Acuila și Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei și i-au arătat mai exact Calea lui Dumnezeu.
Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor), precum și adunarea din casa lor.
Fapte 18.26; Romani 16.3-5
Pe Acuila și pe Priscila îi vedem prima dată în Fapte 18.1-3, când Pavel i-a întâlnit la Corint și a locuit la ei. Ei aveau aceeași ocupație, aceea de a confecționa corturi. Acuila și Priscila fuseseră alungați din Roma de către împăratul Claudiu, care poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Mai târziu îi găsim din nou la Roma, găzduind în casa lor una dintre adunările din acea uriașă metropolă.
Înainte de a se întoarce acolo, ei merseseră cu Pavel la Efes, unde au rămas împreună o perioadă, în timp ce apostolul a călătorit spre Ierusalim. Acolo l-au întâlnit pe Apolo, un om elocvent și cunoscător al Scripturii. Acesta știa doar ceea ce Ioan Botezătorul proclamase. În loc să-l contrazică, ei l-au luat acasă și i-au explicat în liniște calea lui Dumnezeu într-un mod mai exact. După ce a dobândit această înțelegere, Apolo s-a dovedit a fi de un real ajutor adunărilor din Ahaia.
Acest cuplu reprezintă un exemplu minunat cu privire la ceea ce un soț și o soție pot face pentru Domnul în atmosfera liniștită a căminului lor. Împreună, ei pot arăta ospitalitate, își pot deschide casa ca pe un loc de strângere laolaltă, pot studia Biblia împreună cu diverși credincioși și așa mai departe. Da, trebuie puțin efort, însă Domnul Își va da binecuvântarea și, în cele din urmă, va răsplăti tot ceea ce este făcut pentru El.
Nu ni se spune cum și când și-au riscat ei viața pentru Pavel, însă apostolul menționează cu recunoștință și cu credincioșie acest lucru. În 2 Timotei 4.20 ni se arată că acest cuplu a umblat în credincioșie până la capăt.
E. P. Vedder, Jr.
Isus … a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”.
Ioan 3.3
Nașterea din nou este o lucrare individuală
Am fost crescut într-o familie creștină și Biblia a fost pentru mine o carte sfântă. Am devenit membrul unei biserici și m-am implicat mulți ani în activitățile ei. În această perioadă am vorbit deseori cu preoți, dar niciodată niciunul nu m-a întrebat dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. – Am planificat evenimente bisericești, am administrat bani, am organizat concerte în biserică, dar nimeni nu s-a interesat niciodată de relația mea personală cu Dumnezeu.
Apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am povestit cât de mult s-a schimbat biserica în ultimele decenii și că a devenit mai atractivă. El mi-a spus: „Poate că așa este. Dar este predicată acolo evanghelia așa cum o găsim în Biblie? Se spune acolo că fiecare om trebuie să se întoarcă personal la Dumnezeu, că fiecare om trebuie să fie născut din nou?”. L-am întrebat atunci pe prietenul meu ce vrea să spună cu acestea și el și-a luat timp să-mi explice: „Un om nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos: «Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!» (Apocalipsa 22.17). Aceste cuvinte se referă la fiecare personal!”. Atunci am înțeles că nu mă poate salva faptul că sunt membrul unei biserici sau că lucrez într-o biserică. Eu personal trebuia „să mă nasc din nou”.
Citirea Bibliei: Iov 35.1-16 · Fapte 16.26-40
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNȚELEGI UNELTIRILE DIAVOLULUI – Fundația S.E.E.R. România
„Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)
Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).
Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11).
Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!
de Jean Koechlin
Faptele Ap. 1:15-26
Petru ~ un Petru deplin restaurat ~ ia cuvântul în mijlocul celor dintâi ucenici. Le aminteşte de sfârşitul mizerabilului Iuda, care se spânzurase (Matei 27.5‑8). Ce moarte teribilă, însă ce soartă veşnică infinit mai groaznică (v. 25)! Apoi, sprijinindu–se pe lumina şi pe autoritatea Scripturilor, Petru arată necesitatea înlocuirii ucenicului căzut. Doisprezece apostoli trebuiau să fie martorii, într–un fel oficial, ai acestui act fundamental al creştinismului: învierea Domnului Isus (comp. cu 1 Corinteni 15.5). Iosif (zis Iust) şi Matia se aflau printre aceia care avuseseră privilegiul de a–L însoţi pe Isus în timpul lucrării Sale; probabil că făcuseră parte dintre cei şaptezeci pe care–i trimisese odinioară (Luca 10.1). După ce I–au cerut Domnului, Celui care cunoaşte inimile tuturor, să arate alegerea Sa, ei trag la sorţi şi este desemnat Matia.
A trage astăzi la sorţi pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu nu mai este un lucru potrivit, deoarece acum este prezent Duhul Sfânt şi El le dă celor credincioşi discernământul de care au nevoie. Este interesant în această privinţă să comparăm scena de aici cu cea din Fapte 13.2, unde Duhul Sfânt porunceşte: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i‑am chemat”.
Mana Zilnica 