Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 14 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    M-au pus păzitoare la vii; via mea, care este a mea, nu am păzit-o.

    Cântarea Cântărilor 1.6


    Mulți tați și multe mame sunt atât de ocupați cu afacerile și cu lucrurile materiale, încât le mai rămâne doar puțin timp, sau deloc, pentru citirea sau meditarea la Scriptură, pentru nevoile spirituale proprii sau pentru cele ale copiilor. Prin urmare, ei lasă copiilor impresia că lucrurile materiale sunt de cea mai mare importanță și că lucrurile spirituale nu contează atât de mult. În astfel de cazuri, mai este de mirare că acești copii cresc cu o gândire lumească și cu puțină plăcere pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Putem deveni atât de preocupați să îngrijim de nevoile materiale ale copiilor noștri și de mersul lor prin lumea aceasta, încât uităm de nevoile cele mai importante, cele ale sufletelor lor, și astfel cheltuim doar puțin timp, sau deloc, în privința lucrurilor spirituale. Aceasta nu înseamnă că îi creștem în disciplina Domnului.

    A-i învăța pe copii Cuvântul lui Dumnezeu și a veghea asupra nevoilor lor spirituale este una dintre cele mai importante îndatoriri ale taților, îndatoriri care adesea sunt neglijate de cei mai mulți. Ce trist! Trebuie să ne facem timp să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu copiii noștri și să ne rugăm cu ei, să-i învățăm lecții spirituale din lucrurile naturale ale vieții și din întâmplările zilnice, să le oferim cuvântul de care au nevoie la fiecare moment. Dacă dorim ca ei să fie mântuiți și să crească în harul și în cunoașterea Domnului Isus, trebuie să ne facem partea și să-i hrănim cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu.

    Este posibil ca anumiți tați să fie ocupați cu slujba de a-i învăța Cuvântul lui Dumnezeu pe alții, fiind preocupați cu ceea ce ei numesc slujirea lui Hristos, și totuși să-și neglijeze prima lor îndatorire, aceea de a-și hrăni soția și copiii din Cuvântul lui Dumnezeu. Slujba pentru Domnul trebuie să înceapă acasă, în familie. Trebuie să veghem ca nu cumva să păzim via altora, iar pe a noastră să o lăsăm nepăzită.

    R. K. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Întoarce-te …”, zice Domnul. „Nu voi arunca o privire întunecată împotriva voastră, căci sunt plin de milă”, zice Domnul.

    Ieremia 3.12


    Isus Hristos mi-a schimbat viața (1)

    „Am crescut într-o familie în care era multă brutalitate. Tatăl meu era bețiv și deseori o bătea pe mama. La 12 ani nu mi-am mai putut suporta viața. Dar de fiecare dată când mă gândeam la moarte, gândul mi se îndrepta și spre Dumnezeul pe care, fără să-L cunosc, Îl iubeam, pentru că îmi spuneam: Dacă tatăl meu violent nu mă iubește și Îl urăște pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie bun! La 19 ani m-am căsătorit, dar conflictele au continuat. Am avut un copil și mă gândeam că viața se va schimba, însă lucrurile au devenit tot mai grave; până la urmă am căzut într-o depresie adâncă. Mă gândeam la Dumnezeu, dar nu îndrăzneam să mă rog și să-I cer ajutorul.

    Într-o zi, au venit în vizită surorile mele cu câțiva prieteni de-ai lor. Unul dintre ei a venit și a doua zi, pentru că văzuse medicamentele mele și m-a întrebat cum îmi merge. I-am spus că sufăr de depresie.

    Atunci mi-a spus despre Isus Hristos, despre Dumnezeu și despre dragostea Lui față de mine. Acest om credincios mi-a arătat că Dumnezeu Se gândește și Se interesează de mine. Până atunci îmi simțisem inutilitatea și credeam că nu aveam nicio importanță pentru cineva. Dar acum auzeam realitatea minunată că Dumnezeu Se interesează de mine!”

    Citirea Bibliei: Isaia 44.1-13 · Evrei 8.7-13

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FII RODITOR (4) – Fundația S.E.E.R. România

    „Sămânţa… a căzut între spini…” (Luca 8:14)


    Pentru a fi roditor, trebuie să distrugi buruienile. În binecunoscuta pildă a semănătorului, Domnul Isus ne arată cum sămânța Cuvântului ajunge în patru tipuri diferite de sol. „Sămânţa care a căzut între spini închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.” (Luca 8:14) Există iată trei soiuri de „buruieni” care ne pot împiedica să ajungem la maturitate spirituală:

    1) Îngrijorarea. Devenim atât de preocupați de grijile zilnice, încât ne luăm privirile de la Isus.

    2) Bogățiile. Câștigarea banilor și cumpărăturile ne domină viețile atât de mult, încât nu mai avem timp pentru Domnul.

    3) Plăcerile vieții. Căutarea „plăcerilor vieții” ne poate stopa creșterea spirituală. E normal să te relaxezi și să te bucuri de viață, dar trebuie să-ți precizezi și să-ți respecți prioritățile. Dacă ai timp să mergi la cumpărături, să mergi la plajă, să joci fotbal sau să petreci ore în șir uitându-te la televizor, dar nu ai timp să citești Biblia și să te rogi, există un dezechilibru în prioritățile tale. Poate că spui: „Dar chiar n-am timp să-L slujesc pe Domnul. Sunt atât de ocupat, că nu pot să-mi iau vreun angajament!” Atunci ești prea ocupat!

    Smulge buruienile. Multe lucruri din viață nu sunt neapărat rele, dar nu sunt necesare. Poate trebuie să-ți scurtezi puțin programul ca să dai la o parte buruienile. Știi, trebuie să-ți îngrijești răsadurile de roșii, dar nu trebuie să faci nimic pentru a produce păpădii; ele cresc singure, atunci când neglijezi grădina. Înțelegi ideea? Dacă buruienile din viața ta te împiedică să fii rodnic, eficient – e timpul să te oprești din orice faci, și să treci la „plivit”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 27:1-17


    Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, vrăjmaşul a ridicat oameni împotriva lui Pavel. Acum se foloseşte de obstacole naturale pentru a–i bloca drumul.

    Mulţi creştini se aseamănă cu o corabie, al cărei mers depinde de vântul care suflă. Dacă este cel „din sud”, care adie blând, totul merge bine; ei ridică ancora plini de curaj (v. 13). Când însă se întoarce, devenind potrivnic, ei, iată, navighează „încet”, „cu greu”, nu mai sunt capabili să înainteze (v. 7,8) şi caută ici şi colo adăpostul oamenilor împotriva greutăţilor (v. 4). În fine, când suflă furtuna unei mari încercări, ei nu mai pot ţine drumul şi sunt duşi în derivă (v. 15). Vaporul însă îşi urmează ruta indiferent de vreme. Fie ca, mânaţi de o credinţă activă şi fermă, să înaintăm mereu spre ţintă, în ciuda tuturor furtunilor!

    Deşi era binevoitor cu prizonierul său, totuşi centurionul s–a încrezut mai mult în proprietarul navei decât în ceea ce spusese Pavel (v. 11). Nu ni se întâmplă şi nouă adesea să acordăm mai multă încredere sfaturilor şi părerilor oamenilor, decât îndrumărilor Cuvântului şi Duhului Sfânt? ~ iar aceasta, spre marea noastră pagubă (v. 10)!

  • 13 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.

    1 Împărați 17.3,4


    Domnul i-a poruncit lui Ilie, în două împrejurări diferite, să facă două lucruri complet opuse. Primul dintre ele a fost probabil cel mai greu. Ilie era un predicator înfocat, plin de energie și de râvnă. A fi izolat pentru trei ani și jumătate trebuie să fi fost un lucru foarte dificil pentru el (Iacov 5.17).

    Dumnezeu însă avea un scop atunci când l-a ascuns pe Ilie. Probabil că acest om al lui Dumnezeu a trebuit să stea ascuns fiindcă El îl pregătea pentru anumite lucrări mărețe. Ilie urma să-i înfrunte pe profeții lui Baal pe muntele Carmel. În timpul cât a stat ascuns, el a învățat dependența de Dumnezeu. În timpul acelor trei ani și jumătate, profetul a învățat să se bazeze pe Dumnezeu pentru orice nevoie a sa. El a învățat, de asemenea, cum să fie o binecuvântare pentru alții. La fel ca Ilie, avem nevoie și noi să stăm ascunși înainte de a ne înfățișa înaintea altora. Tendința noastră este să ne arătăm pe noi înșine și să nu stăm deloc ascunși, până când falimentăm, după care ne ascundem din cauza rușinii. Scriptura însă este foarte clară în privința faptului că avem nevoie să stăm în ascuns cu Domnul înainte de a ieși în public pentru El. Avem nevoie de perioade petrecute înaintea Lui, în ascuns, în citirea Cuvântului și în rugăciune. Dacă nu stăm ascunși în prezența Lui, nu vom avea putere spirituală. Profetului Zaharia i s-a spus că lucrarea este „nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6). Ilie a primit porunca să se înfățișeze înaintea împăratului Ahab și atunci a părăsit ascunzătoarea sa. Acum Ilie se prezenta înaintea împăratului nu în propria sa putere, ci în puterea Duhului lui Dumnezeu.

    Duhul Sfânt lucra printr-un om care stătuse ascuns; eul fusese înlăturat, iar Duhul avea libertatea de a lucra. Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să stăm ascunși, să petrecem timp împreună cu El și să-I dăm astfel posibilitatea să ne pregătească pentru ceea ce El dorește să facă în noi și prin noi.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Veniți și vedeți”, le-a zis El. S-au dus deci și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El.

    Ioan 1.39


    Misionarul nu văzuse niciun tigru în India

    Un misionar cunoscut a fost invitat să ia masa cu o mare personalitate, un fost guvernator, în India. În timpul discuției, guvernatorul i-a spus misionarului: „Afirmați că ați văzut în India sute de oameni întorși la Dumnezeu. Eu am trăit acolo mulți ani și nu m-am întâlnit cu niciunul”.

    Atunci misionarul l-a întrebat: „Ați văzut vreodată un tigru în India?”.

    Guvernatorul a răspuns: „Desigur! Am fost deseori la vânătoare și eu însumi am împușcat câțiva”.

    Misionarul i-a spus: „Atunci suntem chit. Dumneavoastră nu ați văzut creștini în India și nici eu nu am văzut niciodată vreun tigru acolo. Dumneavoastră ați văzut ce ați căutat, iar eu la fel!”.

    Depinde mult de ceea ce căutăm. Dumnezeu ne spune prin glasul Înțelepciunii: „Eu iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi. Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales” (Proverbe 8.17-19).

    Căutați această Înțelepciune divină, prețioasă, chiar dacă mulți oameni o disprețuiesc! O puteți găsi numai în Cuvântul lui Dumnezeu! Isus Hristos este însăși Înțelepciunea: „Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.24).

    Citirea Bibliei: Isaia 43.8-28 · Evrei 8.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FII RODITOR (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El…” (Coloseni 2:7)


    Apostolul Pavel ne spune cum putem fi roditori: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos… Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:6-8, 10)

    Dacă vei vizita vreodată deșertul din Arizona, vei descoperi că este plin de tot felul de plante; contrastele sunt fascinante. Ierburile uscate și fragile sunt purtate de vânt în toate părțile. De ce? Pentru că nu au rădăcini. Prin contrast cu acestea, cactusul saguaro rodește chiar și la temperaturi de 50 de grade Celsius. De ce? Pentru că rădăcinile lui se întind în toate direcțiile pe o rază de 2 m. Trebuie să ai rădăcini spirituale adânci, dacă vrei să reziști în arșița vieții. Oricine poate supraviețui o zi sau două arșiței, dar cum poți face față perioadelor prelungite de stres, durere, lipsuri, boală și împotrivire? Unde și în cine ți-ai înrădăcinat viața, de-acolo îți vei extrage puterea!

    Psalmistul scrie (Psalmul 1:1-4): „Ferice de omul care… își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.” Doamne, ajută-ne să rămânem adânc înrădăcinați în Tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 26:19-32


    Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le–a încredinţat!

    Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). Într‑adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el” (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi timp cu autoritatea pe care i–o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierdut!

    Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor veşnică!

    Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.

  • 12 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul?

    Romani 6.1


    Aceasta să fie oare consecința pe care o putem desprinde din evanghelie? Trebuie oare să îngrămădim păcat peste păcat, pentru ca harul să se poată descoperi cu atât mai bogat în iertare? Împreună cu apostolul răspundem revoltați: „Nicidecum!”. Ce am spune noi despre un fiu care calcă poruncile părinților săi cu tot mai mare indiferență și care le rănește astfel inimile, dorind ca prin aceasta să le dea ocazia să-l ierte tot mai mult! Ce răutate și împietrire ar descoperi aceasta! Totuși, întrebarea apostolului dovedește că o astfel de degenerare nu este străină de inima omului. O, cine ar putea cunoaște adâncimile acestei inimi, cine ar putea înțelege perfidia ei!

    Apostolul nu construiește răspunsul pornind de la neevlavia evidentă a unui astfel de principiu; el ne conduce cu mult mai departe, către punctul de plecare al oricărui om care se numește creștin, întrebând: „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?” (versetul 2). Creștinul, care odinioară trăia în păcat, a găsit în moartea lui Hristos mult mai mult decât doar iertarea de păcatele și de nelegiuirile sale. A murit cu Hristos și, ca urmare, a fost scos o dată pentru totdeauna din poziția în care se găsea mai înainte. „A murit față de păcat” și de acum înainte nu mai este sub stăpânirea lui.

    Prin faptul că Hristos a fost făcut păcat pentru el pe cruce, a terminat-o pentru totdeauna cu omul cel vechi, care s-a dovedit rău, fără nicio șansă de schimbare, iar în locul lui a ieșit la lumină un om nou, o nouă creație; o viață cu totul nouă s-a descoperit și i-a fost dăruită credinciosului. Cum ar mai fi trebuit, cum ar mai fi putut să stăruie încă în păcatul care îl despărțise pentru totdeauna de Dumnezeu și care Îi adusese moartea Domnului și Mântuitorului său? O asemenea faptă ar fi fost de neconceput, luând în derâdere orice fel de sentiment de moralitate!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

    Isaia 53.5


    Mă spală-n sângele divin

    Acum câțiva ani am vizitat o femeie care suferea de tuberculoză. Pe fața ei se citeau frica și deznădejdea, dar nu teama de moarte, ci frica de a se întâlni cu Dumnezeul cel sfânt la judecată cu toate păcatele ei neiertate.

    Femeia recunoscuse că era o păcătoasă și că merita condamnarea veșnică. I-am îndreptat privirea spre Domnul Isus, Mântuitorul, care a venit să caute și să salveze ce era pierdut și care a murit la Golgota pentru ea. Conștiința ei temătoare nu găsea însă pacea. I-am vorbit despre adevăratul Miel pascal, al Cărui sânge a curs pe cruce pentru a spăla și vina ei, dar tot nu a înțeles. I-am cerut Domnului să-mi dea cuvintele potrivite pentru această sărmană femeie.

    Atunci i-am citit versetul de mai sus prin care mulți au gustat pacea cu Dumnezeu. În acel moment, Domnul i-a dăruit siguranța salvării și ea a primit pacea cu Dumnezeu.

    Șase săptămâni mai târziu a adormit în Domnul. Până la plecarea ei acasă s-a bucurat de siguranța mântuirii și de o pace adâncă în comuniunea cu Domnul în care găsise liniștea conștiinței.

    Așa cum sunt, la Tine vin! / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!

    Mă spală-n sângele-Ți divin! / O, Mielule, eu vin, eu vin!

    —C. Elliot, 1834

    Citirea Bibliei: Isaia 42.18-43.7 · Evrei 7.18-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FII RODITOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „…Rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3)


    Pentru a fi roditor trebuie să dezvolți rădăcini spirituale adânci. „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8). Aceste versete ne oferă motivul pentru care avem nevoie de rădăcini adânci: ca să reușim în vremuri grele – pe arșiță sau secetă.

    Înțeleptul Solomon a spus: „Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3) În perioadele de necaz care năvălesc peste viața ta descoperi în ce te-ai înrădăcinat: în puterea lui Dumnezeu, sau pur și simplu în propria ta putere. Când Biblia vorbește despre „căldură”, se referă la furtunile și greutățile vieții. Și când vorbește despre „secetă”, se referă la vremurile de criză și de lipsuri.

    Care este răspunsul? „Să-ți întinzi rădăcinile spre râu”. Care este rezultatul? „Nu încetezi să aduci roadă”. Datorită rădăcinilor, uriașii arbori de sequoia din nordul Californiei pot rezista incendiilor forestiere. Dacă am măsura rădăcinile unui stejar mare, am constata că ele se întind pe sute de metri. De aceea ei sunt neclintiți în furtunile vieții. Apostolul Pavel se roagă: „…îmi plec genunchii… și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste… să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:14-17, 19)

    Să spunem așadar fiecare: „Amin! Așa te rog, Doamne, să faci și-n viața mea!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 26:1-18


    Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i–a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i–au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să–i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1.12,13).

    Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi-a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într-un copac atunci când l–a chemat Domnul (Luca 5.10,27; 19.5). Etiopianul s-a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, în închisoare, la miezul nopţii (cap. 8.27; 16.29). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L–a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu–i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.

  • 11 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

    Ioan 13.4,5


    Picioarele trebuie să-mi fie spălate înainte de a putea merge pe o cale dreaptă. Nu suntem apți de închinare, dacă picioarele nu ne sunt curate. Este necesară puterea Duhului Sfânt pentru curățire; prin urmare, lucrarea Lui este să ne convingă de faptul că suntem întinați, nu să ne facă să ne închinăm fiind într-o astfel de stare. Hristos, Avocatul nostru la Tatăl, ne spală picioarele pentru a ne aduce într-o stare potrivită cu caracterul Locului Preasfânt. În tot acest timp n-am încetat să fim preoți, dar nu mai eram într-o stare potrivită pentru exercitarea lucrării de preot. Trupul nostru a fost spălat în întregime o dată pentru totdeauna, dar avem nevoie să ni se spele picioarele încontinuu. Trebuie să existe această curățire de orice întinare, potrivit curăției locului în care am fost aduși.

    Sângele a fost pus pe scaunul îndurării. Valoarea lui pentru noi rămâne veșnică. Când greșim, nu este necesară o înnoire a puterii sângelui, căci el nu-și pierde puterea niciodată. El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți. Ceea ce ne spune Cuvântul despre spălarea picioarelor este că aceasta are rolul de a ne face să ne judecăm prin puterea Duhului Sfânt pentru a fi restabiliți; aceasta este tot ce avem nevoie atunci când picioarele noastre au fost întinate. Lucrul acesta este arătat în legătură cu jertfa lui Hristos, prin imaginea „vițelei roșii”. Vițeaua roșie fusese jertfită și arsă cu mult timp înainte, iar israelitul care păcătuise era stropit cu apa amestecată cu cenușa ei; în felul acesta se rememora jertfa acelei vițele. Inima credinciosului care a păcătuit este îndreptată înapoi, către cruce, pentru a-și aminti de lucrarea care s-a făcut acolo. Însă aplicarea sângelui lui Hristos nu mai poate fi repetată niciodată.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar toate aceste lucruri, când sunt dezvăluite, … sunt date pe față de lumină.

    Efeseni 5.13


    Va aduce la lumină

    Într-un muzeu din Jamaica se păstrează un cap uriaș de rechin și, lângă el, în aceeași vitrină, se află niște hârtii îngălbenite, strânse cu o curea de piele. Ambele obiecte sunt mărturii ale unei întâmplări neobișnuite.

    În urmă cu mai bine de o sută de ani, un vapor englezesc a prins în Antile un rechin gigantic, în pântecele căruia s-a găsit acea legătură de hârtii. După cum a rezultat dintr-o cercetare amănunțită, hârtiile proveneau de pe vaporul „Le Nancy”. Acest vapor fusese de mai multe ori bănuit că făcea afaceri ilegale și că încălca legile vamale. În ciuda audierii temeinice a conducerii și a echipajului de pe „Le Nancy”, tribunalul marin nu a putut dovedi vinovăția acestora, pentru că lipseau toate documentele necesare: comenzi, liste de transport, facturi etc. Căpitanul de pe „Le Nancy” aruncase în mare aceste documente incriminatoare. Dar când s-a găsit pachetul de hârtii în pântecele peștelui, tribunalul a putut dovedi vina echipajului de pe „Le Nancy”, și bărbații și-au primit pedeapsa meritată.

    Va veni ziua când Dumnezeu va aduce la lumină tot ceea ce ascund oamenii. Atunci păcătosul va întâlni un Judecător drept și neînduplecat. Astăzi încă este har. Astăzi, oricine își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu și Îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor găsește îndreptățire pe deplin.

    Citirea Bibliei: Isaia 42.1-17 · Evrei 7.1-17

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FII RODITOR (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „…Eu v-am ales pe voi… să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână…” (Ioan 15:16)


    Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Eu v-am ales… şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână”, El a transmis de fapt mesajul: „Trăiți-vă viața într-o continuă căutare a lucrurilor care au semnificație și valoare veșnică!” La ce se referă, ce denumește El „roadă”? Ceea ce specifică și Scriptura: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23).

    Aceste nouă calități descriu singura viață care merită trăită.

    Din fericire, nu suntem lăsați să producem aceste roduri prin eforturi proprii. Firește, ai putea să încerci – de exemplu: să stai în picioare prin forțe proprii! Dar Domnul Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-2, 4-5) Cui Se adresează Domnul? Ucenicilor, credincioșilor: „Orice mlădiţă, care este în Mine…” (vers. 2) Cine este vierul? „Tatăl Meu este vierul.” (vers. 1) Care este scopul Său? Ca voi să aduceți „roadă… multă roadă… și mai multă roadă…” (cum reiese din primele versete).

    Care este secretul rodirii? Legătura constantă și profundă cu Domnul Isus! „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” (vers. 5) Așadar, dacă vrei să fii roditor, apropie-te tot mai mult (nu doar azi) de Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 25:13-27


    Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix ~ cap. 24.24) erau copiii lui Irod al III–lea (cap. 12.1), constituind cea de–a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort” (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într–adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.

    Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast”. Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales”, care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui Împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri”, cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi despre Domnul său, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).

  • 10 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre.

    Filipeni 4.6


    Trăim într-o lume plină de suferințe. Aceasta a fost starea ei de la căderea în păcat – păcatul nu poate exista fără suferință. Iar până când păcatul nu este îndepărtat din această lume, este în zadar ca cineva să creadă că poate evita suferința. Unii, fără îndoială, au parte de mai multe suferințe decât alții. Trupurile noastre, proprietățile, familiile, copiii, rudele, prietenii și vecinii – toți și toate sunt fiecare motive de îngrijorare. Boala, moartea, dezamăgirea, despărțirea, nerecunoștința, batjocura – toate acestea sunt lucruri obișnuite în această lume. Nu putem trece prin viață fără să le simțim. Mai devreme sau mai târziu ne vor atinge pe fiecare dintre noi.

    Cu cât afecțiunile noastre sunt mai vii, cu atât mai adânci sunt necazurile noastre; și cu cât iubim mai mult, cu atât va trebui să plângem mai mult. Dar care este cea mai bună cale pentru a dobândi bucuria într-o lume ca aceasta? Cum vom putea trece prin această vale a plângerii experimentând cât mai puțină durere? Nu cunosc o cale mai bună decât obiceiul de a duce toate lucrurile la Dumnezeu, în rugăciune. Acesta este sfatul pe care Scriptura ni-l dă, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Ce spune Dumnezeu? „Cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi salva și tu Mă vei glorifica!” (Psalmul 50.15).

    Singurul mod prin care poți fi fericit cu adevărat într-o lume ca aceasta este să aruncăm mereu toate grijile noastre asupra lui Dumnezeu. Încercarea de a ne purta singuri poverile este motivul pentru care suntem atât de triști. Dacă I-am spune lui Dumnezeu toate lucrurile cu care ne confruntăm, El ne-ar da puterea să le îndurăm.

    J. C. Ryle

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și-au ridicat glasul într-un gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu ești Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!”.

    Fapte 4.24


    O creație genială trebuie să aibă un Creator genial

    Cașalotul este un mamifer marin echipat în așa fel încât să poată să se scufunde până la 3.000 de metri adâncime, fără să moară în urma vreunei decompresii.

    Ciocănitoarea izbește cu lovituri puternice într-un copac, fără să sufere comoție cerebrală.

    Păsările călătoare dispun de un pilot automat, încât ajung la țintă, indiferent de vreme sau de ora din zi, fără să se rătăcească.

    Cine a creat aceste animale geniale? Inteligența și înțelepciunea care se văd în natură sunt efectiv copleșitoare, încât nu putem să tragem decât o singură concluzie: în spatele unei creații geniale este un Creator genial. Acest lucru este confirmat în prima propoziție din Biblie: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1.1). Dumnezeu este acest Creator. Însuși El o spune: „Eu sunt Cel care am făcut pământul și am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor” (Isaia 45.12).

    Omul nu este un produs al întâmplării! Dumnezeu a dorit să existăm și ne-a creat să trăim pentru El.

    Căci ne-a zidit o forță creatoare,

    O-nțelepciune fără de hotare.

    Există Dumnezeu cu-adevărat!

    —C. Ioanid

    Citirea Bibliei: Isaia 41.1-29 · Evrei 6.10-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDE ÎN VIZIUNEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

    „…Voi turna Duhul Meu…” (Ioel 2:29)


    Biblia ne spune că Dumnezeu a vorbit prin profetul Ioel anunțând că „bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea…” (Ioel 2:28-29) Indiferent de vârstă sau gen, Dumnezeu are pentru tine o viziune pe care dorește s-o împlinești. Și uneori nu înțelegi, pentru că nu te simți pregătit. În musicalul „Omul din La Mancha”, există o scenă în care Don Quijote și slujitorul său se uită la un han dărăpănat. Don Quijote își descrie viziunea spunând că vede un han cu turnuri și porți magnifice, iar slujitorul său încearcă din răsputeri să vadă aceeași imagine, însă tot ceea ce poate vedea sunt niște ruine. Și când încearcă să le descrie, Quijote spune: „Oprește-te! Nu voi lăsa ca realitatea ta să se amestece cu viziunea mea!” Majoritatea marilor realizări încep sub forma unei viziuni în inima cuiva. Și de multe ori, lumea încearcă să convingă acea persoană că viziunea este irealizabilă, sau că respectivul nu se va ridica la înălțimea ei. Deseori asta confirmă cele mai adânci temeri ale vizionarului referitoare la abilitățile sale. Acesta este punctul crucial! Dacă îți poți ignora criticii și dacă te poți ridica deasupra fricilor tale, Dumnezeu te va ajuta să împlinești viziunea pe care ți-a dat-o. Însă nu uita, chiar dacă ai primit viziunea într-o secundă, poate dura o viață întreagă s-o împlinești. Profetul (Habacuc 2:3) spune: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Visul dat de Dumnezeu sfidează de multe ori realitatea, deci dacă ai o viziune, caută susținători, nu critici. Iar când cineva îți împărtășește ție viziunea pe care o are, fii pentru el un susținător entuziast!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 24:22-27; 25:1-12


    În ciuda nevinovăţiei evidente a lui Pavel şi a relei–credinţe a acuzatorilor săi, Felix, pentru a nu–i supăra pe aceştia, a amânat cu laşitate hotărârea (v. 22). Dar el va amâna o hotărâre de altfel mult mai importantă: cea cu privire la sufletul său. Chemat pentru a discuta „despre credinţa în Hristos” (v. 24), Pavel prezintă un aspect al adevărului la care Felix nu se aştepta (v. 25). Cuvântul ~ fără a-i pătrunde în inimă ~ îi îngrozeşte conştiinţa împietrită prin iubirea de bani (v. 26). „Ne vom ocupa de acestea mai târziu”, răspunde el evaziv (sau ocolind), lăsând să-i scape, poate pentru totdeauna, ocazia pe care i–o oferea Dumnezeu. În ciuda numelui său care înseamnă fericit, Felix a trecut deci pe lângă adevărata fericire. Să nu uităm niciodată că „vremea potrivită” este acum (2 Corinteni 6.2)!

    Doi ani se scurg; apostolul este încă în închisoare. Ura iudeilor însă nu s-a potolit. De-abia a fost înlocuit Felix cu Festus, că un nou complot este urzit, din care Domnul îl va scăpa pe martorul Său. Ca şi la Felix (cap. 24.27) şi la Pilat odinioară (Marcu 15.15), grija de căpetenie a lui Festus era „să câştige favoarea iudeilor” (v. 9). Pavel se vede din nou obligat să invoce dreptul său de cetăţean roman, făcând apel la a fi judecat de împărat.

  • 9 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu: faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea”.

    1 Corinteni 11.25


    Sângele lui Hristos (7) – Noul legământ

    În noaptea în care Domnul a fost vândut, la sfârșitul cinei, El a luat pâine și vin și a instituit Cina Domnului, ca aducere-aminte cu privire la Sine Însuși. Acest memorial trebuia ținut până când El avea să vină. Când ne aducem aminte de Domnul Isus, privim înapoi la suferințele Sale, privim în sus și-L vedem la dreapta lui Dumnezeu și privim înainte și așteptăm nu numai ca El să vină să ne ia, ci și arătarea Lui, când Își va instaura împărăția în această lume. Ce gânduri mărețe ar trebui să umple mințile și inimile noastre atunci când ne aducem aminte de El!

    Pâinea, odată frântă, ne aduce aminte de trupul Său dat pentru noi. Paharul ne amintește de sângele Său prețios. De ce a zis Domnul că acela era noul legământ în sângele Lui? Noul legământ este prezentat în Ieremia 31. Vechiul legământ, făcut cu Israel la muntele Sinai, a fost un legământ al binecuvântării condiționate de credincioșia omului. Noul legământ este un legământ al harului, în care totul depinde de Dumnezeu. Dar cum putea Dumnezeu introduce un nou legământ pentru un popor care falimentase atât de grav sub cel vechi? Acest lucru a fost posibil doar prin sângele lui Hristos. Domnul Isus a dat socoteală pentru toate păcatele celor care au crezut în El, iar acest lucru a făcut ca Dumnezeu să-Și poată relua căile cu poporul Său pământesc. Deși, în mod oficial, noul legământ va fi încheiat cu Israel într-o zi viitoare, totuși harul și binecuvântările spirituale ce țin de el aparțin deja Adunării astăzi. În Ieremia 31.34 și în Evrei 8.12 citim: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor”. Această binecuvântare, împreună cu toate celelalte, este întemeiată pe sângele vărsat al lui Hristos. Ce Mântuitor minunat!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

    Evrei 2.14,15


    Hristos a nimicit puterea diavolului cu arma acestuia

    Versetul de astăzi ne dă un răspuns la întrebarea: „De ce a devenit Om Fiul lui Dumnezeu?”. El a luat chip de om pentru a putea muri! Numai prin moartea pe care a suferit-o El la cruce l-a putut birui pe diavolul și i-a eliberat pe oameni de sub puterea acestuia.

    Această luptă a Domnului Isus împotriva lui Satan este prezentată figurat în istoria lui David și a lui Goliat. După ce David l-a doborât pe uriaș cu o piatră din praștia lui, a luat însăși sabia lui Goliat și l-a omorât pe uriaș cu ea. El a biruit dușmanul cu arma acestuia.

    Arma diavolului este moartea. Deoarece oamenii trebuie să moară din cauza păcatelor lor, el le insuflă teamă și îi ține astfel sub autoritatea sa. Pentru a-l scăpa pe om de frica morții, Domnul Isus a venit pe pământ. El, Unicul care nu a păcătuit niciodată și, ca urmare, nu merita moartea, a murit pe cruce și, trei zile după aceea, a înviat. Prin moarte l-a lovit pe Satan tocmai cu arma acestuia.

    Toți cei care cred în Isus Hristos sunt eliberați de sub puterea lui Satan. Domnul Isus a purtat pe cruce pedeapsa pentru păcatele lor și, ca urmare, pentru aceștia moartea și-a pierdut grozăvia. Diavolul nu mai are arme pentru a-i ține sub puterea sa. Ei sunt liberi pentru a-I sluji lui Dumnezeu.

    Liber, dar Ție supus, liber în Tine, Isus! —N. Moldoveanu

    Citirea Bibliei: Isaia 40.18-31 · Evrei 6.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE MAI ASCUNDE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” (Geneza 3:9)


    Când nu ai o părere prea bună despre tine însuți, vei ajunge să te folosești de muncă, mâncare, relații, bani, ori substanțe care modifică starea de spirit pentru a ridica un zid și a-i împiedica pe oameni să se apropie de tine. Însă relațiile de durată se pot clădi numai când nu te mai ascunzi, când devii transparent față de ceilalți.

    O altă tactică de a te ascunde este focalizarea asupra altora, și analizându-i: „Cum de ea și-a cumpărat o casă nouă, iar eu nu?” sau „De ce a primit el postul, și nu eu?” Felul acesta de gândire te face doar să te simți nefericit. Dar mai rea decât prefăcătoria înaintea oamenilor este prefăcătoria înaintea lui Dumnezeu.

    Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam „Unde ești?”, El știa deja răspunsul. Atunci, de ce l-a mai întrebat? Pentru că dorea ca Adam să își dea seama unde este și ce a devenit. Eric Hoffer, un filosof american și autorul cărții „Adevăratul credincios”, a spus: „Cel mai tare mințim când ne mințim pe noi înșine!” Până nu te confrunți cu adevărul despre tine însuți, ți se va părea greu să discuți cu Dumnezeu. Te vei simți singur și înstrăinat. Te vei lupta să-i privești pe oameni în ochi, ca să nu vadă sau să nu-și dea seama cine ești tu cu adevărat.

    Ce trebuie să faci? Să ieși din ascunzătoare, să te pleci pe genunchi și să te rogi (în acord cu Filipeni 2:13): „Tată, știu că mă iubești. Nimic nu poate schimba lucrul acesta și nu îmi poate fura bucuria – decât propriile mele îndoieli și refuzul de a crede. Tu m-ai iubit înainte de a mă naște, m-ai întocmit conform planului Tău, m-ai răscumpărat, mi-ai dăruit un scop nou în lume și lucrezi zi de zi ca să mă transformi într-un om după placul Tău!” Amin?

    Așadar, nu mai trebuie să te ascunzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 24:1-21


    Pavel se înfăţişează înaintea lui Felix în prezenţa acuzatorilor. Aceştia au nevoie de un avocat cu atât mai elocvent, cu cât cauza lor este mai rea. Ce contrast izbitor între linguşirile (v. 3), apoi calomniile impertinente (v. 5; comp. cu Luca 23.2) ale oratorului Tertul şi demnitatea lui Pavel în mărturisirea sa de credinţă însoţită de o prezentare sinceră a faptelor!

    O sectă (v. 5 şi 14) este o grupare religioasă care face apel la un lider sau la o doctrină particulară, ori creştinul nu poate face apel decât la Hristos. Lumea religioasă însă etichetează ca fiind secte şi adunările copiilor lui Dumnezeu care s–au despărţit de ea, dând ascultare Cuvântului. Ce contează!? Această expresie (ca multe altele) face parte din ocara pentru Hristos (Evrei 11.26). Ca şi Pavel, credinciosul fidel are privilegiul de a fi asociat, în dispreţul lumii, cu Cel care a fost Nazarineanul (v. 5b). Spre deosebire de lume, ceea ce căuta apostolul ~ şi ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi ~ era să aibă întotdeauna „o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni” (v. 16). El se gândea la ziua învierii, când avea să dea socoteală Domnului de umblarea şi de slujirea sa. Un adevăr cunoscut trebuie întotdeauna să aibă un efect moral. Cu cât mai impunător este motivul pe care–l aduce perspectiva „scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.9,10)!

  • 8 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să ia o cădelniță plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și să-și umple mâinile cu tămâie plăcut mirositoare, pisată mărunt, și să le aducă înăuntrul perdelei. Și să pună tămâie pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul tămâii să acopere scaunul îndurării care este deasupra mărturiei, ca să nu moară. Și să ia din sângele vițelului și să stropească cu degetul său înaintea scaunului îndurării, spre răsărit; și înaintea scaunului îndurării să stropească de șapte ori din sânge cu degetul său.

    Levitic 16.12-14


    Acestea sunt cuvinte remarcabile, care ne arată clar esența Persoanei Domnului Isus. În Ioan 13.3 citim că Domnul Isus știa că a venit de la Dumnezeu și că la Dumnezeu Se duce. Acolo este folosit cuvântul „Dumnezeu”, nu „Tatăl”, însă același verset ne spune că El știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, iar versetul 1 spune că Isus știa că venise ceasul să plece din lume la Tatăl. Totuși, versetul 3 ne spune că El venise de la Dumnezeu și că la Dumnezeu Se ducea.

    Acest lucru este foarte important, fiindcă, atunci când se face referire la Dumnezeu, în special în Evanghelia după Ioan, sunt accentuate responsabilitatea și sfințenia, iar când se face referire la Tatăl, se pune accentul pe har. Domnul Isus ieșise de la Dumnezeu și Se ducea înapoi la Dumnezeu. El Se putea întoarce la Dumnezeu exact așa cum venise de la El. Nimic din cei treizeci și trei de ani și jumătate trăiți pe pământ nu-L făcuse nepotrivit pentru prezența lui Dumnezeu. De fapt, Coloseni 1.12 ne spune că noi înșine suntem făcuți vrednici, sau potriviți, pentru moștenirea sfinților în lumină. Am fost așezați în această poziție pe baza lucrării Lui.

    Domnul Isus Se putea întoarce la Dumnezeu după ce trăise pe pământ treizeci și trei de ani și jumătate, fiind perfect potrivit pentru a intra în prezența lui Dumnezeu, pentru a fi în Locul Preasfânt, unde se află tronul de judecată și de unde venise. El nu era absolut deloc întinat. Cât a trăit pe acest pământ nu a fost în niciun fel pătat sau întinat. Acest lucru este prezentat aici.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Un an întreg s-au strâns laolaltă în adunare și au învățat pe mulți oameni. Și ucenicii au fost numiți creștini, pentru prima oară, în Antiohia.

    Fapte 11.26


    De la un nume de creștin la o viață de creștin

    Conform opiniei generale, creștin este acela care este botezat, care merge la biserică și care plătește zeciuiala. Dar apartenența formală la o comunitate creștină sau frecventarea regulată a unei slujbe religioase nu fac dintr-un om un creștin! Un creștin credincios crede în Domnul Isus și are o legătură personală cu El.

    Viorel și Maria erau foarte îndrăgiți în satul lor. Erau căsătoriți și aveau două fete minunate. Lucrau și în parohie, însă nu erau creștini credincioși. Când soțul s-a îmbolnăvit grav, familia a ajuns într-o criză. Tocmai în acea perioadă i-am cunoscut și i-am invitat să citim împreună Biblia. În următoarele luni am citit cu ei cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu. Se vedea limpede cum, de la o întâlnire la alta, cei doi înțelegeau tot mai mult ce înseamnă să fii un creștin credincios.

    După aproximativ un an și jumătate, amândoi au înțeles cuvintele Bibliei: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12). Și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și au primit iertarea Lui. Apoi au pornit într-o direcție nouă cu Hristos în inimă. Înainte avuseseră numele de creștini, acum duceau o viață de creștini.

    Ai tu doar un nume de creștin sau ești un creștin adevărat având viață din Dumnezeu?

    Citirea Bibliei: Isaia 40.1-17 · Evrei 5.11-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O INIMĂ TĂIATĂ ÎMPREJUR – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău…” (Deuteronomul 30:6)


    Nou-născuții băieți din Israel erau supuși în ziua a opta ritualului circumciziei. Lucrul acesta însemna că intrau într-un legământ cu Dumnezeu, în care El promitea să-i protejeze, să-i călăuzească și să-i binecuvânteze.

    În Noul Testament, apostolul Pavel spiritualizează acest ritual, când afirmă: „Tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh…” (Romani 2:29) Înțeleasă spiritual, tăierea împrejur înseamnă „a tăia” orice lucru care promovează și produce în noi porniri și fapte greșite. Domnul Isus a spus că „cei cu inima curată… Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) Când inima ta este curată, Îl vei putea vedea pe Dumnezeu acolo unde ceilalți nu-L văd, și vei auzi vocea Lui când alții n-o vor auzi.

    Cuvântul „curat” se poate traduce prin „necontaminat.” Este diferența dintre un râu curat și unul poluat. Înseamnă că gândirea ta egoistă este abandonată și firea ta pământească este răstignită. Diferența dintre iertare și curățare este diferența dintre a tăia o plantă de la rădăcină și a o smulge din rădăcină. Iertarea are de-a face cu rezultatele păcatului – care este ușor de identificat. Însă curățarea are de-a face cu originea păcatului – și nu este așa de ușor de identificat, deoarece are de-a face cu trăsăturile firești și cu defectele de caracter. Iertarea vine odată cu mărturisirea, însă curățarea vine prin umblarea în lumină. Biblia ne asigură că „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

    Îi ceri cumva lui Dumnezeu la nesfârșit să-ți ierte același păcat? Asta se întâmplă pentru că trebuie să experimentezi adevărata curățare. Inima ta trebuie tăiată împrejur, iar lucrul acesta este realizat de Duhul Sfânt!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 23:16-35


    De astă dată nu-L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16.26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12.7), pentru a-Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu–Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei ~ cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă.

    Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu-l vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într–adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să–l trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea ~ portul în care apostolul debarcase cu puţin înainte ~ salvându–l astfel de comploturile iudeilor fanatici. Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul într‑un mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s-o comită (v. 27; cap. 22.25).

    Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi-au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).

  • 7 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună.

    2 Timotei 3.16,17


    Fiindcă toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, ea este în întregime folositoare – chiar și genealogiile și numele de cetăți pe care ea le prezintă. Dacă interpretarea pe care o dau Scripturii nu-mi oferă folos spiritual, atunci interpretarea mea nu este corectă.

    Mai întâi, Scriptura este folositoare pentru învățătură sau pentru doctrină, pentru că aceasta este baza pentru întreaga practică și umblare creștină adevărată. Ea este folositoare și pentru mustrare, lucru pe care trebuie să-l punem cu seriozitate la inimă, fiindcă cel înțelept ascultă mustrarea. Trebuie să lăsăm ca Scriptura să ne mustre cu privire la tot ceea ce nu poate rezista în lumina ei prețioasă și pătrunzătoare. De asemenea, ea este folositoare pentru îndreptare. Mustrarea fără îndreptare nu-și are rostul, iar Scriptura trebuie aplicată încontinuu, pentru a îndrepta orice înțelegere greșită pe care am putea-o avea. În sfârșit, ea este de folos pentru instruire în dreptate. Doar în Scriptură găsim ce înseamnă cu adevărat dreptatea și doar Scriptura ne poate lumina cu privire la feluritele aspecte ale dreptății, care au în vedere orice relație în care ne-am afla.

    Fără Scriptură, evlavia n-ar putea fi călăuzită în mod corect. Omul lui Dumnezeu are nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi împlinit, adică matur. În 1 Timotei 6.11, Timotei a fost numit „om al lui Dumnezeu”. Această titulatură este adevărată doar pentru cei al căror scop principal este să-L onoreze pe Dumnezeu. Doar în măsura în care acest lucru este adevărat vom putea fi complet echipați prin Cuvânt pentru orice lucrare bună. Doar prin ascultarea de Cuvânt, în separare de rău, poate fi cineva „un vas spre onoare, sfințit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21). Cuvântul lui Dumnezeu conține tot ceea ce ne trebuie, însă trebuie aplicat cu seriozitate și cu credincioșie în fiecare aspect al vieților noastre.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Isus] le-a zis: „Să trecem pe țărmul celălalt al lacului!”.

    Luca 8.22


    Nicio barcă nu se poate scufunda când la cârmă este Isus

    Deodată avionul a început să vibreze din cauza turbulențelor. Pilotul le-a cerut pasagerilor să-și pună centura de siguranță. Avionul a pierdut de mai multe ori câțiva metri din altitudine din cauza curenților de aer. În timp ce pasagerii încercau să nu intre în panică, o fetiță citea liniștită dintr-o carte. Părea să nu-i fie deloc teamă. După ce au aterizat cu bine, cineva a întrebat-o: „Cum ai putut rămâne atât de liniștită în timpul zborului cu turbulențe?”. Ea a răspuns: „Pilotul este tatăl meu și el mi-a spus că mă duce acasă”.

    Ucenicii vâsleau și ei pe lacul Ghenezaret. Deși printre ei se aflau pescari cu experiență, au intrat în panică atunci când mica lor ambarcațiune a fost surprinsă de furtună și amenințată să se scufunde. Domnul era cu ei, dar stătea în partea din spate a corabiei, „dormind pe căpătâi”. Atunci ei L-au trezit, spunând: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!”. După ce, la porunca Domnului, furtuna s-a potolit, El le-a spus: „Unde vă este credința?”. Uitaseră că nicio barcă nu se poate scufunda când la cârmă este Isus.

    Pe calea credinței ajungem și noi în „turbulențe”: am pierdut o persoană dragă, ne luptăm cu o boală gravă, ne-am pierdut serviciul. În orice situație ne-am afla, nu trebuie să ne temem. „Pilotul” nostru Se descurcă în orice furtună și ne duce în siguranță acasă!

    Citirea Bibliei: Isaia 38.17-39.8 · Evrei 5.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EVITĂ OBICEIURILE CARE TE POT ÎNROBI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. (1 Corinteni 6:12)


    Apostolul Pavel a spus: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Dacă îți dorești în mod serios să crești spiritual, fă tot posibilul și spune „nu” în domenii mărunte. Așa vei reuși să spui „nu” atunci când contează cu adevărat!

    Daniel a început prin a spune „nu” hrănirii din bucatele regelui, iar mai târziu a putut spune „nu” închinării la idolii regelui! Îndreaptă-ți atenția spre domeniile din viața ta în care domnește indisciplina, cele cărora le tot găsești scuze și explicații, și de care tot amâni să te ocupi.

    Apostolul Pavel și-a măsurat faptele cu această unitate de măsură: „Îmi este de folos? Are potențialul de a pune stăpânire pe mine?” (vezi 1 Corinteni 6:12). Poate crezi că ai dreptul să mănânci o ciocolată sau o cutie de înghețată în fiecare seară. Este permis – dar este oare „de folos”? Nu, mai ales dacă vrei să nu ai artere blocate, să ai o talie suplă, să poți alerga la maraton, sau pur și simplu să ții pasul cu copiii și nepoții tăi. Ai dreptul să-ți cheltuiești banii cum dorești, dar să nu te plângi când vei ajunge îngropat în datorii. Ai dreptul să te uiți la orice (la televizor sau pe Internet), dar expunerea la influențe greșite îți va slăbi inevitabil caracterul, îți va fura stima de sine, și te va face rob.

    Concluzie: caracterul tău reprezintă suma alegerilor pe care le faci în fiecare zi. Și încă ceva: când vorbim despre înlocuirea obiceiurilor rele cu altele bune, singura persoană care poate face să se întâmple lucrul acesta ești tu! Așadar, evită obiceiurile care te pot înrobi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 23:1-15


    Comandantul tot nu–şi explică furia iudeilor împotriva unui om căruia nu–i găseşte nimic de reproşat. Pentru a se lămuri, aduce prizonierul înaintea sinedriului. Un cuvânt abil al lui Pavel (dar oare era el rostit prin Duhul?) atrage de partea sa partida fariseilor. Învierea lui Isus Hristos era fundamentul doctrinei sale şi, indirect, cauza împotrivirii iudeilor. Pavel însă nici nu mai are ocazia să pronunţe numele Mântuitorului său; a aruncat acest măr al discordiei între adversarii tradiţionali ~ fariseii şi saducheii ~ şi „o mare tulburare” se şi stârneşte în sinedriu. Încă o dată, comandantul trebuie să-l pună pe Pavel în siguranţă.

    După toate aceste evenimente însă, apostolul, singur şi descurajat, are nevoie de reconfortare. Domnul Însuşi îi face o vizită şi stă lângă slujitorul Său (v. 11). Fără niciun reproş ~ dimpotrivă, recunoaşte mărturia curajoasă pe care Pavel tocmai a dat–o la Ierusalim ~ El îl mângâie şi îi aduce aminte de adevărata lui misiune: de a vesti mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. Va pleca la Roma cu această ţintă.

    De am putea face şi noi neîntrerupt experienţa că „Domnul este aproape” şi că nu trebuie să ne îngrijorăm „de nimic” (Filipeni 4.5,6; 2 Timotei 4.17)!

  • 6 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin! Domnul este cu voi când sunteți cu El; și, dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi; dar, dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi.

    2 Cronici 15.2


    Lecții din viața lui Asa (3) – Trei adevăruri importante

    Azaria, fiul lui Oded, i-a spus aceste cuvinte lui Asa după măreața biruință asupra lui Zerah, etiopianul. Asa strigase către Domnul după ajutor, iar credința sa a fost din belșug răsplătită. S-a sprijinit pe Dumnezeu și a trecut testul credinței cu succes.

    În acest verset ne sunt prezentate trei adevăruri importante. Mai întâi, că „Domnul este cu voi când sunteți cu El”. Adesea noi spunem altora: «Domnul să fie cu tine!» sau Îi cerem Domnului să fie cu noi într-o împrejurare sau alta. Acestea sunt lucruri bune, însă trebuie să fim atenți să nu ajungem să credem că El este cu noi oriunde ne-am duce. Condiția prezenței Sale cu noi este ca noi să fim unde El este. Asa a învățat acest adevăr și l-a experimentat cu mare bucurie – și așa suntem astăzi chemați să facem și noi. Domnul Isus a spus: „Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; iar unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu” (Ioan 12.26). Este adevărat că Domnul este întotdeauna cu noi, însă pentru a ne bucura de prezența, de ajutorul și de binecuvântarea Sa trebuie să fim cu El și să umblăm în părtășie neîntreruptă cu El.

    Al doilea adevăr este acesta: „dacă-L veți căuta, El va fi găsit de voi”. Da, Dumnezeu „îi răsplătește pe cei care-L caută” (Evrei 11.6). Dumnezeu nu este greu de găsit; noi suntem cei care complicăm lucrurile, prin felul nostru de a gândi. Dacă am păcătuit, să mărturisim imediat; apoi să mergem înaintea Lui, cu dorința de a fi cu El, iar El ne va bucura cu prezența Sa binecuvântată.

    Al treilea adevăr este: „dacă-L veți părăsi, El vă va părăsi”. Pe cei care-L tăgăduiesc, El îi va tăgădui (2 Timotei 2.12). Mai sunt și cei care se depărtează de Dumnezeul cel viu, din cauza unei inimi rele și necredincioase (Evrei 3.12). Dar celor care cred cu adevărat că Isus este Fiul lui Dumnezeu le sunt adresate cuvintele: „Cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5). Fie ca aceste adevăruri să încălzească și să încurajeze inimile noastre!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.

    2 Corinteni 5.1


    Moartea fizică, moartea spirituală, moartea veșnică

    Omul este păcătos și, din cauza păcatelor, este despărțit de Dumnezeul cel sfânt, căci prin păcat a intrat moartea în această lume. Conform Sfintei Scripturi sunt trei categorii: moartea fizică, adică putrezirea trupului, moartea spirituală, adică sufletul trăiește despărțit de Dumnezeu într-o stare de păcat, și moartea veșnică, adică iadul, iazul de foc, despărțirea veșnică a omului de Dumnezeu. Cum poate fi salvat omul din această stare fatală? Dumnezeu Mântuitorul a pregătit calea trimițându-L pe singurul Său Fiu și dându-L la moarte pentru păcătoși pentru a-i salva. Oricine Îl primește prin credință pe Isus, Mântuitorul și Răscumpărătorul, trece din moartea spirituală la viață și poate spune: Hristos este viața mea și a muri este un câștig. Pentru acea persoană este valabil versetul de astăzi, deoarece știe că, dacă i se desface casa pământească, are la Dumnezeu o casă nefăcută de mâini, o casă veșnică.

    Spre veșnicie duc două căi: calea cea strâmtă și calea cea largă – prima cale duce la viață veșnică, cea de-a doua duce la pierzare veșnică. Pe una dintre ele vă aflați și dumneavoastră. Domnul Isus vă îndeamnă să intrați pe poarta cea strâmtă. Îndreptați-vă astăzi spre Mântuitorul lumii, care a suferit mult și pentru dumneavoastră!

    Citirea Bibliei: Isaia 38.1-16 · Evrei 4.10-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE IERTARE – Fundația S.E.E.R. România

    „…Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)


    Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.” (Isaia 43:25-26) Dacă ai ajuns să te condamni, pentru că ai impresia că păcatele tale sunt prea mari ca să meriți harul lui Dumnezeu, citește din nou aceste versete cu atenție. De ce a spus Dumnezeu că îți va ierta păcatele? „Pentru Mine…” Ce ar trebui să faci tu? „Vorbește tu însuți ca să-ți scoți dreptatea.” De ce îți este atât de greu să accepți iertarea lui Dumnezeu?

    1) Pentru că în unele cazuri avem impresia că vom secera ceea ce am semănat;

    2) Pentru că am condamnat pe altcineva exact pentru ce am făcut noi înșine;

    3) Pentru că avem impresia că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne vadă cum ne îndoim în bătaia vântului, așa că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de-a comite același păcat;

    4) Pentru că, în copilărie, când nu ascultam de părinți, ei ne privau de anumite privilegii până când dovedeam că suntem ascultători;

    5) Pentru că avem impresia că trebuie să merităm harul lui Dumnezeu! Dar când refuzi să te ierți, implicit crezi că fărădelegile tale sunt dincolo de posibilitățile harului lui Dumnezeu. Și acesta e un păcat și mai mare – mândria! Și încă un aspect: când ai mereu „probleme” cu alții, e posibil să cauți pe cineva care să te ofenseze. În felul acesta, poți arăta ce persoană rea este celălalt și poți avea o părere mai bună despre tine însuți. Dar când adopți o atitudine smerită, și te străduiești să te ierți – pentru că știi că Dumnezeu te-a reabilitat – e mai ușor și să ierți greșelile altora!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 22:12-30


    Noul convertit a pus două întrebări care se completau una pe alta: „Cine eşti, Doamne?” (v. 8) şi „Ce să fac, Doamne?” (v. 10). Cel de-al doilea răspuns îi este dat prin Anania, care adaugă: „Şi acum, ce zăboveşti?” (v. 16).

    Trei ani mai târziu, la Ierusalim, Pavel are privilegiul de a–L vedea pe „Cel Drept” şi de a primi porunci din gura Sa (v. 17). El însuşi dorise să lucreze printre iudei, socotind că mărturia lui ar fi fost cu atât mai puternică, cu cât era cunoscut anterior ca un duşman înverşunat al adevărului (v. 19,20). El însă fusese pus deoparte pentru lucrarea printre naţiuni (Galateni 1.15,16).

    Versetul 18 este de netăgăduit. Iudeii n–au primit niciodată mărturia apostolului. Comandantul este nevoit să–l scape din nou pe Pavel de furia gloatei. În momentul când va fi supus torturilor, Pavel declară, ca şi în capitolul 16.37, că este născut cetăţean roman. În Filipeni 3, considerând toate lucrurile ca o pierdere (Filipeni 3.7,8), avea să pună în valoare un alt drept de cetăţenie: cerească (Filipeni 3.20). Pe aceasta nimeni nu o are prin naştere. Şi nici nu poate fi cumpărată cu bani (v. 28). Această cetăţenie o au numai aceia care au fost născuţi din nou (Ioan 3.3).

  • 5 Octombrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus.

    Filipeni 4.19


    Copii ai lui Dumnezeu fiind, câteodată suntem descurajați și credem că ne lipsesc multe dintre bucuriile pe care cei necredincioși le experimentează. În astfel de momente, umblarea noastră nu este caracterizată de atracția către Hristos, iar ochii noștri rătăcesc și privesc la această lume cu dorința de a ne bucura de atitudinea ei lipsită de griji. Totuși ar trebui să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne-a chemat la o viață de reguli stricte și de privațiuni sau dacă mai degrabă ar trebui să fim plini de bucurie, fiindcă am fost eliberați (Ioan 8.36).

    Energia și mulțumirea pe care apostolul Pavel le avea nu se datorau bogățiilor sale pământești, nici savurării plăcerilor acestei lumi (Filipeni 4.1), ci se întemeiau pe afecțiunile sale pentru Hristos și pe cunoașterea faptului că bogățiile lui Dumnezeu erau tot ceea ce el avea nevoie. Nu facem altceva decât să ne înșelăm pe noi înșine atunci când credem că există o satisfacție reală în ceea ce lumea aceasta poate oferi.

    Epistola către Efeseni menționează cuvântul „bogății” de cinci ori și este demn de remarcat că, în fiecare caz, noi, cei credincioși, suntem puși în legătură cu aceste bogății. Duhul Sfânt vorbește despre bogățiile harului lui Dumnezeu (Efeseni 1.7; 2.7), despre bogățiile slavei lui Dumnezeu (1.18; 3.16) și despre bogățiile de nepătruns ale lui Hristos (3.8). Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru bogățiile harului Său, prin care ne-a dăruit răscumpărarea prin sângele lui Hristos! Prin bogățiile gloriei Sale Îl avem pe Hristos trăind în inima noastră (3.17). Câtă bucurie ar trebui să ne ofere acest lucru! Să trăim cu toții în puterea acestui mare adevăr și, la fel ca Moise, să socotim ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât tot ceea ce ne-ar putea oferi această lume (Evrei 11.26)! Energia noastră ar trebui să fie cheltuită pentru savurarea bogățiilor de nepătruns ale lui Hristos, singurele care pot aduce adevărata bucurie. „Ca să vă dea, după bogățiile gloriei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru” (Efeseni 3.16).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.

    Coloseni 2.8


    Un măr din al doilea rând

    Un țăran s-a specializat în pomicultură și și-a făcut o plantație de meri. Era foarte mândru de calitatea bună a merelor sale și le lăuda mult. L-a invitat și pe un vechi prieten să vină să guste merele delicioase. Când acesta a venit, țăranul l-a întrebat: „Ai gustat merele mele deosebite? Sunt atât de bune, de dulci și de zemoase, așa ceva nu ai mâncat niciodată!”. Prietenul i-a răspuns: „Nici pe departe nu sunt dulci! Încetează să-ți mai lauzi merele! Sunt cele mai oribile din câte am mâncat eu vreodată. Sunt atât de acre!”. Țăranul l-a întrebat: „Dar ai gustat merele mele?”. — „Da, am trecut pe lângă livada cu meri și am cules la marginea drumului un măr roșu, frumos.” — „Pomii de la marginea livezii i-am plantat special pentru hoții care vor să-mi fure merele. Dacă vor mânca din ele, atunci se vor gândi că toate merele sunt la fel de acre. Ar fi trebuit să iei un măr din al doilea rând, acelea sunt deosebit de dulci.”

    Această întâmplare m-a dus cu gândul la mulți oameni care resping mesajul Bibliei și mântuirea în Isus Hristos. Aceștia au fost probabil dezamăgiți și înșelați de religii, „au mușcat” într-o anumită măsură din mărul acru. Ar trebui să verificăm mai în adâncime care este diferența dintre mesajul Bibliei și cel al religiilor și vom constata că Dumnezeu nu ne dezamăgește niciodată!

    Citirea Bibliei: Isaia 37.21-38 · Evrei 4.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONEAZĂ-ȚI BANII CU ÎNȚELEPCIUNE! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27)


    Averea lui Jean Paul Getty depășea 4 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat om din lume. Revista „Los Angeles Times” a publicat următoarele rânduri scrise de Getty: „Nu m-am lăsat niciodată pradă invidiei, în afară de cea pe care o simt pentru cei care au capacitatea de a face ca o căsnicie să funcționeze și să reziste cu bucurie. E o artă pe care nu am fost niciodată capabil s-o stăpânesc. Dosarul meu: cinci căsnicii, cinci divorțuri, cinci eșecuri.” Iar articolul din revistă continua spunând: „Getty s-a referit la amintirile relațiilor sale cu cei cinci fii ai săi ca fiind „dureroase”. O mare parte a durerii sale s-a transmis prin banii săi. Fiul său cel mai prețuit, Timothy, un copil fragil, născut când Getty avea 53 de ani, a murit în 1958 la vârsta de 12 ani, în urma unor complicații chirurgicale, după o viață bolnăvicioasă, petrecută în cea mai mare parte departe de tatăl său, care era mereu plecat cu afaceri. Alți membri ai familiei Getty au avut parte de circumstanțe tragice. Un nepot, pe nume John Paul Getty al III-lea, a fost răpit și s-a cerut o răscumpărare de 17 milioane dolari. Tatăl său a refuzat să plătească și băiatul a fost ținut captiv 5 luni, fiind eliberat doar după ce i s-a tăiat urechea dreaptă și s-au plătit pentru el aproape 3 milioane. Ulterior, acesta a devenit dependent de droguri și alcool și după un atac cerebral a rămas paralizat. Fiul cel mai mare al lui Getty s-a sinucis în împrejurări stranii. Un alt fiu, Gordon Paul Getty, a fost descris ca ducând o viață mizerabilă. Era ridiculizat prin comparație cu tatăl său și a fost cel mai puțin iubit dintre fii. Aceleași neîmpliniri și regrete au însoțit mulți alți membri ai acestei familii nefericite.”

    Când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu ești decât un ratat bogat.

    Așadar, dacă ți-ai sacrificat familia pentru carieră, e timpul să faci schimbări! La ce bun să fii bogat, dacă trăiești cu regretul că ți-ai investit viața în lucruri greșite?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 21:33-40; 22:1-11


    Pavel a fost smuls din violenţa mulţimii prin intervenţia comandantului garnizoanei romane. Acesta, după ce mai întâi l–a confundat cu un răufăcător vestit, s–a mai domolit, auzindu–l vorbind greceşte, şi i–a permis să se adreseze poporului. În faţa poporului care păstra o linişte solemnă, Pavel aminteşte că el avea, într‑adevăr, un trecut foarte vinovat, dar într–un sens cu totul opus celui la care se gândeau iudeii. Înzestrat cu calităţi şi cu avantaje puţin întâlnite, „evreu din evrei; după lege, fariseu” (Filipeni 3.5), reputaţia sa era a unui om pios şi fără pată.

    Însă zelul său religios, asemănător celui care–i anima pe capii acestei mulţimi, l–a condus, în ciuda avertismentelor învăţătorului său Gamaliel, la a lupta împotriva lui Dumnezeu (v. 3; cap. 5.39).

    „Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi” (v. 8) este răspunsul cutremurător pe care l–a auzit din cer. Atingându–se de aceşti sărmani creştini, persecutându–i până la moarte, el de fapt lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu. Dar, în loc să–l pedepsească pentru îndrăzneala lui nelegiuită, Domnul, în acelaşi timp în care îi reda vederea, îi deschidea şi ochii inimii (Efeseni 1.18), făcând din acest om pus deoparte încă de la naştere un instrument credincios pentru El.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne