Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul … Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate”.
Isaia 6.1,5

Există mai mulți oameni în Scriptură care L-au văzut pe Dumnezeu și gloria Sa, într-o anumită măsură, iar acest lucru a avut un efect profund asupra vieții lor.

După ce Moise stătuse în prezența Domnului, fața îi strălucea, deși el nu știa acest lucru. Saul, pe drumul Damascului, a văzut gloria Domnului, iar aceasta i-a transformat viața, din cea a unui fanatic religios împietrit, în cea a unui discipol credincios al Domnului. Ezechiel, văzând ceva atât de glorios și atât de greu de exprimat în cuvinte omenești, a căzut cu fața la pământ. Daniel a avut o experiență similară. Ștefan, după ce a văzut cerul deschis și pe Domnul stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, i-a iertat pe cei care îl omorau cu pietre. Petru, pe munte, a fost atât de impresionat de transformarea Domnului, încât a scris mai târziu despre acest eveniment ca unul care nu uitase niciodată ceea ce s-a întâmplat acolo. Ioan, ucenicul care a cunoscut dragostea Domnului și s-a odihnit la pieptul Lui în ultima noapte, a fost atât de copleșit de gloria Domnului, atunci când L-a văzut pe insula Patmos, încât a căzut la picioarele Lui ca mort. Simeon, credinciosul care aștepta mângâierea lui Israel, când L-a văzut pe Domnul ca Prunc, s-a închinat înaintea lui Dumnezeu.

Când medităm asupra rezultatului produs în viețile celor care au văzut gloria Domnului, distingem trei caracteristici: închinarea, smerirea și predarea. Dacă ochii noștri percep gloria Domnului, acest lucru va avea același efect și în viețile noastre. Cum să nu ne închinăm Celui care este atât de glorios? Cum să putem fi mândri în prezența Celui care este totul în toți și care totuși S-a smerit până la moarte, și încă moarte de cruce? Și cum să nu ne dăm cu totul Celui care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi?

A Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.”
Psalmul 52.1

Dumnezeu este bun!

În fiecare zi aflăm cât de bun este Dumnezeu cu noi. Nu vrem să pierdem din vedere acest lucru, ci dorim să-i  mulțumim din inimi.

Este harul Său, când ne trezim dimineața sănătoși și putem să facem o lucrare. Nu este ceva de la sine înțeles! Să ne gândim la cei care zi de zi trebuie să se lupte cu dureri și probleme de sănătate.

El ne dovedește bunătatea Sa, în timp ce ne dă destul de mâncare. Cât de mulți oameni nu au cu ce plăti următoarea masă!

Nu este meritul nostru că Dumnezeu menține în țara noastră siguranța și pacea exterioară. Mass-media relatează zilnicdesprerăzboaieșineliniștipoliticeînîntreagalume.

În bunătatea Sa, Dumnezeu ne dăruiește privilegiul să posedăm în limba noastră o Biblie proprie. Putem să o citim,  fără  să  fim  constrânși  sau  persecutați  din  cauza aceasta.

Dumnezeu ne vrea binele, când ne pune alături creștini, cu care avem părtășie. Ne putem întări unii pe alții în credință și de asemenea să ne rugăm pentru ei.

La final vrem să-i mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru harul Său, că El ne-a salvat pe noi, care am crezut în El, de pedeapsa veșnică. În propriul Său Fiu, care a murit pentru noi la cruce, El a plătit prețul întreg pentru mântuirea noastră.

 
 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ TE ELIBEREZE

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12)

     Ai remarcat vreodată felul în care cei de la grădina zoologică au grijă de animalele rănite? Chiar dacă îngrijitorul nu dorește decât să le ajute, animalele nu înțeleg deoarece ele se concentrează numai asupra durerii. Prin urmare, ripostează față de oricine încearcă să le ajute. Se întâmplă cumva asta și în viața ta acum? Poate cei care se intitulează creștini te-au rănit, și nu te așteptai ca tocmai ei să fi fost cei care ți-au cauzat durerea. Poate ai fost rănit atât de tare, încât nu mai ai încredere în nimeni – nici măcar în Dumnezeu. Nu ai spus efectiv: „Doamne, nu am încredere în Tine!”, însă faptele tale vorbesc mai tare decât vorbele tale: eviți să citești Cuvântul Său pentru a găsi un răspuns… nu vrei să te rogi sau să lași pe cineva să se roage pentru tine… încerci să te îngropi în muncă… treci de la o relație la alta… încerci alcoolul sau substanțe care îți alterează starea de spirit… petreci ore în șir uitându-te la televizor și navigând pe internet, iar unele lucruri pe care le vezi îți murdăresc conștiința… și în final te simți tot mai rău!

Ce-i de făcut?

1) Întoarce-te la Dumnezeu. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Dă-i Lui durerea ta, greșelile tale, încurcăturile în care ai intrat și provocările tale.

2) Iartă-l pe cel ce ți-a greșit. Când ești obsedat de ceea ce ți-a făcut, și de încercarea de a-i plăti cu aceeași monedă, nu faci decât să te ții legat de acea persoană. Însă iertarea rupe lanțul și te eliberează. Prin propria ta putere ai putea reuși să-ți alini durerea, însă Dumnezeu poate distruge rădăcina durerii și te poate ajuta să ai parte de un viitor victorios!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 4.28-37

Răbdarea lui Dumnezeu i-a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n-a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas“ (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.

De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu … laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor…“. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care-l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni“ (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie“ (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi…“.


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: