Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Martie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 20.30-44

    Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. In mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi”. Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!

    Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şi-Şi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și acum trimite oameni la Iope și adu-l pe Simon, care se numește și Petru. El găzduiește la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.” Fapte 10.5,6

Iafo (Iope) și evanghelia

Israel a fost întotdeauna împotrivitor față de orice acțiune a lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe cei dintre națiuni. Această împotrivire este puternic evidențiată de viața și de mărturia lui Iona. Dumnezeu îl chemase pe Iona să ducă un mesaj al îndurării oamenilor din Ninive, dacă aceștia se pocăiau. Profetul însă a fugit în direcția opusă; a coborât la Iafo (Iope) și a găsit o corabie care mergea la Tars (Iona 1.3). La Iafo, Iona ar fi trebuit să-și aducă aminte de planul lui Dumnezeu de a oferi o mărturie celor dintre națiuni, însă neascultarea de Dumnezeu îi împietrise inima.

După aproape opt sute de ani de la această întâmplare, citim despre un alt israelit, care era și el gelos pentru poporul său și rezervat în a duce mesajul mântuirii printre națiuni. Apostolul Petru stătea, în acel timp, într-o casă din Iope (Fapte 9.43). Simon, fiul lui Iona (avem aici chiar o aluzie la profetul de dinaintea lui), nu era încă deschis pentru tot planul lui Dumnezeu cu privire la națiuni. Însă, pe când se afla în Iope, Dumnezeu i-a dăruit o viziune pentru a-l instrui cu privire la faptul că, ceea ce Dumnezeu curățise, el nu trebuia să numească necurat (Fapte 10.15). Sutașul Corneliu primise poruncă de la un înger să trimită oameni la Iope, care să-l aducă pe Petru. Cuvântul mântuirii avea să fie acum predicat în mod oficial națiunilor, calea fiind deschisă chiar de către cel care era apostolul circumciziei.

Varianta ebraică pentru Iope este Iafo, care înseamnă „frumos”. Semnificația acestui nume este izbitoare – „Cât de frumoase sunt picioarele celor care predică evanghelia păcii!” (Romani 10.15; Isaia 52.7). Aceasta este o încurajare minunată pentru cei care au pe inimă vestirea evangheliei către cei păcătoși. Când suntem grabnici să împlinim porunca Domnului de a vesti evanghelia, picioarele noastre vor fi un Iafo al lui Dumnezeu în veacul acesta.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.
Galateni 6.2

Purtarea sarcinilor

Pe o potecă abruptă și stâncoasă, un călător întâlni o fetiță care-și purta frățiorul în spate și zise:

— Fetițo, ce grea povară duci!

— Nu este o povară, domnule, este fratele meu!

În lumea necredinței există principiul: „Fiecare își este lui însuși cel mai aproape”. Dar Mântuitorul ne-a arătat viața Sa ca cel mai bun exemplu al purtării sarcinilor altora. El S-a făcut una cu greutățile și necazurile zilnice ale oamenilor. Citim în cuvintele profetice despre Mântuitorul că „El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53.4). Domnul a fost mișcat în ființa Sa văzând gloata de oameni care erau ca niște oi fără păstor.

Să avem tot timpul în fața ochilor noștri exemplul Mântuitorului! Atunci nu vom mai fi indiferenți față de greutățile aproapelui nostru. Purtarea sarcinilor poate însemna o vizită, o stare de vorbă, sentimente de compasiune, ajutorarea în greutăți materiale, o încurajare etc. – într-un cuvânt spus: să ajuți pe cei ce sunt în necazuri și dureri. Zi de zi, rugăciunea noastră să fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a vedea greutățile aproapelui nostru și să ne dea puterea necesară să întindem o mână de ajutor sau chiar de a-l „purta în spate” pe cel neajutorat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII ATENT CU CEI SLABI!

„Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)

     În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică).

Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept.

Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma.

Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: