Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 15 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    A împărțit în două Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a aruncat pe faraon și oștirea lui în Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!

    Psalmul 136.14-16


    Nu a existat niciun loc de popas de-a lungul colindării prin pustie a răscumpăraților lui Dumnezeu și nici hotare care să nu fi fost marcate cu grijă de mâna Celui care S-a manifestat față de ei cu o înțelepciune care nu dă greș și cu o dragoste infinită. Felul special în care Dumnezeu i-a purtat și influențele specifice fiecărei situații sunt aranjate cu toată grija, în așa fel încât să aibă legătură directă cu starea morală a acelora pe care Dumnezeu i-a condus prin furtunile și prin labirinturile pustiei și, de asemenea, și cu manifestarea propriului Său caracter. Necredința poate ridica adesea întrebarea: «De ce este așa?». Dumnezeu este Cel care cunoaște răspunsul; și, fără îndoială, El îl va descoperi de fiecare dată când acest lucru va sluji gloriei Lui și binelui poporului Său. Cât de adesea suntem predispuși să punem tot felul de întrebări cu privire la motivul pentru care trecem printr-o situație sau alta! Cât de adesea ni se întâmplă să nu înțelegem scopul încercărilor prin care trecem! Ce bine ar fi ca în astfel de situații să ne plecăm capetele cu supunere și să spunem: «este bine» și «va fi bine»! Când Dumnezeu ne rânduiește un loc, putem să ne odihnim în siguranța că acesta este unul ales în mod înțelept și binevenit; iar când noi, în nebunia și în încăpățânarea noastră, ne alegem singuri locul, El, în mila Sa, stă deasupra nebuniei noastre și poate face ca alegerea noastră nechibzuită să fie schimbată spre folosul nostru spiritual.

    Când poporul lui Dumnezeu este adus în situații fără ieșire și în dificultăți, ei au favoarea de a gusta cele mai minunate manifestări ale caracterului și ale lucrării lui Dumnezeu; și, pentru acest motiv, El îi conduce adesea în situații în care sunt încercați, pentru a Se putea descoperi și mai mult pe Sine Însuși. Adesea pierdem din vedere acest adevăr, iar consecința este că inimile noastre cedează în timpuri de încercare. Dacă am putea privi dificultățile ca pe o ocazie prin care Dumnezeu Își manifestă harul Său desăvârșit, atunci sufletele ne-ar putea fi păstrate în echilibru și am putea să-L glorificăm pe Dumnezeu chiar și în cele mai grele încercări.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Cine ești Tu, Doamne?”, a spus el [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

    Fapte 9.5


    Hai, ține-ne o predică (1)

    Câțiva mineri așteptau să-și primească salariul săptămânal. Atunci unul a spus: „Fred, am auzit că săptămâna trecută te-ai pocăit. Mai avem timp vreo 5 minute – ține-ne o predică!”. Ceilalți au fost și ei de acord și au strigat: „Da, exact, o predică adevărată, cu citat din Biblie la început! Va fi foarte amuzant!”.

    La început, Fred a șovăit, dar apoi a început: Textul predicii mele este chiar răspunsul pe care Isus i l-a dat lui Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. – Băieți, în urmă cu două săptămâni am blestemat și am afirmat că nu există Dumnezeu, acum însă știu că El există și că este Tatăl meu. Știu că am un Mântuitor. El m-a salvat. Vă povestesc cum s-a întâmplat:

    Săptămâna trecută, miercuri, după ce am ieșit de la muncă, am pierdut ultimul autobuz și astfel a trebuit să merg pe jos 10 km până acasă. Era rece și întuneric beznă. Pe când mă trudeam să înaintez prin întuneric, mi-am amintit deodată de mama mea care îmi spunea când eram copil despre două căi în viață: una care duce la Dumnezeu și una care duce la pierzare (Matei 7.13,14).

    Deodată am știut că mă aflu pe calea pierzării și am strigat în inima mea: „Dumnezeule, așa este! Este adevărat! O, Dumnezeule, salvează-mă!”.

    Citirea Bibliei: Isaia 9.1-21 · Fapte 23.23-35

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM STAU LUCRURILE ÎN FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)


    Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30)

    Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 11:19-30; 12:1-6


    Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare (v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s–a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ~ şi o responsabilitate să porţi chiar numele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care‑şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?

    Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor” din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27‑30). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la a–l ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a–l pune pe Petru în închisoare.

  • 14 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele Propriului Său Fiu.

    Fapte 20.28


    Sângele lui Hristos (4) – Cumpărarea Adunării

    Versetul nostru de astăzi ne arată prețul plătit pentru Adunarea lui Dumnezeu. În parabola negustorului care căuta perle frumoase vedem că acesta a vândut tot ce avea pentru a cumpăra acea perlă fără seamăn (Matei 13.45,46). Acest lucru ne arată cât L-a costat pe Domnul Isus dobândirea Adunării. El a trebuit să dea totul – „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea” (Efeseni 5.25).

    În versetul din Fapte însă găsim ceea ce L-a costat pe Dumnezeu pentru a cumpăra Adunarea: sângele Propriului Său Fiu. Găsim un gând similar în două locuri din Epistola către Romani: „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”; și „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.3,31,32).

    Ce valoare de nemăsurat dau aceste lucruri Adunării lui Dumnezeu, Adunare formată din orice credincios adevărat în Domnul Isus! Prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru a o cumpăra a fost sângele preaiubitului Său Fiu!

    Cât de solemn și de trist este deci să ne gândim cum Pavel le-a spus bătrânilor din Efes despre ceea ce avea să se întâmple în istoria Adunării pe pământ! Lupi răpitori au pătruns din afară și n-au cruțat turma. Și, chiar și mai rău, din mijlocul mărturiei s-au ridicat oameni care au vorbit lucruri stricate și i-au tras pe unii ucenici după ei.

    Plângem și suspinăm când, știind că Dumnezeul nostru n-a cruțat nimic pentru a cumpăra Adunarea, vedem ce-a ajuns mărturia publică încredințată în mâinile oamenilor. Dorința și rugăciunea noastră trebuie să fie de a zidi și de a proteja, până la venirea Domnului Isus, ceea ce este atât de prețios pentru Dumnezeu.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ruina și mizeria sunt pe căile lor, nu cunosc calea păcii.

    Romani 3.16,17


    Prinț al păcii

    Zgomot de războaie, teroare paralizantă, sânge și lacrimi nestăvilite! Nimeni nu contestă acest tablou al prezentului. Există oare vreo soluție pentru această situație? Alianțele de pace prea des au eșuat. Există concepte pentru viitor? Da, chiar dacă prea puțini iau seama!

    Dumnezeu prezintă lumii un Om care poartă pe drept numele de „Prinț al păcii” (Isaia 9.6). Numai Acesta poate aduce pacea și El va face aceasta.

    Când a venit în lume, a fost respins, mesajul Lui nu a fost acceptat. Dar Dumnezeu rămâne la planul Său de pace, dorind să aducă pacea prin Isus Hristos, Fiul Său. Nimeni altul nu va reuși acest lucru.

    Astăzi încă putem veni pentru a primi pacea cu Dumnezeu. Trebuie să o facem personal. Este cea mai bună premisă pentru pacea între oameni: Isus Hristos este „pacea noastră” (Efeseni 2.14).

    Cine își predă viața lui Hristos, își mărturisește greșelile în fața lui Dumnezeu și își pune toată încrederea în Isus Hristos și în moartea Lui la cruce va afla cât de adevărate sunt cuvintele Lui:

    „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14.27).

    Citirea Bibliei: Isaia 8.1-22 · Fapte 23.11-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CRITICA TE POATE ÎNTĂRI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să asculţi… şi după aceea ţi se vor întări mâinile…” (Judecătorii 7:11)


    Faci parte din categoria persoanelor criticate? Și asta ți-a zdruncinat încrederea? Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile.” (Judecătorii 7:10-11) De ce l-a trimis Dumnezeu pe Ghedeon împreună cu slujitorul său în tabăra inamică? Pentru ca el să audă ce spuneau ei și să fie încurajat. Când au sosit, un soldat îi povestea unui camarad de arme visul său: „Am visat… că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat.” Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon… Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ…” (Judecătorii 7:13-15)

    Uneori, când ai nevoie de încurajare, e bine să pleci urechea la ceea ce spun criticii tăi. După cum remarca scriitorul motivațional Dale Carnegie: „Nimeni nu lovește cu piciorul un câine mort!” Tu ești o persoană importantă și înțeleaptă – altfel, lumea nici măcar nu te-ar remarca. Cu această perspectivă în minte, critica poate fi socotită un aspect constructiv, care-ți întărește credința. Pentru fiecare luptă, Dumnezeu are o strategie. Așa că, nu te ruga doar pentru victorie; roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere o strategie câștigătoare. Viziunea de la Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât persoana care a fost chemată s-o împlinească. Biblia spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Dumnezeu știe ce greutate poți duce, materialele de care ai nevoie, și cum se vor potrivi toate lucrurile în viața ta.

    Așadar, dacă El te trimite, dar ție îți este frică să acționezi, bazează-te pe aceste cuvinte pe care i le-a spus Domnul lui Ghedeon (Judecătorii 6:16): „Eu voi fi cu tine, şi vei bate (pe dușman) ca pe un singur om!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 11:1-18


    Să nu judecăm niciodată după aparenţe, nici după împrejurările pe care nu le cunoaştem decât parţial! Un creştin care ne–a surprins prin comportamentul său se poate totuşi să fi acţionat în ascultare de Domnul. Aşa era cu Petru atunci când intrase la Corneliu şi mâncase cu el. Aceste detalii erau tot ce voiseră să reţină „cei din circumcizie” (v. 2), deşi în casă se petrecuseră evenimente extraordinare, pe care apostolul le va relata acum. Mântuirea naţiunilor fusese vestită încă din Vechiul Testament (de exemplu, Isaia 49.6; 65.1). Petru însuşi făcuse referire la aceasta în prima lui cuvântare (cap. 2.21,39). Cu toate acestea, pentru a înlătura prejudecăţile fraţilor de la Ierusalim, trebuiau dovezi categorice. Ele le sunt aduse prin această istorisire a lui Petru, confirmată de alţi şase martori care l–au însoţit. Aflând cum a fost luminat apostolul şi condus la Corneliu şi mai ales cum Duhul Sfânt a coborât peste cei dintre naţiuni, toţi recunosc voia lui Dumnezeu şi Îi dau glorie.

    Să ne bucurăm de această favoare care s–a extins până la noi şi, dacă nu am făcut–o până acum, să ne grăbim să primim şi noi „pocăinţa spre viaţă” (v. 18).

  • 13 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

    1 Ioan 2.1


    Dacă L-am întristat pe Duhul Sfânt și mi-am murdărit picioarele, nu mai sunt într-o stare potrivită pentru a mă bucura de părtășia cu Dumnezeu. M-a părăsit atunci harul? Nu! Duhul lui Dumnezeu folosește Cuvântul și îl aplică inimii și cugetului meu și, în felul acesta, mă smerește. Întâi realizez gravitatea păcatului, că l-am comis nu numai împotriva sfințeniei lui Dumnezeu, ci și împotriva dragostei care m-a mântuit. Mi-am găsit plăcerea în lucruri care au pricinuit suferința lui Hristos pe cruce! Ar fi trebuit să simt păcatul așa cum l-a simțit El, dar eu mi-am găsit plăcerea în el și am făcut un lucru pentru care Hristos a trebuit să ardă, ca să spunem așa (vedeți Numeri 19)! Păcatul nu mai îmi este imputat, desigur, dar tocmai acest lucru face ca păcatul să fie mai urâcios pentru inima și pentru cugetul meu. Nu eu mă duc la Avocat să-L rog să intervină pentru mine, ci El Se duce ca Avocat la Tatăl pentru mine, imediat după ce am păcătuit.

    Înainte de căderea lui Petru, Domnul Isus i-a spus: „M-am rugat pentru tine”, căci totdeauna harul ne-o ia înainte. Isus vede ce dorește Satan și câteodată îngăduie să fim cernuți de el, dar îngrijește de noi ca să nu cădem în deznădejde. Petru a plâns cu amar nu când a privit el la Isus, ci când Isus a privit la el. Dragostea lui Hristos întotdeauna precedă dragostea celor ai Săi. Ea ne însoțește, merge înaintea noastră în greutățile noastre și ne poartă prin aceste greutăți. În timp ce ne lasă în mâinile lui Satan, ca noi să învățăm în mod experimental cine suntem, El este întotdeauna lângă noi și știe cum să ne păzească de șiretlicurile vrăjmașului. Aici vedem bunătatea perfectă și harul Celui care ne iubește nu numai când inimile noastre sunt îndreptate spre El, ci și atunci când El trebuie să corecteze lucruri nepotrivite din caracterul și din purtarea noastră, ca să putem fi pe deplin binecuvântați, potrivit planurilor lui Dumnezeu.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi.

    Ioan 1.14


    În imediata apropiere

    Vestea că un cunoscut fotbalist s-a mutat lângă noi, la doar trei case distanță, s-a răspândit prin vecinătate ca focul. Din mass-media, băieții noștri cunoșteau performanțele lui. Văzuseră chiar și fotografii cu el, așa încât l-ar fi recunoscut imediat pe stradă. Se deplasau mereu cu bicicletele prin fața casei lui, în speranța că-l vor vedea și vor primi un autograf de la el. Acesta însă era probabil atât de ocupat, încât băieții nu au avut niciodată ocazia să-l cunoască personal.

    Fiul lui Dumnezeu, care a creat cerul și pământul, a venit ca Om pe pământ, pentru a locui cu noi. El nu a locuit într-un palat, ci a fost Copilul unor oameni săraci și a trăit într-un sat disprețuit din Israel. La vârsta de aproximativ 30 de ani a început să lucreze în mijlocul poporului Israel, stând la dispoziția tuturor și arătându-le har. Oricine putea lua contact cu El și avea astfel posibilitatea să-L cunoască. Nu a respins pe nimeni care a venit sincer cu problemele lui la El.

    Astăzi, lucrurile stau la fel, cu toate că, după moartea la cruce și învierea Sa, Isus Hristos nu mai este pe pământ, ci S-a întors în cer. El este aproape de fiecare. Printr-o simplă rugăciune, noi putem lua contact cu El. Să-L primim ca Mântuitor al nostru și să-I predăm Lui viața noastră!

    Dacă vrei „autograful” cerului, vino în fața crucii Fiului lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Isaia 7.1-25 · Fapte 23.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MOTIVE DE NEMULȚUMIRE – Fundația S.E.E.R. România

    „…Au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)


    Vom reflecta astăzi la nemulțumire, și vom încerca să înțelegem motivele nemulțumirii noastre.

    Primul motiv de nemulțumire este căutarea fericirii în locuri greșite. Dumnezeu a spus: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13) În interiorul inimii tale există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El o va face, dacă Îl inviți înăuntru.

    Al doilea motiv de nemulțumire este eșecul în slujirea oamenilor. Modul în care ne comportăm cu ceilalți este deseori oglindirea sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Filosoful și poetul Eric Hoffer a spus: „Lucrul remarcabil este că noi ne iubim cu adevărat aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine: le facem celorlalți ceea ce ne facem nouă înșine. Îi urâm pe ceilalți când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți față de ceilalți când suntem toleranți față de noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalți atunci când ne sacrificăm pe noi înșine. Nu numai iubirea de sine, ci și ura față de sine se află la rădăcina necazurilor care tulbură lumea noastră.”

    Al treilea motiv de nemulțumire este faptul că ne comparăm cu alții. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură…” (Romani 12:15) Când disprețuiești realizările cuiva sau nivelul lui de binecuvântare, bucuria se scurge din viața ta ca apa printr-o sită. De ce să nu ne comparăm cu alții? Pentru că Biblia spune: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:4-6)

    Așadar, îndemnul pentru tine azi este: fii un om mulțumitor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 10:25-48


    Dumnezeu foloseşte mijloace diferite pentru a aduce sufletele la a–L cunoaşte pe El; convertirea etiopianului (cap. 8), a lui Saul (cap. 9) şi a lui Corneliu (cap. 10) nu se aseamănă deloc între ele. În aceşti trei oameni îi putem recunoaşte pe descendenţii celor trei fii ai lui Noe: din Ham, popoarele africane şi asiatice; din Sem, Israel şi unele popoare orientale, iar din Iafet, naţiunile Nordului şi ale Occidentului. „Oricine crede” în Isus Hristos „primeşte iertarea păcatelor”: acesta este de acum înainte mesajul universal, adresat către „orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (v. 43; Apocalipsa 5.9). În persoana lui Corneliu, cei „de departe” (Efeseni 2.17) aud deci, la rândul lor, „Evanghelia păcii prin Isus Hristos” (v. 36; cap. 2.39; Efeseni 2.17).

    Ce glorioase vizite, într–adevăr, pentru această casă până atunci păgână! Un înger (v. 3); Petru şi fraţii care–l însoţesc, aducând mesajul evangheliei; de asemenea, şi mai presus de toate, Duhul Sfânt care tocmai îşi va pune pecetea pe aceşti noi convertiţi, mărturisind credinţa şi calitatea lor de copii ai lui Dumnezeu! Cum să nu fie recunoscută prin acest semn public voia harului lui Dumnezeu? Petru nu poate decât să o confirme prin semnul botezului creştin (v. 48).

  • 12 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.

    2 Timotei 3.15


    Ce bine este să alimentăm inima și mintea copiilor cu adevărurile prețiosului Cuvânt al lui Dumnezeu! Este foarte important să ne instruim copiii în lucrurile Scripturii și să-i antrenăm într-o cunoaștere cât mai deplină a Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă nu au ajuns încă la momentul convertirii. Este la fel ca atunci când așezi foarte bine lemnele pentru un foc, astfel că îi mai trebuie doar o scânteie ca să se aprindă. „Hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o îndeaproape” (1 Timotei 4.6), îi scrie Pavel lui Timotei. „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.” Tatăl lui fiind grec, poate nemântuit, bunica și mama lui îl învățaseră din copilărie adevărul prețios al Cuvântului lui Dumnezeu. Mamele joacă un rol important în această lucrare de instruire a copiilor în lucrurile Scripturii, însă acum tratăm responsabilitățile taților.

    Taților din Israel le-au fost date porunci cuprinzătoare și insistente cu privire la acest subiect în Deuteronom 6.6-9 și 11.18-21: „Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale”.

    Ce imagine frumoasă a unui cămin este aceasta! Tatăl păstrând cuvintele lui Dumnezeu în inima sa, avându-le înaintea ochilor săi și transmițându-le cu sârguință copiilor lui, făcând din Cuvânt subiect de conversație în cadrul familiei și avându-l pe porți, ca o mărturie publică. Dacă dorim ca Scriptura să fie însușită de copii, ea trebuie mai întâi să fie prețuită de tată și de mamă și să locuiască în inimile lor, astfel încât copiii să vadă că ei o prețuiesc cu adevărat. A-i trimite pe copii la școala duminicală să învețe lucruri din Biblie este foarte bine, dar acest lucru nu absolvă părinții de responsabilitatea de a-i învăța Scriptura acasă.

    R. K. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm.

    Psalmul 90.10


    Anii trec… și noi zburăm

    Pe 11 septembrie 2001, Hilda Yolanda Mayor, o chelneriță în vârstă de 26 de ani, servea cafea în restaurantul „Au Bon Paris” aflat la parterul unuia dintre turnurile World Trade Center. Când primul avion a lovit turnul, ea a părăsit clădirea și astfel a scăpat cu viață.

    Două luni mai târziu, Hilda Yolanda Mayor se afla în Airbusul A300, cursa 587, care zbura spre Santa Domingo. Deasupra cartierului Queens din New York, avionul s-a prăbușit. Au fost 265 de victime, printre care și ea.

    Pe aeroportul din Santo Domingo, mama Hildei încă o mai aștepta, chiar dacă aflase că fata ei nu va mai veni niciodată. „Ea a fost comoara mea, tot ce aveam”, a declarat aceasta.

    Da, suntem trecători! În fiecare zi, Dumnezeu ne amintește aceasta. Prin Scriptură, dar și prin evenimentele la care asistăm, ni se actualizează această realitate, că suntem ființe trecătoare. Suntem născuți pentru un timp limitat aici pe pământ. Foarte limitat! Să ne grăbim să ne împăcăm cu Dumnezeu. Chemarea Lui, pe cât este de înaltă și de bogată, pe atât este de stringentă!

    Vezi cum în zbor se duce timpul? / Așa trecut-au mii de ani

    Și noi vom trece toți ca gândul, / Făr’ a lăsa urme măcar.

    —E. Constantinescu

    Citirea Bibliei: Isaia 6.1-13 · Fapte 22.22-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VREMEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România

    „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)


    Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți.

    Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt.

    Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită.

    Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 10:1-24


    Acest capitol are o importanţă deosebită pentru noi, care aparţinem naţiunilor. Într–adevăr, vedem aici cum Petru le deschide naţiunilor porţile Împărăţiei cerurilor (Matei 16.19). Trebuie remarcat cu câtă grijă şi cu cât har i–a pregătit Dumnezeu pe de o parte pe slujitorul Lui, iar pe de altă parte pe Corneliu, pentru întâlnirea care avea să aibă consecinţe atât de binecuvântate pentru Corneliu, ca şi pentru noi. Revelaţia de la Dumnezeu îi găseşte şi pe unul şi pe celălalt în aceeaşi fericită ocupaţie: rugăciunea. Reţinerile lui Petru de a mânca însă din conţinutul acelei mari pânze coborâte din cer ne ajută să înţelegem câte prejudecăţi iudaice erau înrădăcinate chiar şi în ucenici şi cât de superior se credea un israelit faţă de un păgân. Prin această viziune, Dumnezeu voia să–i spună slujitorului Său să nu mai facă discriminare între un popor „curat” şi naţiuni necurate. Toţi, iudei şi naţiuni, sunt păcătoşi întinaţi „închişi în necredinţă (sau în neascultare)” pentru a deveni obiecte ale aceleiaşi îndurări (Romani 10.12; 11.30‑32).

    Să ne păzească Dumnezeu de a fi părtinitori (v. 34), considerându–i pe unii ca fiind mai puţin vrednici decât alţii să primească evanghelia! Noi nu avem de ales, ci de ascultat.

  • 11 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă.

    Ioan 19.34


    Sângele lui Hristos (3) – Sânge și apă

    Care este semnificația sângelui și a apei care au curs din coasta Mântuitorului nostru mort? S-a spus adesea că sângele a fost pentru curățirea juridică, iar apa, pentru curățirea morală, însă ce înseamnă mai exact aceste lucruri?

    Dumnezeu este sfânt și trebuie să judece păcatele, de aceea citim că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Cum pot fi împlinite cerințele juridice ale lui Dumnezeu? În Vechiul Testament s-a spus că „sângele este cel care face ispășire pentru suflet” (Levitic 17.11), iar în Noul Testament, acest lucru este repetat într-o formă ușor diferită: „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). În Vechiul Testament a fost vărsat sânge de animale, însă „este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele” (Evrei 10.4). Doar sângele Unuia singur putea înlătura păcatele – sângele binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu! Prin urmare, pentru noi, cei care credem, este scris: „Aceluia care ne iubește și care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Lui” (Apocalipsa 1.5). Toate cerințele juridice ale lui Dumnezeu cu privire la noi au fost satisfăcute prin sângele Fiului Său preaiubit. Niciodată nu vom avea de-a face cu Dumnezeu ca Judecător al nostru, fiindcă sângele arată că moartea și judecata au căzut deja asupra altuia – asupra Mântuitorului nostru. Ce har măreț!

    Care este semnificația apei? Apa vorbește despre curățirea morală. Am fost nu doar vinovați înaintea lui Dumnezeu, din cauza faptelor noastre păcătoase, ci și necurați și întinați în natura noastră. Acum suntem curățiți din punct de vedere moral, prin procesul nașterii din nou. Scriptura vorbește de asemenea de nevoia zilnică pe care o avem de a fi spălați cu apa Cuvântului (Efeseni 5.26). Acest proces face ca gândurile, cuvintele și acțiunile noastre să fie în acord cu ceea ce este plăcut Tatălui și Domnului Isus. Apa care a curs din coasta Mântuitorului ne amintește că jertfa Sa este temelia întregii noastre binecuvântări.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.

    Ioan 8.29


    Supus voii Tatălui

    Oriunde L-am privi pe Domnul nostru suntem impresionați de ascultarea Sa, iar aceasta pentru că întotdeauna Domnul Isus a trăit pentru plăcerea Tatălui Său.

    În casa părintească: „S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus” (Luca 2.51). Copilul Isus S-a supus părinților Săi și le-a fost ascultător, cu toate că Iosif și Maria nu erau oameni perfecți.

    În pustie: Când diavolul L-a ispitit pe Domnul Isus, El a rămas credincios lui Dumnezeu și Cuvântului Său (Luca 4.1-13). Isus nu a vrut niciodată să facă ceva împotriva voii divine.

    În templu: Oamenii religioși din Israel transformaseră Casa Tatălui Său într-o peșteră de tâlhari. Pentru a apăra onoarea lui Dumnezeu, a scos vânzătorii din templu (Luca 19.45,46).

    În grădina Ghetsimani: Acolo, Isus a vorbit despre suferințele Sale și moartea Sa pe cruce, dar S-a supus voii lui Dumnezeu. El S-a rugat: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22.42).

    Înaintea sinedriului: El a tăcut când a fost învinuit pe nedrept. Când marele preot L-a întrebat însă despre Persoana Sa, a dat o mărturie clară, deși a știut că din cauza acesteia Îl vor condamna la moarte (Marcu 14.55-64).

    Citirea Bibliei: Isaia 5.18-30 · Fapte 22.12-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)


    Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile?

    Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea!

    Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți!

    Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

    Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul!

    Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!”

    De unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 9:23-43


    Odată convertit, Saul şi începe să predice Numele pe care–L combătuse atât de mult până atunci (v. 20). Cu toate acestea, îi vor fi necesari încă mulţi ani de pregătire în vederea lucrării care va fi a lui, potrivit versetului 15. Tineri credincioşi, nu aşteptaţi să aveţi multe cunoştinţe, pentru a le vorbi altora despre Domnul Isus! În acelaşi timp însă, nu vă gândiţi că este de ajuns doar să fiţi mântuiţi, pentru a putea întreprinde imediat o lucrare, nu contează care! Pavel a avut nevoie de un timp de retragere în Arabia (Galateni 1.17), apoi de o nouă perioadă de anonimat la Tars (Fapte 9.30; 11.25), înainte de a fi chemat să ducă evanghelia la naţiuni împreună cu Barnaba. Abia după paisprezece ani de la convertirea lui, ceilalţi apostoli îi dau „mâna dreaptă a comuniunii” (Galateni 2.9) pentru lucrarea printre naţiuni.

    Patru frumoase trăsături îşi pun amprenta peste adunări în acest timp de început: pacea, zidirea, o teamă sfântă, precum şi creşterea făcută prin acţiunea divinului Mângâietor (v. 31). Duhul Sfânt este întotdeauna cu noi pentru a ne face să purtăm şi noi marca acestor caractere.

    Capitolul se încheie cu vindecarea lui Enea şi cu învierea Dorcăi: două minuni, făcute prin Petru, care sunt mijlocul de a aduce suflete la Domnul şi de a–i face pe ucenici să se bucure de mângâierea Duhului Sfânt.

  • 10 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănat Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna.

    Evrei 7.1-3


    Melhisedec reprezintă atât persoana cât și virtuțile, titlurile, drepturile și autoritatea adevăratului Preot al lui Dumnezeu. Ce imagine ne oferă toate aceste lucruri despre „Marele Preot al mărturisirii noastre”!

    El S-a coborât pe pământ în slava deplină, personală, a Fiului, iar la timpul potrivit S-a suit înapoi la cer, purtând cu El virtutea jertfei Sale pentru păcat și acele compasiuni prin care Se face de ajutor sfinților. Credința se familiarizează cu tot acest drum al lui Isus. Ea recunoaște în El pe Fiul care Și-a făcut cortul printre noi; iar după ce parcursul Lui de umilință și suferință a luat sfârșit, credința Îl recunoaște în Cel înainte lepădat și răstignit pe Omul slăvit în ceruri – o singură Persoană: Dumnezeu manifestat în trup aici, și Om ascuns în slavă acolo. Așa citim despre El și despre calea Lui binecuvântată: „Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie” (1 Timotei 3.16).

    Sub „chipul de Dumnezeu”, El a fost cu adevărat Dumnezeu; sub „chipul de rob”, a fost un Rob cu adevărat. N-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu; Și-a exercitat toate drepturile dumnezeiești și S-a folosit de toate comorile și resursele divine cu cea mai deplină autoritate, însă a făcut toate acestea dezbrăcându-Se pe Sine Însuși și ascultând. Acest lucru ne descoperă secretul. Tot ce vedem ca istorie se explică prin taină. Găsim din nou aici slava din nor. Norul care însoțea tabăra și suferea în toate suferințele ei era Domnul taberei. Slava care traversa pustia, întovărășindu-l pe Israel în toate pelerinajele lui, era Slava care Se odihnea între heruvimii din Sfânta Sfintelor.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-ați îmbrăcat în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia adevărului.

    Efeseni 4.24


    Consilierii de imagine

    În epoca noastră suprasaturată de mass-media, consilierii de imagine au devenit esențiali. Aceștia se asigură că opinia publică are o imagine ideală despre personalitățile cunoscute. Sportivii, politicienii și oamenii de afaceri vor să influențeze modul în care sunt percepuți de lume și de aceea consilierii de imagine, bine plătiți, lucrează la imaginea clienților lor – chiar dacă este un contrast puternic între apariția lor publică și cum arată ei în realitate.

    Noi, oamenii, avem nevoie însă de altceva – nu de o corectură exterioară, ci de o schimbare din interior. Cele mai grave defecte ale noastre nu pot fi acoperite cu produse cosmetice. Ne naștem în păcat și avem inimi rele și corupte. Nici cea mai bună imagine în fața oamenilor nu schimbă această situație. Isus Hristos ne oferă o schimbare reală. Când credem în El și Îl acceptăm în viața noastră, începem o viață nouă, schimbată radical. Atunci ne dezbrăcăm de omul cel vechi și suntem îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Prin această schimbare interioară putem să trăim așa cum Îi place lui Dumnezeu, iar acest lucru va fi observat și de semenii noștri.

    Domnul Isus poate face din noi cu adevărat oameni noi! El nu reface exteriorul, ci ne dă o inimă nouă, care ascultă de Dumnezeu și care vrea să facă binele.

    Citirea Bibliei: Isaia 5.1-17 · Fapte 22.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” (Ieremia 17:7)


    Dacă ești un om cu inițiativă, adică, știi ce vrei și ești dispus să-ți asumi riscuri, atunci trebuie să treci la fapte. Există un slogan binecunoscut care spune: „Dacă vrei, poți!” Cei ce au inițiativă nu așteaptă ca alții să-i motiveze. Ei știu că responsabilitatea lor este să meargă înainte, dincolo de zona lor de confort, și fac din lucrul acesta un obicei.

    Președintele american Theodore Roosevelt a spus: „Nu există nimic extraordinar sau ieșit din comun în ce mă privește, cu excepția, poate, a unui singur lucru: fac lucrurile care cred că trebuie făcute. Și când îmi pun în cap să fac un lucru, acționez!”

    Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele (treci la fapte); locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3) Învață din eșecurile tale, și mergi mai departe! Vestea bună pentru persoanele cu inițiativă este că fac lucrurile să se întâmple. Vestea proastă este că pe acest parcurs fac o mulțime de greșeli. Cu cât ai un potențial mai mare, cu atât șansele unui eșec cresc.

    Senatorul Robert Kennedy a spus la un moment dat: „Doar cei care îndrăznesc să eșueze pot înfăptui ceva măreț!” Ești mereu în căutare de oportunități sau aștepți ca ele să vină la tine? Un fost președinte al companiei Chrysler, Lee Iacocca, a spus: „Chiar și decizia corectă este greșită atunci când este luată prea târziu!” Când a fost ultima oară când ai inițiat ceva substanțial în viața ta? Dacă în ultima vreme nu ai înaintat și nu ai ieșit din zona ta de confort, poate că trebuie să iei inițiativa. Biblia ne spune că: „El este ajutorul şi scutul nostru (al tău).” (Psalmul 115:11) Asta înseamnă că Dumnezeu te va ajuta să reușești! Și chiar dacă vei cădea, El te va ridica, te va redirecționa și te va susține!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 9:1-22


    Capitolul 8.3 menţiona un tânăr numit Saul ca fiind duşman deosebit de înverşunat al creştinilor. Potrivit propriilor cuvinte, el era „un hulitor şi un persecutor şi un batjocoritor”, pe scurt, cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1.13,15). Puterea lui Dumnezeu însă îi va smulge lui Satan unul dintre cele mai bune instrumente şi–l va înrola în propriul Său serviciu. Nemulţumindu–se cu a–i chinui doar pe creştinii din Ierusalim, Saul, în furia şi în fanatismul său, împinge persecuţia până în cetăţile unde se întinsese lucrarea (comp. cu cap. 26.11). Iată–l că se îndreaptă spre Damasc, având în mână o împuternicire de la marele preot şi în inimă, o ură neîmblânzită împotriva ucenicilor lui Hristos. Dar, pe drum, în plină amiază, deodată este orbit de o lumină orbitoare, aruncat la pământ şi înţelege, ne imaginăm cu ce înfricoşare, că Cel care–i vorbeşte de sus, din glorie, era acest Isus pe care-L înfrunta în ucenicii Lui. Pentru că Domnul Se identifică cu iubiţii Lui răscumpăraţi; ei fac parte din El Însuşi!

    Saul este condus la Damasc, în timp ce în inima lui se împlineşte o lucrare profundă. Domnul îi dă lui Anania misiunea să–l viziteze pe noul convertit, să–i deschidă ochii şi să–l boteze.

  • 9 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

    Ioan 10.27,28


    Domnul Isus vorbește despre oile Sale și prezintă câteva adevăruri sigure cu privire la ele, pe care, dacă le vom păstra cu scumpătate în inimile noastre, ne vor aduce multă pace și încurajare.

    Oile Mele aud glasul Meu. Toți cei care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos au auzit invitația Lui de a veni la El. Glasul Lui este de o importanță vitală pentru ei; alte glasuri nu înseamnă nimic. „El Își cheamă oile pe nume și le scoate afară” (versetul 3).

    Eu le cunosc și ele Mă urmează. Faptul că sunt cunoscute într-un fel atât de perfect constituie o mare mângâiere și bucurie pentru inimile lor. Domnul gloriei este Cel care rostește aceste lucruri, arătând că fiecare dintre oile Lui Îl urmează și că El le cunoaște și le îngrijește pe fiecare dintre ele. Este posibil, din nefericire, ca unele să-L urmeze de la distanță, fără să se bucure de privilegiile apropierii de El. Totuși, El așteaptă pe fiecare să se apropie cât mai mult de Sine.

    Eu le dau viață eternă. Viața eternă este un dar de la Domnul. Această viață este primită la nașterea din nou și nimic nu o poate schimba. Dacă ar putea fi vreodată pierdută, atunci n-ar mai fi eternă. Este aceeași viață pe care Domnul Isus o are – viața lui Dumnezeu. Valoarea unui astfel de dar nu poate fi măsurată.

    Nicidecum nu vor pieri. Domnul Isus îi asigură pe cei ai Săi că sunt pentru totdeauna puși la adăpost de pericolul de a fi pierduți sub judecata lui Dumnezeu. În continuare, El spune: „Nimeni nu le va smulge din mâna Mea”. El ne spune aceasta fiindcă vrăjmașul sufletelor noastre încearcă prin orice mijloc posibil să-i despartă pe cei credincioși de Domnul, însă nici oamenii și nici demonii nu vor putea reuși vreodată să facă o despărțitură, oricât de mică, între Domnul și oile Sale preaiubite.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

    Psalmul 103.2


    Să nu uităm!

    Să nu uităm că Dumnezeu este un Judecător drept, în fața Căruia va trebui în curând să dăm socoteală de viața noastră: „Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2.5,6).

    Să nu uităm că suntem vinovați în fața lui Dumnezeu: „nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).

    Să nu uităm de dragostea lui Dumnezeu: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Să nu uităm că numai în Isus Hristos este mântuire: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12).

    Să nu uităm că pocăința este o poruncă divină: „Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Să nu uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu: „Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5.18).

    Citirea Bibliei: Isaia 3.16-4.6 · Fapte 21.26-40

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul… le-o va da…” (Deuteronomul 31:7)


    Când Dumnezeu îți face o promisiune necondiționată, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți împlinirea ei. Însă atunci când îți face o promisiune condiționată, tu ai un rol de jucat în împlinirea ei. Uneori trebuie să iei inițiativa. Pentru iudei, lucrul acesta a însemnat să fie dispuși să se lupte și să alunge popoarele din Țara promisă, pentru ca aceasta să poată fi a lor. Biblia spune că: „Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8) În esență, Dumnezeu a spus: „Când luați inițiativa, Eu voi acționa în numele vostru!” Iar El îți spune și ție azi același lucru. Și iată ce înseamnă să iei inițiativa:

    1) Să știi ce vrei. Umoristul și pianistul Oscar Levant a glumit odată spunând: „Odată ce mă hotărăsc, sunt plin de nehotărâre!” Poate că zâmbim, dar din nefericire, mulți suntem așa… În realitate însă nu poți fi și nehotărât și eficient în același timp!

    2) Să fii dispus să-ți asumi riscuri. Care este diferența dintre un credincios și un necredincios? Credinciosul știe că Dumnezeu a promis că va merge înaintea lui și va face ca împrejurările să fie favorabile. „Dar îmi este teamă!”, spui tu. Credința în Dumnezeu nu elimină teama, ci o învinge! Așadar, ia inițiativa!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 8:26-40


    Filip urma să devină instrumentul unei mari lucrări în Samaria. Ce mare trebuie să fi fost astfel mirarea lui când a primit ordin să–şi părăsească câmpul de lucru, pentru a merge pe un drum pustiu! Ce loc neobişnuit, într–adevăr, pentru a vesti acolo evanghelia! Cu toate acestea, el ascultă fără să discute. Şi iată că pe acolo trece carul unui înalt ministru african, care făcuse o lungă călătorie pentru a se închina la Ierusalim. Cum însă ar fi putut el să–L găsească pe Dumnezeu în această cetate în care Fiul Său fusese respins? Acest om aduce totuşi o comoară, infinit mai mare decât cea a reginei lui (v. 27): o porţiune din Sfintele Scripturi. Şi Dumnezeu l–a condus în lectura sa până în inima cărţii Isaia: la capitolul 53. Astfel, totul a fost pregătit înaintea slujitorului Domnului. Etiopianul învaţă prin el să–L cunoască pe Isus. El poate fi botezat şi–şi poate continua drumul „bucurându–se” (v. 39), pentru a deveni, ne place să ne gândim, un mesager al harului în ţara sa îndepărtată.

    Nu sunt evanghelişti doar aceia care se adresează mulţimilor. Să începem prin a fi ascultători în special în deplasările noastre. Domnul va permite atunci ca şi noi să întâlnim pe drum, chiar la momentul potrivit, pe cineva căruia vom avea ocazia să i-L vestim pe Isus.

  • 8 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Iuda s-a uitat înapoi și, iată, lupta era din față și din spate; și au strigat către Domnul și preoții au sunat din trâmbițe. Și bărbații lui Iuda au strigat; și a fost așa: când bărbații lui Iuda au strigat, Dumnezeu a lovit pe Ieroboam și pe tot Israelul dinaintea lui Abiia și a lui Iuda.

    2 Cronici 13.14,15


    Lecții din viața lui Abiia (3) – Dumnezeu îi izbăvește pe cei care-L cheamă

    Este interesant să vedem cum Abiia și Iuda au fost izbăviți în lupta împotriva lui Ieroboam. Am văzut cum, înainte de începerea luptei, Abiia s-a lăudat cu privire la felul în care ei slujeau lui Dumnezeu și la faptul că El dăduse împărăția lui Israel casei lui David. Acum însă ei se găseau într-o situație nefericită și au strigat la Domnul atunci când și-au dat seama că lupta se dădea înaintea și în spatele lor. Ei se lăudaseră mult, însă acum s-au găsit înconjurați în bătălie.

    Totuși, Domnul i-a izbăvit și citim în Scriptură despre trei motive pentru care El a făcut acest lucru. În primul rând, aflăm din 1 Împărați 15.4 că „pentru David, Domnul Dumnezeul său i-a dat o lumină în Ierusalim, înălțând pe fiul său după el și întărind Ierusalimul”. Ei au fost eliberați datorită promisiunii făcute de Dumnezeu lui David. În al doilea rând, fiindcă „preoții au sunat din trâmbițe”, iar ei aveau promisiunea din Numeri 10.9: „să sunați alarmă din trâmbițe; și veți fi amintiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi salvați de vrăjmașii voștri”. În al treilea rând, „fiii lui Israel au fost smeriți în timpul acela; și fiii lui Iuda s-au întărit, pentru că s-au sprijinit pe Domnul Dumnezeul părinților lor” (2 Cronici 13.18). Au fost izbăviți pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului și caracterului Său.

    Domnul însă, chiar dacă i-a izbăvit, nu a trecut cu vederea pretențiile și păcatul lor. Totuși, El i-a eliberat atunci când s-au aflat în strâmtorare și când au strigat către El. Dacă există ceva în noi care nu este în acord cu caracterul Lui, El va trata cu siguranță lucrul respectiv, însă aceasta nu va fi o piedică în calea dragostei Sale pentru noi. Să nu uităm niciodată că, în ciuda necredincioșiei noastre, „El rămâne credincios” (2 Timotei 2.13). Dumnezeu îi izbăvește pe cei care se încred în El!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință … Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

    Efeseni 2.8,10


    „Fac tot ce pot” – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (2)

    Mântuirea primită de omul care își recunoaște vina înaintea lui Dumnezeu este un cadou, pe care nu-l putem câștiga prin fapte bune, ci pe care îl putem avea prin credința în Domnul Isus Hristos. Drept urmare, nimic din ceea ce vine de la noi înșine nu este de folos; Dumnezeu este Cel care dă.

    Odată cu salvarea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Astfel, din punct de vedere spiritual, fiecare credincios este văzut ca o creatură nouă: lucrarea lui Dumnezeu, creată în Hristos Isus.

    Pentru ce este creată? Pentru fapte bune! Acum, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre fapte bune, care nu sunt propriile noastre realizări îndeplinite independent de Dumnezeu, ci El „le-a pregătit”! Credinciosul poate să facă aceste fapte bune în puterea noii vieți pe care a primit-o. Faptele bune nu înseamnă osteneală în speranța de a obține prin ele favoarea lui Dumnezeu, ci sunt o urmare fericită a faptului că mergem pe urmele Domnului Isus. El L-a preamărit pe Dumnezeu pe acest pământ și acum dorește ca răscumpărații Săi să facă la fel. Astfel, „faptele bune” plăcute lui Dumnezeu sunt doar acelea pe care cineva le face pentru că este mântuit.

    Citirea Bibliei: Isaia 3.1-15 · Fapte 21.15-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU GRĂBI PLANUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă…” (1 Timotei 5:22)


    Înainte să ajungă împăratul lui Israel, David a petrecut ani de zile îngrijind o turma de oi în pustiu. Nu e un început impresionant… dar acolo și-a zidit relația cu Dumnezeu și și-a perfecționat competențele de strateg și războinic. Dacă vrei să ai succes, există un principiu imuabil pe care trebuie să-l înțelegi: Dumnezeu te va lăsa să exersezi într-un loc în care defectele tale se pot îmbunătăți, darurile tale se pot dezvolta și greșelile tale nu vor afecta prea multe persoane.

    Un învățător biblic povestea despre un prieten de-al său, pilot, care a auzit de la turnul de control următoarele cuvinte: „Cale liberă până la 1.500 de metri.” Când a ajuns acolo, i s-a spus să aștepte instrucțiuni. Apoi a auzit cuvintele: „Cale liberă până la 3.000 de metri.” Turnul de control l-a dirijat nivel după nivel, până la 10.000 de metri, de unde a putut zbura până la destinație. În acea zi, Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i: „Doresc să te încrezi în Mine în felul acesta!” Dar tu vrei să ajungi direct la 10.000 m. dintr-una! Încearcă să înțelegi un lucru: Dumnezeu vede sfârșitul de la început, și El a trasat deja harta. El știe că dacă te ridici prea repede, există pericole. Poate te afli în cabină – dar Dumnezeu este în turnul de control! Și astăzi El îți spune: „Încrede-te în Mine și te voi duce la destinație în siguranță!”

    Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu poate fi grăbit. Când încerci să te ridici prea repede, faci greșeli care te costă scump și te dor, afectezi în mod negativ viețile celor care depind de tine, și sfârșești într-un conflict direct cu Dumnezeu, pe care îl vei pierde! Așadar, nu grăbi planul lui Dumnezeu pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 8:1-25


    Domnul le poruncise ucenicilor: „Veţi fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului” (cap. 1.8). Până aici ei împliniseră doar prima parte a acestui ordin. Pentru a–i face să urce la etapa următoare, Domnul recurge, în înţelepciunea Sa, la un mijloc dureros: persecuţie (căreia moartea lui Ştefan i–a tras semnalul). Ea are ca rezultat risipirea celor credincioşi şi, în consecinţă, purtarea evangheliei în locuri îndepărtate. Astfel, un vânt neplăcut are adesea efectul fericit de a semăna departe seminţele bune.

    Evanghelistul Filip (ales sau numit în cap. 6.5) coboară în Samaria pentru a–L predica pe „Hristosul”: nu o doctrină, ci o Persoană (v. 5; comp. cu v. 35). Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă, în loc de a prezenta numai adevăruri, am vorbi celor din preajma noastră de Acela de care ne este (sau ar trebui să ne fie) plină inima!

    Astfel, aceşti samariteni, dispreţuiţi şi respinşi de către iudei, de acum iau parte împreună cu ei la botezul şi la darul Duhului Sfânt. Nici naşterea, nici meritele, nici banii ~ cum credea Simon vrăjitorul ~ nu pot să asigure cuiva acest privilegiu. Totul decurge din harul integral al lui Dumnezeu.

  • 7 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el.

    Romani 13.1


    Creștinul și autoritățile (1)

    În această lume, creștinul are de înfruntat multe dificultăți. Va veni însă o zi când Domnul Isus Își va instaura împărăția pe acest pământ și va domni peste întreg universul. Atunci nu vor mai exista astfel de dificultăți, fiindcă orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că Isus este Domn (Filipeni 2.10). Între timp însă, toți creștinii au de suferit într-un fel sau altul, indiferent de autoritățile care domnesc asupra lor. Chiar și așa-numitele autorități creștine se află sub dominația prințului și a conducătorului acestei lumi, a dumnezeului veacului acestuia (2 Corinteni 4.4).

    Autoritățile care resping Biblia și care îi persecută pe creștini și pe iudei sunt tot sub controlul lui Dumnezeu și dau socoteală înaintea Lui. În așa-numita lume liberă, mulți creștini cred că trebuie să voteze pentru anumite partide politice sau că ar trebui să intre în politică. Unii își exprimă nemulțumirea față de autorități sau se împotrivesc unui partid sau conducător politic, în timp ce-i promovează pe alții. Ar trebui să luăm seama însă la ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință.

    Lucrurile se complică și mai mult atunci când înțelegem că autoritățile care apără valorile creștine, cel puțin în mod oficial, se dovedesc a contrazice Biblia prin acțiunile lor și prin legislația pe care o implementează. Acest lucru îi va face pe creștinii sinceri să trateze cu mai multă seriozitate întrebarea dacă trebuie să voteze sau nu. Ce va face un creștin care trăiește într-o țară cu totul opusă creștinismului? Într-un astfel de caz, el nu este tentat să voteze, deși trebuie să se supună autorităților și, lucru foarte important, să se roage pentru ele. Apostolul Pavel a dat îndemnuri care sunt valabile și astăzi. „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii – pentru împărați și pentru toți cei care sunt în poziții înalte, ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și demnitatea” (1 Timotei 2.1,2).

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

    Romani 3.28


    „Fac tot ce pot” – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (1)

    „Sunteți mântuit?”, l-a întrebat odată un credincios pe partenerul său de afaceri. „Fac tot ce pot”, a răspuns acela. „Și eu”, a spus credinciosul, „dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit!”

    Mulți oameni religioși sunt de părere că pot fi salvați prin fapte bune – prin realizările lor. Dintotdeauna, oamenii au încercat să-L mulțumească în felul lor pe Dumnezeu. În unele religii păgâne, oamenii au mers atât de departe, încât credeau că prin jertfirea propriilor copii pot „să împace divinitatea”.

    Dumnezeu însă nu trebuie să fie împăcat cu noi, pentru că El nu este dușmanul omului, ci noi, oamenii, ne răzvrătim împotriva Lui. Dacă Dumnezeu intervine uneori dureros în viața unui om sau a unui întreg popor, El face aceasta pentru a ne trezi și a ne aminti de drepturile Sale. Ca Judecător drept, El trebuie să judece răul, dar niciodată nu este împotriva noastră.

    Noi trebuie să ne împăcăm cu El! Aceasta se face numai printr-o schimbare profundă, care trebuie să aibă loc în noi, în inimile noastre!

    Să ne recunoaștem păcatele înaintea lui Dumnezeu și, prin credința în Domnul Isus Hristos, Fiul Său, primim iertarea și pacea.

    Citirea Bibliei: Isaia 2.1-22 · Fapte 21.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LOCUL POTRIVIT PENTRU A FI BINECUVÂNTAT – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)


    Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.”

    De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că:

    1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!”

    2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei.

    3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1)

    Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 7:44-60


    Ştefan îşi încheie mărturia. Deşi înfăţişat ca acuzat înaintea sinedriului, din contră, el face, din partea lui Dumnezeu, o aspră judecată asupra acestui popor cu gâtul înţepenit (vezi deja Exod 32.9; 33.3).

    „Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt”, le spune el, cel plin de Duh. Ce contrast între pacea ucenicului, absorbit de viziunea glorioasă a lui Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, şi turbarea vrăjmaşilor lui! Această turbare se extinde, fără nici măcar o înscenare de judecată, la crima care va antrena, pentru multe secole, respingerea iudeilor ca naţiune şi risipirea lor pe tot pământul. Comparând ultimele cuvinte ale acestui om al lui Dumnezeu (v. 59,60) cu cele ale Domnului pe cruce (Luca 23.46 şi 34), remarcăm încă o dată cât de mult se aseamănă ucenicul cu Stăpânul spre care îşi fixase ochii. Această crimă este concluzia tragică a istoriei poporului răzvrătit, relatată de Ştefan. El o semnează cu propriul sânge, devenind, după lunga listă a profeţilor persecutaţi (v. 52), primul martir al Bisericii (citiţi 1 Tesaloniceni 2.15,16). Şi exact această scenă introduce, în chip magistral, dispensaţia Bisericii ~ caracterizată de prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (Ştefan era plin de Duh Sfânt) şi de prezenţa lui Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu, după cum Îl descrie martorul credincios.

  • 6 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

    Romani 5.11


    Nici gloria, nici necazul cu urmările sale binecuvântate nu stau acum în fața duhului apostolului, ci Dumnezeu Însuși. Un copil înțelegător și recunoscător vorbește și se bucură nu doar de ceea ce a primit de la tatăl său sau de ceea ce speră să primească, ci înainte de toate este bucuros că are un tată atât de iubitor și de credincios, că poate avea o relație cu el, că îl poate cunoaște tot mai bine zi de zi și că poate pătrunde tot mai mult în gândurile lui. Umblarea alături de tatăl său este o bucurie tot mai mare, zi de zi. Și cu aceasta se laudă el.

    Așa trebuie să ne lăudăm și noi cu Dumnezeu, care este Dumnezeul și Tatăl nostru. Ce privilegiu de neprețuit! Cu cât îl înțelegem și practicăm mai mult aceasta, cu atât mai adâncă va fi dragostea noastră și cu atât mai mult ne vom bucura în inimile noastre de har. Savurăm încă de aici, de jos, câte ceva din ceea ce va fi odată cel mai înalt aspect al bucuriei noastre. Ne putem bucura de Dumnezeu doar prin Domnul nostru Isus Hristos ca Obiectul nesfârșit, dar prezent, al noii naturi, care este capabilă să se bucure de astfel de lucruri, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi și ni-L descoperă inimii noastre pe Dumnezeu. Ne bucurăm cu recunoștință de darurile lui Dumnezeu, dar, mai presus de toate aceste daruri, mai înalt și mai slăvit este Dăruitorul. În El este bucuria noastră cea mai înaltă și mai glorioasă. El este cu siguranță Dumnezeul sfânt, dar sfințenia Sa nu ne mai sperie; dimpotrivă, ne simțim bine doar în lumina acestei sfințenii. Ea este bucuria noastră.

    Și acum întrebăm: cum s-a întâmplat acest lucru măreț, cum a devenit imposibilul posibil? Și răspunsul este: „prin Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit împăcarea”. Ceea ce întâiul Adam nu ar fi putut gusta niciodată în vinovăția sa a devenit acum, în ultimul Adam, partea tuturor celor care erau odinioară „copii ai mâniei, ca și ceilalți”. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor Săi în noaptea dinaintea patimilor și a morții Sale: „Acum este preamărit Fiul Omului, și Dumnezeu este preamărit în El”. Așa s-a întâmplat, lucrarea este împlinită, iar rezultatele ei sunt ale noastre pentru veșnicie.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.

    Apocalipsa 3.10


    „Fără teamă în timpul sfârșitului”

    Am întâlnit odată doi băieți care purtau tricouri pe care erau imprimate cuvintele: „Fără teamă în timpul sfârșitului”. I-am abordat imediat: „Salut, băieți! Ce text este imprimat pe tricourile voastre? Știți ce înseamnă?”. — „Nu, nu știm, așa le-am cumpărat”.

    Ce înseamnă „fără teamă în timpul sfârșitului”? Mulți oameni se tem și simt că lucrurile nu mai pot continua așa mult timp. Peste tot sunt catastrofe, apar schimbări climatice, domnește teroarea, sunt crize financiare, șomaj în rândul tinerilor, sărăcie în rândul vârstnicilor – haos în multe domenii.

    Cine citește cu atenție Biblia poate găsi o serie de indicii cu privire la faptul că timpul de har în care trăim se apropie de sfârșit și se va încheia cu un eveniment deosebit, când cei credincioși vor fi răpiți la cer.

    După aceea, pe pământ va urma o perioadă de judecăți cum nu au mai fost niciodată. Este vorba despre „necazul cel mare”, cum îl numește Biblia. Toți cei care s-au întors la Dumnezeu, care și-au recunoscut vina păcatelor lor și care au crezut în Isus Hristos ca Mântuitor al lor nu vor avea parte de acest timp groaznic, pentru că vor fi luați înainte la El în slavă. Ei se știu adăpostiți în harul lui Dumnezeu, în mâna Domnului Isus și de aceea pot trăi, într-adevăr, „fără teamă în timpul sfârșitului”.

    Citirea Bibliei: Isaia 1.18-31 · Fapte 20.28-38

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU O LUA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „…El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara…” (Psalmul 37:34)


    Când Dumnezeu îți face o promisiune sau îți dă o viziune în viață, e ca și cu o sămânță – are nevoie de timp să prindă rădăcină ca să poată da rod. Sau precum nașterea unui copil. Mai întâi sămânța, apoi sarcina, apoi dezvoltarea din pântece și în cele din urmă, ziua nașterii. Ce fac părinții în tot acest timp? Se pregătesc! Se pregătesc pentru provocările și responsabilitățile de părinte. Poate crezi că ești pregătit, însă Dumnezeu știe când ești pregătit. Deși a fost uns ca împărat, David a trebuit să aștepte 7 ani până când Dumnezeu l-a înlăturat pe Saul de pe tron. În toți acești ani, el a învățat lecții prețioase. Iată una dintre ele: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34)

    Trebuie să înveți care este diferența dintre ceea ce poți face tu și ceea ce poate face Dumnezeu. Persoanele nechibzuite acționează în mod pripit! Dacă nu dorești să-ți asumi riscul de a întârzia împlinirea planului divin pentru viața ta, nu o lua înaintea lui Dumnezeu! „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Tot ce face Dumnezeu este printr-o hotărâre. Și hotărârea este un fapt care a fost deja stabilit. Dumnezeu a programat un moment în care să aibă loc două lucruri în viața ta: promisiunea Sa și viziunea ta. Și simți o pace extraordinară când știi că nimic din ce poate face vrăjmașul nu poate pune stăpânire pe acestea două. Așa că, atunci când îți pierzi răbdarea, rostește aceste cuvinte și crede-le: „Viața mea nu se poate sfârși fără ca lucrurile acestea să se întâmple! Dumnezeu a zis, și El le va împlini!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 7:20-43


    Ştefan fusese acuzat că rostise „cuvinte de hulă împotriva lui Moise” (cap. 6.11). Vedem însă, din contră, cu ce veneraţie deosebită vorbeşte el despre acest patriarh! Frumuseţea pe care Dumnezeu o vedea în acel copil încă de la naştere (v. 20), mai târziu puterea lui în cuvinte şi în fapte (v. 22), dragostea pentru fraţii lui care l–a îndemnat să-i cerceteze (v. 23), incapacitatea de a fi înţeles, cu care este întâmpinat din partea lor când a vrut să-i elibereze (v. 25,35) sunt tot atâtea trăsături care ar fi trebuit să poarte privirea poporului spre Mântuitorul pe care L-au respins.

    De altfel, însuşi Moise vestise venirea Sa, îndemnându–i să asculte de El (v. 37). Şi Petru, înainte de Ştefan, citase deja Deuteronom 18.15 în cuvântarea sa din cap. 3.22. Dublă mărturie despre împlinirea Scripturilor! Poporul însă s–a arătat nesupus şi idolatru încă de la începutul istoriei sale şi, în pofida celor mai mari dovezi de dragoste şi de răbdare din partea lui Dumnezeu, caracterul său natural nu s-a schimbat. Aşa sunt şi sărmanele noastre inimi. Cât de departe ne–am putea întoarce printre amintiri, chiar până în frageda noastră pruncie, vom regăsi neascultarea şi pofta. Numai puterea lui Dumnezeu a putut să ne dea o altă natură.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne