16 Septembrie 2022
El le-a zis: „Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!”. Și, când au auzit, s-au minunat; și L-au lăsat și au plecat.
Matei 22.21,22
Creștinul și autoritățile (2)
Un om de știință dintr-o țară cu o populație foarte numeroasă a participat la o conferință în occident. În cuvântarea sa, el a spus: «În țara de unde vin eu, cineva se poate opune evoluționismului darwinian, însă nu poate vorbi împotriva guvernului. În țara voastră însă, cineva poate vorbi împotriva guvernului, dar nu împotriva evoluționismului». A tăgădui darwinismul conduce la o publicitate negativă, la pierderea postului sau la pierderea fondurilor necesare pentru un proiect.
După potop, Dumnezeu a instituit guvernarea omenească, dând instrucțiuni pentru binele umanității și pentru onoarea Sa. Aceste instrucțiuni includ moartea ca pedeapsă pentru ucidere – pedeapsă care are în vedere respectul față de Dumnezeu și față de făpturile Sale (Geneza 9.1-7). Aceste instrucțiuni sunt încă valide, în ciuda diverselor opinii contradictorii și a împotrivirii vrăjmașului. În domnia viitoare a lui Hristos, aceste reguli vor fi implementate. Vedem, în Fapte 15.29, patru reguli care astăzi sunt în vigoare, iar atunci vor fi implementate prin intermediul puterii: „să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de cele sugrumate și de curvie”.
Noe, cârmuitorul pe care Dumnezeu l-a stabilit după potop, n-a fost în stare să se cârmuiască pe sine. Lipsindu-i cumpătarea, Noe s-a îmbătat și a ajuns într-o postură rușinoasă (Geneza 9.21). De atunci încoace, oamenii n-au fost în stare să împlinească instrucțiunile lui Dumnezeu sau n-au fost dispuși să facă acest lucru (Eclesiastul 7.29). În versetul de astăzi, Domnul Isus a confirmat autoritatea dată guvernului de către Dumnezeu și, în același timp, a menținut valabilitatea drepturilor lui Dumnezeu. Ca și creștini, nu putem spune că nu avem nimic de-a face cu autoritățile, chiar dacă este adevărat că aparținem unei alte lumi. Câtă vreme trăim în această lume, trebuie să onorăm autoritățile și, în același timp, nu trebuie să neglijăm drepturile lui Dumnezeu. El să ne ajute să fim credincioși în ambele aspecte, pentru gloria Sa!
A. E. Bouter
Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.
Ioan 6.37
Hai, ține-ne o predică (2)
Atunci mi-am amintit de un verset din Biblie pe care mi l-a spus mama, și anume cuvintele pe care le-a auzit Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. Cuvântul acesta m-a lovit în inimă. Am simțit că Dumnezeu îmi vorbește. Apoi mi-am amintit de alte două versete din Biblie pe care mi le-a spus mama: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28) și „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). Atunci s-a făcut lumină în sufletul meu, pentru că și eu Îl prigonisem pe Isus, abuzasem de Numele Lui și Îl luasem în derâdere. Acolo, pe drumul spre casă, am venit la El și I-am recunoscut păcatele. Acum știu că m-a primit și că sunt salvat.
Nu sunt un predicator, băieți, dar aș dori să vă fac cunoștință cu acest minunat Mântuitor. El m-a ajutat să vă vorbesc și să vă spun și vouă cuvintele solemne: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Isus înseamnă Salvatorul. La fel cum l-a salvat pe prigonitorul Saul, m-a salvat și pe mine și vrea să vă salveze și pe voi.
Predica lui Fred luase sfârșit. În liniștea așternută peste ei, unul dintre mineri a spus: Fred, pentru că Isus a spus „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”, recunosc acum, în fața voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El.
Isuse, eu vreau să-Ți urmez,
De-aș pierde din lume orice!
Când Te am pe Tine,
am supremul bine:
Isuse, eu vreau să-Ți urmez!
Citirea Bibliei: Isaia 10.1-34 · Fapte 24.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(1) – Fundația S.E.E.R. România
„Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16)
Noi nu suntem chemați să hotărâm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci să-l descoperim. Cum? Prin rugăciune.
Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…” (Ieremia 29:11) Poate familia ta nu a planificat să vii pe lume, însă Dumnezeu da. Poate ești copleșit de probleme, dar Dumnezeu îți vede potențialul. Familia lui David nu a crezut că mezinul lor va realiza mare lucru. Dar unde ei au văzut un ciobănaș, Dumnezeu a văzut un împărat. Privind în urmă, David a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:16-18)
Tu ești unic – la fel și planul lui Dumnezeu pentru tine! E încurajator să citești relatări, să afli despre marii oameni ai istoriei și să crezi: „Dacă ei au putut, și eu pot!” Cu toate acestea, secretul este să înveți de la ceilalți fără să încerci să-i imiți!
Nu este suficient să ai o idee bună; ea trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Tu nu ești chemat să hotărăști care va fi viziunea ta, ci s-o descoperi căutându-L pe Dumnezeu și călăuzirea Sa! Și Cuvântul Său spune că ți-o va da: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) În felul acesta știi că vedenia „vine din gura Domnului”!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 12:7-25
Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-l pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să–l elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea” criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare” ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare. Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a–l recunoaşte! Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! De câte ori încă ne îndoim, ~ deşi răspunsul este deja la uşă!
Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregăti o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilă, în timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspândeşte mai mult ca niciodată (v. 24).
Mana Zilnica 