11 Septembrie 2022
Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă.
Ioan 19.34
Sângele lui Hristos (3) – Sânge și apă
Care este semnificația sângelui și a apei care au curs din coasta Mântuitorului nostru mort? S-a spus adesea că sângele a fost pentru curățirea juridică, iar apa, pentru curățirea morală, însă ce înseamnă mai exact aceste lucruri?
Dumnezeu este sfânt și trebuie să judece păcatele, de aceea citim că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Cum pot fi împlinite cerințele juridice ale lui Dumnezeu? În Vechiul Testament s-a spus că „sângele este cel care face ispășire pentru suflet” (Levitic 17.11), iar în Noul Testament, acest lucru este repetat într-o formă ușor diferită: „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). În Vechiul Testament a fost vărsat sânge de animale, însă „este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele” (Evrei 10.4). Doar sângele Unuia singur putea înlătura păcatele – sângele binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu! Prin urmare, pentru noi, cei care credem, este scris: „Aceluia care ne iubește și care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Lui” (Apocalipsa 1.5). Toate cerințele juridice ale lui Dumnezeu cu privire la noi au fost satisfăcute prin sângele Fiului Său preaiubit. Niciodată nu vom avea de-a face cu Dumnezeu ca Judecător al nostru, fiindcă sângele arată că moartea și judecata au căzut deja asupra altuia – asupra Mântuitorului nostru. Ce har măreț!
Care este semnificația apei? Apa vorbește despre curățirea morală. Am fost nu doar vinovați înaintea lui Dumnezeu, din cauza faptelor noastre păcătoase, ci și necurați și întinați în natura noastră. Acum suntem curățiți din punct de vedere moral, prin procesul nașterii din nou. Scriptura vorbește de asemenea de nevoia zilnică pe care o avem de a fi spălați cu apa Cuvântului (Efeseni 5.26). Acest proces face ca gândurile, cuvintele și acțiunile noastre să fie în acord cu ceea ce este plăcut Tatălui și Domnului Isus. Apa care a curs din coasta Mântuitorului ne amintește că jertfa Sa este temelia întregii noastre binecuvântări.
K. Quartell
Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.
Ioan 8.29
Supus voii Tatălui
Oriunde L-am privi pe Domnul nostru suntem impresionați de ascultarea Sa, iar aceasta pentru că întotdeauna Domnul Isus a trăit pentru plăcerea Tatălui Său.
În casa părintească: „S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus” (Luca 2.51). Copilul Isus S-a supus părinților Săi și le-a fost ascultător, cu toate că Iosif și Maria nu erau oameni perfecți.
În pustie: Când diavolul L-a ispitit pe Domnul Isus, El a rămas credincios lui Dumnezeu și Cuvântului Său (Luca 4.1-13). Isus nu a vrut niciodată să facă ceva împotriva voii divine.
În templu: Oamenii religioși din Israel transformaseră Casa Tatălui Său într-o peșteră de tâlhari. Pentru a apăra onoarea lui Dumnezeu, a scos vânzătorii din templu (Luca 19.45,46).
În grădina Ghetsimani: Acolo, Isus a vorbit despre suferințele Sale și moartea Sa pe cruce, dar S-a supus voii lui Dumnezeu. El S-a rugat: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22.42).
Înaintea sinedriului: El a tăcut când a fost învinuit pe nedrept. Când marele preot L-a întrebat însă despre Persoana Sa, a dat o mărturie clară, deși a știut că din cauza acesteia Îl vor condamna la moarte (Marcu 14.55-64).
Citirea Bibliei: Isaia 5.18-30 · Fapte 22.12-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)
Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile?
Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea!
Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți!
Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)
Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul!
Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!”
De unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 9:23-43
Odată convertit, Saul şi începe să predice Numele pe care–L combătuse atât de mult până atunci (v. 20). Cu toate acestea, îi vor fi necesari încă mulţi ani de pregătire în vederea lucrării care va fi a lui, potrivit versetului 15. Tineri credincioşi, nu aşteptaţi să aveţi multe cunoştinţe, pentru a le vorbi altora despre Domnul Isus! În acelaşi timp însă, nu vă gândiţi că este de ajuns doar să fiţi mântuiţi, pentru a putea întreprinde imediat o lucrare, nu contează care! Pavel a avut nevoie de un timp de retragere în Arabia (Galateni 1.17), apoi de o nouă perioadă de anonimat la Tars (Fapte 9.30; 11.25), înainte de a fi chemat să ducă evanghelia la naţiuni împreună cu Barnaba. Abia după paisprezece ani de la convertirea lui, ceilalţi apostoli îi dau „mâna dreaptă a comuniunii” (Galateni 2.9) pentru lucrarea printre naţiuni.
Patru frumoase trăsături îşi pun amprenta peste adunări în acest timp de început: pacea, zidirea, o teamă sfântă, precum şi creşterea făcută prin acţiunea divinului Mângâietor (v. 31). Duhul Sfânt este întotdeauna cu noi pentru a ne face să purtăm şi noi marca acestor caractere.
Capitolul se încheie cu vindecarea lui Enea şi cu învierea Dorcăi: două minuni, făcute prin Petru, care sunt mijlocul de a aduce suflete la Domnul şi de a–i face pe ucenici să se bucure de mângâierea Duhului Sfânt.
Mana Zilnica 