19 Septembrie 2022
În toată țara lui Israel nu se afla niciun fierar; pentru că filistenii ziseseră: „Nu cumva evreii să-și facă sabie sau suliță”. Și tot Israelul cobora la filisteni ca să-și ascută fiecare fierul plugului și coasa și securea și secera, când era tocit fierul plugului, și al coaselor, și al furcilor cu trei coarne, și al securilor și ca să facă vârf vreunei țepușe. Și a fost așa: în ziua luptei nu se găsea nici sabie, nici suliță în mâna niciunuia din poporul care era cu Saul și cu Ionatan; dar la Saul și la Ionatan, fiul său, se găsea.
1 Samuel 13.19-22
În timpul domniei lui Saul, filistenii erau vrăjmași neînduplecați ai lui Israel, însă nu întotdeauna își manifestau vrăjmășia prin atacuri directe. În cazul descris aici, ei au întocmit un plan care probabil le-a luat ani de zile pentru a fi pus în aplicare. Filistenii au început prin a-și oferi serviciile pentru ascuțirea uneltelor, lucrare pe care o făceau probabil la un preț atât de mic, încât israeliții au început toți să-și aducă uneltele la filisteni pentru a fi ascuțite. Cuvintele din textul nostru implică faptul că, în curând, toți fierarii din Israel au fost lăsați fără muncă.
Acesta era exact scopul filistenilor! Niciun fierar însemna nicio sabie și nicio suliță pentru israeliți. Ceea ce la început a părut o bună decizie economică s-a dovedit mai târziu a fi un mijloc ca Israel să fie lipsit de arme în ziua bătăliei.
Filistenii simbolizează poporul religios căruia îi lipsește o relație adevărată cu Dumnezeu. Ei trăiau în Canaan, însă intraseră acolo prin propriile lor mijloace – pe un drum direct din Egipt, nu prin Marea Roșie și prin Iordan (Exod 13.17). Acest lucru ne oferă o lecție spirituală. Arma noastră astăzi este sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă dorim să fim eficienți în luptă, trebuie să avem „fierarii” noștri, adică trebuie să căutăm ajutor spiritual de la adevărații credincioși.
Multe glasuri religioase se aud astăzi, însă noi trebuie să ne ascuțim noi înșine armele și uneltele. Să ne ferim să apelăm la false ajutoare, care mai degrabă vor submina capacitatea noastră de luptă!
S. Campbell
Printre ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le sucesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
2 Petru 3.16
Prea dificil?
Uneori, elevii spun că li se dau teme prea dificile. Dar, după corectarea testelor, adesea recunosc sincer că notele ar fi putut fi mai bune dacă ar fi alocat mai mult timp pentru a se pregăti.
Și în Biblie există texte care ni se par dificile. Dar ne-am străduit noi îndeajuns să le înțelegem? Nu am fost poate prea leneși sau prea superficiali? Pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu este nevoie de multă atenție și perseverență. Cu cât începem mai devreme să-l studiem, cu atât mai bine.
Timotei cunoștea Sfintele Scripturi încă din copilărie și a urmat cu exactitate învățătura bună. El primise darul de har de a-i învăța pe alții și trebuia să continue să-și însușească lecțiile, să citească, pentru ca apoi să-i îndemne și să-i învețe pe alții.
La fel cum la școală facem progrese învățând mereu, și Biblia o vom înțelege pas cu pas, iar preocuparea cu ea trebuie să fie continuă. Profetul Isaia spune: „Căutați în cartea Domnului și citiți!” (Isaia 34.16). Să ne îndemnăm să studiem cu atenție întreaga Biblie! Fără sârguință și fără atenție nu vom reuși. Dar ce binecuvântare vom primi cunoscând tot mai bine planurile și căile lui Dumnezeu!
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea” să fie și pentru noi o preocupare tot mai intensă!
Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(4) – Fundația S.E.E.R. România
„…A văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Corneliu!” (Faptele Apostolilor 10:3)
Când Dumnezeu dorește să schimbe o stare de lucruri, începe adesea prin a-i da cuiva o viziune. Iar asta a rupt bariera rasială, veche de secole, și le-a oferit Neamurilor posibilitatea de a asculta Evanghelia predicată pentru prima oară.
Știai că poți să fii creștin și să ai o mulțime de prejudecăți? Într-adevăr, se poate să fii credincios și să ai ceva împotriva celor pe care nu-i cunoști sau nu-i înțelegi cu adevărat, pentru că ți-ai petrecut viața evitându-i și făcându-ți tot felul de idei despre ei. Domnul Isus le-a zis ucenicilor: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Și Petru a fost de față când Domnul Isus a spus lucrul acesta, dar fie nu a ascultat, fie nu i-a plăcut ce a auzit. Pe atunci, diviziunea dintre iudei și neamuri era la fel de mare ca neîncrederea și suspiciunea multor britanici față de etnicii germani care trăiau în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial (sau față de ruși, in ziua de azi).
Dumnezeu i-a zis lui Petru să meargă în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri, și să predice Evanghelia unei persoane pe care Petru o considera necurată. Prejudecata este produsul unei minți închise. Ea reprezintă un dispreț față de o cercetare onestă. Este mândrie care trebuie adusă la smerenie.
Cum i-a schimbat deci Dumnezeu inima lui Petru? A fost nevoie nu de una, ci de două viziuni diferite! Dumnezeu i-a dat lui Corneliu o viziune prin care i-a spus să-l invite pe-un predicator iudeu, pe nume Petru, în casa sa pentru a-i predica Evanghelia. Și în același timp, i-a dat lui Petru o viziune prin care i-a spus într-un mod foarte clar: „Dacă Eu accept pe cineva, tu să nu îndrăznești să-l respingi!”
Adevărul este că atunci când Dumnezeu dorește să schimbe lucrurile, El începe acest proces dând cuiva o viziune – ei bine, acel cineva ai putea fi chiar tu!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 13:32-52
„Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică”, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să–l auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră” (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare” (Evrei 6.18b‑20).
Ce trist că „Evanghelia” (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).
Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.
Mana Zilnica 