Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Septembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.

2 Timotei 3.15


Ce bine este să alimentăm inima și mintea copiilor cu adevărurile prețiosului Cuvânt al lui Dumnezeu! Este foarte important să ne instruim copiii în lucrurile Scripturii și să-i antrenăm într-o cunoaștere cât mai deplină a Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă nu au ajuns încă la momentul convertirii. Este la fel ca atunci când așezi foarte bine lemnele pentru un foc, astfel că îi mai trebuie doar o scânteie ca să se aprindă. „Hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o îndeaproape” (1 Timotei 4.6), îi scrie Pavel lui Timotei. „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.” Tatăl lui fiind grec, poate nemântuit, bunica și mama lui îl învățaseră din copilărie adevărul prețios al Cuvântului lui Dumnezeu. Mamele joacă un rol important în această lucrare de instruire a copiilor în lucrurile Scripturii, însă acum tratăm responsabilitățile taților.

Taților din Israel le-au fost date porunci cuprinzătoare și insistente cu privire la acest subiect în Deuteronom 6.6-9 și 11.18-21: „Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale”.

Ce imagine frumoasă a unui cămin este aceasta! Tatăl păstrând cuvintele lui Dumnezeu în inima sa, avându-le înaintea ochilor săi și transmițându-le cu sârguință copiilor lui, făcând din Cuvânt subiect de conversație în cadrul familiei și avându-l pe porți, ca o mărturie publică. Dacă dorim ca Scriptura să fie însușită de copii, ea trebuie mai întâi să fie prețuită de tată și de mamă și să locuiască în inimile lor, astfel încât copiii să vadă că ei o prețuiesc cu adevărat. A-i trimite pe copii la școala duminicală să învețe lucruri din Biblie este foarte bine, dar acest lucru nu absolvă părinții de responsabilitatea de a-i învăța Scriptura acasă.

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm.

Psalmul 90.10


Anii trec… și noi zburăm

Pe 11 septembrie 2001, Hilda Yolanda Mayor, o chelneriță în vârstă de 26 de ani, servea cafea în restaurantul „Au Bon Paris” aflat la parterul unuia dintre turnurile World Trade Center. Când primul avion a lovit turnul, ea a părăsit clădirea și astfel a scăpat cu viață.

Două luni mai târziu, Hilda Yolanda Mayor se afla în Airbusul A300, cursa 587, care zbura spre Santa Domingo. Deasupra cartierului Queens din New York, avionul s-a prăbușit. Au fost 265 de victime, printre care și ea.

Pe aeroportul din Santo Domingo, mama Hildei încă o mai aștepta, chiar dacă aflase că fata ei nu va mai veni niciodată. „Ea a fost comoara mea, tot ce aveam”, a declarat aceasta.

Da, suntem trecători! În fiecare zi, Dumnezeu ne amintește aceasta. Prin Scriptură, dar și prin evenimentele la care asistăm, ni se actualizează această realitate, că suntem ființe trecătoare. Suntem născuți pentru un timp limitat aici pe pământ. Foarte limitat! Să ne grăbim să ne împăcăm cu Dumnezeu. Chemarea Lui, pe cât este de înaltă și de bogată, pe atât este de stringentă!

Vezi cum în zbor se duce timpul? / Așa trecut-au mii de ani

Și noi vom trece toți ca gândul, / Făr’ a lăsa urme măcar.

—E. Constantinescu

Citirea Bibliei: Isaia 6.1-13 · Fapte 22.22-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)


Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți.

Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt.

Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită.

Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 10:1-24


Acest capitol are o importanţă deosebită pentru noi, care aparţinem naţiunilor. Întradevăr, vedem aici cum Petru le deschide naţiunilor porţile Împărăţiei cerurilor (Matei 16.19). Trebuie remarcat cu câtă grijă şi cu cât har ia pregătit Dumnezeu pe de o parte pe slujitorul Lui, iar pe de altă parte pe Corneliu, pentru întâlnirea care avea să aibă consecinţe atât de binecuvântate pentru Corneliu, ca şi pentru noi. Revelaţia de la Dumnezeu îi găseşte şi pe unul şi pe celălalt în aceeaşi fericită ocupaţie: rugăciunea. Reţinerile lui Petru de a mânca însă din conţinutul acelei mari pânze coborâte din cer ne ajută să înţelegem câte prejudecăţi iudaice erau înrădăcinate chiar şi în ucenici şi cât de superior se credea un israelit faţă de un păgân. Prin această viziune, Dumnezeu voia săi spună slujitorului Său să nu mai facă discriminare între un popor „curat” şi naţiuni necurate. Toţi, iudei şi naţiuni, sunt păcătoşi întinaţi „închişi în necredinţă (sau în neascultare)” pentru a deveni obiecte ale aceleiaşi îndurări (Romani 10.12; 11.3032).

Să ne păzească Dumnezeu de a fi părtinitori (v. 34), considerândui pe unii ca fiind mai puţin vrednici decât alţii să primească evanghelia! Noi nu avem de ales, ci de ascultat.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: