Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.

    Matei 11.25


    Dacă ne mulțumim să fim simpli ca niște prunci, ne vom bucura de revelația dragostei Tatălui, așa cum ne este ea oferită prin Duhul Sfânt, în Sfintele Scripturi. Însă, pe de altă parte, aceia care se cred înțelepți și pricepuți, care clădesc pe propria lor învățătură, pe filosofia și pe rațiunea lor, care se cred competenți să judece Cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, pe Dumnezeu Însuși, cad sub judecata Sa guvernamentală și sunt abandonați întunericului, orbirii și împietririi inimii. Astfel că nebunia cea mai flagrantă și ignoranța cea mai vrednică de dispreț, pe care omul le poate manifesta, se găsesc pe paginile celor mai învățați scriitori care s-au încumetat să scrie împotriva Bibliei. „Întrucât, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred” (1 Corinteni 1.20,21).

    „Dacă cineva dintre voi gândește că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept” (1 Corinteni 3.18). Acesta este secretul temeliei morale privitor la acest subiect. Omul trebuie să ajungă la sfârșitul înțelepciunii proprii, ca și la sfârșitul propriei dreptăți. Trebuie să ajungă să-și mărturisească nebunia, înainte de a putea gusta dulceața înțelepciunii divine. Nu intră în sfera nici măcar a celui mai gigantic intelect uman, chiar susținut de toate instrumentele învățăturii și ale filosofiei omenești, să-și însușească până și cele mai simple elemente ale revelației divine. De aceea, un om neconvertit, oricât și-ar forța intelectul și oricât și-ar extinde cunoștința, dacă este vorba să se apuce de subiecte spirituale și în special de subiectul inspirației divine a Sfintelor Scripturi, își va manifesta cu siguranță ignoranța profundă și incompetența totală cu privire la această temă. Într-adevăr, dacă vom cerceta o carte scrisă de un ateu, vom fi izbiți de slăbiciunea argumentelor pe care ei le socotesc a fi dintre cele mai puternice; și nu doar atât, dar, în fiecare exemplu în care ei încearcă să găsească o nepotrivire în Biblie, noi vedem doar înțelepciune divină, frumusețe și perfecțiune.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor.

    Iacov 1.17


    Biblii abandonate

    În urmă cu câteva decenii, evanghelistul Erino Dapozzo a dat anunțuri în câteva ziare din Elveția franceză, prin care căuta Biblii pentru munca misionară din Franța. Mult timp nu a primit niciun răspuns, apoi însă a primit un mesaj de la un restaurant. Proprietarul îi scria scurt: „Vă rog să veniți la mine! Am multe Biblii. Vi le dau fără niciun ban!”. – Evanghelistul a pornit imediat într-acolo.

    Proprietarul restaurantului i-a spus motivul pentru care avea așa de multe Biblii: „Acolo este biserica – aici restaurantul meu. Cuplurile sunt cununate acolo și primesc de la pastor o Biblie, cadou de nuntă. Pe prima pagină sunt notate cu grijă, cu scris caligrafic, numele și prenumele. După cununie, nuntașii vin la mine și mănâncă bine și beau peste măsură. Când pleacă, multe cupluri rup prima pagină cu numele din Biblie, pun foaia în geantă, iar Biblia o lasă aici”.

    Proprietarul l-a condus într-o cameră alăturată. Pe masă erau 62 de Biblii noi – abandonate!

    Căsătoria a fost instituită în grădina Eden și este divină (Geneza 2.24). Legătura strânsă dintre bărbat și femeie este un cadou deosebit din partea lui Dumnezeu. Această fericire poate fi trainică și statornică numai în ascultare de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Biblia ne arată cum putem să ne bucurăm de tot ce este bun, de tot ce ne dă Dumnezeu, spre bucuria și onoarea Lui.

    Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ CUNOAȘTEM ADEVĂRUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)


    Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă:

    1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31)

    2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 6:1-15


    Ştefan nu profită de posibilitatea pe care i–o dă marele preot de a se justifica pe sine faţă de acuzaţiile false care i se aduc. Duhul Sfânt de care este umplut îi dictează „chiar în acel ceas” ce trebuie să răspundă (Luca 12.11,12). El se va folosi de istoria lui Israel pentru a le prezenta căile lui Dumnezeu şi credincioşia Sa în acelaşi timp cu infidelitatea poporului. Într–adevăr, această istorisire, care ocupă un spaţiu important în Cuvântul lui Dumnezeu, prezintă, sub formă de „pilde” (sau imagini, tipuri), învăţături destinate să servească drept avertismente (1 Corinteni 10.11). Avram fusese chemat de Dumnezeul gloriei şi ascultase (Evrei 11.8). El luase prin credinţă promisiunile pe care Dumnezeu i le făcuse înainte de naşterea lui Isaac. Descendenţii lui trebuia să stea un timp în Egipt, să sufere robia, apoi să iasă de acolo şi să slujească Domnului în ţara promisiunii. „Îmi vor sluji” (v. 7) ~ ce cuvinte menite să atingă conştiinţa acestui popor nesupus şi răzvrătit!

    Istoria lui Iosif, respins de fraţii lui, apoi înălţat de Faraon, ilustrează într–un mod remarcabil atât ura iudeilor împotriva lui Hristos, cât şi poziţia glorioasă pe care Dumnezeu I–a dat–o după ce îl eliberase „din toate necazurile lui” (v. 10).

  • 4 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă nu veți mânca deci carnea Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu are viață eternă.

    Ioan 6.53,54


    Sângele lui Hristos (2) – A mânca trupul Lui și a bea sângele Lui

    Acest minunat capitol din Evanghelia lui Ioan ne spune, la începutul său, că Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape (versetul 4). După ce a hrănit mulțimea, Domnul a început să le vorbească oamenilor despre Sine ca fiind pâinea vieții.

    Pâinea vieții vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Totuși, întruparea Sa – deși un act cu totul binecuvântat – nu era suficientă pentru mântuirea noastră. Era necesară și moartea Sa. „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod”(Ioan 12.24). Prin urmare, Domnul vorbește în continuare despre moartea Sa, folosind imaginea cărnii și a sângelui. Această imagine le era familiară ascultătorilor Săi, mai cu seamă că se apropia Paștele. În Exod 12, sângele mielului de paște era pus pe ușorii și pe pragul de sus al ușii, în timp ce mielul era mâncat înăuntru de israeliți.

    Folosind această imagine, Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi, și nouă astăzi, că trebuie să ne hrănim cu sângele și cu trupul Lui. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, faptul că trupul și sângele sunt separate arată că moartea a avut loc. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că Domnul vorbește aici într-un mod figurativ. Știm că mâncarea pe care o mâncăm devine parte din noi. Tot așa, trebuie să ne însușim moartea Sa și tot ceea ce înseamnă ea. Trebuie să ne-o însușim prin credință și să o facem a noastră. În versetul 53, Domnul vorbește despre a mânca o dată pentru totdeauna, lucru necesar pentru a dobândi viața. În versetele 54-57 avem un proces continuu de a mânca, pentru susținerea vieții dobândite. Viața eternă care ne-a fost dăruită este dependentă de moartea Sa. Fie ca toți să prețuim moartea Sa și pe El Însuși, din ce în ce mai mult!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”.

    Geneza 22.14


    Hristos, Mielul de jertfă

    Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pe un munte în țara Moria. El a fost ascultător și a făcut tot ce îi spusese Dumnezeu. După ce l-a așezat pe Isaac pe altar, a luat cuțitul, ca să-l înjunghie pe fiul său. Atunci Dumnezeu a intervenit și l-a oprit pe Avraam să-l omoare pe Isaac, deoarece trecuse cu bine încercarea credinței.

    Avraam a văzut apoi un berbec cu coarnele încurcate într-un tufiș; l-a luat și l-a jertfit în locul fiului său; și a pus locului aceluia numele Domnul va purta de grijă. Avraam înțelegea că era necesară o jertfă mult mai bună decât berbecul, pentru a rezolva problema păcatului și pentru a-L preamări pe Dumnezeu. Cine putea fi însă această jertfă, dacă toți oamenii erau păcătoși? Avraam nu știa, dar a crezut că Domnul avea un răspuns la această întrebare.

    De la căderea în păcat s-a pus întrebarea unde este jertfa care satisface cerințele lui Dumnezeu și corespunde nevoilor păcătosului. Ioan Botezătorul a dat răspunsul când L-a văzut pe Isus venind la el: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Numai Domnul Isus, care este curat și fără păcat, putea să fie această jertfă.

    Să-I aducem toată adorarea inimilor noastre!

    Citirea Bibliei: Iov 42.1-17 · Fapte 20.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    A FI EVLAVIOS ÎNSEAMNĂ A FI BUN (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)


    În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat.

    James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.”

    În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi?

    Ceea ce ne învață Biblia:

    1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece!

    2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu!

    3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 6:1-15


    Tabloul armonios din capitolele 2.42 şi 4.32 este deja umbrit. Un murmur (o reclamaţie pe care nu îndrăznim să o formulăm cu glas tare) se înalţă din mijlocul ucenicilor. Să veghem încât să facem să tacă în noi astfel de murmure de nemulţumire sau de invidie, pentru că, prin ele, „nimicitorul” vrea să tulbure comuniunea copiilor lui Dumnezeu (citiţi 1 Corinteni 10.10).

    Pentru a îndrepta lucrurile ajunse în această stare, sunt aleşi slujitori. Noi nu ne–am fi gândit că, până şi pentru a sluji la mese, se cuvine să fim „plini de Duh Sfânt” (v. 3). Şi totuşi, aceasta este starea normală a creştinului şi ea ar putea fi şi a noastră, dacă o dorim. Însă nu aşa cum cred unii, cerând ca Duhul Sfânt să mai vină o dată, pentru că El este deja în cel credincios, ci lăsându‑L în deplină libertate în tot templul inimii noastre.

    În special la Ştefan, Duhul străluceşte sub trei caractere: „de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (sau de înţelepciune: v. 8 şi 10; comp. cu 2 Timotei 1.7). Lucrările (v. 8) şi cuvintele (v. 10) acestui om al lui Dumnezeu închid gura vrăjmaşilor lui, care nu pot face altceva decât să tocmească martori mincinoşi împotriva lui (comp. cu Matei 26.59). Faţa lui însă străluceşte deja de o frumuseţe cerească (v. 15).

  • 1 Septembrie 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și cunoștinței adevărului care este potrivit evlaviei, … către Tit, adevăratul meu copil potrivit credinței noastre comune.

    Tit 1.1,4


    Creta este o insulă din Marea Mediterană. Vedem că aici era o adunare de credincioși formată atunci când Pavel vizitase insula. De asemenea, vedem că Tit fusese lăsat acolo pentru a-i instrui și întări pe cei credincioși în umblarea și în mărturia lor. Pavel i-a scris această epistolă lui Tit, copilul său în credință, pentru a-l instrui și călăuzi în această misiune dificilă de „a pune în ordine mai departe cele rămase neorânduite” (versetul 5). Și erau multe lucruri rămase neorânduite.

    Creștinii din Creta fuseseră idolatri și făceau parte dintr-o populație cunoscută pentru standardele ei morale joase. Chiar unul dintre poeții lor scrisese: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoși, fiare rele, pântece leneșe” (versetul 12). Pavel descrie practicile păcătoase încă existente printre ei și vorbește despre unii care erau „nesupuși, palavragii și amăgitori, … cărora trebuie să li se închidă gura” (versetele 10 și 11). Tit trebuia să-i mustre aspru. De asemenea, Pavel spune: „Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiesc, fiind urâcioși și nesupuși și găsiți nevrednici pentru orice faptă bună” (versetul 16).

    Acești creștini aveau nevoie de alți credincioși care să le fie un exemplu cu privire la cum trebuie un creștin să trăiască. Pavel i-a dat lui Tit instrucțiuni cu privire la aptitudinile necesare bătrânilor, pe care le găsim enumerate în acest capitol. Bătrânul trebuia să fie fără vină în orice aspect al vieții și trebuia să se țină de „Cuvântul adevărat, potrivit învățăturii” (versetele 6-9).

    Avem nevoie și astăzi de creștini maturi, sănătoși în credință și în învățătură, care să întrunească acele calități pe care le găsim în Cuvânt. Astfel de creștini nu mai sunt rânduiți de oameni, ci sunt făcuți apți prin lucrarea Duhului Sfânt. „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și … imitați-le credința!” (Evrei 13.7).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar tu, suflete al meu, liniștește-te în Dumnezeu, căci în El este nădejdea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea.

    Psalmul 62.5,6


    „Eu cred în mine”

    În viața lui Steve McQueen, un actor legendar și mare aventurier, Dumnezeu nu avea loc. Întrebat dacă el crede în Dumnezeu, a răspuns: „Eu cred în mine”. La vârsta de 49 de ani i-a destăinuit însă prietenului său: „Am scăpat de așa de multe ori de moarte, încât mă întreb uneori cum de mai trăiesc. Parcă m-ar păzi și m-ar ocroti cineva tot timpul”.

    În această perioadă, Steve a avut ocazia să vorbească cu un creștin credincios despre Dumnezeu și despre Biblie. Până atunci se interesase doar de bani, de succes și de plăceri. Dar acum, conștiința lui era neliniștită de nedreptățile înfăptuite. Cât de mult păcătuise el împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor! După lungi discuții și o căință amară pentru trecutul lui trist, Steve a găsit, prin credința în Isus Hristos, iertare și pace. La scurt timp după aceea, viața lui pe pământ s-a apropiat de sfârșit. Steve însă cunoștea o pace interioară și știa că avea viața veșnică, deoarece crezuse în Fiul lui Dumnezeu. Și în ultimele clipe ale vieții s-a bazat plin de încredere pe Răscumpărătorul său și a plecat în veșnicie la vârsta de 50 de ani, împăcat cu Dumnezeu.

    Isus Hristos oferă această pace și astăzi tuturor oamenilor. El te invită pe tine și mă invită pe mine: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

    Citirea Bibliei: Iov 39.19-40.5 · Fapte 19.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI ȘI TU UN „ȚEPUȘ”? – Fundația S.E.E.R. România

    „…Iacov şchiopăta din coapsă.” (Geneza 32:31)


    Despre Iacov, citim în Biblie (Geneza 32) următoarele – vers. 24-28: „Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor… omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iar de la vers. 30: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă”. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” V-ați gândit vreodată cât de important era osul șoldului pentru un fermier?! Era sprijinul și suportul lui principal în muncă… așa că iată-l acum pe Iacov atins/afectat într-o zonă în care era puternic, și de care avea nevoie. Prin urmare, el a trebuit să se bizuie pe Dumnezeu mai mult ca niciodată! Dumnezeu are deci și copii care „șchioapătă”, și poate chiar tu ești unul dintre ei.

    Poate ai trecut sau treci printr-un eșec dureros, și pentru că șchiopătatul nu e ceva ce poți ascunde, oamenii îl observă. Știți de ce Îi place lui Dumnezeu să folosească oameni cu slăbiciuni?! Pentru că atunci când au parte de reușită, ei nu sunt aroganți ca alții care se cred în stare. Ei sunt mai grijulii, mai afectuoși, mai dispuși să meargă la alții să le aline durerea. Ei știu că fără Dumnezeu nu ar fi reușit! Așadar, când te simți fără vlagă pe plan spiritual, trebuie să te bizui pe Dumnezeu mai mult ca oricând! Asta nu este o vulnerabilitate, ci o calitate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 5:1-16


    Capitolul 4 începea printr–o conjuncţie adversativă („dar”) care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva adevărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr‑un alt „dar”, care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n–a încetat să fie activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i–au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi (1 Petru 1.15–17).

    „Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit” (v. 5). Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

    Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei înfăptuite „prin mâinile apostolilor” şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14). În Apocalipsa 21.8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei pierduţi veşnic.

  • 31 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi.

    Exod 12.13


    Sângele lui Hristos (1) – Introducere

    Să privim acum la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre sângele lui Hristos și despre valoarea pe care el o are pentru Dumnezeu și pentru noi. Prima menționare a sângelui în Cuvântul lui Dumnezeu apare cu privire la sângele lui Abel, care striga după răzbunare, din cauza crimei lui Cain. Evrei 12.24 ne spune că sângele Domnului Isus vorbește „mai bine” decât sângele lui Abel. Sângele lui Abel striga după răzbunare; sângele prețios al Domnului nostru strigă după iertarea celor pentru care El a murit.

    În versetul citat mai sus vedem cum sângele mielului îi punea la adăpost de judecată pe israeliți. Tot Egiptul era sub judecata lui Dumnezeu. Primul născut din fiecare casă, fie a egiptenilor, fie a israeliților, era sub sentința morții. Doar remediul lui Dumnezeu – un miel luat din turmă și înjunghiat, al cărui sânge era pus pe pragul de sus și pe ușorii ușii – îi putea adăposti de judecată. Toți cei care se foloseau de acest remediu al lui Dumnezeu erau în siguranță. Dumnezeu spusese limpede: „Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi”. Simțămintele celor aflați în casă nu aveau importanță în această privință. Ei se puteau simți în siguranță, sprijinindu-se pe cuvintele lui Dumnezeu, sau puteau fi înspăimântați, însă și unii și ceilalți erau la fel de în siguranță, la adăpostul sângelui mielului. Ce minunat este să aplicăm această imagine la Noul Testament și la Mielul lui Dumnezeu! Toți cei care cred în El au o siguranță eternă, prin „sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1.19).

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar, când a văzut că vântul era puternic, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!”. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”.

    Matei 14.30,31


    Puțin-credinciosule…

    Ucenicii traversau cu barca lacul Ghenezaret. Ei vâsleau din răsputeri, dar înaintau foarte puțin, „căci vântul le era împotrivă”. În primele ore ale dimineții, Isus a venit la ei pe apă. Ucenicii obosiți s-au gândit mai întâi că este o fantomă și au țipat de frică, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”.

    Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să fie imediat aproape de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. Isus i-a spus: „Vino!”. Și Petru a coborât din barcă și a mers pe apă pentru a veni la Isus. Dar deodată a simțit vântul mult mai amenințător și mai puternic decât înainte când se afla în barcă. Și apoi mai era gândul că merge pe apă, iar apa nu avea nicio bârnă! Petru a intrat în panică. A început să se scufunde și a strigat: „Doamne, scapă-mă!”. Și imediat Isus a fost lângă el, l-a prins de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”.

    Când Petru s-a uitat la vânt și la valuri, a pierdut contactul vizual cu Domnul său. Cine se află pe cale cu Isus Hristos și se uită la împrejurările vieții, și nu la Isus, își pierde echilibrul. Dar cine cheamă „Numele Domnului” prin credință, acela va putea traversa cu Domnul cele mai instabile situații din viață.

    Citirea Bibliei: Iov 38.39-39.18 · Fapte 18.23-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ATITUDINEA CREDINȚEI – Fundația S.E.E.R. România

    „…Împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 1:12)


    Cu puțin timp înainte de a fi executat, apostolul Pavel a scris: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:12-14). Și tot el a scris în aceeași scrisoare: „Bucuraţi-vă totdeauna…” (Filipeni 4:4).

    Apostolul Pavel avea o atitudine pozitivă la nivel mental. Îi era imposibil să controleze circumstanțele, dar a ales să aibă o atitudine care să-l ajute să le învingă. Dr. Martyn Lloyd-Jones a spus: „Te-ai gândit vreodată că cea mai mare parte a nefericirii tale în viață se datorează faptului că asculți de tine însuți, în loc să vorbești cu tine însuți?” Când te întâlnești cu cineva, îți spui cumva că te va dezamăgi? Când te confrunți cu noi experiențe, o voce din lăuntrul tău îți spune că vei eșua? Într-o după-amiază, un om care se plimba prin parc a văzut un meci de baseball din Liga copiilor. S-a oprit și l-a întrebat pe un băiat ce stătea pe tușă cât este scorul. El i-a răspuns: „18-0! Suntem în urmă…” Bărbatul a spus: „Pun pariu că ești descurajat!” Băiatul i-a răspuns: „De ce să fiu descurajat? Încă nu ne-a venit rândul să lovim!” Iată cum schimbă perspectiva o atitudine de credință!

    Ultimele cuvinte care au fost scrise în Biblie sunt următoarele: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22:21). Așa că, fii plin de credință: Dumnezeu îți va da harul să birui!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 4:23-27


    Petru şi Ioan îi regăsesc pe ceilalţi ucenici (numiţi „ai lor”, în v. 23), le spun şi lor hotărârea mai–marilor poporului, după care, în loc să se hotărască cu privire la ce au de făcut, apelează la resursa lor comună: rugăciunea (vezi şi cap. 6.4; 12.5,12; 14.23). Ei recunosc, în revolta iudeilor şi a naţiunilor împotriva lui Dumnezeu şi a „Sfântului” Său „Slujitor, Isus” (v. 27), împlinirea Scripturilor (încă parţială, ceea ce i–a făcut pe apostoli să omită să citeze, din Psalmul 2, înfricoşătorul răspuns divin la aceste provocări ale oamenilor).

    Îndrăzneala este un cuvânt caracteristic acestui capitol (v. 13,29,31) şi al cărţii în ansamblu, care se încheie aproximativ tot cu acest cuvânt (cap. 28.31). Aceasta nu are nimic de–a face cu energia cărnii, care cândva îl împinsese pe Petru înainte ~ şi care apoi îl părăsise. Ucenicii o obţin ca răspuns la rugăciunile lor. Să–i imităm şi noi, atunci când simţim că ne părăseşte curajul!

    Ca urmare, în versetele 32–37 avem o nouă descriere minunată a Adunării în prospeţimea dragostei dintâi. Fără pretenţia de a reveni la acest fericit început, să ne străduim să trăim în spiritul său, lăsând deoparte egoismul nostru şi prinzând toate ocaziile de a ne dedica fraţilor noştri.

  • 30 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și-i voi duce pe orbi pe o cale pe care ei n-o cunosc; îi voi călăuzi pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta locurile strâmbe.

    Isaia 42.16


    Cunoașterea voii lui Dumnezeu (2)

    Dumnezeu a promis că ne va călăuzi, iar Psalmul 23 arată grija minunată a Păstorului față de cei ai Săi, pe care îi va călăuzi, îi va însoți în locurile periculoase și le va purta de grijă în orice nevoie.

    Dacă nu avem pace în inimile noastre înseamnă că ceva din ceea ce facem nu este voia Lui. Dacă nu putem merge înainte prin credință, atunci drumul respectiv nu este după voia Lui: „orice nu este din credință este păcat” (Romani 14.23). Dacă există păcat în viața noastră, trebuie să-l mărturisim și să-l judecăm. De ce i-ar descoperi Dumnezeu voia Sa unui copil neascultător? Și de ce un copil neascultător s-ar aștepta ca Dumnezeu să-i descopere voia Sa, când el nu dorește să facă ceea ce cunoaște deja că trebuie să facă? Psalmul 66.18 spune: „Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit”.

    Trebuie să ne încredem în Domnul, să ne găsim plăcerea în El și să-I încredințăm Lui toate căile noastre, fără să ne sprijinim pe înțelepciunea noastră, ci recunoscându-L în toate căile noastre – și atunci El ne va călăuzi pașii. Sfatul creștinilor maturi și evlavioși trebuie apreciat și cântărit cu grijă în rugăciune. Nu trebuie să căutăm sfat de la cei care ne-ar spune ceea ce dorim noi să auzim, așa cum a făcut Roboam, ci de la cei care ne vor oferi îndrumare prin Cuvântul Domnului. Dacă vom aplica aceste principii cu sinceritate și cu smerenie, putem înainta pe cale, având convingerea că Dumnezeu va interveni în cazul în care direcția în care o apucăm nu este după voia Sa.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!”.

    Psalmul 10.4


    Întreaga creație ne vorbește despre Dumnezeu

    Mulți oameni din zilele noastre nu mai cred în Dumnezeu. Ei văd creația lui Dumnezeu, se bucură de frumusețile ei, dar nu vor să creadă într-un Dumnezeu care a creat totul. Mai degrabă se refugiază în teoriile despre apariția vieții și a naturii, care demonstrează că totul a apărut fără Dumnezeu, deși au și pentru aceste declarații nevoie de foarte multă credință – dar nu de credință în Dumnezeu.

    Dumnezeu însă este îndelung-răbdător, pentru că „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9). El Se arată prin creație, căci „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii” (Romani 1.20). El ne vorbește însă și prin conștiință, care este glasul din noi care ne avertizează permanent și care mărturisește că există valori morale și legi și că, dacă acționăm împotriva lor, nu putem rămâne nepedepsiți. Faptul că deosebim între ceea ce este drept și nedrept și între ceea ce este bun și rău ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale.

    Fiecare om are și o anumită cunoștință despre Dumnezeu și El „a pus în inima lor și veșnicia”. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu, pentru ca omul să se întoarcă la El și să nu fie judecat din cauza păcatelor când „Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos lucrurile ascunse ale oamenilor” (Romani 2.16).

    Citirea Bibliei: Iov 38.19-38 · Fapte 18.12-22

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA ȘI POSTUL – Fundația S.E.E.R. România

    „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” (Marcu 9:29)


    Te confrunți cumva cu o problemă pe care „doar rugăciunea” nu a rezolvat-o încă? Ai o persoană dragă ce este înrobită de droguri, alcool sau alte puteri distrugătoare?

    Încearcă rugăciunea și postul. Uneori lupta spirituală în care te afli este atât de intensă, încât e nevoie de negarea nevoilor legitime ale trupului tău, și de zidirea credinței prin rugăciune și post – ca să poți avea izbândă. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)… și totuși, când ucenicii s-au confruntat cu un băiat posedat de demoni, cu tendințe de auto-distrugere, ei au fost dezamăgiți – pentru că s-au rugat, și nu s-a întâmplat nimic. Și când L-au întrebat pe Domnul Isus de ce, El le-a spus: „Acest soi de draci… nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

    Când poporul iudeu a fost amenințat cu anihilarea, numai împăratul putea să-i salveze. Așa că Estera a spus: „Du-te, strânge pe toţi iudeii… şi postiţi pentru mine… Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat…” (Estera 4:16). Drept rezultat, Haman, care a complotat pentru distrugerea lor, a fost omorât și întregul popor iudeu a fost salvat. Sunt momente în viață când trebuie să spui „nu” nevoilor tale fizice, ca să te poți concentra asupra celor spirituale. Postul îți ascute concentrarea în rugăciune, îți întărește credința, te pregătește să faci față provocărilor și aduce rezultate miraculoase. Postul înseamnă să fii neclintit în căutarea ta după ajutorul lui Dumnezeu – și produce rezultate extraordinare. Așadar, încearcă… și vei vedea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 4:23-27


    O lucrare atât de puternică nu poate să nu stârnească împotrivirea lui Satan. Instrumentele lui ne sunt cunoscute: Ana, Caiafa, preoţii, bătrânii şi cărturarii, pe scurt, principalii responsabili de condamnarea Domnului. Dacă i–ar fi cruţat pe ucenici, prin însuşi faptul acesta ar fi recunoscut că au fost nedrepţi când L‑au omorât pe Învăţătorul. Orgoliul îi împiedică să o facă. Ei perseverează în ura lor împotriva Numelui lui Isus. El Însuşi devenea de atunci încolo piatra de încercare în cel mai înalt grad: pentru unii, „Piatra cap de unghi, aleasă, preţioasă”, iar pentru alţii, „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere” (comp. v. 11 cu 1 Petru 2.4–8). Versetul 12 este fundamental; el afirmă valoarea unică şi necesitatea Numelui lui Isus pentru a fi salvaţi.

    Ucenicii sunt recunoscuţi că fuseseră împreună cu Isus (v. 13). Dacă vom trăi în mod obişnuit în comuniune cu Domnul, acest fapt va fi remarcat şi despre noi.

    Toată împotrivirea mai–marilor iudeilor nu poate împiedica lucrarea evangheliei (v. 4), nici închide gura apostolilor, pentru că aceştia au primit de la Dumnezeu Însuşi chemarea şi misiunea lor (v. 19). Şi Cuvântul este în ei „ca un foc mistuitor” (v. 20; Ieremia 20.9).

  • 29 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veniți acum, cei care spuneți: „Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate și vom petrece acolo un an și vom face comerț și vom câștiga!”, voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare), în loc să spuneți: „Dacă Domnul va vrea și vom trăi, vom face și aceasta sau aceea”.

    Iacov 4.13-15


    Cunoașterea voii lui Dumnezeu (1)

    Suntem îndemnați în aceste versete, ca și în multe altele din Scriptură, să cunoaștem voia Domnului înainte de a face un lucru sau altul. Prin urmare, se ridică întrebarea: Cum putem cunoaște voia Sa? Există câteva principii care ne vor ajuta să răspundem la această întrebare.

    Voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre individuale nu va fi niciodată în contradicție cu ceea ce El a descoperit în Cuvântul Său. Domnul Isus este adevărul (Ioan 14.6) și El este Același (Evrei 13.8), astfel că El nu va contrazice niciodată ceea ce a spus în Cuvântul Său. De exemplu, Biblia spune că nu trebuie să ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. De aici înțelegem că nu este voia lui Dumnezeu să ne căsătorim sau să intrăm într-un parteneriat de afaceri cu un necredincios. Principiul aici este că, dacă Domnul a arătat cu claritate în Cuvântul Său care este voia Sa, nu mai trebuie să o căutăm.

    Putem avea deplină încredere că Tatăl nostru ceresc dorește să ne binecuvânteze. Domnul ne-a învățat: „Dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care Îi cer?” (Matei 7.11). De asemenea suntem asigurați că „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32). De vreme ce Dumnezeu nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat pentru ca noi să avem viață eternă, putem fi siguri că El dorește să ne binecuvânteze și că ne va dărui tot ceea ce avem nevoie, pentru gloria Lui și pentru cel mai mare bine al nostru.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele.

    Efeseni 5.16


    Timpul – graba

    O familie făcea o excursie și a trecut pe lângă o frumoasă casă țărănească. Pe peretele casei se puteau citi cuvintele: „Dumnezeu a creat timpul – despre grabă nu a spus nimic”. — „Uite, tată, ce scrie acolo!” Băiatul l-a tras de mână pe tatăl său și i-a arătat cuvintele. „Cine a scris aceste cuvinte a vrut să spună că lui nu-i pasă de presiunea termenelor”, a spus tatăl. „Este un verset din Biblie?”, a întrebat băiatul. „Nu, chiar dacă pare să fie. Și de fapt zicala nu este foarte corectă. Într-adevăr, Dumnezeu a creat timpul. Dar El a vorbit și despre grabă. Îți mai aduci aminte cum a fost când Dumnezeu a vrut să nimicească Sodoma? Atunci El i-a spus lui Lot: Ieși cât poți de repede din Sodoma, ca să nu mori! Dar mă gândesc și la o altă întâmplare. Când Domnul Isus a venit la Ierihon, acolo era un bărbat care a vrut să-L vadă.” — „Te referi la istorisirea despre Zacheu?” — „Da, desigur! Știi ce i-a spus Domnul Isus lui Zacheu când l-a văzut stând în copac?” — „Da, am învățat pe de rost versetul la școala duminicală: Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” — „Și Zacheu a făcut aceasta imediat. Domnul Isus a știut că Zacheu dorea să fie mântuit și de aceea acest lucru trebuia să aibă loc chiar în acea zi.”

    Când este vorba despre mântuirea sufletului, Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se grăbească, pentru că în curând va veni judecata peste lumea necredincioasă. Și atunci va fi prea târziu să se mai întoarcă la Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Iov 38.1-18 · Fapte 18.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).


    Dacă sentimentul tău de bine vine dintr-o altă sursă decât Dumnezeu, probabil că te vei lupta mereu cu nesiguranța. De aceea apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” Câtă vreme te încrezi în tine însuți sau în alții, te vei lupta cu incertitudinea și cu îndoiala de sine. Dar când începi să te încrezi în Dumnezeu – în ceea ce poate El să facă în tine, cu tine, prin tine și pentru tine – începi să ai o altă părere despre tine. Nesiguranța îți distruge stima de sine, făcându-te să te simți nepregătit și lipsit de merite. Și partea cea mai rea este că adesea lucrul acesta înseamnă că nu poți fi instruit, nu poți accepta critica onestă și astfel nu poți crește. Lucrul de care ai nevoie cel mai mult – un impuls bun – devine ultimul lucru pe care ești dispus să-l accepți pentru că îți este teamă ca lumea să nu afle că nu ești perfect.

    În consecință, ți se pare greu să faci față provocărilor și să profiți de ocaziile care îți ies în cale. În adâncul tău te simți incompetent, neacceptat, neaprobat și respins. Pe scurt: nesiguranța este ceva din lăuntrul tău! Având lucrul acesta în minte, uită-te în mod sincer la viața ta prezentă. Nu-ți fie teamă, nimeni nu te vede! Singura persoană care va beneficia de pe urma acestui fapt ești tu. Apoi, întoarce-te la Dumnezeu și spune: „Doamne, tot ceea ce am nevoie pentru a avea izbândă în viață – am în Tine!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 3:12-26


    Aflând de vindecarea omului neputincios, mulţimea curioasă dă buzna. Toţi sunt plini de uimire şi de admiraţie (v. 10). Petru însă le abate imediat atenţia de la sine însuşi şi de la Ioan, punând minunea în dreptul puterii Numelui Isus. Această lucrare demonstra în mod strălucit viaţa şi puterea în înviere a Celui pe care ei Îl dăduseră morţii. „L-aţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept”, le declară apostolul, nu pentru a–i condamna, ci ca unul care a înţeles din experienţă ruşinea acestui păcat (v. 14; Luca 22.57). „Ştiu că în neştiinţă aţi făcut aşa” (v. 17), adaugă el, confirmând cuvântul Mântuitorului de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).

    Astfel, ocazia dată aici din nou iudeilor de a auzi Evanghelia şi de a se pocăi răspunde la această rugăciune a Domnului. Au în mijlocul lor mărturia Duhului Sfânt rostită prin gura lui Petru şi văzută în adunare (cap.2.44–47). Dacă naţiunea, recunoscându–şi păcatul, se întoarce acum la Dumnezeu, Domnul va putea reveni; dacă nu, ea nu va mai putea fi scuzată de acum încolo de neştiinţă.

  • 28 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin”.

    Ioan 1.47,48


    Doxologiile din Noul Testament (17) – Închinare lui Dumnezeu și Mielului

    Aceasta este ultima doxologie din Biblie. Ea vine ca un răspuns la o viziune cu privire la „o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice națiune și seminții și popoare și limbi”. Această mulțime, îmbrăcată în haine albe, stătea înaintea tronului și înaintea Mielului, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și a Mielului”. Mai departe citim că toți aceștia au fost mântuiți din necazul cel mare (Apocalipsa 7.9,10,14). Este uimitor că o așa mare mulțime a fost mântuită din toate ororile și suferințele necazului celui mare. Adunarea va fi fost deja răpită și o vedem simbolizată prin bătrânii aflați în jurul tronului. Dumnezeu Își păstrează caracterul de Mântuitor chiar și în cele mai întunecate timpuri de apostazie, atunci când judecă lumea pentru fărădelegile ei.

    Acest lucru este atât de minunat, încât îngerii și bătrânii – bătrâni care îi reprezintă pe sfinții răpiți – izbucnesc în laudă și în închinare, rostind această doxologie, care începe și se încheie cu „Amin”. Ei Îl înalță și Îl glorifică pe Dumnezeu pentru înțelepciunea Lui, pentru puterea Lui, pentru tăria Lui… Ei „s-au închinat lui Dumnezeu”. Dumnezeu caută închinători în vasta mulțime de oameni păcătoși de pe pământ (Ioan 4.23). Nu este acesta un lucru minunat? Îngerii se închină aici nu pentru că au fost mântuiți – fiindcă ei nu sunt obiecte ale harului lui Dumnezeu (1 Petru 1.12) – ci pentru că unii oameni au fost mântuiți. Toți închinătorii au un lucru în comun, fie că sunt sfinți din Vechiul Testament, fie că sunt sfinții de astăzi, din Adunare, fie că sunt cei care vor fi mântuiți din necazul cel mare: toți au fost pierduți, oameni păcătoși, și toți au fost spălați în sângele Mielului.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este Acesta?”.

    Matei 21.10


    Cine este Isus Hristos?

    El este Înțelepciunea. Când conducătorii religioși au încercat să-L încurce cu întrebările lor, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Sale înțelepte.

    El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

    El este Omul drept. Deși Isus a fost acuzat înaintea dregătorului roman, acesta a trebuit să mărturisească de mai multe ori că învinuitul era nevinovat: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el” (Ioan 19.4).

    El este Împăratul iudeilor. Aceste cuvinte au fost scrise pe inscripția pe care Pilat a pus-o deasupra crucii Sale. Toți cei care treceau pe acolo vedeau că poporul se lepădase de Mesia.

    El este Mântuitorul nostru. În cele trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. Apoi a murit, achitând în locul nostru plata păcatului.

    El este Fiul lui Dumnezeu. Sutașul roman a declarat foarte impresionat despre Isus, când L-a văzut dându-Și viața în putere divină: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

    Citirea Bibliei: Iov 37.5-24 · Fapte 17.22-34

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI NESIGURANȚA (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „…Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5-6).


    Nesiguranța te poate pune pe tușă. Când ai impresia că nu ești calificat și demn de succes, îndoiala de sine te poate face să ai un comportament care îți sabotează șansele de a avea succes. Adevărul este că e imposibil să trăiești o perioadă îndelungată la un nivel care nu este în acord cu modul în care te vezi pe tine însuți. Și una dintre cele mai mari probleme cu nesiguranța constă în faptul că ți-e aproape imposibil s-o depistezi, așa că nu te confrunți cu ea și nu o poți învinge.

    De ce este așa? Deoarece îți este teamă că recunoașterea vulnerabilității te va face să pari o persoană slabă în ochii altora, le va da putere și imbold criticilor tăi și le va oferi un avantaj celor care se află în competiție cu tine. Nesiguranța te face să-i ții pe ceilalți la distanță. Înseamnă să trăiești fără sfatul și sprijinul persoanelor care te-ar putea ajuta să reușești. Concluzie: nu reușești să ai încredere în alții pentru că nu reușești să ai încredere în tine însuți! Nu e un fenomen nou. În Vechiul Testament, Țofar i-a spus lui Iov: „În mijlocul belşugului va fi în nevoie…” (Iov 20:22).

    Să reținem cuvântul „nevoie” și apoi să ne gândim la cuvântul „stres”. Nesiguranța ta îți va șopti: „Dacă lumea m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar iubi, nu m-ar respecta, nu m-ar urma, nu m-ar invita și nu ar investi în mine!” Așadar, unde găsim răspunsul? În Cuvântul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel scrie: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” Primul pas pe care îl ai de făcut pentru a învinge nesiguranța este să-ți găsești valoarea proprie în Dumnezeu și să înveți să te vezi prin ochii Săi. Lucrul acesta îl vei putea face numai stând cu El în rugăciune și citind Cuvântul Său în fiecare zi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 2:42-47; 3:1-11


    Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

    „Fiecare suflet a fost cuprins de teamă”, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

    În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

    Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta „Frumoasă” a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea să–l primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. „Ce am, aceasta îţi dau” spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

    Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era „la poartă”, cu alte cuvinte, afară. Acum intră în prezenţa lui Dumnezeu pentru a–L lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă „la poartă”?

  • 27 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?”. Isus a răspuns și i-a zis: „Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin”.

    Ioan 1.47,48


    Vedem o frumoasă recomandare a lui Natanael făcută de Domnul prin aceste cuvinte: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie”. Nu am dori și noi o astfel de recomandare din partea Lui? Natanael a fost însă surprins că Domnul a spus acest lucru despre el, neștiind de unde îl cunoștea Isus, însă Domnul i-a spus că îl văzuse pe când stătea sub smochin. Smochinul era considerat locul rugăciunii, iar Domnul Isus era Cel căruia Natanael se rugase. Este evident că Natanael își deschisese acolo inima și își mărturisise păcatele, fiindcă Isus îl cunoștea și a spus că în el nu era viclenie. El ne cunoaște și ne vede și pe noi – pe fiecare dintre noi. „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști … și cunoști toate căile mele” (Psalmul 139.1,3).

    Lui Natanael i s-a dat de asemenea o minunată revelație a gloriei lui Dumnezeu în Persoana Fiului Său preaiubit, fiindcă Natanael I-a răspuns Domnului Isus: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” (Ioan 1.49). Să privim cu atenție la felul în care Natanael I-a dat lui Hristos mai întâi onoarea de Fiu al lui Dumnezeu și apoi pe cea de Împărat al lui Israel. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El este Obiectul închinării noastre. Ca Împărat al lui Israel, El este vrednic de a deține toată autoritatea asupra acelei națiuni. Însă El este mai mult decât Împărat al lui Israel – este Împăratul împăraților și Domnul domnilor! El are autoritate absolută asupra întregii creații.

    Fie ca toți să ne găsim cea mai adâncă bucurie și plăcere în a-L lăuda și a ne închina Lui necontenit! Fie ca inimile noastre să fie atrase tot mai mult de El, pentru a-L preamări și a-L asculta din dragoste!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dragostea … nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie.

    1 Corinteni 13.5


    Noi Îl avem pe Domnul în casă

    Am intrat în discuție cu vecinul meu. „Dumneavoastră vă merge bine”, a spus el suspinând. „La dumneavoastră domnește cel puțin pacea. Dar la noi? Eu nu mă mai pot înțelege cu soția. Nu vreau să mă despart de ea, dar nu mai suport cearta aceasta fără sfârșit! Dumneavoastră chiar vă merge bine.” — „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru”, i-am răspuns eu. „Pacea pe care o avem se datorează faptului că Îl avem pe Domnul în casă.” — „Tocmai aceasta este problema și la noi: cine să fie domn în casă. Să o auziți pe soția mea!” — „La noi în casă, Stăpân este Domnul Isus.” Vecinul s-a uitat mirat la mine, pentru că nu înțelegea ce îi spuneam. Apoi a spus puțin iritat: „Cu siguranță, nici la dumneavoastră nu este în fiecare zi soare, mai există și probleme”. — „Din nefericire, da”, a trebuit să recunosc. „Dar, pentru că Domnul Isus este la noi, lucrurile se pun imediat în ordine. El ne iartă și ne ajută.” — „Cum?”, a vrut el să știe.

    „Vă povestesc o întâmplare din viața bunicului meu. Odată a avut și el o ceartă cu soția lui. La final a trântit ușa și a plecat. Ea a rămas îmbufnată. Dar, după câteva minute, bunicul a intrat și a spus: «Pe noi doi Domnul ne-a unit. De aceea, să ne împăcăm!». Zicând acestea, a sărutat-o. Vedeți, în această căsnicie, etalonul era dragostea lui Isus Hristos. Când bunicii mei se gândeau la Domnul Isus și la faptul că El a murit pentru ei la cruce, atunci se împăcau.”

    Citirea Bibliei: Iov 36.22-37.4 · Fapte 17.10-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI O DRAGOSTE RĂBDĂTOARE? – Fundația S.E.E.R. România

    „Preaiubiților… dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. (1 Ioan 4:7)


    Când ne uităm la celebrități și le vedem cum trec de la o căsnicie la alta ori sar dintr-o relație în alta, asta trebuie să ne facă să înțelegem că poți avea carismă fără să ai caracter, poți avea talent fără să fii o persoană de încredere, și poți avea competență dar fără să ai răbdare. O caricatură dintr-o revistă arăta o pereche stând în fața preotului la ceremonia de nuntă. Preotul, uitându-se la mireasă, spunea: „Răspunsul corect este „Da”, nu „Merită să încerc”!

    Dragostea – în căsnicie și în orice altă relație – necesită lepădare de sine și dedicare din partea noastră. Și contrar opiniei publice, ea nu vine ușor sau în mod natural.

    Dragostea înseamnă să-l pui pe celălalt pe primul plan și să te jertfești. Adevărul este că toți suntem egoiști; în firea noastră pământească, puțin ne pasă să ne sacrificăm pentru alții dacă nu suntem foarte motivați și bine răsplătiți. De aceea Biblia ne învață că unul dintre secretele unei relații profunde cu soțul sau soția ta este să ai o relație profundă cu Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

    Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Și dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va turna acest fel de dragoste în inimă. Iată cum o va face: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5). Acest fel de dragoste crește pe măsură ce ne maturizăm. Se dezvoltă în timp ce-o alimentăm. Crește câtă vreme persistăm în ea.

    Concluzie: aceasta este dragostea plină de răbdare!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 2:22-41


    Pornind de la un text din profetul Ioel, Petru le-a demonstrat iudeilor că puterea care acţiona în mijlocul lor era de origine divină. Ori de câte ori auzim o lectură biblică, oricare ar fi ea, să nu uităm niciodată că Dumnezeu ne vorbeşte. Acum Petru le aminteşte de drumul minunat al lui Hristos aici, jos, de moartea şi de învierea Sa, anunţate în mai multe pasaje din Scripturi şi atestate de apostoli. Astfel, pe „acest Isus„, pe care poporul Îl răstignise, Dumnezeu L-a pus să şadă la dreapta Sa, făcându-L şi Domn şi Hristos. Ce subiect înspăimântător pentru ucigaşii Lui, convinşi de o astfel de crimă! Străpunşi în conştiinţă, auditorii sunt cuprinşi de căinţă, am putea spune de teamă şi de confuzie deopotrivă. Cum să-L liniştească pe Dumnezeu după o asemenea crimă? În primul rând prin pocăinţă, răspunde Petru. Aceasta nu este un simplu regret al unei purtări rele, ci o judecată pe care o facem împreună cu Dumnezeu asupra faptelor comise şi o abandonare a vechii comportări; ea este deja o primă manifestare a credinţei (iată de ce apostolul nu mai are nevoie să-i invite să creadă). Trei mii de persoane sunt convertite şi botezate ca urmare a acestei prime predicări.

  • 26 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Abiia a stat pe muntele Țemaraim … și a zis: „Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul! … N-ați alungat voi pe preoții Domnului, pe fiii lui Aaron și pe leviți, și v-ați făcut preoți ca popoarele țărilor? … Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, iar noi nu L-am părăsit; și preoții care slujesc Domnului sunt fii ai lui Aaron, și leviții sunt la lucrul lor”.

    2 Cronici 13.4,9,10


    Lecții din viața lui Abiia (2) – Viața spirituală: aparențe și realitate

    Înainte de a începe lupta împotriva lui Israel, Abiia le reamintește pe drept de păcatul lui Ieroboam: ei se întorseseră de la Dumnezeu la idolatrie. Apoi menționează că cei din Iuda Îl aveau pe Domnul ca Dumnezeu al lor și oferă detaliile cu privire la toate lucrurile corecte pe care ei le făceau. Preoții erau fiii lui Aaron, iar leviții își îndeplineau slujba lor: „ei ard pentru Domnul în fiecare dimineață și în fiecare seară arderile-de-tot și tămâia plăcut mirositoare; și pâinile sunt puse în rânduri pe masa cea curată, și sfeșnicul de aur cu candelele sale, ca să ardă în fiecare seară; pentru că noi păzim cele de păzit ale Domnului Dumnezeului nostru, dar voi L-ați părăsit” (2 Cronici 13.11). Impresionant! Însă ce făcea Abiia însuși? Din nefericire, „el a umblat în toate păcatele tatălui său” (1 Împărați 15.3). Practicile erau desfășurate corect, însă inima lui Abiia era departe de Dumnezeu…

    Cum stau lucrurile cu privire la umblarea noastră creștină? Are ea realitate, sau este doar formală? Există o prăpastie între mărturisirea noastră și viața noastră spirituală? Să renunțăm? Dacă este să renunțăm la ceva, trebuie să renunțăm nu la calea credinței în Isus Hristos, ci la starea noastră căldicică, la lucrurile care ne țin inima departe de dragostea lui Dumnezeu, la tot ceea ce împiedică părtășia noastră fericită cu Tatăl și cu Fiul, prin Duhul. Iată la ce trebuie să renunțăm! Apoi, având realitate interioară, acțiunile și umblarea noastră Îi vor fi plăcute Domnului.

    Abiia avea doar pretenții cu privire la închinarea adevărată, iar inima sa era departe de aceasta. Aparențele pot fi înșelătoare. Domnul să ne ajute să avem o mai mare măsură de devotament pentru El!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Faraon, împăratul Egiptului, … a lăsat să treacă clipa potrivită.

    Ieremia 46.17


    Suntem gata să-L întâlnim pe Dumnezeu?

    Ora 3:36 pe 26 august 2016 – Pe când majoritatea oamenilor dormeau, ceasul turnului bisericii din Amatrice, Italia, atestă ora acestui incredibil eveniment: un cutremur sever zguduie centrul Italiei și smulge din somn aproximativ 300 de oameni și îi trimite în moarte.

    Ora 3:36 – Cutremurul transformă aproape tot satul în ruine. Multe dintre clădirile istorice se prăbușesc, însă turnul bisericii rămâne în picioare, ca un memorial, la fel și ceasul fixat pe el care indică timpul când are loc evenimentul. La sfârșitul lunii octombrie va avea loc un alt cutremur și turnul bisericii se va prăbuși.

    Ora 3:36 – Moartea intră în sat. Neașteptată și nedorită, ea se furișează în miez de noapte, curmă vieți, smulge oamenii pe unul de lângă altul, trage ultima linie.

    Ce bine că există Unul care poate să mângâie și să șteargă lacrimile! El a cunoscut suferința și a vărsat lacrimi la mormântul prietenului Său Lazăr (Ioan 11.35). Acest Unul vorbește prin minunile naturii, dar El vorbește și prin nenorociri și catastrofe, pentru că vrea să-i trezească pe oameni să se întoarcă la El, pentru că „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

    Suntem gata să-L întâlnim pe Dumnezeu?

    Citirea Bibliei: Iov 36.1-21 · Fapte 17.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREBUIE SĂ AUZI GLASUL LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14)


    În Noul Testament, Dumnezeu a scos în evidență lucruri diferite pentru fiecare dintre cele șapte biserici din Apocalipsa. De ce? Pentru că fiecare avea o misiune diferită și se confrunta cu provocări diferite. E înțelept să citești cărți bune și să asculți mentori și învățători buni, însă nu presupune că ce le-a spus Dumnezeu lor îți spune și ție. Sunt momente în care trebuie să auzi tu însuți vocea lui Dumnezeu. Poți adopta anumite principii, dar trebuie să obții planul tău de la Dumnezeu. De aceea, uneori mesajul lui Dumnezeu nu ajunge cu ușurință la predicatori. Când le vorbește în mod personal, ei pun o introducere, trei puncte și o concluzie – și le predică altora! Ca lider spiritual, există o altă capcană: să încerci să primești un cuvânt pentru alții pentru că întâmplător aceștia te deranjează! Lasă-L pe Dumnezeu să-i îndrepte, și tu stai acolo unde îți este locul! Apostolul Pavel a scris: „Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.” (2 Corinteni 10:13). Autoritatea și ungerea ta sunt în legătură directă cu faptul de a te afla acolo unde dorește Dumnezeu să fii, și de a face ce dorește El să faci. Când ești mânat de eul tău sau de așteptările celorlalți sau de un plan pe care Dumnezeu l-a dat altcuiva, ești sortit eșecului. Tu trebuie să auzi singur vocea lui Dumnezeu. Dacă ești desemnat, ești limitat! Nu poți merge unde dorești și să faci ce dorești… așa că roagă-L pe Dumnezeu să-ți încununeze eforturile cu succes. Dacă te afli în locul nepotrivit, făcând lucruri nepotrivite, nu lăsa mândria să te țină acolo. Roagă-te: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Apoi, pune în practică!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 2:1-21


    Câteva zile s–au scurs de la înălţarea Domnului. Promisiunea Sa, care este şi a Tatălui, se va împlini (cap. 1.4). Sub formă de „limbi împărţite, ca de foc” (v. 3), Duhul Sfânt, Persoană divină, coboară pe pământ şi rămâne peste ucenici. Imediat, puterea Lui se arată în ei: devin capabili să vorbească în limbi pe care nu le cunoscuseră. Dumnezeu remediază astfel, în har, blestemul de la Babel şi le confirmă tuturor că binecuvântarea divină se va întinde peste tot pământul (Geneza 11.1‑9).

    Sărbătoarea iudaică de la Cincizecime strângea an de an la Ierusalim o mulţime „considerabilă” dintre israeliţii risipiţi printre naţiuni. Şi această afluenţă va fi ocazia celei dintâi mari reuniuni de evanghelizare. Ce subiecte de uimire însă pentru această mulţime! Fiecare poate auzi, în propria sa limbă, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (v. 11). Şi cei care le vorbesc sunt nişte „galileeni” fără carte (comp. cu cap. 4.13 şi cu Ioan 7.15). Nu este necesar să faci parte dintr–o elită, nici să fi făcut anumite studii, pentru a deveni lucrător al Domnului. Dependenţa de El şi supunerea faţă de acţiunea Duhului Său, acestea sunt singurele condiţii necesare. De am putea fiecare în parte să le împlinim!

  • 25 August 2022

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acuila și Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei și i-au arătat mai exact Calea lui Dumnezeu.

    Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor), precum și adunarea din casa lor.

    Fapte 18.26; Romani 16.3-5


    Pe Acuila și pe Priscila îi vedem prima dată în Fapte 18.1-3, când Pavel i-a întâlnit la Corint și a locuit la ei. Ei aveau aceeași ocupație, aceea de a confecționa corturi. Acuila și Priscila fuseseră alungați din Roma de către împăratul Claudiu, care poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Mai târziu îi găsim din nou la Roma, găzduind în casa lor una dintre adunările din acea uriașă metropolă.

    Înainte de a se întoarce acolo, ei merseseră cu Pavel la Efes, unde au rămas împreună o perioadă, în timp ce apostolul a călătorit spre Ierusalim. Acolo l-au întâlnit pe Apolo, un om elocvent și cunoscător al Scripturii. Acesta știa doar ceea ce Ioan Botezătorul proclamase. În loc să-l contrazică, ei l-au luat acasă și i-au explicat în liniște calea lui Dumnezeu într-un mod mai exact. După ce a dobândit această înțelegere, Apolo s-a dovedit a fi de un real ajutor adunărilor din Ahaia.

    Acest cuplu reprezintă un exemplu minunat cu privire la ceea ce un soț și o soție pot face pentru Domnul în atmosfera liniștită a căminului lor. Împreună, ei pot arăta ospitalitate, își pot deschide casa ca pe un loc de strângere laolaltă, pot studia Biblia împreună cu diverși credincioși și așa mai departe. Da, trebuie puțin efort, însă Domnul Își va da binecuvântarea și, în cele din urmă, va răsplăti tot ceea ce este făcut pentru El.

    Nu ni se spune cum și când și-au riscat ei viața pentru Pavel, însă apostolul menționează cu recunoștință și cu credincioșie acest lucru. În 2 Timotei 4.20 ni se arată că acest cuplu a umblat în credincioșie până la capăt.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus … a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”.

    Ioan 3.3


    Nașterea din nou este o lucrare individuală

    Am fost crescut într-o familie creștină și Biblia a fost pentru mine o carte sfântă. Am devenit membrul unei biserici și m-am implicat mulți ani în activitățile ei. În această perioadă am vorbit deseori cu preoți, dar niciodată niciunul nu m-a întrebat dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. – Am planificat evenimente bisericești, am administrat bani, am organizat concerte în biserică, dar nimeni nu s-a interesat niciodată de relația mea personală cu Dumnezeu.

    Apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am povestit cât de mult s-a schimbat biserica în ultimele decenii și că a devenit mai atractivă. El mi-a spus: „Poate că așa este. Dar este predicată acolo evanghelia așa cum o găsim în Biblie? Se spune acolo că fiecare om trebuie să se întoarcă personal la Dumnezeu, că fiecare om trebuie să fie născut din nou?”. L-am întrebat atunci pe prietenul meu ce vrea să spună cu acestea și el și-a luat timp să-mi explice: „Un om nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos: «Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!» (Apocalipsa 22.17). Aceste cuvinte se referă la fiecare personal!”. Atunci am înțeles că nu mă poate salva faptul că sunt membrul unei biserici sau că lucrez într-o biserică. Eu personal trebuia „să mă nasc din nou”.

    Citirea Bibliei: Iov 35.1-16 · Fapte 16.26-40

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNȚELEGI UNELTIRILE DIAVOLULUI – Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)


    Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

    Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11).

    Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 1:15-26


    Petru ~ un Petru deplin restaurat ~ ia cuvântul în mijlocul celor dintâi ucenici. Le aminteşte de sfârşitul mizerabilului Iuda, care se spânzurase (Matei 27.5‑8). Ce moarte teribilă, însă ce soartă veşnică infinit mai groaznică (v. 25)! Apoi, sprijinindu–se pe lumina şi pe autoritatea Scripturilor, Petru arată necesitatea înlocuirii ucenicului căzut. Doisprezece apostoli trebuiau să fie martorii, într–un fel oficial, ai acestui act fundamental al creştinismului: învierea Domnului Isus (comp. cu 1 Corinteni 15.5). Iosif (zis Iust) şi Matia se aflau printre aceia care avuseseră privilegiul de a–L însoţi pe Isus în timpul lucrării Sale; probabil că făcuseră parte dintre cei şaptezeci pe care–i trimisese odinioară (Luca 10.1). După ce I–au cerut Domnului, Celui care cunoaşte inimile tuturor, să arate alegerea Sa, ei trag la sorţi şi este desemnat Matia.

    A trage astăzi la sorţi pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu mai este un lucru potrivit, deoarece acum este prezent Duhul Sfânt şi El le dă celor credincioşi discernământul de care au nevoie. Este interesant în această privinţă să comparăm scena de aici cu cea din Fapte 13.2, unde Duhul Sfânt porunceşte: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i‑am chemat”.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne