Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Septembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

A împărțit în două Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a aruncat pe faraon și oștirea lui în Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!

Psalmul 136.14-16


Nu a existat niciun loc de popas de-a lungul colindării prin pustie a răscumpăraților lui Dumnezeu și nici hotare care să nu fi fost marcate cu grijă de mâna Celui care S-a manifestat față de ei cu o înțelepciune care nu dă greș și cu o dragoste infinită. Felul special în care Dumnezeu i-a purtat și influențele specifice fiecărei situații sunt aranjate cu toată grija, în așa fel încât să aibă legătură directă cu starea morală a acelora pe care Dumnezeu i-a condus prin furtunile și prin labirinturile pustiei și, de asemenea, și cu manifestarea propriului Său caracter. Necredința poate ridica adesea întrebarea: «De ce este așa?». Dumnezeu este Cel care cunoaște răspunsul; și, fără îndoială, El îl va descoperi de fiecare dată când acest lucru va sluji gloriei Lui și binelui poporului Său. Cât de adesea suntem predispuși să punem tot felul de întrebări cu privire la motivul pentru care trecem printr-o situație sau alta! Cât de adesea ni se întâmplă să nu înțelegem scopul încercărilor prin care trecem! Ce bine ar fi ca în astfel de situații să ne plecăm capetele cu supunere și să spunem: «este bine» și «va fi bine»! Când Dumnezeu ne rânduiește un loc, putem să ne odihnim în siguranța că acesta este unul ales în mod înțelept și binevenit; iar când noi, în nebunia și în încăpățânarea noastră, ne alegem singuri locul, El, în mila Sa, stă deasupra nebuniei noastre și poate face ca alegerea noastră nechibzuită să fie schimbată spre folosul nostru spiritual.

Când poporul lui Dumnezeu este adus în situații fără ieșire și în dificultăți, ei au favoarea de a gusta cele mai minunate manifestări ale caracterului și ale lucrării lui Dumnezeu; și, pentru acest motiv, El îi conduce adesea în situații în care sunt încercați, pentru a Se putea descoperi și mai mult pe Sine Însuși. Adesea pierdem din vedere acest adevăr, iar consecința este că inimile noastre cedează în timpuri de încercare. Dacă am putea privi dificultățile ca pe o ocazie prin care Dumnezeu Își manifestă harul Său desăvârșit, atunci sufletele ne-ar putea fi păstrate în echilibru și am putea să-L glorificăm pe Dumnezeu chiar și în cele mai grele încercări.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine ești Tu, Doamne?”, a spus el [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

Fapte 9.5


Hai, ține-ne o predică (1)

Câțiva mineri așteptau să-și primească salariul săptămânal. Atunci unul a spus: „Fred, am auzit că săptămâna trecută te-ai pocăit. Mai avem timp vreo 5 minute – ține-ne o predică!”. Ceilalți au fost și ei de acord și au strigat: „Da, exact, o predică adevărată, cu citat din Biblie la început! Va fi foarte amuzant!”.

La început, Fred a șovăit, dar apoi a început: Textul predicii mele este chiar răspunsul pe care Isus i l-a dat lui Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. – Băieți, în urmă cu două săptămâni am blestemat și am afirmat că nu există Dumnezeu, acum însă știu că El există și că este Tatăl meu. Știu că am un Mântuitor. El m-a salvat. Vă povestesc cum s-a întâmplat:

Săptămâna trecută, miercuri, după ce am ieșit de la muncă, am pierdut ultimul autobuz și astfel a trebuit să merg pe jos 10 km până acasă. Era rece și întuneric beznă. Pe când mă trudeam să înaintez prin întuneric, mi-am amintit deodată de mama mea care îmi spunea când eram copil despre două căi în viață: una care duce la Dumnezeu și una care duce la pierzare (Matei 7.13,14).

Deodată am știut că mă aflu pe calea pierzării și am strigat în inima mea: „Dumnezeule, așa este! Este adevărat! O, Dumnezeule, salvează-mă!”.

Citirea Bibliei: Isaia 9.1-21 · Fapte 23.23-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAU LUCRURILE ÎN FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România

„Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)


Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30)

Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 11:19-30; 12:1-6


Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare (v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li sa dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ~ şi o responsabilitate să porţi chiar numele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate careşi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?

Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor” din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 2730). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la al ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la al pune pe Petru în închisoare.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: