Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Septembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el.

Romani 13.1


Creștinul și autoritățile (1)

În această lume, creștinul are de înfruntat multe dificultăți. Va veni însă o zi când Domnul Isus Își va instaura împărăția pe acest pământ și va domni peste întreg universul. Atunci nu vor mai exista astfel de dificultăți, fiindcă orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că Isus este Domn (Filipeni 2.10). Între timp însă, toți creștinii au de suferit într-un fel sau altul, indiferent de autoritățile care domnesc asupra lor. Chiar și așa-numitele autorități creștine se află sub dominația prințului și a conducătorului acestei lumi, a dumnezeului veacului acestuia (2 Corinteni 4.4).

Autoritățile care resping Biblia și care îi persecută pe creștini și pe iudei sunt tot sub controlul lui Dumnezeu și dau socoteală înaintea Lui. În așa-numita lume liberă, mulți creștini cred că trebuie să voteze pentru anumite partide politice sau că ar trebui să intre în politică. Unii își exprimă nemulțumirea față de autorități sau se împotrivesc unui partid sau conducător politic, în timp ce-i promovează pe alții. Ar trebui să luăm seama însă la ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință.

Lucrurile se complică și mai mult atunci când înțelegem că autoritățile care apără valorile creștine, cel puțin în mod oficial, se dovedesc a contrazice Biblia prin acțiunile lor și prin legislația pe care o implementează. Acest lucru îi va face pe creștinii sinceri să trateze cu mai multă seriozitate întrebarea dacă trebuie să voteze sau nu. Ce va face un creștin care trăiește într-o țară cu totul opusă creștinismului? Într-un astfel de caz, el nu este tentat să voteze, deși trebuie să se supună autorităților și, lucru foarte important, să se roage pentru ele. Apostolul Pavel a dat îndemnuri care sunt valabile și astăzi. „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii – pentru împărați și pentru toți cei care sunt în poziții înalte, ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și demnitatea” (1 Timotei 2.1,2).

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

Romani 3.28


„Fac tot ce pot” – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (1)

„Sunteți mântuit?”, l-a întrebat odată un credincios pe partenerul său de afaceri. „Fac tot ce pot”, a răspuns acela. „Și eu”, a spus credinciosul, „dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit!”

Mulți oameni religioși sunt de părere că pot fi salvați prin fapte bune – prin realizările lor. Dintotdeauna, oamenii au încercat să-L mulțumească în felul lor pe Dumnezeu. În unele religii păgâne, oamenii au mers atât de departe, încât credeau că prin jertfirea propriilor copii pot „să împace divinitatea”.

Dumnezeu însă nu trebuie să fie împăcat cu noi, pentru că El nu este dușmanul omului, ci noi, oamenii, ne răzvrătim împotriva Lui. Dacă Dumnezeu intervine uneori dureros în viața unui om sau a unui întreg popor, El face aceasta pentru a ne trezi și a ne aminti de drepturile Sale. Ca Judecător drept, El trebuie să judece răul, dar niciodată nu este împotriva noastră.

Noi trebuie să ne împăcăm cu El! Aceasta se face numai printr-o schimbare profundă, care trebuie să aibă loc în noi, în inimile noastre!

Să ne recunoaștem păcatele înaintea lui Dumnezeu și, prin credința în Domnul Isus Hristos, Fiul Său, primim iertarea și pacea.

Citirea Bibliei: Isaia 2.1-22 · Fapte 21.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LOCUL POTRIVIT PENTRU A FI BINECUVÂNTAT – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)


Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.”

De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că:

1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!”

2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei.

3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1)

Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 7:44-60


Ştefan îşi încheie mărturia. Deşi înfăţişat ca acuzat înaintea sinedriului, din contră, el face, din partea lui Dumnezeu, o aspră judecată asupra acestui popor cu gâtul înţepenit (vezi deja Exod 32.9; 33.3).

„Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt”, le spune el, cel plin de Duh. Ce contrast între pacea ucenicului, absorbit de viziunea glorioasă a lui Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, şi turbarea vrăjmaşilor lui! Această turbare se extinde, fără nici măcar o înscenare de judecată, la crima care va antrena, pentru multe secole, respingerea iudeilor ca naţiune şi risipirea lor pe tot pământul. Comparând ultimele cuvinte ale acestui om al lui Dumnezeu (v. 59,60) cu cele ale Domnului pe cruce (Luca 23.46 şi 34), remarcăm încă o dată cât de mult se aseamănă ucenicul cu Stăpânul spre care îşi fixase ochii. Această crimă este concluzia tragică a istoriei poporului răzvrătit, relatată de Ştefan. El o semnează cu propriul sânge, devenind, după lunga listă a profeţilor persecutaţi (v. 52), primul martir al Bisericii (citiţi 1 Tesaloniceni 2.15,16). Şi exact această scenă introduce, în chip magistral, dispensaţia Bisericii ~ caracterizată de prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (Ştefan era plin de Duh Sfânt) şi de prezenţa lui Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu, după cum Îl descrie martorul credincios.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: