Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 25 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui, pentru arătarea dreptății Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduința lui Dumnezeu, spre arătarea dreptății Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept și să-l îndreptățească pe acela care este din credința în Isus. … Deci cu atât mai mult, fiind îndreptățiți acum prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.

    Romani 3.25,26; 5.9


    Sângele lui Hristos (5) – Pentru îndreptățirea noastră

    Epistola către Romani a fost adesea asemănată cu o sală de judecată. Toți oamenii, din orice categorie, au fost aduși înaintea tribunalului lui Dumnezeu și au fost dovediți vinovați. „Nu este niciunul drept, nici unul măcar” (Romani 3.10). „Toată lumea” este sub judecată înaintea lui Dumnezeu (versetul 19). Există vreun remediu?

    În discuția pe care Iov – care a trăit cam în același timp cu Avraam – a avut-o cu cei trei prieteni ai săi, a fost pusă următoarea întrebare: „Cum poate fi omul drept înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 25.4). Epistola către Romani ne oferă răspunsul și ne arată cum poate Dumnezeu să fie drept și să-l îndreptățească pe cel care crede în Isus (Romani 3.26).

    Primul verset citat la început ne spune că acest lucru este posibil prin credința în sângele Său. Faptele mele, chiar și cele religioase, nu au nicio valoare pentru mântuirea mea. Trebuie să cred că Mielul fără pată al lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, a luat locul meu și a fost judecat la cruce. Faptele făcute de mine pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu nu mă pot mântui, ci doar condamna! Lucrarea lui Hristos, moartea Lui, sângele Său vărsat, doar acestea pot îndepărta păcatele mele dinaintea unui Dumnezeu sfânt. Acest lucru face ca Dumnezeu să fie drept – consecvent cu Sine Însuși, în toate atributele Sale – și de asemenea să-i poată îndreptăți, adică să-i facă pe alții drepți în prezența Sa, pe toți cei care cred în Isus și în sângele Său vărsat.

    Al doilea verset citat ne spune că suntem îndreptățiți prin sângele Său. Dumnezeu este Cel care ne îndreptățește (Romani 8.33), însă sângele lui Hristos este temelia pentru îndreptățirea noastră. Sângele Său vărsat arată că moartea și judecata au avut loc și că toate cerințele lui Dumnezeu cu privire la noi au fost împlinite. Ce Mântuitor minunat!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

    Matei 26.53


    Gândești că nu pot…?

    Domnul Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani. Când S-a ridicat, o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege veneau spre El să-L prindă, conduși de Iuda care Îl trădase pentru treizeci de arginți.

    Când mulțimea s-a apropiat, Petru a luat o sabie și i-a tăiat slujitorului marelui preot urechea. Pentru că dormise atunci când Domnul Se rugase, nu este de mirare că acum Petru dădea greș prin acțiunea lui agresivă. Domnul i-a poruncit să-și pună sabia în teacă: „Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”.

    Întrebarea Domnului, „Gândești că nu pot”, înseamnă de fapt: „Eu pot!”. Putea să cheme în ajutor mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri. O legiune romană era constituită din 6.000 de soldați. Domnul vorbește așadar aici de peste 72.000 de îngeri, pe care i-ar fi putut chema imediat. În Vechiul Testament, un singur înger a omorât odată, într-o noapte, 185.000 de soldați.

    În acel moment însă, Domnul nu a chemat în ajutor niciun înger, pentru că avea de dus la îndeplinire planul măreț al mântuirii noastre. Hotărât, cu ochii țintă, a mers doar pe acest drum, pentru că ne iubea foarte mult… Să-I aducem Domnului gloria și onoarea pe care le merită!

    În adânca suferință / Ce-a lovit a Ta ființă, …

    Îndurat-ai cu răbdare / Judecata grea și mare.

    —P. Waltersbacher, 1985

    Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ IMPLICARE! – Fundația S.E.E.R. România

    „…Suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25)


    Mulți oameni nu au pe nimeni care să-i iubească suficient de mult încât să le spună adevărul. Iar acest lucru se întâmplă pentru că e mai ușor să nu spui nimic, atunci când cineva greșește. Dar nu asta înseamnă că-l iubești! Biblia spune: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.” (Proverbele 24:26) De obicei știm ce trebuie să spunem, însă teama ne împiedică s-o facem.

    Cu toate acestea, dacă ai știi că frânele unei mașini nu funcționează bine, ai lăsa pe cineva drag s-o conducă?! Ei bine, în aceeași idee apostolul Pavel scrie: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

    Ce fac totusi așa-zișii oameni spirituali? De cele mai multe ori, când apare o situație care ar putea cauza tensiune, o mușamalizează, pentru a păstra pacea. Nu vrem să zgândărim rănile sufletești ale oamenilor, așa că problema nu este rezolvată niciodată. Dar iată ce spune Pavel despre lucrul acesta: „Lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25) Ce vrea să spună apostolul Pavel? Că sinceritatea nu-ți dă dreptul să fii nepoliticos și să spui orice vrei.

    Cuvintele necugetate pot răni. „Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori…” (1 Timotei 5:1-2)

    Concluzie: când apare o situație dificilă, a-ți păsa înseamnă a te implica cu sinceritate și dragoste! Fă și tu așa – azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 17:1-15


    De la Filipi, Pavel şi însoţitorii săi merg la Tesalonic, o altă cetate a Macedoniei. Câţiva iudei şi mulţi greci, printre care femei de seamă, primesc Cuvântul care le este vestit (1 Tesaloniceni 1.5). Cea mai mare parte dintre iudei însă, ei înşişi stârniţi de Satan, agită poporul împotriva evangheliştilor. Nu ezită să recurgă la ajutorul unor oameni fără căpătâi, pe care de altfel îi dispreţuiau (v. 5), nici să aducă înaintea magistraţilor argumentul folosit cândva în faţa lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe Cezarul!” (v. 7; Ioan 19.15).

    Timpul petrecut de Pavel la Tesalonic a fost deci scurt: aproximativ trei săptămâni. Dumnezeu însă l–a permis aşa în folosul nostru. Pentru că, prin aceasta, apostolul s–a văzut obligat să–şi completeze învăţătura prin două epistole, atât de bogate în învăţăminte pentru noi toţi!

    La Bereea, iudeii dau dovadă de mai multă nobleţe şi corectitudine. În loc să se lase orbiţi de invidie (comp. cu v. 5), ei caută să–şi întărească credinţa, cercetând zilnic Cuvântul, căruia îi recunosc autoritatea supremă (v. 11; comp. cu Ioan 5.39). Nu ştim cum să–i îndemnăm îndeajuns, pe fiecare dintre tinerii noştri cititori, să urmeze acest exemplu (prezentat în special în pasajele pe care le cităm). Acesta este scopul ~ ca şi titlul ~ acestor scurte meditaţii zilnice.

  • 24 Septembrie 2022

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi judecata.

    Romani 13.1,2


    Creștinul și autoritățile (3)

    Înaintea lui Pilat din Pont, Domnul Isus a afirmat cu claritate că puterea guvernatorului era dată „de sus” (Ioan 19.11). Domnul a confirmat autoritatea lui Pilat dată de Dumnezeu și a spus că cel care-L dădea în mâinile lui avea un mai mare păcat – Iuda și poporul iudeu. Pilat nu dorea să-și riște viața și poziția, însă a păcătuit din cauză că a cedat cerințelor iudeilor, deși dorea să-L elibereze pe Isus – pe Cel fără de păcat (versetele 12-16).

    Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu a instituit orice autoritate guvernamentală. Din acest motiv, toți oamenii, credincioși și necredincioși, trebuie să fie supuși autorităților instituite de El. Această supunere include plătirea taxelor și a impozitelor (Romani 13.1-7). Aceste instrucțiuni date prin Pavel, precum și altele date prin Petru, au fost scrise sub domnia lui Nero, care a domnit între anii 54 și 68 d.Hr. Acest împărat a devenit tot mai crud în timpul domniei sale, i-a persecutat pe creștini în mai multe rânduri și i-a executat pe mulți dintre ei cu multă cruzime. Totuși, toți credincioșii de atunci au fost îndemnați să se supună autorității din acea vreme, și așa sunt îndemnați și astăzi, să se supună autorităților actuale.

    Singura excepție de la ascultarea datorată autorităților este atunci când ele ne cer să facem ceva care este în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Acest lucru a fost confirmat de Petru și de ceilalți apostoli, atunci când au stat înaintea mai-marilor poporului (Fapte 4.19; 5.29). Această singură excepție nu face decât să confirme regula generală a supunerii față de autorități. Chiar și într-o astfel de situație singulară, în care nu putem să ascultăm de autorități, trebuie totuși să le arătăm respect. Așa au făcut prietenii lui Daniel, când au refuzat porunca împăratului Nebucadnețar de a se închina înaintea chipului ridicat de acesta (Daniel 3).

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Isus] a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”.

    Marcu 6.50


    „Am văzut zâmbetul căpitanului!”

    Un mic vapor a fost surprins de o furtună violentă care l-a împins spre malul stâncos și periculos. Se va zdrobi de stânci și se va scufunda? – În acea situație tensionată, un bărbat s-a desprins din grupul de pasageri înfricoșați, a urcat pe punte și cu greu a ajuns la cabina căpitanului.

    Căpitanul ținea cârma strâns, cu amândouă mâinile. Încet, dar sigur, a reușit să îndepărteze centimetru cu centimetru vaporul de stâncile periculoase și să-l dirijeze spre largul mării. Căpitanul l-a observat pe pasagerul care se uita la el cu încordare și i-a zâmbit.

    Când bărbatul s-a întors la ceilalți pasageri, i-a încurajat cu cuvintele: „Totul va fi bine. Am văzut zâmbetul căpitanului!”.

    Poate vă aflați într-o situație dificilă și vă temeți că vaporul vieții dumneavoastră se va lovi de stânci. Îndreptați-vă privirea spre „Căpitan”, spre Domnul Isus! Mâinile Lui țin strâns cârma, iar ochii Lui vă privesc cu multă dragoste și bunăvoință. Atunci veți putea spune: Am văzut fața Domnului! Și dacă vă veți apropia și mai mult cu urechea de El, veți putea auzi cuvintele Sale: „Eu sunt; nu te teme!”.

     

    Slavă Lui! El e iubirea, / Pe ai Săi nu-i va lăsa.

    Chiar în noaptea cea mai neagră / Strălucește fața Sa.

    —F. A. Krummacher

    Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACI FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „…Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)


    Când te afli într-o situație de criză, atitudinea corectă face diferența dintre disperare și determinare. Dr. Jeffrey Rossman ne oferă șase pași care ne pot ajuta într-o situație de criză:

    1) Caută modalități de-a înțelege situația. Dumnezeu poate schimba răul în bine. Dacă ești o persoană optimistă, îți poți folosi experiența pentru a-i ajuta pe alții. „Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)

    2) Analizează-ți prioritățile. „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Cum altfel ai dori să-ți petreci timpul acum? Cu cine ți-ar plăcea să-l petreci cel mai mult? Cum îți poți folosi calitățile în slujba a ceea ce este important pentru tine? Dacă ai mai avea de trăit numai un an, ce conversații ai vrea să ai? Ce fel de persoană ai vrea să fii?

    3) Crede că poți să-ți revii. Un aspect important al optimismului este încrederea în abilitatea ta de a o scoate la capăt. Chiar dacă ai competențele practice pentru a face față situației, dacă nu crezi în flexibilitatea ta emoțională, te vei da bătut.

    4) Pune-te în mișcare. Exercițiul fizic îți intensifică energia și îți dă o stare de spirit mai bună. Îți întărește abilitatea de a-ți influența sănătatea și starea de bine.

    5) Ieși din zona de confort. „Dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.” Învață o limbă străină sau un nou program pe calculator; începe un proiect acasă sau la locul de muncă. A te apropia și a te ocupa de lucrurile nefamiliare îți întărești încrederea și capacitatea de a face față situațiilor noi. Cu cât mai multe cerințe ai de la tine însuți, cu atât mai optimist vei deveni.

    6) Dă la o parte buruienile care îți îneacă optimismul. Când începi să ai gânduri pesimiste sau cinice, fă un pas în spate și redefinește-ți perspectiva, căutând soluții concrete de a rezolva problema. Așadar, păstrează-ți încrederea în Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 16:16-40


    Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia! ~ ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca „să ajute” (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: „Bucuraţi–vă totdeauna în Domnul” (Filipeni 4.4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

    La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberându-i pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: „Crede în Domnul Isus” (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

    După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a–i îndemna din nou „pe fraţi”.

  • 23 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosua, fiul lui Nun, … L-a urmat pe deplin pe Domnul.

    Numeri 32.12


    În vremea în care trăim, caracterizată de egoism și de dorința de afirmare, cât de mângâietor este să privim la Iosua și la slujba lui marcată de lepădare de sine! Fie că este vorba de zilele timpurii, când îl slujea pe Moise, fie de cele de mai târziu, când a condus poporul, el întotdeauna L-a glorificat pe Dumnezeu prin ascultarea și prin credincioșia sa – un exemplu pentru noi, ca să nu căutăm să fim slujiți, ci, la fel ca binecuvântatul nostru Domn Isus, să căutăm să slujim altora.

    Prima dată când auzim de Iosua este atunci când Moise îi poruncește să lupte împotriva lui Amalec, iar rezultatul a fost că „Iosua a făcut cum i-a zis Moise” (Exod 17.10). Moise avea nevoie de cineva în care să se poată încrede, iar Dumnezeu l-a recunoscut pe Iosua, câteva versete mai târziu, ca fiind mâna dreaptă a acestuia: „Și Domnul i-a zis lui Moise: «Scrie aceasta spre aducere-aminte în carte și spune lui Iosua»” (versetul 14). Mai târziu, îl vedem pe Iosua slujindu-l cu credincioșie pe Moise: „Moise s-a ridicat, și Iosua, slujitorul său” (Exod 24.13). În toți acești ani de început nu citim că Iosua ar fi încercat să-și facă un nume; el a slujit în tăcere și în anonimat.

    Râvna lui Iosua în slujire a rămas aceeași chiar și atunci când Moise nu era împreună cu el, fiindcă râvna sa nu și-a avut izvorul în dorința de a-l impresiona pe Moise, ci în cea de a-L glorifica pe Dumnezeu. În Exod 33.11 citim: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului”.

    Când a venit timpul ca Moise să fie înlocuit, Domnul l-a ales pe Iosua (Numeri 27.18). Timpul punerii sale la probă dovedise că era persoana potrivită pentru această lucrare. Mărturia cu privire la el a fost aceea că L-a urmat „pe deplin pe Domnul” (Numeri 32.12). Să urmăm exemplul lui, pentru ca recomandarea noastră să nu fie de la oameni, ci de la Stăpânul nostru, care să ne spună: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa sunt căile oricărui om care umblă după câștig necinstit, câștig care ia viața celor ce îl au.

    Proverbe 1.19


    Cu săculeții cu aur la brâu

    Pe vremea exploatării aurului, un vapor s-a ciocnit de o epavă pe fluviul Mississippi și s-a scufundat rapid. Printre pasageri erau mulți căutători de aur care se întorceau cu prăzile lor acasă. Bărcile de salvare nu erau nici pe departe suficiente pentru toți. Mulți au încercat să se salveze pe scânduri, alții au reușit să înoate până la mal. La final, toți pasagerii au fost salvați, toți… mai puțin unul. Acel bărbat sărise și el în apă… și s-a scufundat ca o piatră. După câteva zile a fost adus la mal și s-a constatat că își legase de brâu săculeții cu aur, pe care ceilalți căutători i-au lăsat pe vaporul avariat. Greutatea aurului l-a tras în adâncuri. Pentru scurt timp a fost un om bogat, dar această bogăție l-a costat viața.

    Această întâmplare ne arată pericolul în care ne aflăm. Ne interesează numai „aurul”, onoarea, plăcerile? Tot ceea ce ni se pare atât de valoros pe pământ nu are nicio valoare pentru veșnicie, însă ne poate împovăra când va trebui să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu. O viață trăită numai pentru lumea aceasta este o viață fără Dumnezeu. Drept urmare, ea ne va duce veșnic departe de Dumnezeu.

    De aceea, Dumnezeu ne atenționează la timp, pentru că nu dorește pieirea, ci salvarea și fericirea noastră veșnică. El ne întinde în Isus Hristos mâna Lui salvatoare. Să o apucăm!

    Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACEM FAȚĂ UNEI SITUAȚII DE CRIZĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)


    Modul în care gestionezi o criză va determina felul în care o sfârșești: vei fi copleșit, sau vei deveni mai puternic! Dr. Jeffrey Rossman sugerează cinci moduri prin care poți face lucrul acesta:

    1) Recunoaște-ți sentimentele. David a spus: „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Dumnezeu știe deja ceea ce simți, și înăbușirea emoțiilor nu face decât să-ți slăbească energia, să te facă tensionat, deprimat… și încetinește procesul vindecării.

    2) Găsește-ți un confident. Asta nu înseamnă să-ți deschizi inima în fața oricui, ci înseamnă să te deschizi în fața celor pe care îi iubești și cărora le pasă. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Numeroase studii au confirmat puterea dată de suportul și sprijinul comunității în perioadele de criză.

    3) Notează-ti gândurile într-un jurnal. A scrie despre un eveniment traumatic este o modalitate de a te descărca. Minimizează șansa de a te îmbolnăvi sau de a ajunge să fii deprimat; cu cât scrii mai mult, cu atât mai mult răspunsurile negative adresate memoriei se diminuează!

    4) Refuză să intri în jocul învinovățirii. „E vina celuilalt” sau „Doctorul nu a respectat procedura” sau „Șeful nu mi-a dat niciodată vreo șansă!” A arunca vina asupra altora îi face pe ceilalți responsabili pentru durerea ta, și aproape tot timpul vei avea resentimente, care îți vor prelungi nefericirea. Nu te mai simți ca un preș; poți ierta în timp ce faci pași spre a fi mai puțin vulnerabil data viitoare!

    5) Iartă-te! Ești doar un om, la fel ca toți ceilalți! Recunoaște că ai greșit, cere-ți iertare de la Dumnezeu, apoi iartă-te și mergi mai departe. Cuvântul lui Dumnezeu spune că atunci când El te iartă, „nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25) Așadar, nici tu nu trebuie să-ți mai aduci aminte de ele!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    F. Ap. 16:16-40


    Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

    Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

    La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

    După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

  • 22 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră; și marea nu mai era.

    Apocalipsa 21.1


    Starea eternă este descrisă în primele opt versete din Apocalipsa 21. Cu privire la cerul și pământul de acum, Ioan scrie: „Și am văzut un mare tron alb, și pe Cel care ședea pe el, dinaintea căruia pământul și cerul au fugit și nu s-a mai găsit loc pentru ele” (Apocalipsa 20.11). După aceea, Dumnezeu va face un pământ nou și un cer nou.

    În Mileniu, marea va juca un rol important pentru Israel, fiindcă Isaia a profețit astfel: „Belșugul mării se va întoarce la tine, bogățiile națiunilor vor veni la tine … mai întâi vor fi corăbiile din Tarsis, ca să-i aducă pe fiii tăi de departe” (Isaia 60.5,9). Însă, în starea eternă, marea – cea care acum este o sursă colosală de hrană și facilitează comerțul între națiuni și constituie scena pe care se mișcă nave și submarine militare – nu-și va mai avea locul.

    Adunarea, prezentată ca fiind cetatea sfântă, Noul Ierusalim, este văzută ca venind din cer de la Dumnezeu, „ca o mireasă împodobită pentru soțul ei”. Timpul n-a afectat deloc frumusețea ei. Ea este cortul lui Dumnezeu și, prin intermediul ei, Dumnezeu va locui cu oamenii și va fi Dumnezeul lor. Lacrimile vor dispărea pentru totdeauna, căci Dumnezeu le va șterge din ochii lor – lacrimi din cauza căderilor, a dezamăgirilor și a relațiilor rupte. Moartea și suferința, cauzele plânsului, vor fi de domeniul trecutului. Durerea, emoțională sau fizică, nu va mai exista, fiindcă lucrurile dintâi vor fi trecut. Chinul celor răi în lacul de foc și de pucioasă, care este moartea a doua, este de asemenea prezentat. Atât fericirea celor necredincioși, cât și chinul celor necredincioși sunt fixate pentru eternitate, iar Cel care a făcut aceasta este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Ce perspectivă binecuvântată pentru sfinții cerești și pământești!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr.

    1 Timotei 2.3,4


    Oamenii din metrou

    Ca în fiecare dimineață, am întârziat iarăși, așa că m-am înghesuit în metrou printre oameni cu rucsacul în spate sau cu geanta pe umăr, printre tineri cu paharul de cafea în mână și cu fețele adormite.

    M-am uitat la cei care călătoreau: domnul îmbrăcat elegant se simțea vizibil incomod în metrou; elevul de lângă el dormise prea puțin; tânăra din fața lui încerca să se rujeze; dar pensionarul pentru ce se afla așa devreme pe drum? Unul își sorbea cafeaua de dimineață, altul își rezolva temele, celălalt își învingea frustrarea lovind în clapele laptop-ului. Unii păreau foarte amabili, altora m-aș fi adresat cu prudență, iar pe alții nu i-aș fi invitat niciodată în locuința mea. Ce oameni diferiți se aflau pe drum în acea dimineață…!

    M-am gândit la versetul din Biblie: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Acolo se spune „oricine”, adică și oricine de aici, din metrou. Dumnezeu iubește pe oricine și Și-a dat Fiul pentru oricine. Dumnezeu invită pe oricine să vină la El și dă oricui crede în El viața veșnică. Ce dragoste mare! Ea nu privește la exteriorul unui om, nici la proveniența sau la istoria lui, ci vrea să-l salveze!

    Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HEMAN ȘI IEDUTUN – Fundația S.E.E.R. România

    „Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul…” (1 Cronici 16:41)


    Mai mult ca sigur că nu ai auzit multe predici despre acești bărbați; Heman și Iedutun se numără printre cele mai neobservate personaje din Biblie. Ei au fost aleși să aducă laude în minunatul grup de închinare organizat de împăratul David. Heman și Iedutun se aflau sub autoritatea împăratului (vezi 1 Cronici 25:6). Asta era slujba lor. Și este și slujba ta! Tu te afli sub autoritatea Împăratului Împăraților, care îți poruncește „să fii recunoscător”, „să aduci ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri”, „să mergi înaintea Lui cu laude”, „să intri cu laude pe porţile Lui”, „să mulțumești lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la tine” (convinge-te de asta, citind Coloseni 3:15; Psalmul 50:14; 95:2; 100:4; 1 Tesaloniceni 5:18).

    Eugene Peterson scria: „Adevărații credincioși sunt cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu ca să lucreze intens, în această slujire de-a umple aerul cu lauda lui Hristos!” Ai fost vreodată atât de cercetat, încât ai izbucnit în închinare spontană? Nimic nu este mai entuziasmant! Nu vei știi niciodată ce pierzi, dacă nu te închini Creatorului cu fiecare fibră a ta! Cântă, ridică-ți mâinile, varsă lacrimi, bate din palme, bucură-te, fă orice… dacă o faci într-un duh de laudă, mulțumire și recunoștință, Dumnezeu Se va bucura!

    În plus, mulțumirea aduce o sănătate fizică, emoțională și mentală durabilă, de cea mai bună calitate. Creatorul sufletului tău este un maestru al psihologiei. El știe că mulțumirea nu este doar un lucru potrivit, ci și terapeutic. E greu să fii mulțumitor și în același timp morocănos, critic sau irascibil, nu-i așa? Umple așadar azi aerul din jurul tău cu lauda Domnului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 15:22-41


    Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11.18).

    Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel pentru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea „cum se află” fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11.28). De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnaba. Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi „folositor pentru slujbă” (Coloseni 4.10; 2 Timotei 4.11).

  • 21 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Iată, pun în Sion o piatră de unghi, aleasă, prețioasă; și cine crede în El nicidecum nu va fi dat de rușine”. Pentru voi deci, care credeți, este prețuirea.

    1 Petru 2.6,7


    S-a spus adesea că valoarea unui obiect este dată de cât anume este gata cineva să plătească pentru el. În versetele de mai sus citim că, pentru noi, cei care-L iubim pe Domnul, El este prețios. Intervine însă întrebarea: Cât de prețios este El pentru noi?

    Iuda a umblat cu Domnul vreme de trei ani. A mâncat împreună cu El, a mers la templu împreună cu El și a fost însoțitor al Lui. Dar cât L-a prețuit el pe Domnul? L-a vândut pentru treizeci de arginți, sumă pe care mulți istorici o evaluează la nouăzeci de dinari. Prețuirea Mariei însă a fost foarte diferită. Iuda a primit banii, însă Maria i-a dat de bunăvoie. Maria I-a oferit Domnului un obiect de foarte mare valoare – trei sute de dinari – atunci când a turnat asupra Lui parfumul de nard curat. Ceilalți, și în mod special Iuda, n-au înțeles acest gest, însă Maria, având inima plină de Domnul, I-a dăruit ceea ce probabil constituia cel mai prețios lucru al ei, iar când a fost criticată, nici măcar n-a încercat să explice sau să justifice fapta sa. Ea Îl iubea pe Domnul și nu considera niciun lucru ca fiind prea mult pentru El.

    Un astfel de devotament trebuie să cerceteze inimile noastre. Cât de mult suntem gata să dăruim pentru Domnul? Cât din timpul nostru, din energia noastră, din banii noștri? Sau Îi dăm doar ce ne mai rămâne, după ce le folosim pe toate acestea pentru noi?

    Soțul este îndemnat să-și iubească soția așa cum Hristos a iubit Adunarea. Slujitorul este îndemnat să sufere abuzul și nedreptatea, așa cum Hristos a făcut, fără să răspundă cu insulte și fără să amenințe. Toți creștinii sunt îndemnați să se gândească la alții mai mult decât la ei înșiși și să aibă aceeași atitudine smerită a Domnului, care S-a smerit și a devenit Om, și care a mers până la moarte, și încă moarte de cruce. În toate aceste aspecte, El este Exemplul nostru perfect. Îl prețuim noi îndeajuns, astfel încât să devenim tot mai mult asemănători Lui? Și care este prețul pentru care suntem gata să facem aceasta?

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte. Căci pentru mine a trăi este Hristos.

    Filipeni 1.20,21


    Ce ciudat…

    Ce ciudat că 50 de lei ni se par atât de mulți când să-i oferim ca ajutor cuiva, dar ni se par atât de puțini când mergem la cumpărături… Ce ciudat că a petrece câteva ore într-o biserică ni se pare un timp atât de lung, dar a privi la un film pare atât de scurt… Ce ciudat că a citi un capitol din Biblie ni se pare atât de greu, dar a „devora” o sută de pagini dintr-un roman este atât de ușor… Ce ciudat că la un concert oamenii caută primele locuri, dar în biserică doar ultimele locuri, iar pe acelea doar câțiva oameni… Ce ciudat că ne vine atât de greu să ascultăm timp de o oră o predică, dar atât de repede trec șaizeci de minute la un fotbal…

    Ce este mai important pentru viața mea? Să treacă timpul cât mai repede posibil? Să mă distrez? Să am parte mereu de ceva nou?

    Apostolul Pavel, care a scris cuvintele versetului de astăzi, a avut o întâlnire cu Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care i-a schimbat întreaga viață. El a constatat că, prin Isus Hristos, viața sa a primit un nou conținut și, de atunci, scopul vieții sale a fost această Persoană.

    Isus Hristos Și-a dat viața pentru păcatele oamenilor, pentru a-i putea aduce din nou în părtășie cu Dumnezeu. El dorește să devină conținutul vieții noastre.

    Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE PAROLA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei…” (Psalmul 89:15)


    Pentru a te bucura de beneficiile unui computer, trebuie să ai o parolă. Parola te ajută să te loghezi, să participi, să descarci și să primești informația de care ai nevoie. La fel este și-n viața spirituală. Lauda Domnului este parola necesară, în acest domeniu. Este ceea ce ne spune psalmistul în Sfânta Scriptură să facem: Să-L lăudăm! „Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!” (Psalmul 89:15) Lauda nu este numai o reacție a venirii în prezența lui Dumnezeu; ea face mult mai mult: deschide ușa prin care Dumnezeu intră în viața ta și lucrează în locul tău.

    Cu alte cuvinte, lauda aduce prezența lui Dumnezeu împreună cu intervenția Sa directă. Numele Iuda înseamnă „Lăudat fie Domnul” și dintre cele 12 seminții ale lui Israel, seminția lui Iuda a fost aleasă să fie în față (vezi Judecători 20:18). La un moment dat, când dușmanii lui Iuda s-au ridicat împotriva lor, Iosafat, împăratul lor, a trimis un cor în linia întâi, înaintea armatei, ca să cânte laude Domnului. Poate ți se pare o strategie ciudată, dar le-a adus o victorie supranaturală!

    Biblia spune: „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi… Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.” (2 Cronici 20:22-23) Lauda este o expresie a credinței, o afirmare a faptului că ai credința că Dumnezeu este în controlul situației. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” (Evrei 13:15); asta înseamnă că trebuie să-L lauzi pe Domnul chiar și când nu ai chef! Când nu-ți vine în mod natural, trebuie să alegi s-o faci oricum! Neemia a spus: „bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10) Lauda îți poate vindeca emoțiile și poate ridica povara negativismului sub care stai! Du-te și încearc-o! Folosește parola LAUDĂ! Chiar funcționează!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 15:1-21


    Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea s–au arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că, pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă.

    Întoarcerea la robia legii ~ le spune el ~ nu înseamnă altceva decât a fi căzut din har (Galateni 5.1–6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într–unul şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11). Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de „cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase” (Galateni 4.9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile. Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9.4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie (Matei 19.4‑8).

  • 20 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar unde păcatul a prisosit, harul a prisosit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a domnit în moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

    Romani 5.20,21


    Ce răspuns vrednic de adorare al harului lui Dumnezeu la vinovăția și stricăciunea omenirii! Harul acționează nestăvilit și își proclamă cel mai glorios triumf acolo unde, pentru om, este pierdută orice speranță și unde îl așteaptă doar o judecată fără cruțare. Și nu-l proclamă nicidecum în defavoarea dreptății lui Dumnezeu, ci harul domnește prin dreptate, în puterea lucrării împlinite a lui Isus Hristos, spre viață veșnică. Un iudeu credincios legii ar fi putut aștepta, în cel mai bun caz – care însă nu s-a întâmplat niciodată – viață pe acest pământ ca răsplată a faptelor sale, dar credinciosul primește astăzi viață veșnică, deoarece Dumnezeu îl privește, pe baza lucrării Fiului Său preaiubit, într-o poziție cu totul nouă înaintea Lui, corespunzătoare planurilor Sale din veșnicii. Tocmai în aceasta s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, că I-a dat un loc la dreapta Sa Fiului Său, care L-a glorificat în mod desăvârșit ca Om, și se arată astăzi în aceea că nu doar îi îndreptățește de toate păcatele lor pe cei care cred în Isus, ci le dăruiește viața, care are ca final gloria.

    La fel cum păcatul a domnit în moarte, tot așa astăzi harul domnește triumfător în viață. Va veni odată ceasul când dreptatea va domni, dar atunci va fi vai de toți cei care au ratat timpul harului. Dumnezeu este drept și trebuie să-Și păstreze nepătată dreptatea. Nu este posibil ca El să tolereze păcatul înaintea ochilor Săi pentru totdeauna. Dar cât de îngrozitoare va fi răzbunarea atunci când va fi trecut timpul harului lui Dumnezeu care aduce mântuire și îndreptățire, iar judecata Sa îi va ajunge pe toți cei care au amânat sau chiar I-au disprețuit mântuirea!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.

    Iacov 4.14


    Avea doar 12 ani…

    Într-o dimineață am ajuns într-o regiune împădurită din Africa. Într-un sat, un băiat fusese mușcat de un șarpe veninos și, pentru că acolo nu exista niciun medic, familia căuta pe cineva care să-l ducă pe băiat la spitalul din cel mai apropiat oraș. Mi-am oferit ajutorul și am gonit pe drum cu tatăl care îl ținea pe copil în brațe.

    Băiatul se dusese în junglă să-și verifice capcanele și, când s-a apropiat de una dintre ele, a fost atacat de un șarpe care l-a mușcat. Eram de câteva ore cu mașina în goană spre spital, iar veninul acționa nestingherit în corpul copilului. La început a gemut de durere, dar cu cât ne-am apropiat mai mult de oraș, cu atât a devenit mai liniștit. Când am ajuns la marginea orașului, la doar câteva minute de spital, băiatul a murit în poala tatălui său la mine în mașină. Și avea doar 12 ani.

    Aceasta este o întâmplare tristă, dar adevărată, care ne atenționează pe toți. Nu știm când se va sfârși viața noastră. Mulți speră să mai trăiască decenii. Dar nu există nicio garanție pentru aceasta. Ești pregătit să mori? Ți-ai pus viața în rânduială, ca să nu-ți fie teamă când vei ajunge în prezența lui Dumnezeu?

    Lucrarea de răscumpărare făcută de Isus Hristos la crucea de la Golgota este și pentru tine. Accept-o prin credință, ca să poți ajunge și tu în preența lui Dumnezeu pentru eternitate!

    Citirea Bibliei: Isaia 15.1-16.14 · Fapte 25.13-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(5) – Fundația S.E.E.R. România

    „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu…” (Proverbele 29:18)


    Între 1923 și 1955, președintele companiei Coca-Cola a fost Robert Woodruff. El a dorit ca această băutură să fie la îndemâna oricărui soldat american de pe glob, la prețul de 5 cenți, indiferent ce cheltuieli ar avea compania. Era un scop îndrăzneț! Dar a fost modest în comparație cu imaginea de ansamblu pe care o vedea cu ochii minții. În timpul vieții sale, Woodruff și-a dorit ca toți oamenii din lume să guste Coca-Cola. Să observăm trei lucruri care reies din această relatare:

    1) Viziunea începe din interior. Când privești înlăuntrul tău, ce vezi? Viziunea nu se poate cumpăra, nu poate fi cerșită sau împrumutată; trebuie să privești înlăuntrul tău și să extragi darurile și dorințele tale înnăscute. Care este pasiunea ta? La ce te gândești în mod constant? Pentru ce te rogi? Care este lucrul pentru care ești gata să sacrifici totul? Dorința ta cea mai arzătoare îți va indica drumul spre destinul tău!

    2) Viziunea se bazează pe istoria și trecutul tău! Moise a crescut în confortul din palatul faraonului, dar a auzit strigătele de durere ale robilor iudei. Asta l-a pregătit să fie conducătorul exodului! Viziunea nu este o apariție mistică, materializată dintr-un vid; ea se țese alături de trecutul tău și de istoria celor din jurul tău. Dacă viziunea ta vine de la Dumnezeu, ea nu-ți va aduce beneficii numai ție, ci și altora!

    3) Viziunea atrage resurse. Una dintre trăsăturile distinctive ale unei viziuni este că ea joacă rolul unui magnet – îi atrage, îi pune la încercare și îi unește pe oameni. Adună finanțe și alte resurse, și cu cât este mai mare, cu atât mai mult va atrage potențiali câștigători. Cu cât viziunea te provoacă mai mult, cu atât mai mult vor lupta participanții s-o ducă la îndeplinire. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o viziune pentru viața ta – și vei vei vedea cum lucrează El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 14:1-28


    La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. În ce–i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu–le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra ~ după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia ~ produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. În ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită. Această primă călătorie pentru evanghelie se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

  • 19 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În toată țara lui Israel nu se afla niciun fierar; pentru că filistenii ziseseră: „Nu cumva evreii să-și facă sabie sau suliță”. Și tot Israelul cobora la filisteni ca să-și ascută fiecare fierul plugului și coasa și securea și secera, când era tocit fierul plugului, și al coaselor, și al furcilor cu trei coarne, și al securilor și ca să facă vârf vreunei țepușe. Și a fost așa: în ziua luptei nu se găsea nici sabie, nici suliță în mâna niciunuia din poporul care era cu Saul și cu Ionatan; dar la Saul și la Ionatan, fiul său, se găsea.

    1 Samuel 13.19-22


    În timpul domniei lui Saul, filistenii erau vrăjmași neînduplecați ai lui Israel, însă nu întotdeauna își manifestau vrăjmășia prin atacuri directe. În cazul descris aici, ei au întocmit un plan care probabil le-a luat ani de zile pentru a fi pus în aplicare. Filistenii au început prin a-și oferi serviciile pentru ascuțirea uneltelor, lucrare pe care o făceau probabil la un preț atât de mic, încât israeliții au început toți să-și aducă uneltele la filisteni pentru a fi ascuțite. Cuvintele din textul nostru implică faptul că, în curând, toți fierarii din Israel au fost lăsați fără muncă.

    Acesta era exact scopul filistenilor! Niciun fierar însemna nicio sabie și nicio suliță pentru israeliți. Ceea ce la început a părut o bună decizie economică s-a dovedit mai târziu a fi un mijloc ca Israel să fie lipsit de arme în ziua bătăliei.

    Filistenii simbolizează poporul religios căruia îi lipsește o relație adevărată cu Dumnezeu. Ei trăiau în Canaan, însă intraseră acolo prin propriile lor mijloace – pe un drum direct din Egipt, nu prin Marea Roșie și prin Iordan (Exod 13.17). Acest lucru ne oferă o lecție spirituală. Arma noastră astăzi este sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă dorim să fim eficienți în luptă, trebuie să avem „fierarii” noștri, adică trebuie să căutăm ajutor spiritual de la adevărații credincioși.

    Multe glasuri religioase se aud astăzi, însă noi trebuie să ne ascuțim noi înșine armele și uneltele. Să ne ferim să apelăm la false ajutoare, care mai degrabă vor submina capacitatea noastră de luptă!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Printre ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le sucesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

    2 Petru 3.16


    Prea dificil?

    Uneori, elevii spun că li se dau teme prea dificile. Dar, după corectarea testelor, adesea recunosc sincer că notele ar fi putut fi mai bune dacă ar fi alocat mai mult timp pentru a se pregăti.

    Și în Biblie există texte care ni se par dificile. Dar ne-am străduit noi îndeajuns să le înțelegem? Nu am fost poate prea leneși sau prea superficiali? Pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu este nevoie de multă atenție și perseverență. Cu cât începem mai devreme să-l studiem, cu atât mai bine.

    Timotei cunoștea Sfintele Scripturi încă din copilărie și a urmat cu exactitate învățătura bună. El primise darul de har de a-i învăța pe alții și trebuia să continue să-și însușească lecțiile, să citească, pentru ca apoi să-i îndemne și să-i învețe pe alții.

    La fel cum la școală facem progrese învățând mereu, și Biblia o vom înțelege pas cu pas, iar preocuparea cu ea trebuie să fie continuă. Profetul Isaia spune: „Căutați în cartea Domnului și citiți!” (Isaia 34.16). Să ne îndemnăm să studiem cu atenție întreaga Biblie! Fără sârguință și fără atenție nu vom reuși. Dar ce binecuvântare vom primi cunoscând tot mai bine planurile și căile lui Dumnezeu!

    „Strâng Cuvântul Tău în inima mea” să fie și pentru noi o preocupare tot mai intensă!

    Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(4) – Fundația S.E.E.R. România

    „…A văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Corneliu!” (Faptele Apostolilor 10:3)


    Când Dumnezeu dorește să schimbe o stare de lucruri, începe adesea prin a-i da cuiva o viziune. Iar asta a rupt bariera rasială, veche de secole, și le-a oferit Neamurilor posibilitatea de a asculta Evanghelia predicată pentru prima oară.

    Știai că poți să fii creștin și să ai o mulțime de prejudecăți? Într-adevăr, se poate să fii credincios și să ai ceva împotriva celor pe care nu-i cunoști sau nu-i înțelegi cu adevărat, pentru că ți-ai petrecut viața evitându-i și făcându-ți tot felul de idei despre ei. Domnul Isus le-a zis ucenicilor: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Și Petru a fost de față când Domnul Isus a spus lucrul acesta, dar fie nu a ascultat, fie nu i-a plăcut ce a auzit. Pe atunci, diviziunea dintre iudei și neamuri era la fel de mare ca neîncrederea și suspiciunea multor britanici față de etnicii germani care trăiau în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial (sau față de ruși, in ziua de azi).

    Dumnezeu i-a zis lui Petru să meargă în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri, și să predice Evanghelia unei persoane pe care Petru o considera necurată. Prejudecata este produsul unei minți închise. Ea reprezintă un dispreț față de o cercetare onestă. Este mândrie care trebuie adusă la smerenie.

    Cum i-a schimbat deci Dumnezeu inima lui Petru? A fost nevoie nu de una, ci de două viziuni diferite! Dumnezeu i-a dat lui Corneliu o viziune prin care i-a spus să-l invite pe-un predicator iudeu, pe nume Petru, în casa sa pentru a-i predica Evanghelia. Și în același timp, i-a dat lui Petru o viziune prin care i-a spus într-un mod foarte clar: „Dacă Eu accept pe cineva, tu să nu îndrăznești să-l respingi!”

    Adevărul este că atunci când Dumnezeu dorește să schimbe lucrurile, El începe acest proces dând cuiva o viziune – ei bine, acel cineva ai putea fi chiar tu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 13:32-52


    „Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică”, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să–l auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră” (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare” (Evrei 6.18b‑20).

    Ce trist că „Evanghelia” (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).

    Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.

  • 18 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să ia o cădelniță plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și să-și umple mâinile cu tămâie plăcut mirositoare, pisată mărunt, și să le aducă înăuntrul perdelei. Și să pună tămâie pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul tămâii să acopere scaunul îndurării care este deasupra mărturiei.

    Levitic 16.12,13


    Tămâia reprezintă ceea ce a fost unic în Persoana Lui – gloria Lui personală. Ea simbolizează nu numai ceea ce El a făcut, ci și felul cum a făcut orice lucru; nu numai ascultarea Lui, ci și felul cum a ascultat. Totul cu privire la El a fost plăcut lui Dumnezeu. Privind la El, Dumnezeu a văzut doar perfecțiune și frumusețe. Toată Ființa Lui a produs bucurie inimii lui Dumnezeu. Toată Ființa Lui a fost o mireasmă plăcută.

    Această glorie a fost pusă la încercare nu numai la cruce, ci și în viața Domnului. Cum? El a stat în pustie patruzeci de zile și nu a mâncat nimic. Apoi Satan L-a ispitit, spunând: „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune pietrei acesteia să se facă pâine” (Luca 4.3). Era ceva rău în a preschimba pietrele în pâine? Știm că, mai târziu, Domnul a înmulțit pâini și i-a hrănit pe alții. Acum însă, El a spus: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. Altfel spus, El a refuzat să preschimbe pietrele în pâini și nu a vrut să mănânce decât atunci când Dumnezeu voia ca El să mănânce și când El Însuși Îi oferea hrana. Această atitudine a caracterizat întreaga viață a Domnului Isus. Orice test și orice ispită nu au făcut decât să arate cât de prețios era El și să scoată la iveală perfecțiunea și plinătatea gloriilor Lui personale.

    Bineînțeles, acest lucru a fost manifestat cel mai clar atunci când El a sfârșit lucrarea de pe cruce. El a purtat păcatele noastre acolo, însă felul în care a făcut-o a arătat gloria Sa. Această glorie personală a Lui s-a manifestat și în primele ceasuri ale crucii, când El nu era încă jertfă pentru păcat, dar când a îndurat mari suferințe. Totul a fost o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe ­care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura.

    Isaia 53.7


    Vorbirea și tăcerea Domnului

    Domnul Isus le-a spus oamenilor din Nazaret că El fusese trimis să vestească săracilor evanghelia (Luca 4.18). El venise să facă cunoscut harul și adevărul divin; de aceea predica El Cuvântul lui Dumnezeu în satele și în orașele din Israel. Niciodată însă nu S-a lăsat atras în vreo dispută. Când fariseii, în necredința lor, au cerut un semn, i-a părăsit, pentru că nu mai avea nimic de adăugat la ceea ce le spusese deja. El știa când trebuia să vorbească și când să tacă.

    Domnul Isus a stat în fața lui Pilat, ca să mărturisească despre adevăr și să depună o bună mărturie. Când El personal a fost atacat, atunci a tăcut, astfel încât dregătorul roman s-a mirat. De ce nu a replicat nimic Acuzatul la învinuirile false aduse împotriva Lui? De ce nu S-a apărat Isus? Pentru că Își încredințase cazul în mâinile lui Dumnezeu. „Dosarul” Lui era în mâinile Celui care judecă drept și de aceea a rămas tăcut și nu S-a apărat.

    Suntem impresionați de gloria morală a Domnului nostru pe care a dezvăluit-o în plină împotrivire pe nedrept împroșcată din partea dușmanilor Săi. El a putut tăcea! Dar nu pentru că nu I-ar fi păsat de împotrivirea păcătoșilor; nu, căci sufletul Său a simțit din plin această dușmănie! Când a fost insultat, nu a răspuns cu insulte, ci a suportat aceste suferințe fără să amenințe.

    Citirea Bibliei: Isaia 13.1-22 · Fapte 24.22-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul i-a zis într-o vedenie…” (Faptele Apostolilor 9:10)


    S-ar putea să trăiești cu impresia că, pentru că nu ai studiat la o universitate creștină, Dumnezeu nu-i va da o viziune unuia ca tine. Dar o astfel de idee este greșită! Biblia spune următorul lucru (Faptele Apostolilor 9, versetele 10-12): „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” Și de la vers. 17: „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.”

    Așadar, ce putem spune pe scurt despre acest Anania? A fost omul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, cu atitudinea potrivită! Și Dumnezeu l-a folosit ca să-l conducă pe apostolul Pavel la Hristos. Destul de impresionant, nu? Dar partea interesantă este următoarea: după acest episod, Anania nu mai este pomenit în Sfânta Scriptură! Concluzie: el a fost un ucenic care a jucat un rol-cheie în planul lui Dumnezeu. Și, dacă Dumnezeu l-a chemat pe Anania și l-a folosit într-un mod măreț, El poate face același lucru și cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 13:13-31


    Apostolii, continuându–şi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) îi părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi într–o lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.

    Adresându–se iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu Îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!

    Toate se potriveau de minune pentru a–L desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

  • 17 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Să construim aceste cetăți și să le înconjurăm cu ziduri și turnuri, porți și zăvoare. Țara este încă înaintea noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru; L-am căutat și ne-a dat odihnă de jur-împrejur.” Și au construit și au prosperat.

    2 Cronici 14.7


    Lecții din viața lui Asa (1) – Folosirea vremurilor de pace

    Vedem la Asa o atitudine corectă încă de la începutul domniei sale, atunci când țara a avut odihnă zece ani. El a folosit acel timp pentru a pune lucrurile în rânduială. Mai întâi, Asa a îndepărtat tot ceea ce era împotriva Domnului – altarele dumnezeilor străini și înălțimile, care se aflau acolo încă de pe vremea lui Solomon. Apoi le-a poruncit cu tărie celor din Iuda „să-L caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor și să împlinească legea și porunca” (2 Cronici 14.4). Acesta era nu doar un fel excelent de a folosi timpul de pace, ci și cel mai important lucru care trebuia făcut. El n-a început prin a zidi cetăți și prin a face tot felul de alte lucrări, ci mai întâi L-a căutat pe Domnul și a îndepărtat tot ceea ce Îl împiedica pe Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i călăuzească. Abia apoi și-a început Asa proiectele. Drept rezultat, „au construit și au prosperat”.

    Acesta este un foarte bun exemplu practic pentru noi. Când trăim vremuri de pace și de liniște, este timpul perfect pentru a pune lucrurile în rânduială înaintea lui Dumnezeu, pentru a zidi, a întări, pentru a căuta fața Lui și pentru a umbla în căile Sale. Este un real pericol ca, în vremuri de liniște, să ne lenevim, să lăsăm garda jos și să ațipim. Acest lucru nu face decât să aducă slăbiciune, sărăcie și nenorocire. Dar, dacă ne punem în inimă să facem ceea ce ucenicii dintâi făceau – „ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2.42) – vom fi întăriți în Domnul și gata pentru a face față vremurilor de încercare, vremuri care cu siguranță vor veni. În felul acesta, realitatea și adâncimea credinței noastre vor fi scoase la iveală.

    Să punem la inimă aceste lucruri, pentru a-L căuta pe Domnul în timpurile de pace și de liniște, ca astfel să creștem în cunoașterea Lui, să ne întărim în El și să facem binele cu stăruință.

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, potrivit cu tot ce a făgăduit. Din toate cuvintele bune pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit.

    1 Împărați 8.56


    Să ne ținem promisiunile

    În urmă cu câteva luni am fost invitat cu soția la o nuntă. A fost frumos să vedem doi tineri credincioși care și-au spus Da. Mirele și mireasa doreau să-și rămână credincioși unul altuia până la moarte. Ne-am bucurat mult de cei doi.

    Câteva zile mai târziu am participat la înmormântarea unei femei credincioase. După o luptă de șase ani cu boala Alzheimer, ea a plecat în pace la Mântuitorul ei. Soțul ei și-a ținut jurământul de căsătorie peste o jumătate de secol și, deși ultimii ani au fost grei, din cauza pierderii de memorie a soției sale, el a îngrijit-o cu mult drag.

    Aceste două evenimente m-au mișcat mult, pentru că în lume promisiunile sau angajamentele nu mai au relevanță. Dacă nu apare profitul, contractele cu clienții sau cu furnizorii se reziliază. Dacă apar probleme cu partenerul, căsătoria este desfăcută. Și spiritul acesta este molipsitor! Dar să ne amintim că Dumnezeu respectă tot ce a promis și pe Cuvântul Său ne putem baza. În același timp, și noi suntem îndemnați să-L imităm și să ne ținem angajamentele. Comportamentul nostru în căsnicie și la locul de muncă să fie caracterizat de credincioșie și de credibilitate. Nu vom reuși singuri, dar Domnul dorește să ne dea în fiecare zi, în harul Său, puterea necesară.

    Citirea Bibliei: Isaia 11.1-12.6 · Fapte 24.10-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6)


    Apostolul Pavel a crezut că împlinește voia lui Dumnezeu persecutând creștinii… Și când și-a descoperit adevărata chemare, lucrul acesta s-a petrecut într-un mod dramatic: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Faptele Apostolilor 9:3-6) Practic, lucrarea lui Pavel a început în acea zi; o lucrare a cărei menire a fost schimbarea lumii. Și pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul vieții, el a putut declara: „…n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19)

    Viziunea ta nu trebuie să se nască din nevoia de a-i impresiona pe alții, sau din dorința de a fi ca ei. Tu ești chemat să faci voia lui Dumnezeu, nu propria ta voie, sau voia altcuiva.

    Biblia spune: „Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile care-i plăceau.” (Osea 5:11) Viziunea ta trebuie să fie rezultatul călăuzirii divine și nu a „învățăturilor omenești”! Tu trebuie să te bazezi pe această promisiune din Scriptură (1 Ioan 5:14): „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 13:1-12


    Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest „om inteligent” (v. 7) Îl cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de a–i da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.

    Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual „până la un timp”, în favoarea naţiunilor.

  • 16 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El le-a zis: „Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!”. Și, când au auzit, s-au minunat; și L-au lăsat și au plecat.

    Matei 22.21,22


    Creștinul și autoritățile (2)

    Un om de știință dintr-o țară cu o populație foarte numeroasă a participat la o conferință în occident. În cuvântarea sa, el a spus: «În țara de unde vin eu, cineva se poate opune evoluționismului darwinian, însă nu poate vorbi împotriva guvernului. În țara voastră însă, cineva poate vorbi împotriva guvernului, dar nu împotriva evoluționismului». A tăgădui darwinismul conduce la o publicitate negativă, la pierderea postului sau la pierderea fondurilor necesare pentru un proiect.

    După potop, Dumnezeu a instituit guvernarea omenească, dând instrucțiuni pentru binele umanității și pentru onoarea Sa. Aceste instrucțiuni includ moartea ca pedeapsă pentru ucidere – pedeapsă care are în vedere respectul față de Dumnezeu și față de făpturile Sale (Geneza 9.1-7). Aceste instrucțiuni sunt încă valide, în ciuda diverselor opinii contradictorii și a împotrivirii vrăjmașului. În domnia viitoare a lui Hristos, aceste reguli vor fi implementate. Vedem, în Fapte 15.29, patru reguli care astăzi sunt în vigoare, iar atunci vor fi implementate prin intermediul puterii: „să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de cele sugrumate și de curvie”.

    Noe, cârmuitorul pe care Dumnezeu l-a stabilit după potop, n-a fost în stare să se cârmuiască pe sine. Lipsindu-i cumpătarea, Noe s-a îmbătat și a ajuns într-o postură rușinoasă (Geneza 9.21). De atunci încoace, oamenii n-au fost în stare să împlinească instrucțiunile lui Dumnezeu sau n-au fost dispuși să facă acest lucru (Eclesiastul 7.29). În versetul de astăzi, Domnul Isus a confirmat autoritatea dată guvernului de către Dumnezeu și, în același timp, a menținut valabilitatea drepturilor lui Dumnezeu. Ca și creștini, nu putem spune că nu avem nimic de-a face cu autoritățile, chiar dacă este adevărat că aparținem unei alte lumi. Câtă vreme trăim în această lume, trebuie să onorăm autoritățile și, în același timp, nu trebuie să neglijăm drepturile lui Dumnezeu. El să ne ajute să fim credincioși în ambele aspecte, pentru gloria Sa!

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37


    Hai, ține-ne o predică (2)

    Atunci mi-am amintit de un verset din Biblie pe care mi l-a spus mama, și anume cuvintele pe care le-a auzit Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. Cuvântul acesta m-a lovit în inimă. Am simțit că Dumnezeu îmi vorbește. Apoi mi-am amintit de alte două versete din Biblie pe care mi le-a spus mama: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28) și „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). Atunci s-a făcut lumină în sufletul meu, pentru că și eu Îl prigonisem pe Isus, abuzasem de Numele Lui și Îl luasem în derâdere. Acolo, pe drumul spre casă, am venit la El și I-am recunoscut păcatele. Acum știu că m-a primit și că sunt salvat.

    Nu sunt un predicator, băieți, dar aș dori să vă fac cunoștință cu acest minunat Mântuitor. El m-a ajutat să vă vorbesc și să vă spun și vouă cuvintele solemne: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Isus înseamnă Salvatorul. La fel cum l-a salvat pe prigonitorul Saul, m-a salvat și pe mine și vrea să vă salveze și pe voi.

    Predica lui Fred luase sfârșit. În liniștea așternută peste ei, unul dintre mineri a spus: Fred, pentru că Isus a spus „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”, recunosc acum, în fața voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El.

    Isuse, eu vreau să-Ți urmez,

    De-aș pierde din lume orice!

    Când Te am pe Tine,

    am supremul bine:

    Isuse, eu vreau să-Ți urmez!

    Citirea Bibliei: Isaia 10.1-34 · Fapte 24.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16)


    Noi nu suntem chemați să hotărâm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci să-l descoperim. Cum? Prin rugăciune.

    Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…” (Ieremia 29:11) Poate familia ta nu a planificat să vii pe lume, însă Dumnezeu da. Poate ești copleșit de probleme, dar Dumnezeu îți vede potențialul. Familia lui David nu a crezut că mezinul lor va realiza mare lucru. Dar unde ei au văzut un ciobănaș, Dumnezeu a văzut un împărat. Privind în urmă, David a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:16-18)

    Tu ești unic – la fel și planul lui Dumnezeu pentru tine! E încurajator să citești relatări, să afli despre marii oameni ai istoriei și să crezi: „Dacă ei au putut, și eu pot!” Cu toate acestea, secretul este să înveți de la ceilalți fără să încerci să-i imiți!

    Nu este suficient să ai o idee bună; ea trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Tu nu ești chemat să hotărăști care va fi viziunea ta, ci s-o descoperi căutându-L pe Dumnezeu și călăuzirea Sa! Și Cuvântul Său spune că ți-o va da: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) În felul acesta știi că vedenia „vine din gura Domnului”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 12:7-25


    Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-l pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să–l elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea” criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare” ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare. Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a–l recunoaşte! Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! De câte ori încă ne îndoim, ~ deşi răspunsul este deja la uşă!

    Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregăti o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilă, în timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspândeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne