5 Septembrie 2022
Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.
Matei 11.25
Dacă ne mulțumim să fim simpli ca niște prunci, ne vom bucura de revelația dragostei Tatălui, așa cum ne este ea oferită prin Duhul Sfânt, în Sfintele Scripturi. Însă, pe de altă parte, aceia care se cred înțelepți și pricepuți, care clădesc pe propria lor învățătură, pe filosofia și pe rațiunea lor, care se cred competenți să judece Cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, pe Dumnezeu Însuși, cad sub judecata Sa guvernamentală și sunt abandonați întunericului, orbirii și împietririi inimii. Astfel că nebunia cea mai flagrantă și ignoranța cea mai vrednică de dispreț, pe care omul le poate manifesta, se găsesc pe paginile celor mai învățați scriitori care s-au încumetat să scrie împotriva Bibliei. „Întrucât, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred” (1 Corinteni 1.20,21).
„Dacă cineva dintre voi gândește că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept” (1 Corinteni 3.18). Acesta este secretul temeliei morale privitor la acest subiect. Omul trebuie să ajungă la sfârșitul înțelepciunii proprii, ca și la sfârșitul propriei dreptăți. Trebuie să ajungă să-și mărturisească nebunia, înainte de a putea gusta dulceața înțelepciunii divine. Nu intră în sfera nici măcar a celui mai gigantic intelect uman, chiar susținut de toate instrumentele învățăturii și ale filosofiei omenești, să-și însușească până și cele mai simple elemente ale revelației divine. De aceea, un om neconvertit, oricât și-ar forța intelectul și oricât și-ar extinde cunoștința, dacă este vorba să se apuce de subiecte spirituale și în special de subiectul inspirației divine a Sfintelor Scripturi, își va manifesta cu siguranță ignoranța profundă și incompetența totală cu privire la această temă. Într-adevăr, dacă vom cerceta o carte scrisă de un ateu, vom fi izbiți de slăbiciunea argumentelor pe care ei le socotesc a fi dintre cele mai puternice; și nu doar atât, dar, în fiecare exemplu în care ei încearcă să găsească o nepotrivire în Biblie, noi vedem doar înțelepciune divină, frumusețe și perfecțiune.
C. H. Mackintosh
Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor.
Iacov 1.17
Biblii abandonate
În urmă cu câteva decenii, evanghelistul Erino Dapozzo a dat anunțuri în câteva ziare din Elveția franceză, prin care căuta Biblii pentru munca misionară din Franța. Mult timp nu a primit niciun răspuns, apoi însă a primit un mesaj de la un restaurant. Proprietarul îi scria scurt: „Vă rog să veniți la mine! Am multe Biblii. Vi le dau fără niciun ban!”. – Evanghelistul a pornit imediat într-acolo.
Proprietarul restaurantului i-a spus motivul pentru care avea așa de multe Biblii: „Acolo este biserica – aici restaurantul meu. Cuplurile sunt cununate acolo și primesc de la pastor o Biblie, cadou de nuntă. Pe prima pagină sunt notate cu grijă, cu scris caligrafic, numele și prenumele. După cununie, nuntașii vin la mine și mănâncă bine și beau peste măsură. Când pleacă, multe cupluri rup prima pagină cu numele din Biblie, pun foaia în geantă, iar Biblia o lasă aici”.
Proprietarul l-a condus într-o cameră alăturată. Pe masă erau 62 de Biblii noi – abandonate!
Căsătoria a fost instituită în grădina Eden și este divină (Geneza 2.24). Legătura strânsă dintre bărbat și femeie este un cadou deosebit din partea lui Dumnezeu. Această fericire poate fi trainică și statornică numai în ascultare de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Biblia ne arată cum putem să ne bucurăm de tot ce este bun, de tot ce ne dă Dumnezeu, spre bucuria și onoarea Lui.
Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂ CUNOAȘTEM ADEVĂRUL! – Fundația S.E.E.R. România
„…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)
Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă:
1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31)
2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 6:1-15
Ştefan nu profită de posibilitatea pe care i–o dă marele preot de a se justifica pe sine faţă de acuzaţiile false care i se aduc. Duhul Sfânt de care este umplut îi dictează „chiar în acel ceas” ce trebuie să răspundă (Luca 12.11,12). El se va folosi de istoria lui Israel pentru a le prezenta căile lui Dumnezeu şi credincioşia Sa în acelaşi timp cu infidelitatea poporului. Într–adevăr, această istorisire, care ocupă un spaţiu important în Cuvântul lui Dumnezeu, prezintă, sub formă de „pilde” (sau imagini, tipuri), învăţături destinate să servească drept avertismente (1 Corinteni 10.11). Avram fusese chemat de Dumnezeul gloriei şi ascultase (Evrei 11.8). El luase prin credinţă promisiunile pe care Dumnezeu i le făcuse înainte de naşterea lui Isaac. Descendenţii lui trebuia să stea un timp în Egipt, să sufere robia, apoi să iasă de acolo şi să slujească Domnului în ţara promisiunii. „Îmi vor sluji” (v. 7) ~ ce cuvinte menite să atingă conştiinţa acestui popor nesupus şi răzvrătit!
Istoria lui Iosif, respins de fraţii lui, apoi înălţat de Faraon, ilustrează într–un mod remarcabil atât ura iudeilor împotriva lui Hristos, cât şi poziţia glorioasă pe care Dumnezeu I–a dat–o după ce îl eliberase „din toate necazurile lui” (v. 10).
Mana Zilnica 