Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Septembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă nu veți mânca deci carnea Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu are viață eternă.

Ioan 6.53,54


Sângele lui Hristos (2) – A mânca trupul Lui și a bea sângele Lui

Acest minunat capitol din Evanghelia lui Ioan ne spune, la începutul său, că Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape (versetul 4). După ce a hrănit mulțimea, Domnul a început să le vorbească oamenilor despre Sine ca fiind pâinea vieții.

Pâinea vieții vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Totuși, întruparea Sa – deși un act cu totul binecuvântat – nu era suficientă pentru mântuirea noastră. Era necesară și moartea Sa. „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod”(Ioan 12.24). Prin urmare, Domnul vorbește în continuare despre moartea Sa, folosind imaginea cărnii și a sângelui. Această imagine le era familiară ascultătorilor Săi, mai cu seamă că se apropia Paștele. În Exod 12, sângele mielului de paște era pus pe ușorii și pe pragul de sus al ușii, în timp ce mielul era mâncat înăuntru de israeliți.

Folosind această imagine, Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi, și nouă astăzi, că trebuie să ne hrănim cu sângele și cu trupul Lui. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, faptul că trupul și sângele sunt separate arată că moartea a avut loc. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că Domnul vorbește aici într-un mod figurativ. Știm că mâncarea pe care o mâncăm devine parte din noi. Tot așa, trebuie să ne însușim moartea Sa și tot ceea ce înseamnă ea. Trebuie să ne-o însușim prin credință și să o facem a noastră. În versetul 53, Domnul vorbește despre a mânca o dată pentru totdeauna, lucru necesar pentru a dobândi viața. În versetele 54-57 avem un proces continuu de a mânca, pentru susținerea vieții dobândite. Viața eternă care ne-a fost dăruită este dependentă de moartea Sa. Fie ca toți să prețuim moartea Sa și pe El Însuși, din ce în ce mai mult!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”.

Geneza 22.14


Hristos, Mielul de jertfă

Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pe un munte în țara Moria. El a fost ascultător și a făcut tot ce îi spusese Dumnezeu. După ce l-a așezat pe Isaac pe altar, a luat cuțitul, ca să-l înjunghie pe fiul său. Atunci Dumnezeu a intervenit și l-a oprit pe Avraam să-l omoare pe Isaac, deoarece trecuse cu bine încercarea credinței.

Avraam a văzut apoi un berbec cu coarnele încurcate într-un tufiș; l-a luat și l-a jertfit în locul fiului său; și a pus locului aceluia numele Domnul va purta de grijă. Avraam înțelegea că era necesară o jertfă mult mai bună decât berbecul, pentru a rezolva problema păcatului și pentru a-L preamări pe Dumnezeu. Cine putea fi însă această jertfă, dacă toți oamenii erau păcătoși? Avraam nu știa, dar a crezut că Domnul avea un răspuns la această întrebare.

De la căderea în păcat s-a pus întrebarea unde este jertfa care satisface cerințele lui Dumnezeu și corespunde nevoilor păcătosului. Ioan Botezătorul a dat răspunsul când L-a văzut pe Isus venind la el: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Numai Domnul Isus, care este curat și fără păcat, putea să fie această jertfă.

Să-I aducem toată adorarea inimilor noastre!

Citirea Bibliei: Iov 42.1-17 · Fapte 20.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

A FI EVLAVIOS ÎNSEAMNĂ A FI BUN (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)


În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat.

James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.”

În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi?

Ceea ce ne învață Biblia:

1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece!

2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu!

3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 6:1-15


Tabloul armonios din capitolele 2.42 şi 4.32 este deja umbrit. Un murmur (o reclamaţie pe care nu îndrăznim să o formulăm cu glas tare) se înalţă din mijlocul ucenicilor. Să veghem încât să facem să tacă în noi astfel de murmure de nemulţumire sau de invidie, pentru că, prin ele, „nimicitorul” vrea să tulbure comuniunea copiilor lui Dumnezeu (citiţi 1 Corinteni 10.10).

Pentru a îndrepta lucrurile ajunse în această stare, sunt aleşi slujitori. Noi nu neam fi gândit că, până şi pentru a sluji la mese, se cuvine să fim „plini de Duh Sfânt” (v. 3). Şi totuşi, aceasta este starea normală a creştinului şi ea ar putea fi şi a noastră, dacă o dorim. Însă nu aşa cum cred unii, cerând ca Duhul Sfânt să mai vină o dată, pentru că El este deja în cel credincios, ci lăsânduL în deplină libertate în tot templul inimii noastre.

În special la Ştefan, Duhul străluceşte sub trei caractere: „de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (sau de înţelepciune: v. 8 şi 10; comp. cu 2 Timotei 1.7). Lucrările (v. 8) şi cuvintele (v. 10) acestui om al lui Dumnezeu închid gura vrăjmaşilor lui, care nu pot face altceva decât să tocmească martori mincinoşi împotriva lui (comp. cu Matei 26.59). Faţa lui însă străluceşte deja de o frumuseţe cerească (v. 15).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: