Mana Zilnica

2 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul … Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate”.
Isaia 6.1,5

Există mai mulți oameni în Scriptură care L-au văzut pe Dumnezeu și gloria Sa, într-o anumită măsură, iar acest lucru a avut un efect profund asupra vieții lor.

După ce Moise stătuse în prezența Domnului, fața îi strălucea, deși el nu știa acest lucru. Saul, pe drumul Damascului, a văzut gloria Domnului, iar aceasta i-a transformat viața, din cea a unui fanatic religios împietrit, în cea a unui discipol credincios al Domnului. Ezechiel, văzând ceva atât de glorios și atât de greu de exprimat în cuvinte omenești, a căzut cu fața la pământ. Daniel a avut o experiență similară. Ștefan, după ce a văzut cerul deschis și pe Domnul stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, i-a iertat pe cei care îl omorau cu pietre. Petru, pe munte, a fost atât de impresionat de transformarea Domnului, încât a scris mai târziu despre acest eveniment ca unul care nu uitase niciodată ceea ce s-a întâmplat acolo. Ioan, ucenicul care a cunoscut dragostea Domnului și s-a odihnit la pieptul Lui în ultima noapte, a fost atât de copleșit de gloria Domnului, atunci când L-a văzut pe insula Patmos, încât a căzut la picioarele Lui ca mort. Simeon, credinciosul care aștepta mângâierea lui Israel, când L-a văzut pe Domnul ca Prunc, s-a închinat înaintea lui Dumnezeu.

Când medităm asupra rezultatului produs în viețile celor care au văzut gloria Domnului, distingem trei caracteristici: închinarea, smerirea și predarea. Dacă ochii noștri percep gloria Domnului, acest lucru va avea același efect și în viețile noastre. Cum să nu ne închinăm Celui care este atât de glorios? Cum să putem fi mândri în prezența Celui care este totul în toți și care totuși S-a smerit până la moarte, și încă moarte de cruce? Și cum să nu ne dăm cu totul Celui care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi?

A Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.”
Psalmul 52.1

Dumnezeu este bun!

În fiecare zi aflăm cât de bun este Dumnezeu cu noi. Nu vrem să pierdem din vedere acest lucru, ci dorim să-i  mulțumim din inimi.

Este harul Său, când ne trezim dimineața sănătoși și putem să facem o lucrare. Nu este ceva de la sine înțeles! Să ne gândim la cei care zi de zi trebuie să se lupte cu dureri și probleme de sănătate.

El ne dovedește bunătatea Sa, în timp ce ne dă destul de mâncare. Cât de mulți oameni nu au cu ce plăti următoarea masă!

Nu este meritul nostru că Dumnezeu menține în țara noastră siguranța și pacea exterioară. Mass-media relatează zilnicdesprerăzboaieșineliniștipoliticeînîntreagalume.

În bunătatea Sa, Dumnezeu ne dăruiește privilegiul să posedăm în limba noastră o Biblie proprie. Putem să o citim,  fără  să  fim  constrânși  sau  persecutați  din  cauza aceasta.

Dumnezeu ne vrea binele, când ne pune alături creștini, cu care avem părtășie. Ne putem întări unii pe alții în credință și de asemenea să ne rugăm pentru ei.

La final vrem să-i mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru harul Său, că El ne-a salvat pe noi, care am crezut în El, de pedeapsa veșnică. În propriul Său Fiu, care a murit pentru noi la cruce, El a plătit prețul întreg pentru mântuirea noastră.

 
 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ TE ELIBEREZE

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12)

     Ai remarcat vreodată felul în care cei de la grădina zoologică au grijă de animalele rănite? Chiar dacă îngrijitorul nu dorește decât să le ajute, animalele nu înțeleg deoarece ele se concentrează numai asupra durerii. Prin urmare, ripostează față de oricine încearcă să le ajute. Se întâmplă cumva asta și în viața ta acum? Poate cei care se intitulează creștini te-au rănit, și nu te așteptai ca tocmai ei să fi fost cei care ți-au cauzat durerea. Poate ai fost rănit atât de tare, încât nu mai ai încredere în nimeni – nici măcar în Dumnezeu. Nu ai spus efectiv: „Doamne, nu am încredere în Tine!”, însă faptele tale vorbesc mai tare decât vorbele tale: eviți să citești Cuvântul Său pentru a găsi un răspuns… nu vrei să te rogi sau să lași pe cineva să se roage pentru tine… încerci să te îngropi în muncă… treci de la o relație la alta… încerci alcoolul sau substanțe care îți alterează starea de spirit… petreci ore în șir uitându-te la televizor și navigând pe internet, iar unele lucruri pe care le vezi îți murdăresc conștiința… și în final te simți tot mai rău!

Ce-i de făcut?

1) Întoarce-te la Dumnezeu. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Dă-i Lui durerea ta, greșelile tale, încurcăturile în care ai intrat și provocările tale.

2) Iartă-l pe cel ce ți-a greșit. Când ești obsedat de ceea ce ți-a făcut, și de încercarea de a-i plăti cu aceeași monedă, nu faci decât să te ții legat de acea persoană. Însă iertarea rupe lanțul și te eliberează. Prin propria ta putere ai putea reuși să-ți alini durerea, însă Dumnezeu poate distruge rădăcina durerii și te poate ajuta să ai parte de un viitor victorios!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 4.28-37

Răbdarea lui Dumnezeu i-a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n-a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas“ (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.

De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu … laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor…“. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care-l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni“ (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie“ (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi…“.

 

1 Mai 2018

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița și au pus foc în ea și au pus tămâie deasupra și au adus înaintea Domnului foc străin, ceea ce nu le poruncise El.
Levitic 10.1

Slujba cortului fusese instituită, iar detaliile despre cum trebuiau să se apropie preoții fuseseră date de către Dumnezeu. Preoții, fiii lui Aaron, erau consacrați, și Dumnezeu le dăduse indicații clare. Dar ce s-a întâmplat? Vedem aici repetându-se trista istorie a falimentului omului.

Nadab și Abihu fuseseră la fel de instruiți ca și frații lor, însă au neglijat instrucțiunile date de Dumnezeu. Ei s-au gândit probabil că nu avea importanță de unde aduceau focul. Câtă vreme aveau cădelnițele și tămâia, ce conta de unde era adus focul? Aceasta nu era, în ochii lor, o chestiune fundamentală. Dumnezeu nu specificase exact ce foc să folosească.

O astfel de gândire este foarte răspândită astăzi. Ea își are originea în necredința care ne caracterizează inimile. Satan a folosit cu succes această tactică pentru multe generații de credincioși. Așa cum vedem în Geneza 3, aceasta a fost metoda prin care a abordat-o pe Eva în grădina Eden, atunci când a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu …?”. Printr-o astfel de întrebare, Satan sugera că Dumnezeu îi priva de ceva bun și punea la îndoială bunătatea Sa. Cât de viclean este vrăjmașul și cât de înșelătoare sunt inimile noastre!

Focul străin semnifică orice gând sau acțiune care nu decurg din comuniunea cu gândul Domnului, așa cum ne este el revelat în Cuvântul Său. Ascultarea și dependența de Dumnezeu sunt singurele atitudini care ne vor ține inimile și mințile în comuniunea binecuvântată cu El, „dărâmând raționamente și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și înrobind orice gând ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5).

J Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină… de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are…”
Matei 13.44

Pilda comorii ascunse

După diferitele epoci care s-au succedat pe acest pământ, în care Domnul nu a găsit nimic pentru Sine, El a descoperit în această lume o comoară care corespundea gândurilor dumnezeiești. Ţarina este lumea în care Domnul i-a găsit pe răscumpărații Săi. În virtutea ascultării Sale și a lucrării de la cruce, Domnul posedă lumea, El a cumpărat țarina. El o posedă de drept. Scopul Lui este comoara ascunsă în ea, poporul Său, toată gloria răscumpărării care este în legătură cu ea; într-un cuvânt, Biserica sau Adunarea, prezentată nu în frumusețea ei morală și, într-un anumit sens, divină, ci ca subiect special al dorințelor și al jertfirii Domnului Isus Hristos ceea ce inima Sa a găsit în lumea aceasta, potrivit planurilor și gândurilor lui Dumnezeu.

În parabola aceasta vedem atracția puternică a acestui

„lucru nou”, care îl face pe cel care l-a găsit, să cumpere ogorul, ca să aibă ce dorea. Într-adevăr, Hristos a părăsit totul. Nu numai că El a luat chip de rob pentru a ne răscumpăra, dar El a renunțat la tot ce Îi aparținea ca Mesia pe pământ; a renunțat la promisiunile care se refereau la El, la drepturile Sale împărătești, la viața Sa, pentru a lua în stăpânire lumea care conținea comoara aceasta, poporul pe care El îl iubea.

Face parte și cititorul din această comoară răscumpărată cu sângele scump al Domnului Isus Hristos?

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU LĂSA GELOZIA SĂ-ȚI DISTRUGĂ CĂSNICIA!

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18)

     Solomon scrie: „Gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Există numeroase aplicații practice ale acestui verset; una dintre ele este aceea că gelozia poate duce la moartea unei căsnicii. Când ești gelos pe partenerul tău, îl distrugi – pentru că încerci să-i controlezi fiecare mișcare. Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când cineva din trecutul tău te-a trădat. Teama că s-ar putea întâmpla din nou îl ține pe partenerul tău ca pe jar. Și dacă vei continua în felul acesta, vei crea exact lucrul de care îți este frică: vei ajunge să-l îndepărtezi de tine. Chiar dacă nu va pleca, poate trăi într-o izolare emoțională fără să ți se dăruiască vreodată în întregime. Având lucrul acesta în minte, iată ce are Biblia de spus: „Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:16-18). Când știi că Dumnezeu te iubește în pofida imperfecțiunilor tale, sentimentul stimei de sine crește și începi să crezi că meriți să fii iubit. Când se întâmplă lucrul acesta, e mai ușor să accepți că și soțul (sau soția) te iubește, și că îți va fi fidel (sau fidelă). La fel este și când ieși din această închisoare – o închisoare făcută de propria-ți minte și mână, numită „gelozie”. Astăzi, Dumnezeu dorește să te elibereze de gelozie și să-ți dea relația după care ai tânjit întotdeauna. Vorbește cu El despre asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 4.19-27

Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într-un spirit de har, „dres cu sare“ (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3-9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile“ ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, c㠄Cel Preaînalt stăpâneşte“ (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe-o cu păcatele tale“ ne spune el (v. 27) şi împacă-te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

 
 

 

30 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Prin credință, Iacov, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat pe vârful toiagului său.
Evrei 11.21

Iacov a avut un loc special în planul lui Dumnezeu, însă și-a trăit prima parte a vieții fără să aibă habar de acest lucru. El a petrecut mult timp făcând planuri și încercând să rezolve situațiile prin istețimea sa. A crezut că inteligența și viclenia sa vor face ca toate lucrurile să meargă așa cum voia el.

Din cauza înșelătoriei sale, Iacov a trebuit să-și părăsească mama, pe care nu a mai văzut-o niciodată. Apoi a intrat sub influența unchiului său, un om mai viclean decât el, care i-a schimbat plata de zece ori și care l-a înșelat pe Iacov mai rău decât îi înșelase acesta pe alții. Din cauza înșelătoriei, Iacov a avut o viață grea.

Însă, la sfârșitul vieții sale, Iacov s-a schimbat. La bătrânețe a abandonat înșelătoria și a dat curs voii divine. Dumnezeu i-a dat un nume nou, Israel, care înseamnă „prințul lui Dumnezeu”, după care a început să-i modeleze viața potrivit cu acest nume nou. Astfel, de atunci încolo, Iacov a trăit ca un „prinț al lui Dumnezeu”, nu ca un înșelător.

Dumnezeu continuă să schimbe numele oamenilor, viețile și caracterele lor. El ne schimbă din păcătoși în sfinți, prin credința simplă în Hristos. El ne scoate din întuneric și ne aduce la lumina Sa minunată. Ne învață să renunțăm la căile noastre și să le adoptăm pe cele ale Lui.

Iacov a învățat acest lucru doar la bătrânețe. Cei care suntem încă tineri am face bine să luăm seama la greșelile lui și să învățăm cât mai devreme că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută și desăvârșită. Să spunem și noi, împreună cu psalmistul: „Satură-ne dimineața de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie și să ne bucurăm toate zilele noastre” (Psalmul 90.14). „Fă-mi cunoscut căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale! Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă, pentru că Tu ești Dumnezeul mântuirii mele; pe Tine Te aștept toată ziua” (Psalmul 25.4,5).

G W Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem…”
1 Ioan 3.1

„Căpitanul este tatăl meu!”

În timp ce un băiat stătea pe țărm, observă un vapor care venea de la pescuit și se îndrepta spre țărm. Atunci începu să dea din mâini pentru a se face observat. Un bărbat de pe țărm îl observă și îi zise: „Nu fi așa de prostuț! Numai pentru că dai din mâini, nu va veni niciun vapor la tine.”

Dar vaporul se îndreptă și se apropie de țărm. Apoi a fost lăsată o barcă în apă care l-a adus pe băiat la bord. Băiețelul  îi  strigă  bărbatului:  „Nu  sunt  prostuț;  căpitanul este tatăl meu!”

Această povestire conține o lecție pentru noi: De ce a schimbat căpitanul direcția? Nu pentru că un băiat ar putea opri un vapor, ci pentru că el era copilul lui.

Dacă împrejurările vieții unui copil al lui Dumnezeu sunt pline de necazuri, va schimba Dumnezeu oare pentru un om care se roagă, cursul lucrurilor? Da, Dumnezeul atotputernic care conduce tot universul poate face acest lucru. Şi El o face deseori, pentru că cel care se roagă nu este un oarecare, ci este copilul Său.

Gestul băiatului de pe țărm a fost interpretat greșit de acel om; și cei din jurul nostru nu ne vor înțelege deseori. Totuși, noi să ne rugăm deschis și cu bucurie către Dumnezeu! Cât este El de sublim! Dacă credem în Isus Hristos, Dumnezeu devine Tatăl nostru. Comparativ cu întinderea universului, suntem foarte mici și neînsemnați, dar Tatăl din cer ne cunoaște personal. Avem un loc în inima Lui – precum copilul de pe țărm în inima căpitanului.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ RECUNOȘTI LUCRAREA LUI SATAN

„Multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui” (Faptele Apostolilor 8:11)

     La fel cum apostolii au făcut minuni uimitoare prin puterea lui Dumnezeu, Simon vrăjitorul putea să facă lucruri nemaivăzute prin puterea celui rău. Ce au făcut apostolii ca să rezolve situația? Au trecut-o cu vederea? Au coexistat în pace? Au spus că nu e mare lucru? Nu, Petru l-a confruntat pe Simon, spunându-i: „Pocăieşte-te… şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale.” (Fapte 8:22). Și astăzi, forțele răului sunt reale și trebuie să știi cum să le ții piept. Domnul Isus a zis: „Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Biblia ne spune două lucruri importante despre omul posedat de diavol, din Gadara, pe care l-a vindecat Hristos: 1) Forțele răului care îl posedau s-au prezentat drept „Legiune… pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). Legiunea reprezenta o divizie de câteva mii de oameni,  bine antrenați și complet echipați, din armata romană, care primea ordine direct de la Cezar. 2) Ei „Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela” (Marcu 5:10). Asta pentru că își stabiliseră în el o întăritură. Să înțelegem un lucru: Nu poți câștiga bătălii spirituale cu arme naturale. E adevărat că învinovățirea lui Satan pentru toate problemele tale poate fi numai o scuză, însă atunci când nu-l vezi la treabă, el va avea avantaj de fiecare dată. Trebuie să fii înțelept și să știi când te confrunți cu probleme normale, omenești sau psihologice. Însă trebuie să ai și discernământ când ai de-a face cu „domnii, cu stăpânitori ai întunericului acestui veac… cu duhuri ale răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cum le poți învinge? Îmbrăcându-te (cum spune același Pavel mai departe, în Efeseni 6:13) cu „toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea.”

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 4.1-18

Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. În ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

Împăratul începe prin a-şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) – însă pacea lui era una înşelătoare; prospera – însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a-şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine. Pentru a-l smulge din această falsă siguranţă, i-a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a-l înspăimânta şi de a-l tulbura (v. 5). Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele…, şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor sfinţi“ (v. 8, 18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11).