Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Octombrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.

    Filipeni 4.19


    Copii ai lui Dumnezeu fiind, câteodată suntem descurajați și credem că ne lipsesc multe dintre bucuriile pe care cei necredincioși le experimentează. În astfel de momente, umblarea noastră nu este caracterizată de atracția către Hristos, iar ochii noștri rătăcesc și privesc la această lume cu dorința de a ne bucura de atitudinea ei lipsită de griji. Totuși ar trebui să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne-a chemat la o viață de reguli stricte și de privațiuni sau dacă mai degrabă ar trebui să fim plini de bucurie, fiindcă am fost eliberați (Ioan 8.36).

    Energia și mulțumirea pe care apostolul Pavel le avea nu se datorau bogățiilor sale pământești, nici savurării plăcerilor acestei lumi (Filipeni 4.1), ci se întemeiau pe afecțiunile sale pentru Hristos și pe cunoașterea faptului că bogățiile lui Dumnezeu erau tot ceea ce el avea nevoie. Nu facem altceva decât să ne înșelăm pe noi înșine atunci când credem că există o satisfacție reală în ceea ce lumea aceasta poate oferi.

    Epistola către Efeseni menționează cuvântul „bogății” de cinci ori și este demn de remarcat că, în fiecare caz, noi, cei credincioși, suntem puși în legătură cu aceste bogății. Duhul Sfânt vorbește despre bogățiile harului lui Dumnezeu (Efeseni 1.7; 2.7), despre bogățiile slavei lui Dumnezeu (1.18; 3.16) și despre bogățiile de nepătruns ale lui Hristos (3.8). Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru bogățiile harului Său, prin care ne-a dăruit răscumpărarea prin sângele lui Hristos! Prin bogățiile gloriei Sale Îl avem pe Hristos trăind în inima noastră (3.17). Câtă bucurie ar trebui să ne ofere acest lucru! Să trăim cu toții în puterea acestui mare adevăr și, la fel ca Moise, să socotim ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât tot ceea ce ne-ar putea oferi această lume (Evrei 11.26)! Energia noastră ar trebui să fie cheltuită pentru savurarea bogățiilor de nepătruns ale lui Hristos, singurele care pot aduce adevărata bucurie. „Ca să vă dea, după bogățiile gloriei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru” (Efeseni 3.16).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.

    Coloseni 2.8


    Un măr din al doilea rând

    Un țăran s-a specializat în pomicultură și și-a făcut o plantație de meri. Era foarte mândru de calitatea bună a merelor sale și le lăuda mult. L-a invitat și pe un vechi prieten să vină să guste merele delicioase. Când acesta a venit, țăranul l-a întrebat: „Ai gustat merele mele deosebite? Sunt atât de bune, de dulci și de zemoase, așa ceva nu ai mâncat niciodată!”. Prietenul i-a răspuns: „Nici pe departe nu sunt dulci! Încetează să-ți mai lauzi merele! Sunt cele mai oribile din câte am mâncat eu vreodată. Sunt atât de acre!”. Țăranul l-a întrebat: „Dar ai gustat merele mele?”. — „Da, am trecut pe lângă livada cu meri și am cules la marginea drumului un măr roșu, frumos.” — „Pomii de la marginea livezii i-am plantat special pentru hoții care vor să-mi fure merele. Dacă vor mânca din ele, atunci se vor gândi că toate merele sunt la fel de acre. Ar fi trebuit să iei un măr din al doilea rând, acelea sunt deosebit de dulci.”

    Această întâmplare m-a dus cu gândul la mulți oameni care resping mesajul Bibliei și mântuirea în Isus Hristos. Aceștia au fost probabil dezamăgiți și înșelați de religii, „au mușcat” într-o anumită măsură din mărul acru. Ar trebui să verificăm mai în adâncime care este diferența dintre mesajul Bibliei și cel al religiilor și vom constata că Dumnezeu nu ne dezamăgește niciodată!

    Citirea Bibliei: Isaia 37.21-38 · Evrei 4.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)


    Averea lui Jean Paul Getty depășea 4 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat om din lume. Revista „Los Angeles Times” a publicat următoarele rânduri scrise de Getty: „Nu m-am lăsat niciodată pradă invidiei, în afară de cea pe care o simt pentru cei care au capacitatea de a face ca o căsnicie să funcționeze și să reziste cu bucurie. E o artă pe care nu am fost niciodată capabil s-o stăpânesc. Dosarul meu: cinci căsnicii, cinci divorțuri, cinci eșecuri.” Iar articolul din revistă continua spunând: „Getty s-a referit la amintirile relațiilor sale cu cei cinci fii ai săi ca fiind „dureroase”. O mare parte a durerii sale s-a transmis prin banii săi. Fiul său cel mai prețuit, Timothy, un copil fragil, născut când Getty avea 53 de ani, a murit în 1958 la vârsta de 12 ani, în urma unor complicații chirurgicale, după o viață bolnăvicioasă, petrecută în cea mai mare parte departe de tatăl său, care era mereu plecat cu afaceri. Alți membri ai familiei Getty au avut parte de circumstanțe tragice. Un nepot, pe nume John Paul Getty al III-lea, a fost răpit și s-a cerut o răscumpărare de 17 milioane dolari. Tatăl său a refuzat să plătească și băiatul a fost ținut captiv 5 luni, fiind eliberat doar după ce i s-a tăiat urechea dreaptă și s-au plătit pentru el aproape 3 milioane. Ulterior, acesta a devenit dependent de droguri și alcool și după un atac cerebral a rămas paralizat. Fiul cel mai mare al lui Getty s-a sinucis în împrejurări stranii. Un alt fiu, Gordon Paul Getty, a fost descris ca ducând o viață mizerabilă. Era ridiculizat prin comparație cu tatăl său și a fost cel mai puțin iubit dintre fii. Aceleași neîmpliniri și regrete au însoțit mulți alți membri ai acestei familii nefericite.”

    Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat.

    Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 21:33-40; 22:1-11


    Pavel a fost smuls din violenţa mulţimii prin intervenţia comandantului garnizoanei romane. Acesta, după ce mai întâi la confundat cu un răufăcător vestit, sa mai domolit, auzindul vorbind greceşte, şi ia permis să se adreseze poporului. În faţa poporului care păstra o linişte solemnă, Pavel aminteşte că el avea, întradevăr, un trecut foarte vinovat, dar întrun sens cu totul opus celui la care se gândeau iudeii. Înzestrat cu calităţi şi cu avantaje puţin întâlnite, „evreu din evrei; după lege, fariseu” (Filipeni 3.5), reputaţia sa era a unui om pios şi fără pată.

    Însă zelul său religios, asemănător celui carei anima pe capii acestei mulţimi, la condus, în ciuda avertismentelor învăţătorului său Gamaliel, la a lupta împotriva lui Dumnezeu (v. 3; cap. 5.39).

    „Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi” (v. 8) este răspunsul cutremurător pe care la auzit din cer. Atingânduse de aceşti sărmani creştini, persecutândui până la moarte, el de fapt lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu. Dar, în loc săl pedepsească pentru îndrăzneala lui nelegiuită, Domnul, în acelaşi timp în care îi reda vederea, îi deschidea şi ochii inimii (Efeseni 1.18), făcând din acest om pus deoparte încă de la naştere un instrument credincios pentru El.

  • 4 Octombrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!

    1 Petru 2.17


    Creștinul și autoritățile (4)

    Împăratul Nero l-a executat pe apostolul Petru cu aproximativ un an înainte de a-l executa pe Pavel. Fiind cetățean roman, apostolul Pavel a fost executat prin decapitare. Potrivit mărturiilor istorice, Petru, nefiind cetățean roman, a fost răstignit cu capul în jos, așa cum el însuși ceruse. Înainte de a muri, ambii apostoli fuseseră călăuziți de Duhul lui Dumnezeu să-i învețe pe cei credincioși să se supună autorităților. Această regulă li s-a aplicat celor doi apostoli, așa cum ei înșiși o învățaseră, iar ea este valabilă și astăzi. „Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el spre pedepsirea răufăcătorilor și spre laudă pentru cei care fac bine. Pentru că așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; ca fiind liberi, dar nu având libertatea ca învelitoare a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Onorați pe toți, iubiți frățietatea, temeți-vă de Dumnezeu, onorați pe împărat!” (1 Petru 2.13-17). O astfel de atitudine poate implica suferință – „acesta este un har, dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept” (versetul 19).

    Autoritatea poartă sabia, fiind răzbunătorul răului, ca slujitor al lui Dumnezeu (Romani 13.4). Niciodată nu trebuie să ne răzbunăm singuri, fiindcă răzbunarea Îi aparține Domnului, care a încredințat-o autorităților. Daniel și prietenii săi s-au supus autorităților, rugându-se pentru ele. Alții s-au împotrivit lor și au făcut rău, pierzând astfel o bună conștiință (Daniel 3; Romani 13.3-5).

    Trăim în perioada harului, în care trebuie să urmăm exemplul Domnului. Când suferea pe nedrept, El S-a supus întotdeauna autorităților și S-a rugat Tatălui Său să-i ierte pe cei care-L nedreptățeau. Aceasta este atitudinea pe care trebuie s-o avem pentru a păstra o conștiință bună.

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.

    Luca 12.21


    Adevărata bogăție

    Cineva poate fi foarte bogat din punct de vedere omenesc, cum a fost omul bogat din parabolă (Luca 12.16-21), și totuși să fie sărac față de Dumnezeu. Creștinii din Laodiceea erau bogați în ochii lor și, probabil, chiar în ochii altora. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a arătat sărăcia, goliciunea și orbirea lor (Apocalipsa 3.17,18).

    Cu privire la acest subiect am auzit o întâmplare interesantă:

    Un credincios lucra ca administrator pentru un om foarte bogat care nu voia să știe nimic despre credință. Într-o noapte, credinciosul a avut un vis ciudat. A visat că a doua zi seara va muri cel mai bogat om din oraș. Când s-a dus la munca sa, i-a spus șefului său bogat ce visase, dar acesta a râs. Ca măsură de precauție, omul bogat și-a invitat medicul de familie la cină și nu l-a lăsat să plece până când ceasul a bătut miezul nopții. Când, în sfârșit, ușurat, și-a luat rămas bun de la doctor, s-a auzit o bătaie la ușă. Fiica administratorului a intrat și a spus: „Îmi pare rău să vă anunț că tatăl meu a murit în seara aceasta”. Da, murise cel mai bogat om din oraș!

    Această întâmplare nu este menită să ne determine să ne tulburăm inutil de vise, dar ne poate încuraja să regândim ce este în ochii lui Dumnezeu bogăția reală.

    Citirea Bibliei: Isaia 37.1-20 · Evrei 3.7-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18)


    Pe lângă învățătura în ce privește umblarea cu Dumnezeu, o altă lecție importantă pe care le-o poți transmite copiilor tăi este cea legată de gestionarea cu înțelepciune a banilor. Dr. James Merritt scria: „Începem să-i învățăm de mici pe copiii noștri principii și învățături despre sârguință, onestitate și responsabilitate. Vă recomand câteva dintre metodele pe care le-am folosit și noi:

    1) Dă-i copilului tău de când este mic, și fără recompensă, sarcini precum: să-și facă patul, să-și strângă jucăriile, să-și facă ordine în cameră. Inspectează-i camera de fiecare dată, încurajându-l cât de mult poți, dar în același timp spunându-i care este standardul de calitate așteptat (pat aranjat, jucăriile la locul lor etc.). Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea muncii, despre împlinirea pe care o simțim când lucrul este bine făcut și despre disciplina respectării cerințelor unei persoane cu autoritate.

    2) Pe măsură ce copilul crește, alege sarcini mai grele pe care le poate face (lustruirea pantofilor, spălatul mașinii, curățenie cu aspiratorul etc.) și stabilește o recompensă corectă. Lucrul acesta îl va învăța despre valoarea banului și va consolida răsplata lucrului bine făcut. Încă o dată, stabilește un standard clar al calității așteptate și nu-i da plata până când sarcina nu este îndeplinită în totalitate.

    3) Nu-i da bani de buzunar și nu-l învăța pe copil să se aștepte să-i primească. În schimb, învață-l că banii se câștigă prin muncă. Nu e greșit să-i dai copilului tău bani din dragoste sau ca o răsplată (de exemplu, pentru note bune), însă copiii trebuie să învețe despre relația dintre munca cinstită și compensația corectă.”

    Concluzie: acestea sunt principii care îi vor fi de folos copilului tău pentru toată viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 21:15-32


    Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă ~ prin Ierusalim! (cap. 19.21). În pofida acestei abateri inoportune, „voia Domnului” se va împlini (v. 14). Doar calea pe care neo alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să „iudaizeze”, pentru ai linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat într-un mod contrar învăţăturii sale. Ce încurcătură penibilă pentru el! Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9.17). Acestor israeliţi zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o „lege a libertăţii” şi despre „religia curată şi neîntinată” (Iacov 1.27; 2.12) care constă nu într-o „curăţire” a trupului (v. 24), ci în „a se păstra neîntinat de lume” şi în „ai cerceta” pe cei necăjiţi „în necazul lor”.

    Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. În zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută săl omoare, punând în mişcare „toată cetatea” (v. 30)!

  • 3 Octombrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era fiul bătrâneții sale; și i-a făcut o cămașă pestriță.

    Geneza 37.3


    „Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35), iar credința recunoaște cu încântare acest lucru. Îl privim pe Domnul Isus, în diverse ocazii minunate, „îmbrăcat” cu această cămașă pestriță. Pe de o parte, Îl vedem aflat în umilință pe pământ și cerurile deschise și plăcerea Tatălui în preaiubitul Său Fiu; dar, pe de altă parte, Îl vedem pe Fiul Omului în gloria cerească ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, în putere și în glorie supremă (Matei 3.17; 17.5).

    Cel care este iubit de Tatăl și desemnat ca fiind Obiectul special al plăcerii Lui este de asemenea Cel destinat să aibă supremația universală. Acest măreț adevăr ne este prezentat prin visurile lui Iosif, ambele înfățișând supremația lui Iosif. Dacă un singur vis ar fi fost de ajuns să prevestească gloriile lui Iosif, în schimb ar fi fost cu totul inadecvat pentru a anticipa gloriile lui Hristos, fiindcă supremația Domnului va avea un dublu caracter. El va avea, într-adevăr, supremația asupra pământului – și multe pasaje ne vorbesc despre această glorie pământească – visul despre snopii care se închinau înaintea snopului lui Iosif vorbind tocmai despre această minunată supremație a lui Hristos asupra întregului pământ.

    Totuși, acest prim vis nu poate de unul singur să prezinte supremația lui Hristos în toată întinderea ei vastă, fiindcă El va stăpâni nu numai asupra întregului pământ, ci și asupra cerului. Tatăl, în buna Sa plăcere, a hotărât ca toate lucrurile, din cer și de pe pământ, să fie adunate în Hristos (Efeseni 1.9,10). Avem așadar și acest al doilea vis, care ne vorbește despre supremația cerească – soarele, luna și stelele se pleacă înaintea lui Iosif.

    Cele două visuri împreună prezintă astfel supremația lui Hristos asupra lucrurilor de pe pământ și asupra celor din ceruri, în tot universul creat.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a răspuns: „De astă dată, du-te; când voi mai avea timp potrivit, te voi chema”.

    Fapte 24.25


    Nu avem timp pentru Cel care ne-a dat timpul

    Omul modern are un indicator de timp – dar nu are timp.

    Când dorim să le vorbim oamenilor despre evanghelie, ei ne spun imediat: „Nu am timp. Mă voi ocupa cu Dumnezeu când voi fi mai bătrân”. De fapt, cu toții avem mult timp și de aceea ar fi mai corect să recunoaștem că nu vrem să ne luăm timp pentru aceasta.

    Totuși, ar trebui să ne rezervăm timp pentru Acela care ne-a acordat timpul ca un dar din partea Sa. Nu știm cât ne-a măsurat fiecăruia, nu știm când timpul nostru se va sfârși pe acest pământ. Astăzi este încă ziua mântuirii! Dumnezeu oferă și astăzi tuturor mântuirea în Domnul Isus.

    Pentru cine nu acceptă această ofertă, pentru cine nu își ia timp pentru Dumnezeu, nici El nu Își va lua timp în veșnicie. Dumnezeu nu Se impune. Cine nu vrea să aibă nimic de-a face cu El primește ceea ce și-a dorit: o „viață” fără El – despărțirea veșnică de Dumnezeu. Acesta este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om.

    În această viață trebuie să decidem unde ne vom petrece veșnicia. Aici și acum trebuie să luăm cea mai importantă și mai profundă decizie: acceptarea mântuirii în Hristos Isus.

    Citirea Bibliei: Isaia 35.1-36.22 · Evrei 3.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” (Proverbele 10:22)


    În Biblie există peste 500 de versete despre rugăciune, și peste 2000 despre gestionarea banilor și a averilor! De ce oare? Deoarece este o chestiune de îmbogățire sau de ruinare! Nu e de mirare că problemele legate de bani sunt adesea citate ca motiv de divorț. Și există un motiv întemeiat: banii și stresul merg deseori mână în mână.

    Dar Biblia ne spune că „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte…” Dumnezeu nu numai că Se așteaptă să câștigăm bani, ci atunci când Îl onorăm, El chiar ne ajută să câștigăm mai mult! Dar există modalități corecte și modalități greșite de a-i câștiga. Biblia ne învață că banii trebuie să fie rezultatul muncii. „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbele 10:4); „Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.” (Proverbele 13:11)

    Dumnezeu se așteaptă ca angajații să dăruiască tot ceea ce au ei mai bun, iar cei aflați în conducere să ofere un salariu pe măsură. Un profit obținut pe căi cinstite și un salariu câștigat cinstit sunt la fel de plăcute înaintea Domnului. Banii trebuie câștigați prin muncă cinstită: „Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat, şi va duce lipsă.” (Proverbele 22:16) Aceasta este o avertizare pentru cei care îi jefuiesc pe alții percepându-le rate și dobânzi exorbitante.

    Eugene Peterson parafrazează Proverbele 20:10 („Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.”) astfel: „Schimbarea etichetelor de preț și decontarea unor cheltuieli pe nedrept sunt două lucruri pe care Dumnezeu le urăște”. Dumnezeu spune limpede: câștigătorii nu trișează niciodată! În plus, El Se va asigura ca înșelătorii să nu câștige niciodată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 21:1-14


    Dragostea frăţească se manifestă pe tot parcursul acestei călătorii (v. 1,6,12). La Tir, ca şi la Milet, Pavel se desparte de fraţii săi după ce sau rugat împreună în genunchi pe mal (v. 5; cap. 20.36,37). Duhul subliniază aici prezenţa copiilor, atât de dorită în adunări!

    La Cezareea, Pavel este găzduit la Filip, care se stabilise acolo după ce predicase în toate cetăţile începând cu Azot (între care, fără îndoială, Lida şi Iope: cap. 8.40; 9.32,36). Fiicele lui făceau o lucrare bună pentru Domnul, pe care totodată nu o exercitau în adunare (1 Corinteni 14.3,34).

    Ceea cel conduce pe apostol în această călătorie sunt afecţiunile lui, întotdeauna la fel de înflăcărate pentru cei din poporul său. El era purtătorul darurilor de la adunările din Macedonia şi Ahaia şi se bucura să le ducă el personal la Ierusalim (Romani 15.25). Dar el nu ţine cont nici de avertismentele Duhului (v. 4), nici de cele ale profetului Agab (v. 11; vezi cap. 11.28), nici de rugăminţile fraţilor (v. 12). Nu ne putem permite săl judecăm. Această istorisire însă ne este lăsată ca să ne înveţe că, neascultând decât de sentimentele sale, chiar dacă acestea sunt bune, până şi un apostol poate să se abată de la calea dependenţei. Este o lecţie serioasă pentru fiecare dintre noi.

  • 2 Octombrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?

    1 Corinteni 10.16


    Sângele lui Hristos (6) – Comuniunea cu sângele Său

    În acest capitol, corintenii sunt avertizați cu privire la pericolul asocierii cu idolatria. Idolatria este unul dintre lucrurile de care Scriptura ne spune să fugim (versetul 14). S-a spus adesea că un idol este ceva care se interpune între suflet și Dumnezeul viu și adevărat.

    În vederea acestui pericol, apostolul le prezintă celor credincioși binecuvântarea minunată în care au fost aduși. Lumea are asocierile și comuniunile ei – la fel și creștinul. Am fost aduși în comuniunea cu sângele și cu trupul lui Hristos. Cea mai înaltă expresie a acestei comuniuni este atunci când suntem adunați laolaltă pentru a ne aminti de Domnul Isus, așa cum este menționat aici și în capitolul 11.

    Dar de ce, în 1 Corinteni 10, cel dintâi este menționat paharul? Ordinea istorică ne este prezentată în Evanghelii și în capitolul 11 din 1 Corinteni. Credem că sângele este menționat primul, fiindcă el este cel care ne separă de această lume idolatră, la fel cum sângele pus pe pragul de sus și pe ușorii ușilor israeliților îi separa de judecata care urma să cadă asupra Egiptului. Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul acesta rău (Galateni 1.4). Recunoscând astfel separarea noastră de această lume, putem lua din pâine, care, atunci când este întreagă, simbolizează singurul Trup al lui Hristos, format din toți cei credincioși.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, când Isus a luat oțetul, a zis: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

    Ioan 19.30


    Totul s-a împlinit

    În timpul vieții Sale, Domnul a arătat de nenumărate ori ce trebuia să se sfârșească la Golgota. În Luca 18.31 citim: „tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini”. Astfel, toate profețiile Vechiului Testament despre înjosirea Fiului Omului s-au împlinit până la acel strigăt de pe cruce.

    În Psalmul 41.9 și în Zaharia 11.12,13 a fost prezis că unul dintre ucenicii Săi Îl va trăda, iar prezicerea s-a împlinit.

    În Psalmul 35.11 citim că niște martori mincinoși Îl vor învinui. Exact așa a fost când Isus a stat în fața lui Pilat.

    O altă profeție din Isaia 50.6 și din Psalmul 22 referitoare la batjocorirea și biciuirea Lui, dar și la mâinile și picioarele Sale străpunse, s-a împlinit înainte de răstignire și pe cruce.

    Odată cu acest strigăt s-au sfârșit acele trei ore în care El, Cel curat și sfânt, a fost părăsit de Dumnezeu în judecată pentru vina altora (Psalmul 22; Isaia 53).

    În Ioan 17.4, Fiul lui Dumnezeu devenit Om vorbește cu Tatăl Său în cer: „Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. Hristos a împlinit întreaga lucrare pe care I-a încredințat-o Dumnezeu și astfel L-a proslăvit pe deplin!

    Citirea Bibliei: Isaia 33.1-34.17 · Evrei 2.11-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14)


    În anii 1940, Elveția producea 80% dintre ceasurile din întreaga lume. Apoi, când un inventator și-a prezentat în anii 1960 conceptul unui nou tip de ceas liderilor unei companii elvețiene, aceștia l-au respins. Dar și celelalte companii elvețiene la care s-a dus au făcut la fel. Ei trăiau după filosofia: „Dacă nu s-a stricat, nu-l repara!” Crezând că proiectul său are calități, inventatorul l-a prezentat unei companii din Japonia. Numele acelei companii era Seiko, designul ceasului era digital, și… surpriză: vânzările ceasurilor digitale au întrecut în scurt timp vânzările ceasurilor tradiționale!

    O decizie bazată pe discernământ poate schimba cursul întregii tale vieți și îi poate binecuvânta și pe alții. Un expert spunea: „Liderii deștepți cred numai jumătate din ceea ce aud. Liderii care au discernământ știu pe care dintre jumătăți s-o creadă!”

    Iată două lucruri pe care trebuie să le știi despre discernământul dat de Dumnezeu:

    1) Este modelat de Sfânta Scriptură. „Oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:13-14);

    2) Este cizelat prin utilizare. Cu cât îl folosești mai mult, cu atât mai experimentat devii! Vei face greșeli când vine vorba de exercitarea discernământului? Da, însă asemenea oricărui mușchi, cu cât îl exersezi mai mult, cu atât mai puternic devine.

    Așa că, roagă-te și cere de la Domnul discernământ!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 20:17-38


    La Milet, Pavel îi cheamă pe bătrânii adunării din Efes pentru a le da recomandările sale şi pentru aşi lua rămasbun. Le aminteşte ce a fost lucrarea lui printre ei şi exemplul pe care şi la fixat ca să lil dea. Îi avertizează cu privire la pericolele dinăuntru (v. 29) şi de afară (v. 30) care ameninţă adunarea. Cum să le facă faţă? Îi îndeamnă la veghere (v. 31), dar mai presus de toate îi încredinţează harului lui Dumnezeu (v. 32). În cel priveşte, apostolul nu are decât un singur gând: să termine în credincioşie alergarea lui (este a lui personală; comp. cu 2 Timotei 4.7), precum şi „lucrarea” (aceasta este a Domnului). Viaţa lui nu mai are alt sens şi el este gata să o sacrifice pentru această Adunare pentru care vărsase deja multe lacrimi (v. 19,31; Coloseni 1.24). Dar ce erau acestea faţă de valoarea infinită pe care ea o are înaintea lui Dumnezeu? Pe El La costat nu mai puţin decât sângele Propriului Său Fiu (v. 28; 1 Petru 1.19). Apostolul găseşte în acest preţ incomensurabil motivul devotamentului său şi îl reaminteşte administratorilor de la Efes, pentru a sublinia responsabilitatea lor.

    În încheiere, Pavel aminteşte unul dintre cuvintele Domnului Isus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti” (v. 35). Săl putem pune şi noi în practică, imitânduL pe Acela care nea dat totul!

  • 1 Octombrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus.

    Filipeni 2.9


    Citind asemenea cuvinte, nu putem decât să ne minunăm. Căci, întreb, ce putea să-L mai înalțe pe El? Până să-Și înceapă drumul de suferințe și de slavă, El era în Sine Însuși infinit de înălțat și de binecuvântat. Nimic nu-L putea înălța mai mult din punct de vedere personal, fiind, așa cum era, „Fiul”. Slava Lui era de natură dumnezeiască. Era infinită și inexprimabilă. Nicio altă onoare nu-I putea vreodată mări gloria personală. Totuși Îl vedem parcurgând un drum care Îl conduce către mai multă cinste și slavă.

    Neobișnuită taină și de o neasemuită frumusețe! Și – încă și mai neobișnuită și mai frumoasă, ca să zicem așa – aceste noi glorii dobândite sunt, într-un anumit sens, cele mai dragi Lui. Scriptura ne dă voie să vorbim astfel, așa cum ne permite să vorbim despre feluritele aspecte ale harului Său, pe care inima omenească n-ar fi fost în stare niciodată să le conceapă de la ea însăși. Cu toate acestea – dacă vom compara lucrurile divine cu cele din sfera omului, așa cum procedează Duhul Sfânt când dorește să ne dea învățătură – ceea ce voi spune este cunoscut printre oameni. Dacă un om de rang înalt dintre noi, un prinț, un fiu de împărat, pornește și-și dobândește anumite demnități, acestea, deși nu-l pot înălța personal, vor fi pentru el cele mai dragi distincții și vor forma, în ochii celorlalți, cele mai alese detalii ale istoriei lui. Un astfel de lucru este în mod instinctiv priceput printre noi. La fel stau lucrurile cu Fiul lui Dumnezeu. Potrivit cu planurile veșnice, El a plecat să dea o bătălie, iar onorurile pe care le-a dobândit, biruințele pe care le-a câștigat, sau pe care încă trebuie să le câștige, vor constitui bucuria Lui pentru veșnicie.

    J. G. Bellett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu stau împreună cu oamenii mincinoși și nu merg împreună cu cei vicleni. Urăsc adunarea făcătorilor de rele și nu stau împreună cu cei răi.

    Psalmul 26.4,5


    Nu te du pe calea celor răi

    Toamna, gospodarii adună roadele și le aranjează în lădițe care ajung în cămări sau pivnițe întunecoase și răcoroase. Cu toate că fructele și legumele depozitate sunt sănătoase și verificate cu multă atenție, se întâmplă ca peste un anumit timp ei să descopere un fruct putred. Dacă acesta rămâne în contact cu celelalte bune, atunci și acelea vor fi afectate, la început doar puțin, dar cu timpul se vor strica în întregime.

    Și noi venim în contact cu multe persoane viciate, care au o vorbire murdară, un comportament urât. Dacă nu ne îndepărtăm de acești oameni, s-ar putea să preluăm de la ei, mai devreme sau mai târziu, aceleași vorbe, aceleași comportamente. Prin natura noastră suntem înclinați să urmăm răul; ne vine foarte greu să spunem Nu dacă zi de zi venim în contact cu acel rău, cum ar fi fumatul, băutura, drogurile și multe alte lucruri rele, precum bârfa, invidia, mânia, ura…

    Să ne îndreptăm spre Dumnezeu în rugăciune și să-I spunem problema noastră, iar El ne va deschide mintea să facem ceea ce trebuie făcut: să ne îndepărtăm de rău și să căutăm tovărășia oamenilor plăcuți Lui! În Biblie citim că „prieteniile rele strică obiceiurile bune”.

    Începe de astăzi să te îndepărtezi de ceea ce vezi și știi că este rău!

    Citirea Bibliei: Isaia 31.1-32.20 · Evrei 2.5-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Dă… robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9)


    „La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” Solomon a răspuns: „Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!”… Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.” (vezi 1 Împărați 3:5, 9-10) Și Dumnezeu nu doar că i-a dat ce a cerut, ci a adăugat: „Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.” (1 Împărați 3:13)

    Discernământul l-a făcut pe Solomon să fie unul dintre cei mai mari împărați din toate timpurile. Probabil ai auzit expresia: „Fă după cum te îndeamnă cugetul!” Robert Heller, consultant pe probleme de management, adaugă următorul sfat: „Nu ignora instinctul, dar să nu crezi niciodată că doar el este suficient!” Discernământul nu se bazează doar pe intuiție, sau numai pe intelect ori experiență. Autorul cărții Proverbelor a scris: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6)

    Există două feluri de discernământ: discernământul natural și discernământul spiritual. Primul te poate dezamăgi, al doilea – niciodată. Când discernământul natural nu te poate ajuta să mai faci vreun pas, discernământul spiritual te ajută să mergi înainte cu credință și încredere. Cum îți vei da seama de diferență? Apostolul Iacov ne-a lăsat scris: „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17) Îți poți imagina cum ar fi să duci o astfel de viață? Dar cu ajutorul lui Dumnezeu este posibil!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 20:1-16


    Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10.23). După ce sa dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe acelaşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 712) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptămânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la cădere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.

    Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moartea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostolilor. Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire şi de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).

    Pavel părăseşte Troa, mergând „pe jos”. Se alătură prietenilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.

  • 30 Septembrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur a caldeenilor, ca să meargă în țara Canaanului.

    Atunci, ieșind din țara caldeenilor, a locuit în Haran și, de acolo, după ce a murit tatăl său, l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.

    Geneza 11.31; Fapte 7.4


    Avram a fost împiedicat de legăturile naturale să răspundă chemării făcute lui de Dumnezeu. Chemarea îi fusese adresată lui Avram, însă, cum uneori firea naturală poate demonstra un mare zel în a răspunde chemării și poate prelua chiar conducerea, și aici îl vedem pe Terah preluând comanda: „Terah a luat pe Avram, fiul său, … și au ieșit împreună din cetatea Ur, … ca să meargă în țara Canaanului”. Firea poate încerca să meargă pe drumul credinței, având cele mai bune intenții, însă, fiindcă este caracterizată de încrederea în sine, ea va încerca întotdeauna să facă mai mult decât are puterea să împlinească. Prin urmare, vedem că, deși Terah a ieșit din Ur pentru a merge în țara Canaanului, n-a ajuns niciodată acolo. Firea se oprește la jumătatea drumului, în Haran, iar acolo locuiește până în ziua morții.

    Dar cum stau lucrurile cu Avram, omul lui Dumnezeu? Pentru un timp, el a îngăduit să fie împiedicat de la a asculta pe deplin de chemarea lui Dumnezeu. Nu numai că tatăl său a fost cu el, ci s-a lăsat condus de tatăl său, după cum citim: „Terah a luat pe Avram”. Rezultatul a fost că s-a oprit undeva înainte de țara în care a fost chemat.

    Câți dintre noi nu am fost împiedicați pentru un timp de cineva drag de la a urma o cale de separare, potrivită cu chemarea lui Dumnezeu! Chemarea ajunge la acel credincios, el recunoaște justețea ei, însă întârzie să-i dea răspuns. Sufletul se agață de speranța că, dacă va mai amâna puțin, acea persoană dragă va ajunge să înțeleagă și ea chemarea și atunci vor putea împreună să-i dea curs. Însă, în timp ce credința nu poate aduce firea la nivelul ei, firea îl poate trage, din nefericire, în jos pe omul credincios și-l poate împiedica pe cale.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește … capătă îndurare.

    Proverbe 28.13


    Dumnezeu iartă păcatele, dacă I le mărturisim

    Un tânăr de 25 de ani pe nume William a întreprins pe cont propriu o călătorie aventuroasă și periculoasă în zona râului Hay din Canada. Proiectul lui a sfârșit tragic.

    După un timp, vânătorii canadieni i-au găsit cadavrul într-o colibă părăsită. Mâna lui dreaptă se sprijinea pe o scrisoare pe care i-o scrisese mamei lui în ultimele ore de slăbiciune: „Soarele strălucește, mamă, și eu tremur de frig. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mai mâncat nimic de mult timp. De 40 de zile nu m-am întâlnit cu niciun om. Am câteva reviste la mine, dar relatările lor sunt așa de nesemnificative. Am și jocuri de cărți, dar ele nu-mi dau nimic în singurătatea mea. Singurul lucru ce mă mișcă este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele”.

    Ce cutremurător! Tânărul era fără putere, fără perspectivă, în singurătate, cuprins de teamă și nu avea nimic care să-i distragă atenția de la gândul că va trebui să părăsească în curând lumea aceasta.

    Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: Cine își mărturisește cu sinceritate păcatele și se bizuie pe lucrarea de ispășire a Domnului Isus, acela are iertarea păcatelor sale și este pregătit să-L întâlnească pe Dumnezeu. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).

    Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiii lui Isahar… se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” (1 Cronici 12:32)


    Cine a spus că: „Wellington este un general rău, englezii sunt soldați slăbuți… vom rezolva problema până la miezul zilei”? Răspuns: Napoleon Bonaparte stând la micul dejun cu generalii săi înainte de bătălia de la Waterloo din 1815.

    Cine a respins oferta lui Alexander Graham Bell de a cumpăra patentele pentru primul telefon? William Orton, președintele companiei Western Union.

    Cine a spus: „Nu am nevoie de gărzi de corp”? Jimmy Hoffa, liderul celui mai mare sindicat muncitoresc din Statele Unite, cu o lună înainte de dispariția sa în 1975.

    Ce au avut toți acești oameni în comun? Lipsa discernământului.

    Discernământul te ajută să vezi ceea ce alții nu văd, să găsești piesele lipsă și să intri în inima problemei. Dacă poți vedea rădăcina care a cauzat problema, ai șanse mult mai mari să o rezolvi. Asta înseamnă că atunci când rămâi în domeniul darului tău cel mai important, discernământul tău va deveni mai puternic. Așa că, dacă dorești să explorezi potențialul discernământului tău, implică-te în domeniile în care ai calități. Însă mai fă ceva: roagă-te pentru discernământ! El este unul dintre darurile Duhului care ne sunt promise în Scriptură (vezi 1 Corinteni 12:7-10).

    Câteva dintre cele mai mari victorii ale lui Israel au fost câștigate când David era împărat. Iar dacă analizăm componența armatei sale, îi găsim, printre războinici, pe „fiii lui Isahar… care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” Discernământul te ajută să vezi uși ale oportunității acolo unde alții văd doar ziduri! Te va salva din capcanele vieții, și îți va arăta ce trebuie să faci! Așa că roagă-te de azi pentru discernământ!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 19:23-41


    Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele „şapte minuni ale lumii antice”. Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru aşi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18.11). Este atât de trist să vedem că încă şi astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!

    Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei ~ acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate că este „mare” şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 Împăraţi 18.26-29).

    Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea na făcut altceva decât săşi schimbe zeii, în timp ce inimile nu sau schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii ~ şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.

  • 29 Septembrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați.

    2 Timotei 3.12


    Ce este lumea și cum poate creștinul să trăiască în ea? (3)

    Trebuie să fim în contact cu lumea, într-o anumită măsură, însă acest contact nu trebuie să fie niciodată părtășie. Domnul Isus, care nu a fost din această lume, a suferit și a fost strâmtorat; singurătatea și necazul au fost reale pentru El, iar ele vor fi reale și pentru noi, exact în măsura în care călcăm pe urmele pașilor Lui. Totuși, prea mulți dintre noi găsim mângâiere și satisfacție în sistemul nelegiuit al lumii, și avem simțământul cu totul nepotrivit că suntem acasă aici. Oare aceasta să fie casa noastră, o casă în care Hristos nu este? Pe acest pământ, dacă Îi aparținem Lui, nu suntem decât niște străini și călători, obosiți și lipsiți de cămin.

    Fiind în lume, nu putem evita contactul cu ea, însă este trist că acest contact are loc la nivele la care nu ar trebui să existe deloc; și el n-ar exista deloc dacă am purta în trupul nostru omorârea Domnului Isus. Multe sunt înșelăciunile cu care vrăjmașul amăgește inima, chiar și pe cea a copiilor lui Dumnezeu. Întrunirile și slujbele religioase, în care carnea are toată libertatea să participe, înlocuiesc trăirea prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Cei evlavioși din vechime, care au primit mărturie că erau plăcuți lui Dumnezeu, au fost disprețuiți în vremea lor, au fost socotiți ca gunoiul acestei lumii, fiindcă toate interesele lor au fost legate de cer.

    Spre deosebire de ei, noi suntem niște credincioși «onorabili». Trăim prea mult potrivit cu sistemul lumii, ca să intrăm în conflict cu el, iar rezultatul este că suntem supuși neloiali ai lui Hristos și scăpăm de cruce și de ocara ei. Totuși, cuvintele acestea rămân mereu adevărate: toți cei care vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați. Calea este una strâmtă. Facă Domnul să fim dintre cei „puțini” care o găsesc! Fiecare purtăm cu noi propriul pașaport – suntem pecetluiți cu Duhul Sfânt și așteptăm să fim răpiți, pentru a-L întâlni pe Domnul nostru și pentru a fi pentru totdeauna cu El – ce speranță fericită!

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37


    Greșise ușa

    Un bărbat care era de mult timp îngrijorat de mântuirea sufletului său a primit pace cu Dumnezeu prin vestirea evangheliei de către Robert M’Cheyne. La sfârșitul predicii a venit la predicator pentru a-i spune ce s-a petrecut în inima lui. Bucuria Domnului umplea așa de mult sufletul său și fața îi strălucea atât de tare, încât M’Cheyne l-a întrebat direct: „Cum ați primit mântuirea?”. Acel bărbat i-a răspuns: „Am încercat tot timpul să intru pe ușa sfinților, dar, în timp ce vorbeați, mi-am recunoscut greșeala și am intrat pe ușa păcătoșilor”.

    Și astăzi, mulți oameni caută să intre pe ușa sfinților, în loc să intre pe ușa păcătoșilor. Ei încearcă să se lase de păcate și de obiceiuri rele, chiar se laudă cu promisiuni de îmbunătățire și decid ca în viitor să se comporte altfel decât în trecut. Cu alte cuvinte, ei încearcă să devină mai buni și să se facă potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. În tot acest timp întorc spatele ușii prin care ar trebui să intre. Domnul Isus a venit nu pentru a-i chema pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. El a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Atât timp cât încerci să-ți câștigi mântuirea, vei găsi o ușă încuiată. Vino acum așa cum ești, cu păcatele tale, la Isus, și acceptă-L pe Cel care singur este Mântuitorul păcătoșilor!

    Veniți la Hristos ca oameni păcătoși, nu ca sfinți!

    Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POȚI RECUPERA CE AI PIERDUT – Fundația S.E.E.R. România

    „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (1 Samuel 30:8)


    În timp ce împăratul David se afla la război cu oastea sa, amaleciții le-au distrus casele și le-au luat familiile prizoniere. Când s-au întors și au văzut ei grozăvia, armata lui David împreună cu el „a plâns până n-au mai putut plânge” (1 Samuel 30:4). Apoi, poporul a vrut să-l ucidă cu pietre pe David. Ce a făcut David? L-a întrebat pe Dumnezeu: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Să remarcăm patru aspecte importante:

    1) Satan îi va ataca pe cei dragi ai tăi ca să ajungă la tine. Poate fi vorba de lucruri importante, cum ar fi faptul că soțul tău își pierde locul de muncă sau că soției tale i se descoperă un nodul la sân, sau lucruri mai mărunte, cum ar fi: tensiuni în familie, sau lipsă de considerație unul față de celălalt… Tu trebuie să veghezi și să discerni atacurile lui Satan, ca să te aperi de ele!

    2) Iubește-i pe oameni, dar sprijină-te numai pe Dumnezeu! Cei cu care David a luptat cot la cot într-o zi, în următoarea zi s-au întors împotriva lui. De aceea, tăria ta, strategiile și soluțiile pentru traiul zilnic trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la alții.

    3) Vorbește cu tine însuți într-un mod adecvat. „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul.” (1 Samuel 30:6) Dacă vrei să ajungi descurajat, vorbește despre problema ta. Dacă vrei să fii încurajat, vorbește cu Acela care îți poate schimba situația – Domnul. Biblia spune: „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.” (Proverbele 15:4) Așa că învață să vorbești cu tine însuți într-un mod adecvat!

    4) Poți recupera ceea ce ai pierdut! Dumnezeu i-a zis lui David: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Și Dumnezeu nu S-a schimbat! Ceea ce a făcut atunci pentru David și oamenii săi, poate face azi și pentru tine, dacă Îl cauți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 19:1-22


    Credincios promisiunii făcute (cap. 18.21), apostolul soseşte la Efes, capitala provinciei Asia. Va rămâne aici trei ani (cap. 20.31), succedândul pe Apolo, în timp ce, la Corint, Apolo „udă” ceea ce apostolul sădise (cap. 18.27,28; 1 Corinteni 3.6). Nu vedem între aceşti slujitori ai lui Dumnezeu nici gelozie, nici vreun gând de revendicare a vreunui câmp special din lucrare.

    Botezul lui Ioan, singurul cunoscut de aceşti efeseni, îi pregătea pe iudeii pocăiţi să primească un Mesia împărăţind pe pământ. Creştinul, dimpotrivă, are o poziţie cerească; el este pus, prin Duhul Sfânt, în relaţie cu un Hristos mort şi înviat ~ adevăr subliniat întrun mod cu totul special de Epistola către Efeseni.

    Cuvântul Domnului „creştea şi se întărea” (v. 20) nu numai prin minunile făcute de apostol, ci şi prin autoritatea Sa asupra inimilor. Cuvântul îi determina pe aceşti credincioşi să mărturisească ceea ce făcuseră şi să renunţe în mod public la practicile de vrăjitorie. Plini de „dragostea dintâi” (Apocalipsa 2.4), aceşti efeseni nu vor să aibă deloc comuniune cu „lucrările neroditoare ale întunericului” (Efeseni 5.11).

    Dragi prieteni, îşi arată Cuvântul lui Dumnezeu puterea în lume prin roade vizibile şi în vieţile voastre?

  • 28 Septembrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar avem comoara aceasta în vase de lut.

    2 Corinteni 4.7


    Lucrul care caracterizează creștinismul este cunoștința gloriei neînvăluite a lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos – iar „dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier” (2 Corinteni 4.3). Nu mai urmează nimic altceva, decât venirea lui Hristos ca să facă judecată asupra lumii. Între timp, necazurile și suferințele de acum sunt toate în legătură cu vasul de lut – cu slăbiciunea lui. Chiar și apostolul era păzit, în fiecare zi, prin puterea lui Dumnezeu.

    Vasul este un lucru, iar comoara un alt lucru. Vasul trebuie să fie nimic, pentru ca ceea ce este înăuntrul lui, comoara, să strălucească. Omul cel vechi este judecat și răstignit împreună cu Hristos; trebuie să mă consider un om mort. Pot aprinde un felinar, dar, dacă sticla lui nu este ținută curată, lumina nu va străluci. Sufletul meu este locuit de un Hristos glorificat, dar, dacă sunt călăuzit de carne, comoara nu va străluci. Trebuie să mă socotesc întotdeauna ca fiind mort.

    Creștinul este un om nou înaintea ochilor lui Dumnezeu. A mă socoti mort este un privilegiu pentru mine și o necesitate pentru mărturia mea. Să presupunem că o mamă aude că fiul ei a suferit un accident și fuge către acel loc. Credeți că se va opri pe drum ca să se uite la vitrine? La fel, dacă un creștin este plin de Hristos, el nu va fi distras de nimic din această lume. Când vasul de lut este într-o stare potrivită, lumina va străluci prin el. Nu trebuie să existe odihnă pentru carne, ci doar suferințe și încercări – „suntem întotdeauna dați la moarte” și „purtăm în trupul nostru omorârea lui Isus” (2 Corinteni 4.10,11).

    Domnul îl trecea pe apostol prin tot felul de împrejurări. Dacă răsărea ceva din carnea sa, fierul roșu trebuia aplicat, pentru a distruge din fașă așa ceva. Moartea lucra în el, pentru ca nimic altceva să nu se vadă, decât viața lui Hristos.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a făcut acest început al semnelor Lui în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava și ucenicii Lui au crezut în El.

    Ioan 2.11


    A transformat Isus apa în vin?

    Un evanghelist italian a predicat odată despre minunea lui Isus făcută în Cana din Galileea, când a transformat apa în vin. După aceea, câțiva foști camarazi de-ai lui din perioada când nu era întors la Dumnezeu au venit la el și i-au spus: „Treaba cu apa și vinul este pură păcăleală, nu este adevărat!”. — „O să vă demonstrez că este adevărat!”, le-a spus el. „Veniți cu mine”; și i-a dus în locuința lui. Acolo le-a arătat camera de zi: „Înainte aici era o masă șubredă și pe ea câteva pahare de țuică”. Acum vedeau o cameră de zi ordonată frumos. Apoi le-a arătat dormitorul: „Mai demult aici erau câteva saltele vechi pe podea”. Acum, acolo era un pat cu cearșaf curat. La urmă le-a arătat o cameră în care se afla un pian. „Vedeți”, a spus el, „pe toate acestea le-a transformat Isus. Am fost alcoolic, fără speranță. Dar Isus a venit în viața mea și a făcut totul nou. De ce nu ar fi putut să transforme și apa în vin?”

    Numai cine nu-L cunoaște pe Isus Hristos și nu L-a primit în viața lui mai poate pune sub semnul întrebării relatările din Noul Testament despre minunile Sale și ale apostolilor. Nenumărați credincioși pot spune cum Hristos le-a schimbat viața din temelie și cum i-a eliberat de vicii. Cine a avut parte de o astfel de minune cu ajutorul lui Dumnezeu nu mai are nicio îndoială. Locul unde ei au eșuat este și locul de unde s-au ridicat să meargă mai departe.

    Citirea Bibliei: Isaia 28.1-29 · Evrei 1.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI REZOLVI PROBLEMELE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dar… Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile…” (Ioan 14:26)


    Da, Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, te va învăța toate lucrurile, dar trebuie să faci și tu ceva.

    În primul rând, trebuie să asculți vocea Duhului care locuiește în tine. El îți aduce aminte neîncetat despre planul lui Dumnezeu și îți va arăta cum să-l împlinești. El „vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) Ce te-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu să faci? Ai făcut deja? Ascultarea este ușa spre binecuvântare.

    În al doilea rând, petrece timp cu Dumnezeu rugându-te zilnic! Biblia spune că: „în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui…” (Psalmul 27:5) „Cortul” era o odaie secretă din palatul unui împărat și era atât de fortificat încât dușmanii nu puteau intra în el, chiar dacă îl descopereau. Putea să se dezlănțuie tot iadul, că nu se schimba nimic. La fel stau lucrurile și pe plan spiritual. Nu lăsa ca lucrurile care nu contează să te copleșească. Te superi pe lucrurile care trebuie date la o parte, ca fiind triviale? Stai în prezența lui Dumnezeu și lasă-L pe El să-ți restabilească perspectiva!

    În al treilea rând, nu fi prea mândru ca să ceri sfaturi sau ajutor. Biblia ne spune că aceia dintre noi care sunt puternici trebuie să poarte poverile celor slabi (vezi Romani 15:1). Uneori trecem prin momente în care trebuie să-i ridicăm pe alții, iar alteori prin momente în care noi trebuie să fim ridicați. Domnul Isus a vindecat o femeie care era gârbovă de 18 ani din cauza unei boli și „nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.” (Luca 13:11) Uneori ai nevoie de ajutor pentru că nu te poți ajuta singur. Împăratul David a înțeles lucrul acesta și a apelat la fiii lui Isahar pentru că aceștia „se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel…” (1 Cronici 12:32).

    Așa că, Dumnezeu oferă ajutorul – tu trebuie să-l folosești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 18:12-28


    Uneltirile iudeilor şi acuzaţiile lor înaintea lui Gallio nul împiedică pe Pavel săşi continue lucrarea la Corint. Domnul îl protejează, potrivit promisiunii Sale (v. 10).

    Apoi el se pune la drum, trece prin Efes, unde îi lasă pe Acuila şi pe Priscila, coboară la Ierusalim prin Cezareea, încheinduşi, în sfârşit, la Antiohia, cea dea doua călătorie misionară (vezi harta de la sfârşitul Bibliei). Iar de la versetul 23 începe cea dea treia călătorie a neobositului apostol. El trece din nou prin Frigia şi prin Galatia (vezi cap. 16.6), unde se formaseră adunări carei vor hrăni multe temeri (Galateni 1.2; 4.11).

    Chiar în acest timp soseşte la Efes un alt slujitor deal lui Dumnezeu. Este Apolo, lucrător remarcat prin „darul vorbirii” şi prin puterea sa de a prezenta Cuvântul, consecinţe ale înflăcărării lui (v. 25) ~ pentru că nu poţi vorbi bine decât despre lucrurile careţi umplu inima (Matei 12.34,35). În plus, el îi învaţă cu râvnă şi cu îndrăzneală „cele despre Isus”. Darurile personale nul împiedică însă pe Apolo să primească cu smerenie de la Acuila şi de la Priscila adevărurile pe care încă nu le cunoştea. El este prompt să asculte, de aceea lucrarea lui în Ahaia, unde se va duce după aceasta, nu va avea decât de câştigat.

  • 27 Septembrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului.

    Romani 8.5


    Nimeni nu devine mai bun sau mai rău. Starea cuiva poate deveni mai bună sau mai rea, însă natura sa rămâne exact la fel. Când un om este mântuit, el nu devine mai bun. Natura lui păcătoasă primită de la Adam rămâne la fel de rea ca înainte, însă el primește de la Dumnezeu o natură nouă care, în ea însăși, este absolut perfectă. Este natura văzută în Persoana Domnului Isus, o natură caracterizată de puterea vie a Duhului lui Dumnezeu și, prin urmare, numită „Duhul”, în contrast cu „carnea”.

    Un necredincios are doar natura păcătoasă și, în consecință, gândirea sa este către lucrurile cărnii, lucruri al căror centru este el însuși. Credinciosul, având două naturi, poate ceda cărnii și devine astfel nefericit, însă adevăratul său caracter este gândirea la lucrurile Duhului, al căror centru este Hristos. Credinciosul este în Duhul, nu în carne, așa cum ne spun versetele 9 și 10: „Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh … Dar, dacă Hristos este în voi, trupul este muritor din cauza păcatului, dar duhul este viață, datorită dreptății”. Cel credincios simte efortul de a alege să judece carnea și de a întoarce spatele ispitelor ei, însă puterea pentru biruință nu este în el, ci în Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el.

    Mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu ne îndreaptă atenția către lucrarea pe care o face în inima noastră și nu ne face să privim la starea noastră, ci, prin puterea Sa, ne îndreaptă ochii în afara noastră, către Persoana binecuvântată a Domnului Isus Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu. Plăcerea oricărui credincios este să-L privească acolo, în toată perfecțiunea Lui și în toate trăsăturile Sale minunate, care încântă inima Tatălui. Să privim țintă la El!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

    Ioan 3.18


    Pictura lui Tintoretto „Judecata de apoi”

    Cu mulți ani în urmă, un om bogat a ajuns în Veneția, unde a putut vedea renumita pictură a lui Tintoretto, „Judecata de apoi”. Pentru prima dată în viața sa, în timp ce privea tabloul, acel om s-a gândit la veșnicie. „Dacă există cândva o zi a judecății, ea va veni și pentru mine”, și-a spus el. Nu avea o Biblie și nu cunoștea pe nimeni cu care ar fi putut vorbi despre lucrurile veșnice.

    Mai târziu, acel om a spus: „Am intrat în sală ca un om indiferent, ca un păcătos orb, dar am părăsit sala ca un om achitat de vină, cu siguranța iertării păcatelor mele și în pace adâncă cu Dumnezeu. În bunătatea Sa, Dumnezeu mi-a îndreptat privirea inimii mele tremurânde și dornice de mântuire spre Acela care va ședea pe tronul judecății. Știam că Mântuitorul a murit pe cruce pentru păcătoși, iar acest har minunat, care L-a făcut să sufere moartea pentru mine, m-a salvat. Dumnezeu mi-a dat credința în Mântuitorul, prin care am devenit foarte fericit. De atunci mă bucur de mântuirea în Domnul Isus, Salvatorul meu, și nu mă mai tem de judecata de apoi”.

    V-ați cutremurat vreodată văzând tabloul judecății de apoi zugrăvit în Biblie? V-ați gândit vreodată la această zi înfricoșătoare? Oricine poate scăpa de ea doar dacă acum, până nu este prea târziu, se încrede în Mântuitorul păcătoșilor, care a murit pe crucea de la Golgota!

    Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ-L PE DUMNEZEU ÎN „TOATE LUCRURILE!” – Fundația S.E.E.R. România

    „…Care face toate după sfatul voii Sale…” (Efeseni 1:11)


    Dumnezeu poate face ca acțiunile nedrepte ale persoanelor din jurul tău să lucreze în favoarea ta. Așa că, în loc să cauți pe cine să dai vina, încearcă să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în situația în care te găsești. Iosif, fiul lui Iacov, a descoperit trei lucruri:

    1) Când Dumnezeu te vrea într-un palat, nimeni nu te poate ține în închisoare.

    2) Viitorul tău nu este în mâinile altora, ci în mâinile lui Dumnezeu.

    3) Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață nu necesită cooperarea sau aprobarea tuturor, ci doar cooperarea unei singure persoane – tu însuți!

    Frații lui Iosif au reacționat urât pentru că îl disprețuiau. Soția lui Potifar l-a acuzat pe nedrept. Paharnicul a fost nedrept și i-a întors spatele. Însă Dumnezeu i-a făcut bine! El S-a îngrijit de fiecare pas pe care l-a făcut Iosif până la tron. După mulți ani de izolare, Iosif a stat față în față cu aceia care s-au purtat atât de urât cu el și a spus: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Geneza 50:20)

    Încearcă să înțelegi următorul lucru: planurile lui Dumnezeu vor birui întotdeauna planurile oamenilor. Nimeni nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să te folosească, să te binecuvânteze și să-ți dea biruință, în afară de tine. Așa că păstrează-ți inima și atitudinea curate!

    Una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, „The Message” parafrazează astfel cuvintele apostolului Pavel (Efeseni 1:11-12): „Cu mult timp înainte să auzim noi de Hristos, El a pus ochii pe noi și a plănuit pentru noi o viață glorioasă, ca parte a planului de ansamblu pe care Îl desfășoară în toate și în toți.” Așadar, mesajul pentru tine azi este acesta: caută-L pe Dumnezeu în toate lucrurile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 18:1-11


    La Corint, Pavel are parte de bucuria de ai întâlni pe soţii iudei, Acuila şi Priscila. Aduşi la Hristos, ei devin deosebiţi de dragi apostolului, ei fiind gata săşi primejduiască până şi viaţa pentru el, întro împrejurare care nu ne este relatată (Romani 16.4). Corintul era renumit pentru corupţia moravurilor şi pentru luxul său. Apostolul şi prietenii săi, nevrând să depindă de aceste bogăţii, dau un exemplu în aceasta, lucrând cu mâinile lor (1 Corinteni 9.15,18; 2 Corinteni 11.8,9).

    În faţa împotrivirii iudeilor, Pavel se „dezleagă” de responsabilitatea sa vizavi de ei şi le afirmă că se întoarce spre naţiuni (v. 6). Romani 9.25 ne ajută să înţelegem însă cât suferă pentru că trebuie să le vorbească astfel. Dar Domnul Îşi încurajează slujitorul, descoperindui că, dacă poporul Său pământesc nu răspunde potrivit aşteptărilor Sale, El are în această cetate „mult popor” pentru cer (v. 10). Întradevăr, din această cetate depravată, El Se va bucura să strângă un mare număr de credincioşi, după cum confirmă cele două epistole care le vor fi adresate. Încă o dovadă că nici bogăţiile, nici plăcerile din această cetate în care nu lipsea nimic nu pot satisface adevăratele nevoi ale inimii omului!

  • 26 Septembrie 2022


    DOMNUL ESTE APROAPE

    După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

    Ioan 10.4,5


    Așezându-Se înaintea oilor Sale, El „merge înaintea lor; și oile Îl urmează”, de acum înainte găsindu-și împlinirea tuturor nevoilor în Păstor. În staul, oile sunt ținute împreună printr-un gard împrejmuitor; în turmă, oile sunt ținute împreună prin grija Păstorului. Binecuvântarea, călăuzirea și protecția turmei depind în mod deplin de Păstor. Au ele nevoie de hrană? Păstorul este acolo pentru a le conduce în pășuni verzi. Există pericole din partea vrăjmașilor? Păstorul este înaintea turmei pentru a-i asigura protecție. Trec ele, uneori, pe cărări spinoase sau pe drumuri periculoase? Păstorul merge înaintea lor pentru a le călăuzi.

    Ce perfect prezintă această imagine adevărata poziție creștină, potrivit cu gândul lui Dumnezeu! Ea ne prezintă o ceată de credincioși – oile Sale – care aparțin în întregime Lui; iar El, Păstorul, Se ocupă în mod exclusiv cu oile Sale, conducându-le afară din sistemul lumii religioase. În acest loc de afară, ele sunt văzute în întregime sub conducerea Lui, ca El să le poată conduce prin pustia lumii, îngrijind de toate nevoile lor și protejându-le de orice rău. Pe de altă parte, oile Îi cunosc glasul lui Hristos și sunt conștiente că au nevoie să fie dependente de El. Cunoscându-și slăbiciunea, ele fug de străini; pentru ele este suficient că nu cunosc glasul străinilor.

    Unde oare putem găsi în creștinătate o împlinire adevărată a acestei imagini perfecte? A fi dependent în întregime de un Domn nevăzut necesită un exercițiu constant al credinței și o încredere a dragostei. Cum deci ar putea marea masă a celor care sunt creștini doar cu numele, care formează majoritatea creștinătății, fiind lipsiți de credință și de dragoste, să accepte locul din afara taberei, acel loc al lepădării, alături de un Hristos respins și nevăzut? Necunoscând glasul Păstorului, ei au devenit o pradă ușoară pentru străini. Aceasta s-a întâmplat cu creștinătatea care și-a construit o varietate de staule, ridicate după modelul iudaic, în care oamenii sunt ținuți împreună prin crezuri și prin lideri rânduiți de oameni, care, în măsuri diferite, L-au înlăturat pe Hristos, singurul Păstor al oilor. În ciuda corupției din creștinătate, este totuși privilegiul credinciosului, în dragoste față de Hristos și ascultare față de Cuvânt, să iasă la El afară din tabără și să poarte ocara Lui (Evrei 13.13).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.

    Matei 10.29,30


    Două vrăbii la un ban

    Domnul Isus avea încredere în Dumnezeul Său în cele mai adânci suferințe. Noi nu vom trece prin aceleași suferințe ca Domnul nostru, dar nu știm să ne încredem în El. Avem nevoie de harul Său pentru a putea conta pe brațul Său în orice situație. Cât de mult Se bucură El când ne vede încrezându-ne în dragostea și în puterea Sa!

    Ce mișcătoare sunt aceste cuvinte ale Domnului! El vorbește despre vrăbii, păsări cu o valoare atât de mică, dar pe care Tatăl ceresc nu le lasă să cadă la pământ fără voia Lui – pe niciuna.

    „Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați.” Aceste cuvinte ne arată că Tatăl nostru ceresc ține seama și de cele mai neînsemnate amănunte din viața noastră. El veghează asupra noastră – și toate problemele noastre, absolut toate, sunt în mâna Lui. Dacă am conștientiza mai mult faptul că El Se îngrijește de noi, ne-am odihni mai plini de încredere în dragostea Lui.

    „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El” (Naum 1.7).

    „Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie” (Psalmul 125.1).

    Citirea Bibliei: Isaia 24.14-25.12 · Fapte 28.1-15

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTĂREȘTE-ȚI PRIORITĂȚILE SPIRITUALE! – Fundația S.E.E.R. România

    „…Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)


    Cea mai înaltă prioritate din viața ta trebuie să fie întotdeauna relația ta cu Dumnezeu și împlinirea voii Sale. Nu lăsa ca această prioritate să-ți scape! În Vechiul Testament găsim o ilustrație sugestivă a acestui fapt. Unui soldat i s-a dat custodia unui prizonier important. I s-a spus: „Dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui sau vei plăti un talant din argint!” (1 Împărați 20:39). În pofida avertizării, el a lăsat prizonierul să scape. Cum s-a întâmplat lucrul acesta? Prin nebăgare de seamă și program aglomerat. „Pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” (1 Împărați 20:40)

    Păstrarea priorităților tale spirituale este responsabilitatea ta și a nimănui altcuiva. Dacă nu o faci, vei plăti un preț mare. „Dar mă rog în fiecare dimineață,” spui tu. E un lucru bun, dar îți faci timp să-l asculți pe Dumnezeu și să primești călăuzire înainte de a-ți începe ziua? Unii dintre noi am șters din Bibliile noastre și din gândurile noastre acele versete care ne poruncesc să ne mai și oprim și să tăcem înaintea Domnului. În viața ta are loc o lucrare în momentul acesta. Poate nu ești deplin conștient de ea, dar în absența ei, nu vei fi niciodată calificat să gestionezi ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine.

    Biblia ne spune despre Domnul Isus că „Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” (Luca 5:16) A petrece timp cu Dumnezeu este prețul ce trebuie plătit ca să auzi vocea Lui și să faci voia Lui. Spiritual vorbind, nu există nicio scurtătură pe calea spre locul unde vrei să ajungi – Cerul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 17:16-34


    De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!” (v. 7; Ioan 19.15).

    Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă l-a permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul s-a văzut obligat să-şi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

    La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută să-şi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum să-i îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ~ ca şi titlul ~ acestor scurte meditaţii zilnice.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne