de un folos veșnic ca de astăzi înainte să ne punem încrederea în Dumnezeu, care este Stăpân peste natură și care vrea să ne călăuzească pe cărarea vieții până vom ajunge în veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU ÎNCERCA SĂ FII PE PLACUL TUTUROR!

„Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?” (Galateni 1:10)

     Avem adesea tendința de a cădea într-una din cele două capcane:

1) Ne gândim prea mult la noi înșine. Harry Truman a ajuns președinte după moartea lui Franklin Roosevelt. A fost momentul în care Sam Rayburn, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, l-a luat deoparte și i-a zis: „De acum înainte vei fi înconjurat de mulți oameni care îți vor spune ce om deosebit ești. Dar Harry, tu știi – și o știu și eu! – că nu ești!” Truman a pus la suflet acest sfat și a devenit un președinte cu adevărat extraordinar. Pentru a avea succes în misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu în viață, îți trebuie două lucruri – dependență de Dumnezeu și încredere în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Câtă vreme cele două lucruri sunt la locul lor, vei reuși.

2) Ne gândim prea puțin la noi înșine. Mulți dintre noi ne-am făcut un scop din a schimba opinia celor din jur despre noi și a dovedi că suntem valoroși. Până nu încetezi să mai fii de acord cu opiniile celor care te critică, vei rămâne închis într-o închisoare făcută de tine însuți. Când opinia criticului tău devine opinia ta, ai ridicat o închisoare în sufletul tău, și în ea se află un singur deținut – tu. De fapt, se poate ca cei pe care ai încercat să-i impresionezi toată viața să nu fie impresionați. Și trebuie să accepți că din perspectiva lui Dumnezeu nu contează! Pentru a reuși, trebuie să fii capabil să lucrezi cot la cot cu alții fără a te lăsa controlat de stările lor de spirit și de opiniile lor.

De aceea Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?… Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” Deci, fii pe placul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 5.1-12

Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastr㠄luminat㓠şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a-şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune … până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului“ (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare… Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai-marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu-l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa-mamă însă va şti să-l desemneze. Cum nici pe departe nu s-ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

 
 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: