13 Septembrie 2022
Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.
1 Ioan 2.1
Dacă L-am întristat pe Duhul Sfânt și mi-am murdărit picioarele, nu mai sunt într-o stare potrivită pentru a mă bucura de părtășia cu Dumnezeu. M-a părăsit atunci harul? Nu! Duhul lui Dumnezeu folosește Cuvântul și îl aplică inimii și cugetului meu și, în felul acesta, mă smerește. Întâi realizez gravitatea păcatului, că l-am comis nu numai împotriva sfințeniei lui Dumnezeu, ci și împotriva dragostei care m-a mântuit. Mi-am găsit plăcerea în lucruri care au pricinuit suferința lui Hristos pe cruce! Ar fi trebuit să simt păcatul așa cum l-a simțit El, dar eu mi-am găsit plăcerea în el și am făcut un lucru pentru care Hristos a trebuit să ardă, ca să spunem așa (vedeți Numeri 19)! Păcatul nu mai îmi este imputat, desigur, dar tocmai acest lucru face ca păcatul să fie mai urâcios pentru inima și pentru cugetul meu. Nu eu mă duc la Avocat să-L rog să intervină pentru mine, ci El Se duce ca Avocat la Tatăl pentru mine, imediat după ce am păcătuit.
Înainte de căderea lui Petru, Domnul Isus i-a spus: „M-am rugat pentru tine”, căci totdeauna harul ne-o ia înainte. Isus vede ce dorește Satan și câteodată îngăduie să fim cernuți de el, dar îngrijește de noi ca să nu cădem în deznădejde. Petru a plâns cu amar nu când a privit el la Isus, ci când Isus a privit la el. Dragostea lui Hristos întotdeauna precedă dragostea celor ai Săi. Ea ne însoțește, merge înaintea noastră în greutățile noastre și ne poartă prin aceste greutăți. În timp ce ne lasă în mâinile lui Satan, ca noi să învățăm în mod experimental cine suntem, El este întotdeauna lângă noi și știe cum să ne păzească de șiretlicurile vrăjmașului. Aici vedem bunătatea perfectă și harul Celui care ne iubește nu numai când inimile noastre sunt îndreptate spre El, ci și atunci când El trebuie să corecteze lucruri nepotrivite din caracterul și din purtarea noastră, ca să putem fi pe deplin binecuvântați, potrivit planurilor lui Dumnezeu.
J. N. Darby
Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi.
Ioan 1.14
În imediata apropiere
Vestea că un cunoscut fotbalist s-a mutat lângă noi, la doar trei case distanță, s-a răspândit prin vecinătate ca focul. Din mass-media, băieții noștri cunoșteau performanțele lui. Văzuseră chiar și fotografii cu el, așa încât l-ar fi recunoscut imediat pe stradă. Se deplasau mereu cu bicicletele prin fața casei lui, în speranța că-l vor vedea și vor primi un autograf de la el. Acesta însă era probabil atât de ocupat, încât băieții nu au avut niciodată ocazia să-l cunoască personal.
Fiul lui Dumnezeu, care a creat cerul și pământul, a venit ca Om pe pământ, pentru a locui cu noi. El nu a locuit într-un palat, ci a fost Copilul unor oameni săraci și a trăit într-un sat disprețuit din Israel. La vârsta de aproximativ 30 de ani a început să lucreze în mijlocul poporului Israel, stând la dispoziția tuturor și arătându-le har. Oricine putea lua contact cu El și avea astfel posibilitatea să-L cunoască. Nu a respins pe nimeni care a venit sincer cu problemele lui la El.
Astăzi, lucrurile stau la fel, cu toate că, după moartea la cruce și învierea Sa, Isus Hristos nu mai este pe pământ, ci S-a întors în cer. El este aproape de fiecare. Printr-o simplă rugăciune, noi putem lua contact cu El. Să-L primim ca Mântuitor al nostru și să-I predăm Lui viața noastră!
Dacă vrei „autograful” cerului, vino în fața crucii Fiului lui Dumnezeu!
Citirea Bibliei: Isaia 7.1-25 · Fapte 23.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MOTIVE DE NEMULȚUMIRE – Fundația S.E.E.R. România
„…Au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)
Vom reflecta astăzi la nemulțumire, și vom încerca să înțelegem motivele nemulțumirii noastre.
Primul motiv de nemulțumire este căutarea fericirii în locuri greșite. Dumnezeu a spus: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13) În interiorul inimii tale există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El o va face, dacă Îl inviți înăuntru.
Al doilea motiv de nemulțumire este eșecul în slujirea oamenilor. Modul în care ne comportăm cu ceilalți este deseori oglindirea sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Filosoful și poetul Eric Hoffer a spus: „Lucrul remarcabil este că noi ne iubim cu adevărat aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine: le facem celorlalți ceea ce ne facem nouă înșine. Îi urâm pe ceilalți când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți față de ceilalți când suntem toleranți față de noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalți atunci când ne sacrificăm pe noi înșine. Nu numai iubirea de sine, ci și ura față de sine se află la rădăcina necazurilor care tulbură lumea noastră.”
Al treilea motiv de nemulțumire este faptul că ne comparăm cu alții. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură…” (Romani 12:15) Când disprețuiești realizările cuiva sau nivelul lui de binecuvântare, bucuria se scurge din viața ta ca apa printr-o sită. De ce să nu ne comparăm cu alții? Pentru că Biblia spune: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:4-6)
Așadar, îndemnul pentru tine azi este: fii un om mulțumitor!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 10:25-48
Dumnezeu foloseşte mijloace diferite pentru a aduce sufletele la a–L cunoaşte pe El; convertirea etiopianului (cap. 8), a lui Saul (cap. 9) şi a lui Corneliu (cap. 10) nu se aseamănă deloc între ele. În aceşti trei oameni îi putem recunoaşte pe descendenţii celor trei fii ai lui Noe: din Ham, popoarele africane şi asiatice; din Sem, Israel şi unele popoare orientale, iar din Iafet, naţiunile Nordului şi ale Occidentului. „Oricine crede” în Isus Hristos „primeşte iertarea păcatelor”: acesta este de acum înainte mesajul universal, adresat către „orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (v. 43; Apocalipsa 5.9). În persoana lui Corneliu, cei „de departe” (Efeseni 2.17) aud deci, la rândul lor, „Evanghelia păcii prin Isus Hristos” (v. 36; cap. 2.39; Efeseni 2.17).
Ce glorioase vizite, într–adevăr, pentru această casă până atunci păgână! Un înger (v. 3); Petru şi fraţii care–l însoţesc, aducând mesajul evangheliei; de asemenea, şi mai presus de toate, Duhul Sfânt care tocmai îşi va pune pecetea pe aceşti noi convertiţi, mărturisind credinţa şi calitatea lor de copii ai lui Dumnezeu! Cum să nu fie recunoscută prin acest semn public voia harului lui Dumnezeu? Petru nu poate decât să o confirme prin semnul botezului creştin (v. 48).
Mana Zilnica 