Mana Zilnica

Ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.

Iacov 4.14

Avea doar 12 ani…

Într-o dimineață am ajuns într-o regiune împădurită din Africa. Într-un sat, un băiat fusese mușcat de un șarpe veninos și, pentru că acolo nu exista niciun medic, familia căuta pe cineva care să-l ducă pe băiat la spitalul din cel mai apropiat oraș. Mi-am oferit ajutorul și am gonit pe drum cu tatăl care îl ținea pe copil în brațe.

Băiatul se dusese în junglă să-și verifice capcanele și, când s-a apropiat de una dintre ele, a fost atacat de un șarpe care l-a mușcat. Eram de câteva ore cu mașina în goană spre spital, iar veninul acționa nestingherit în corpul copilului. La început a gemut de durere, dar cu cât ne-am apropiat mai mult de oraș, cu atât a devenit mai liniștit. Când am ajuns la marginea orașului, la doar câteva minute de spital, băiatul a murit în poala tatălui său la mine în mașină. Și avea doar 12 ani.

Aceasta este o întâmplare tristă, dar adevărată, care ne atenționează pe toți. Nu știm când se va sfârși viața noastră. Mulți speră să mai trăiască decenii. Dar nu există nicio garanție pentru aceasta. Ești pregătit să mori? Ți-ai pus viața în rânduială, ca să nu-ți fie teamă când vei ajunge în prezența lui Dumnezeu?

Lucrarea de răscumpărare făcută de Isus Hristos la crucea de la Golgota este și pentru tine. Accept-o prin credință, ca să poți ajunge și tu în preența lui Dumnezeu pentru eternitate!

Citirea Bibliei: Isaia 15.1-16.14 · Fapte 25.13-27

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(5) – Fundația S.E.E.R. România

„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu…” (Proverbele 29:18)

Între 1923 și 1955, președintele companiei Coca-Cola a fost Robert Woodruff. El a dorit ca această băutură să fie la îndemâna oricărui soldat american de pe glob, la prețul de 5 cenți, indiferent ce cheltuieli ar avea compania. Era un scop îndrăzneț! Dar a fost modest în comparație cu imaginea de ansamblu pe care o vedea cu ochii minții. În timpul vieții sale, Woodruff și-a dorit ca toți oamenii din lume să guste Coca-Cola. Să observăm trei lucruri care reies din această relatare:

1) Viziunea începe din interior. Când privești înlăuntrul tău, ce vezi? Viziunea nu se poate cumpăra, nu poate fi cerșită sau împrumutată; trebuie să privești înlăuntrul tău și să extragi darurile și dorințele tale înnăscute. Care este pasiunea ta? La ce te gândești în mod constant? Pentru ce te rogi? Care este lucrul pentru care ești gata să sacrifici totul? Dorința ta cea mai arzătoare îți va indica drumul spre destinul tău!

2) Viziunea se bazează pe istoria și trecutul tău! Moise a crescut în confortul din palatul faraonului, dar a auzit strigătele de durere ale robilor iudei. Asta l-a pregătit să fie conducătorul exodului! Viziunea nu este o apariție mistică, materializată dintr-un vid; ea se țese alături de trecutul tău și de istoria celor din jurul tău. Dacă viziunea ta vine de la Dumnezeu, ea nu-ți va aduce beneficii numai ție, ci și altora!

3) Viziunea atrage resurse. Una dintre trăsăturile distinctive ale unei viziuni este că ea joacă rolul unui magnet – îi atrage, îi pune la încercare și îi unește pe oameni. Adună finanțe și alte resurse, și cu cât este mai mare, cu atât mai mult va atrage potențiali câștigători. Cu cât viziunea te provoacă mai mult, cu atât mai mult vor lupta participanții s-o ducă la îndeplinire. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o viziune pentru viața ta – și vei vei vedea cum lucrează El!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 14:1-28

La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. În ce–i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu–le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra ~ după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia ~ produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. În ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită. Această primă călătorie pentru evanghelie se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 sept. 2022

19 Septembrie 2022

În toată țara lui Israel nu se afla niciun fierar; pentru că filistenii ziseseră: „Nu cumva evreii să-și facă sabie sau suliță”. Și tot Israelul cobora la filisteni ca să-și ascută fiecare fierul plugului și coasa și securea și secera, când era tocit fierul plugului, și al coaselor, și al furcilor cu trei coarne, și al securilor și ca să facă vârf vreunei țepușe. Și a fost așa: în ziua luptei nu se găsea nici sabie, nici suliță în mâna niciunuia din poporul care era cu Saul și cu Ionatan; dar la Saul și la Ionatan, fiul său, se găsea.

1 Samuel 13.19-22

În timpul domniei lui Saul, filistenii erau vrăjmași neînduplecați ai lui Israel, însă nu întotdeauna își manifestau vrăjmășia prin atacuri directe. În cazul descris aici, ei au întocmit un plan care probabil le-a luat ani de zile pentru a fi pus în aplicare. Filistenii au început prin a-și oferi serviciile pentru ascuțirea uneltelor, lucrare pe care o făceau probabil la un preț atât de mic, încât israeliții au început toți să-și aducă uneltele la filisteni pentru a fi ascuțite. Cuvintele din textul nostru implică faptul că, în curând, toți fierarii din Israel au fost lăsați fără muncă.

Acesta era exact scopul filistenilor! Niciun fierar însemna nicio sabie și nicio suliță pentru israeliți. Ceea ce la început a părut o bună decizie economică s-a dovedit mai târziu a fi un mijloc ca Israel să fie lipsit de arme în ziua bătăliei.

Filistenii simbolizează poporul religios căruia îi lipsește o relație adevărată cu Dumnezeu. Ei trăiau în Canaan, însă intraseră acolo prin propriile lor mijloace – pe un drum direct din Egipt, nu prin Marea Roșie și prin Iordan (Exod 13.17). Acest lucru ne oferă o lecție spirituală. Arma noastră astăzi este sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă dorim să fim eficienți în luptă, trebuie să avem „fierarii” noștri, adică trebuie să căutăm ajutor spiritual de la adevărații credincioși.

Multe glasuri religioase se aud astăzi, însă noi trebuie să ne ascuțim noi înșine armele și uneltele. Să ne ferim să apelăm la false ajutoare, care mai degrabă vor submina capacitatea noastră de luptă!

S. Campbell

Printre ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le sucesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

2 Petru 3.16

Prea dificil?

Uneori, elevii spun că li se dau teme prea dificile. Dar, după corectarea testelor, adesea recunosc sincer că notele ar fi putut fi mai bune dacă ar fi alocat mai mult timp pentru a se pregăti.

Și în Biblie există texte care ni se par dificile. Dar ne-am străduit noi îndeajuns să le înțelegem? Nu am fost poate prea leneși sau prea superficiali? Pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu este nevoie de multă atenție și perseverență. Cu cât începem mai devreme să-l studiem, cu atât mai bine.

Timotei cunoștea Sfintele Scripturi încă din copilărie și a urmat cu exactitate învățătura bună. El primise darul de har de a-i învăța pe alții și trebuia să continue să-și însușească lecțiile, să citească, pentru ca apoi să-i îndemne și să-i învețe pe alții.

La fel cum la școală facem progrese învățând mereu, și Biblia o vom înțelege pas cu pas, iar preocuparea cu ea trebuie să fie continuă. Profetul Isaia spune: „Căutați în cartea Domnului și citiți!” (Isaia 34.16). Să ne îndemnăm să studiem cu atenție întreaga Biblie! Fără sârguință și fără atenție nu vom reuși. Dar ce binecuvântare vom primi cunoscând tot mai bine planurile și căile lui Dumnezeu!

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea” să fie și pentru noi o preocupare tot mai intensă!

Citirea Bibliei: Isaia 14.1-32 · Fapte 25.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(4) – Fundația S.E.E.R. România

„…A văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Corneliu!” (Faptele Apostolilor 10:3)

Când Dumnezeu dorește să schimbe o stare de lucruri, începe adesea prin a-i da cuiva o viziune. Iar asta a rupt bariera rasială, veche de secole, și le-a oferit Neamurilor posibilitatea de a asculta Evanghelia predicată pentru prima oară.

Știai că poți să fii creștin și să ai o mulțime de prejudecăți? Într-adevăr, se poate să fii credincios și să ai ceva împotriva celor pe care nu-i cunoști sau nu-i înțelegi cu adevărat, pentru că ți-ai petrecut viața evitându-i și făcându-ți tot felul de idei despre ei. Domnul Isus le-a zis ucenicilor: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14) Și Petru a fost de față când Domnul Isus a spus lucrul acesta, dar fie nu a ascultat, fie nu i-a plăcut ce a auzit. Pe atunci, diviziunea dintre iudei și neamuri era la fel de mare ca neîncrederea și suspiciunea multor britanici față de etnicii germani care trăiau în Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial (sau față de ruși, in ziua de azi).

Dumnezeu i-a zis lui Petru să meargă în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri, și să predice Evanghelia unei persoane pe care Petru o considera necurată. Prejudecata este produsul unei minți închise. Ea reprezintă un dispreț față de o cercetare onestă. Este mândrie care trebuie adusă la smerenie.

Cum i-a schimbat deci Dumnezeu inima lui Petru? A fost nevoie nu de una, ci de două viziuni diferite! Dumnezeu i-a dat lui Corneliu o viziune prin care i-a spus să-l invite pe-un predicator iudeu, pe nume Petru, în casa sa pentru a-i predica Evanghelia. Și în același timp, i-a dat lui Petru o viziune prin care i-a spus într-un mod foarte clar: „Dacă Eu accept pe cineva, tu să nu îndrăznești să-l respingi!”

Adevărul este că atunci când Dumnezeu dorește să schimbe lucrurile, El începe acest proces dând cuiva o viziune – ei bine, acel cineva ai putea fi chiar tu!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 13:32-52

„Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică”, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să–l auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră” (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare” (Evrei 6.18b‑20).

Ce trist că „Evanghelia” (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).

Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 sept. 2022

18 Septembrie 2022

Și să ia o cădelniță plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și să-și umple mâinile cu tămâie plăcut mirositoare, pisată mărunt, și să le aducă înăuntrul perdelei. Și să pună tămâie pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul tămâii să acopere scaunul îndurării care este deasupra mărturiei.

Levitic 16.12,13

Tămâia reprezintă ceea ce a fost unic în Persoana Lui – gloria Lui personală. Ea simbolizează nu numai ceea ce El a făcut, ci și felul cum a făcut orice lucru; nu numai ascultarea Lui, ci și felul cum a ascultat. Totul cu privire la El a fost plăcut lui Dumnezeu. Privind la El, Dumnezeu a văzut doar perfecțiune și frumusețe. Toată Ființa Lui a produs bucurie inimii lui Dumnezeu. Toată Ființa Lui a fost o mireasmă plăcută.

Această glorie a fost pusă la încercare nu numai la cruce, ci și în viața Domnului. Cum? El a stat în pustie patruzeci de zile și nu a mâncat nimic. Apoi Satan L-a ispitit, spunând: „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune pietrei acesteia să se facă pâine” (Luca 4.3). Era ceva rău în a preschimba pietrele în pâine? Știm că, mai târziu, Domnul a înmulțit pâini și i-a hrănit pe alții. Acum însă, El a spus: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. Altfel spus, El a refuzat să preschimbe pietrele în pâini și nu a vrut să mănânce decât atunci când Dumnezeu voia ca El să mănânce și când El Însuși Îi oferea hrana. Această atitudine a caracterizat întreaga viață a Domnului Isus. Orice test și orice ispită nu au făcut decât să arate cât de prețios era El și să scoată la iveală perfecțiunea și plinătatea gloriilor Lui personale.

Bineînțeles, acest lucru a fost manifestat cel mai clar atunci când El a sfârșit lucrarea de pe cruce. El a purtat păcatele noastre acolo, însă felul în care a făcut-o a arătat gloria Sa. Această glorie personală a Lui s-a manifestat și în primele ceasuri ale crucii, când El nu era încă jertfă pentru păcat, dar când a îndurat mari suferințe. Totul a fost o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu.

H. L. Heijkoop

El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura.

Isaia 53.7

Vorbirea și tăcerea Domnului

Domnul Isus le-a spus oamenilor din Nazaret că El fusese trimis să vestească săracilor evanghelia (Luca 4.18). El venise să facă cunoscut harul și adevărul divin; de aceea predica El Cuvântul lui Dumnezeu în satele și în orașele din Israel. Niciodată însă nu S-a lăsat atras în vreo dispută. Când fariseii, în necredința lor, au cerut un semn, i-a părăsit, pentru că nu mai avea nimic de adăugat la ceea ce le spusese deja. El știa când trebuia să vorbească și când să tacă.

Domnul Isus a stat în fața lui Pilat, ca să mărturisească despre adevăr și să depună o bună mărturie. Când El personal a fost atacat, atunci a tăcut, astfel încât dregătorul roman s-a mirat. De ce nu a replicat nimic Acuzatul la învinuirile false aduse împotriva Lui? De ce nu S-a apărat Isus? Pentru că Își încredințase cazul în mâinile lui Dumnezeu. „Dosarul” Lui era în mâinile Celui care judecă drept și de aceea a rămas tăcut și nu S-a apărat.

Suntem impresionați de gloria morală a Domnului nostru pe care a dezvăluit-o în plină împotrivire pe nedrept împroșcată din partea dușmanilor Săi. El a putut tăcea! Dar nu pentru că nu I-ar fi păsat de împotrivirea păcătoșilor; nu, căci sufletul Său a simțit din plin această dușmănie! Când a fost insultat, nu a răspuns cu insulte, ci a suportat aceste suferințe fără să amenințe.

Citirea Bibliei: Isaia 13.1-22 · Fapte 24.22-27

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(3) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul i-a zis într-o vedenie…” (Faptele Apostolilor 9:10)

S-ar putea să trăiești cu impresia că, pentru că nu ai studiat la o universitate creștină, Dumnezeu nu-i va da o viziune unuia ca tine. Dar o astfel de idee este greșită! Biblia spune următorul lucru (Faptele Apostolilor 9, versetele 10-12): „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” Și de la vers. 17: „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere.”

Așadar, ce putem spune pe scurt despre acest Anania? A fost omul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, cu atitudinea potrivită! Și Dumnezeu l-a folosit ca să-l conducă pe apostolul Pavel la Hristos. Destul de impresionant, nu? Dar partea interesantă este următoarea: după acest episod, Anania nu mai este pomenit în Sfânta Scriptură! Concluzie: el a fost un ucenic care a jucat un rol-cheie în planul lui Dumnezeu. Și, dacă Dumnezeu l-a chemat pe Anania și l-a folosit într-un mod măreț, El poate face același lucru și cu tine!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 13:13-31

Apostolii, continuându–şi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) îi părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi într–o lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.

Adresându–se iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu Îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!

Toate se potriveau de minune pentru a–L desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 sept. 2022

17 Septembrie 2022

„Să construim aceste cetăți și să le înconjurăm cu ziduri și turnuri, porți și zăvoare. Țara este încă înaintea noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru; L-am căutat și ne-a dat odihnă de jur-împrejur.” Și au construit și au prosperat.

2 Cronici 14.7

Lecții din viața lui Asa (1) – Folosirea vremurilor de pace

Vedem la Asa o atitudine corectă încă de la începutul domniei sale, atunci când țara a avut odihnă zece ani. El a folosit acel timp pentru a pune lucrurile în rânduială. Mai întâi, Asa a îndepărtat tot ceea ce era împotriva Domnului – altarele dumnezeilor străini și înălțimile, care se aflau acolo încă de pe vremea lui Solomon. Apoi le-a poruncit cu tărie celor din Iuda „să-L caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor și să împlinească legea și porunca” (2 Cronici 14.4). Acesta era nu doar un fel excelent de a folosi timpul de pace, ci și cel mai important lucru care trebuia făcut. El n-a început prin a zidi cetăți și prin a face tot felul de alte lucrări, ci mai întâi L-a căutat pe Domnul și a îndepărtat tot ceea ce Îl împiedica pe Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i călăuzească. Abia apoi și-a început Asa proiectele. Drept rezultat, „au construit și au prosperat”.

Acesta este un foarte bun exemplu practic pentru noi. Când trăim vremuri de pace și de liniște, este timpul perfect pentru a pune lucrurile în rânduială înaintea lui Dumnezeu, pentru a zidi, a întări, pentru a căuta fața Lui și pentru a umbla în căile Sale. Este un real pericol ca, în vremuri de liniște, să ne lenevim, să lăsăm garda jos și să ațipim. Acest lucru nu face decât să aducă slăbiciune, sărăcie și nenorocire. Dar, dacă ne punem în inimă să facem ceea ce ucenicii dintâi făceau – „ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2.42) – vom fi întăriți în Domnul și gata pentru a face față vremurilor de încercare, vremuri care cu siguranță vor veni. În felul acesta, realitatea și adâncimea credinței noastre vor fi scoase la iveală.

Să punem la inimă aceste lucruri, pentru a-L căuta pe Domnul în timpurile de pace și de liniște, ca astfel să creștem în cunoașterea Lui, să ne întărim în El și să facem binele cu stăruință.

A. Leclerc

Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, potrivit cu tot ce a făgăduit. Din toate cuvintele bune pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit.

1 Împărați 8.56

Să ne ținem promisiunile

În urmă cu câteva luni am fost invitat cu soția la o nuntă. A fost frumos să vedem doi tineri credincioși care și-au spus Da. Mirele și mireasa doreau să-și rămână credincioși unul altuia până la moarte. Ne-am bucurat mult de cei doi.

Câteva zile mai târziu am participat la înmormântarea unei femei credincioase. După o luptă de șase ani cu boala Alzheimer, ea a plecat în pace la Mântuitorul ei. Soțul ei și-a ținut jurământul de căsătorie peste o jumătate de secol și, deși ultimii ani au fost grei, din cauza pierderii de memorie a soției sale, el a îngrijit-o cu mult drag.

Aceste două evenimente m-au mișcat mult, pentru că în lume promisiunile sau angajamentele nu mai au relevanță. Dacă nu apare profitul, contractele cu clienții sau cu furnizorii se reziliază. Dacă apar probleme cu partenerul, căsătoria este desfăcută. Și spiritul acesta este molipsitor! Dar să ne amintim că Dumnezeu respectă tot ce a promis și pe Cuvântul Său ne putem baza. În același timp, și noi suntem îndemnați să-L imităm și să ne ținem angajamentele. Comportamentul nostru în căsnicie și la locul de muncă să fie caracterizat de credincioșie și de credibilitate. Nu vom reuși singuri, dar Domnul dorește să ne dea în fiecare zi, în harul Său, puterea necesară.

Citirea Bibliei: Isaia 11.1-12.6 · Fapte 24.10-21

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(2) – Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6)

Apostolul Pavel a crezut că împlinește voia lui Dumnezeu persecutând creștinii… Și când și-a descoperit adevărata chemare, lucrul acesta s-a petrecut într-un mod dramatic: „Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis Domnul „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Faptele Apostolilor 9:3-6) Practic, lucrarea lui Pavel a început în acea zi; o lucrare a cărei menire a fost schimbarea lumii. Și pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul vieții, el a putut declara: „…n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19)

Viziunea ta nu trebuie să se nască din nevoia de a-i impresiona pe alții, sau din dorința de a fi ca ei. Tu ești chemat să faci voia lui Dumnezeu, nu propria ta voie, sau voia altcuiva.

Biblia spune: „Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile care-i plăceau.” (Osea 5:11) Viziunea ta trebuie să fie rezultatul călăuzirii divine și nu a „învățăturilor omenești”! Tu trebuie să te bazezi pe această promisiune din Scriptură (1 Ioan 5:14): „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 13:1-12

Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest „om inteligent” (v. 7) Îl cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de a–i da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.

Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual „până la un timp”, în favoarea naţiunilor.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 sept. 2022

16 Septembrie 2022

El le-a zis: „Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!”. Și, când au auzit, s-au minunat; și L-au lăsat și au plecat.

Matei 22.21,22

Creștinul și autoritățile (2)

Un om de știință dintr-o țară cu o populație foarte numeroasă a participat la o conferință în occident. În cuvântarea sa, el a spus: «În țara de unde vin eu, cineva se poate opune evoluționismului darwinian, însă nu poate vorbi împotriva guvernului. În țara voastră însă, cineva poate vorbi împotriva guvernului, dar nu împotriva evoluționismului». A tăgădui darwinismul conduce la o publicitate negativă, la pierderea postului sau la pierderea fondurilor necesare pentru un proiect.

După potop, Dumnezeu a instituit guvernarea omenească, dând instrucțiuni pentru binele umanității și pentru onoarea Sa. Aceste instrucțiuni includ moartea ca pedeapsă pentru ucidere – pedeapsă care are în vedere respectul față de Dumnezeu și față de făpturile Sale (Geneza 9.1-7). Aceste instrucțiuni sunt încă valide, în ciuda diverselor opinii contradictorii și a împotrivirii vrăjmașului. În domnia viitoare a lui Hristos, aceste reguli vor fi implementate. Vedem, în Fapte 15.29, patru reguli care astăzi sunt în vigoare, iar atunci vor fi implementate prin intermediul puterii: „să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de cele sugrumate și de curvie”.

Noe, cârmuitorul pe care Dumnezeu l-a stabilit după potop, n-a fost în stare să se cârmuiască pe sine. Lipsindu-i cumpătarea, Noe s-a îmbătat și a ajuns într-o postură rușinoasă (Geneza 9.21). De atunci încoace, oamenii n-au fost în stare să împlinească instrucțiunile lui Dumnezeu sau n-au fost dispuși să facă acest lucru (Eclesiastul 7.29). În versetul de astăzi, Domnul Isus a confirmat autoritatea dată guvernului de către Dumnezeu și, în același timp, a menținut valabilitatea drepturilor lui Dumnezeu. Ca și creștini, nu putem spune că nu avem nimic de-a face cu autoritățile, chiar dacă este adevărat că aparținem unei alte lumi. Câtă vreme trăim în această lume, trebuie să onorăm autoritățile și, în același timp, nu trebuie să neglijăm drepturile lui Dumnezeu. El să ne ajute să fim credincioși în ambele aspecte, pentru gloria Sa!

A. E. Bouter

Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37

Hai, ține-ne o predică (2)

Atunci mi-am amintit de un verset din Biblie pe care mi l-a spus mama, și anume cuvintele pe care le-a auzit Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. Cuvântul acesta m-a lovit în inimă. Am simțit că Dumnezeu îmi vorbește. Apoi mi-am amintit de alte două versete din Biblie pe care mi le-a spus mama: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28) și „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). Atunci s-a făcut lumină în sufletul meu, pentru că și eu Îl prigonisem pe Isus, abuzasem de Numele Lui și Îl luasem în derâdere. Acolo, pe drumul spre casă, am venit la El și I-am recunoscut păcatele. Acum știu că m-a primit și că sunt salvat.

Nu sunt un predicator, băieți, dar aș dori să vă fac cunoștință cu acest minunat Mântuitor. El m-a ajutat să vă vorbesc și să vă spun și vouă cuvintele solemne: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Isus înseamnă Salvatorul. La fel cum l-a salvat pe prigonitorul Saul, m-a salvat și pe mine și vrea să vă salveze și pe voi.

Predica lui Fred luase sfârșit. În liniștea așternută peste ei, unul dintre mineri a spus: Fred, pentru că Isus a spus „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”, recunosc acum, în fața voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El.

Isuse, eu vreau să-Ți urmez,

De-aș pierde din lume orice!

Când Te am pe Tine,

am supremul bine:

Isuse, eu vreau să-Ți urmez!

Citirea Bibliei: Isaia 10.1-34 · Fapte 24.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI DESCOPERI CHEMAREA(1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16)

Noi nu suntem chemați să hotărâm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci să-l descoperim. Cum? Prin rugăciune.

Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…” (Ieremia 29:11) Poate familia ta nu a planificat să vii pe lume, însă Dumnezeu da. Poate ești copleșit de probleme, dar Dumnezeu îți vede potențialul. Familia lui David nu a crezut că mezinul lor va realiza mare lucru. Dar unde ei au văzut un ciobănaș, Dumnezeu a văzut un împărat. Privind în urmă, David a scris: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:16-18)

Tu ești unic – la fel și planul lui Dumnezeu pentru tine! E încurajator să citești relatări, să afli despre marii oameni ai istoriei și să crezi: „Dacă ei au putut, și eu pot!” Cu toate acestea, secretul este să înveți de la ceilalți fără să încerci să-i imiți!

Nu este suficient să ai o idee bună; ea trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Tu nu ești chemat să hotărăști care va fi viziunea ta, ci s-o descoperi căutându-L pe Dumnezeu și călăuzirea Sa! Și Cuvântul Său spune că ți-o va da: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) În felul acesta știi că vedenia „vine din gura Domnului”!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 12:7-25

Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-l pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să–l elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea” criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare” ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare. Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a–l recunoaşte! Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! De câte ori încă ne îndoim, ~ deşi răspunsul este deja la uşă!

Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregăti o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilă, în timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspândeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 sept. 2022

15 Septembrie 2022

A împărțit în două Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! Și a aruncat pe faraon și oștirea lui în Marea Roșie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!

Psalmul 136.14-16

Nu a existat niciun loc de popas de-a lungul colindării prin pustie a răscumpăraților lui Dumnezeu și nici hotare care să nu fi fost marcate cu grijă de mâna Celui care S-a manifestat față de ei cu o înțelepciune care nu dă greș și cu o dragoste infinită. Felul special în care Dumnezeu i-a purtat și influențele specifice fiecărei situații sunt aranjate cu toată grija, în așa fel încât să aibă legătură directă cu starea morală a acelora pe care Dumnezeu i-a condus prin furtunile și prin labirinturile pustiei și, de asemenea, și cu manifestarea propriului Său caracter. Necredința poate ridica adesea întrebarea: «De ce este așa?». Dumnezeu este Cel care cunoaște răspunsul; și, fără îndoială, El îl va descoperi de fiecare dată când acest lucru va sluji gloriei Lui și binelui poporului Său. Cât de adesea suntem predispuși să punem tot felul de întrebări cu privire la motivul pentru care trecem printr-o situație sau alta! Cât de adesea ni se întâmplă să nu înțelegem scopul încercărilor prin care trecem! Ce bine ar fi ca în astfel de situații să ne plecăm capetele cu supunere și să spunem: «este bine» și «va fi bine»! Când Dumnezeu ne rânduiește un loc, putem să ne odihnim în siguranța că acesta este unul ales în mod înțelept și binevenit; iar când noi, în nebunia și în încăpățânarea noastră, ne alegem singuri locul, El, în mila Sa, stă deasupra nebuniei noastre și poate face ca alegerea noastră nechibzuită să fie schimbată spre folosul nostru spiritual.

Când poporul lui Dumnezeu este adus în situații fără ieșire și în dificultăți, ei au favoarea de a gusta cele mai minunate manifestări ale caracterului și ale lucrării lui Dumnezeu; și, pentru acest motiv, El îi conduce adesea în situații în care sunt încercați, pentru a Se putea descoperi și mai mult pe Sine Însuși. Adesea pierdem din vedere acest adevăr, iar consecința este că inimile noastre cedează în timpuri de încercare. Dacă am putea privi dificultățile ca pe o ocazie prin care Dumnezeu Își manifestă harul Său desăvârșit, atunci sufletele ne-ar putea fi păstrate în echilibru și am putea să-L glorificăm pe Dumnezeu chiar și în cele mai grele încercări.

C. H. Mackintosh

„Cine ești Tu, Doamne?”, a spus el [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

Fapte 9.5

Hai, ține-ne o predică (1)

Câțiva mineri așteptau să-și primească salariul săptămânal. Atunci unul a spus: „Fred, am auzit că săptămâna trecută te-ai pocăit. Mai avem timp vreo 5 minute – ține-ne o predică!”. Ceilalți au fost și ei de acord și au strigat: „Da, exact, o predică adevărată, cu citat din Biblie la început! Va fi foarte amuzant!”.

La început, Fred a șovăit, dar apoi a început: Textul predicii mele este chiar răspunsul pe care Isus i l-a dat lui Saul din Tars: Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. – Băieți, în urmă cu două săptămâni am blestemat și am afirmat că nu există Dumnezeu, acum însă știu că El există și că este Tatăl meu. Știu că am un Mântuitor. El m-a salvat. Vă povestesc cum s-a întâmplat:

Săptămâna trecută, miercuri, după ce am ieșit de la muncă, am pierdut ultimul autobuz și astfel a trebuit să merg pe jos 10 km până acasă. Era rece și întuneric beznă. Pe când mă trudeam să înaintez prin întuneric, mi-am amintit deodată de mama mea care îmi spunea când eram copil despre două căi în viață: una care duce la Dumnezeu și una care duce la pierzare (Matei 7.13,14).

Deodată am știut că mă aflu pe calea pierzării și am strigat în inima mea: „Dumnezeule, așa este! Este adevărat! O, Dumnezeule, salvează-mă!”.

Citirea Bibliei: Isaia 9.1-21 · Fapte 23.23-35

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAU LUCRURILE ÎN FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România

„Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” (Psalmul 101:2)

Profetul Natan i-a zis împăratului David, după ce acesta a păcătuit cu Bat-Șeba: „Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” (2 Samuel 12:10) Și așa a fost! Fiul său Amnon a necinstit-o pe Tamar, sora lui vitregă, și pentru că David își pierduse autoritatea morală în familie, nu a făcut nimic în această privință. Adonia, un alt fiu al său, a pus la cale o lovitură de stat, deoarece „tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (1 Împărați 1:6) Dacă a existat vreodată un moment în care David trebuia să fie soț și tată, acesta a fost. Ca lider, el a unificat Israelul, a câștigat războaie și a adus Chivotul legământului înapoi în Ierusalim. Dar a fost falimentar în ce privește propria familie! Nu e de mirare că mai târziu „David a suit dealul măslinilor… plângând…” (2 Samuel 15:30)

Când a auzit de moartea neașteptată a fiului său Absalom, a strigat: „Cum n-am murit eu în locul tău!…” (2 Samuel 18:33) Și când el însuși s-a confruntat cu moartea, în loc să trimită după soțiile și copiii săi, slujitorii lui au angajat o „fată… foarte frumoasă… (care) a îngrijit pe împărat…” (1 Împărați 1:4) Își înstrăinase propria familie, și a murit în brațele unei străine! E prea târziu să mai schimbăm istoria lui David – dar nu e prea târziu să schimbi istoria ta! Dacă ai succes în carieră, dar nu și în familie, realizările tale vor fi fără valoare. Pe lângă relația ta cu Dumnezeu, prioritatea ta trebuie să fie manifestarea dragostei față de soțul sau soția ta și dedicarea față de copiii pe care îi ai în grijă. După toate necazurile îndurate, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.” Din nefericire, neprihănirea lui David a venit târziu, și consecințele au fost grave. Prin harul lui Dumnezeu, însă – istoria ta poate fi alta!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 11:19-30; 12:1-6

Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare (v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră să-L vadă (Ioan 12.20). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s–a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare ~ şi o responsabilitate să porţi chiar numele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care‑şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?

Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise „spre slujire, fraţilor” din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27‑30). Cum Irod Agripa (cap. 12.1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13.31,32; 23.11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6.26) îl incită la a–l ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a–l pune pe Petru în închisoare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 sept. 2022

14 Septembrie 2022

Adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele Propriului Său Fiu.

Fapte 20.28

Sângele lui Hristos (4) – Cumpărarea Adunării

Versetul nostru de astăzi ne arată prețul plătit pentru Adunarea lui Dumnezeu. În parabola negustorului care căuta perle frumoase vedem că acesta a vândut tot ce avea pentru a cumpăra acea perlă fără seamăn (Matei 13.45,46). Acest lucru ne arată cât L-a costat pe Domnul Isus dobândirea Adunării. El a trebuit să dea totul – „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea” (Efeseni 5.25).

În versetul din Fapte însă găsim ceea ce L-a costat pe Dumnezeu pentru a cumpăra Adunarea: sângele Propriului Său Fiu. Găsim un gând similar în două locuri din Epistola către Romani: „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”; și „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.3,31,32).

Ce valoare de nemăsurat dau aceste lucruri Adunării lui Dumnezeu, Adunare formată din orice credincios adevărat în Domnul Isus! Prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru a o cumpăra a fost sângele preaiubitului Său Fiu!

Cât de solemn și de trist este deci să ne gândim cum Pavel le-a spus bătrânilor din Efes despre ceea ce avea să se întâmple în istoria Adunării pe pământ! Lupi răpitori au pătruns din afară și n-au cruțat turma. Și, chiar și mai rău, din mijlocul mărturiei s-au ridicat oameni care au vorbit lucruri stricate și i-au tras pe unii ucenici după ei.

Plângem și suspinăm când, știind că Dumnezeul nostru n-a cruțat nimic pentru a cumpăra Adunarea, vedem ce-a ajuns mărturia publică încredințată în mâinile oamenilor. Dorința și rugăciunea noastră trebuie să fie de a zidi și de a proteja, până la venirea Domnului Isus, ceea ce este atât de prețios pentru Dumnezeu.

K. Quartell

Ruina și mizeria sunt pe căile lor, nu cunosc calea păcii.

Romani 3.16,17

Prinț al păcii

Zgomot de războaie, teroare paralizantă, sânge și lacrimi nestăvilite! Nimeni nu contestă acest tablou al prezentului. Există oare vreo soluție pentru această situație? Alianțele de pace prea des au eșuat. Există concepte pentru viitor? Da, chiar dacă prea puțini iau seama!

Dumnezeu prezintă lumii un Om care poartă pe drept numele de „Prinț al păcii” (Isaia 9.6). Numai Acesta poate aduce pacea și El va face aceasta.

Când a venit în lume, a fost respins, mesajul Lui nu a fost acceptat. Dar Dumnezeu rămâne la planul Său de pace, dorind să aducă pacea prin Isus Hristos, Fiul Său. Nimeni altul nu va reuși acest lucru.

Astăzi încă putem veni pentru a primi pacea cu Dumnezeu. Trebuie să o facem personal. Este cea mai bună premisă pentru pacea între oameni: Isus Hristos este „pacea noastră” (Efeseni 2.14).

Cine își predă viața lui Hristos, își mărturisește greșelile în fața lui Dumnezeu și își pune toată încrederea în Isus Hristos și în moartea Lui la cruce va afla cât de adevărate sunt cuvintele Lui:

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14.27).

Citirea Bibliei: Isaia 8.1-22 · Fapte 23.11-22

coordonatori Bob & Debby Gass

CRITICA TE POATE ÎNTĂRI! – Fundația S.E.E.R. România

„Să asculţi… şi după aceea ţi se vor întări mâinile…” (Judecătorii 7:11)

Faci parte din categoria persoanelor criticate? Și asta ți-a zdruncinat încrederea? Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile.” (Judecătorii 7:10-11) De ce l-a trimis Dumnezeu pe Ghedeon împreună cu slujitorul său în tabăra inamică? Pentru ca el să audă ce spuneau ei și să fie încurajat. Când au sosit, un soldat îi povestea unui camarad de arme visul său: „Am visat… că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărâmat.” Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon… Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ…” (Judecătorii 7:13-15)

Uneori, când ai nevoie de încurajare, e bine să pleci urechea la ceea ce spun criticii tăi. După cum remarca scriitorul motivațional Dale Carnegie: „Nimeni nu lovește cu piciorul un câine mort!” Tu ești o persoană importantă și înțeleaptă – altfel, lumea nici măcar nu te-ar remarca. Cu această perspectivă în minte, critica poate fi socotită un aspect constructiv, care-ți întărește credința. Pentru fiecare luptă, Dumnezeu are o strategie. Așa că, nu te ruga doar pentru victorie; roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere o strategie câștigătoare. Viziunea de la Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât persoana care a fost chemată s-o împlinească. Biblia spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Dumnezeu știe ce greutate poți duce, materialele de care ai nevoie, și cum se vor potrivi toate lucrurile în viața ta.

Așadar, dacă El te trimite, dar ție îți este frică să acționezi, bazează-te pe aceste cuvinte pe care i le-a spus Domnul lui Ghedeon (Judecătorii 6:16): „Eu voi fi cu tine, şi vei bate (pe dușman) ca pe un singur om!”

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 11:1-18

Să nu judecăm niciodată după aparenţe, nici după împrejurările pe care nu le cunoaştem decât parţial! Un creştin care ne–a surprins prin comportamentul său se poate totuşi să fi acţionat în ascultare de Domnul. Aşa era cu Petru atunci când intrase la Corneliu şi mâncase cu el. Aceste detalii erau tot ce voiseră să reţină „cei din circumcizie” (v. 2), deşi în casă se petrecuseră evenimente extraordinare, pe care apostolul le va relata acum. Mântuirea naţiunilor fusese vestită încă din Vechiul Testament (de exemplu, Isaia 49.6; 65.1). Petru însuşi făcuse referire la aceasta în prima lui cuvântare (cap. 2.21,39). Cu toate acestea, pentru a înlătura prejudecăţile fraţilor de la Ierusalim, trebuiau dovezi categorice. Ele le sunt aduse prin această istorisire a lui Petru, confirmată de alţi şase martori care l–au însoţit. Aflând cum a fost luminat apostolul şi condus la Corneliu şi mai ales cum Duhul Sfânt a coborât peste cei dintre naţiuni, toţi recunosc voia lui Dumnezeu şi Îi dau glorie.

Să ne bucurăm de această favoare care s–a extins până la noi şi, dacă nu am făcut–o până acum, să ne grăbim să primim şi noi „pocăinţa spre viaţă” (v. 18).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 sept. 2022

13 Septembrie 2022

Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

1 Ioan 2.1

Dacă L-am întristat pe Duhul Sfânt și mi-am murdărit picioarele, nu mai sunt într-o stare potrivită pentru a mă bucura de părtășia cu Dumnezeu. M-a părăsit atunci harul? Nu! Duhul lui Dumnezeu folosește Cuvântul și îl aplică inimii și cugetului meu și, în felul acesta, mă smerește. Întâi realizez gravitatea păcatului, că l-am comis nu numai împotriva sfințeniei lui Dumnezeu, ci și împotriva dragostei care m-a mântuit. Mi-am găsit plăcerea în lucruri care au pricinuit suferința lui Hristos pe cruce! Ar fi trebuit să simt păcatul așa cum l-a simțit El, dar eu mi-am găsit plăcerea în el și am făcut un lucru pentru care Hristos a trebuit să ardă, ca să spunem așa (vedeți Numeri 19)! Păcatul nu mai îmi este imputat, desigur, dar tocmai acest lucru face ca păcatul să fie mai urâcios pentru inima și pentru cugetul meu. Nu eu mă duc la Avocat să-L rog să intervină pentru mine, ci El Se duce ca Avocat la Tatăl pentru mine, imediat după ce am păcătuit.

Înainte de căderea lui Petru, Domnul Isus i-a spus: „M-am rugat pentru tine”, căci totdeauna harul ne-o ia înainte. Isus vede ce dorește Satan și câteodată îngăduie să fim cernuți de el, dar îngrijește de noi ca să nu cădem în deznădejde. Petru a plâns cu amar nu când a privit el la Isus, ci când Isus a privit la el. Dragostea lui Hristos întotdeauna precedă dragostea celor ai Săi. Ea ne însoțește, merge înaintea noastră în greutățile noastre și ne poartă prin aceste greutăți. În timp ce ne lasă în mâinile lui Satan, ca noi să învățăm în mod experimental cine suntem, El este întotdeauna lângă noi și știe cum să ne păzească de șiretlicurile vrăjmașului. Aici vedem bunătatea perfectă și harul Celui care ne iubește nu numai când inimile noastre sunt îndreptate spre El, ci și atunci când El trebuie să corecteze lucruri nepotrivite din caracterul și din purtarea noastră, ca să putem fi pe deplin binecuvântați, potrivit planurilor lui Dumnezeu.

J. N. Darby

Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi.

Ioan 1.14

În imediata apropiere

Vestea că un cunoscut fotbalist s-a mutat lângă noi, la doar trei case distanță, s-a răspândit prin vecinătate ca focul. Din mass-media, băieții noștri cunoșteau performanțele lui. Văzuseră chiar și fotografii cu el, așa încât l-ar fi recunoscut imediat pe stradă. Se deplasau mereu cu bicicletele prin fața casei lui, în speranța că-l vor vedea și vor primi un autograf de la el. Acesta însă era probabil atât de ocupat, încât băieții nu au avut niciodată ocazia să-l cunoască personal.

Fiul lui Dumnezeu, care a creat cerul și pământul, a venit ca Om pe pământ, pentru a locui cu noi. El nu a locuit într-un palat, ci a fost Copilul unor oameni săraci și a trăit într-un sat disprețuit din Israel. La vârsta de aproximativ 30 de ani a început să lucreze în mijlocul poporului Israel, stând la dispoziția tuturor și arătându-le har. Oricine putea lua contact cu El și avea astfel posibilitatea să-L cunoască. Nu a respins pe nimeni care a venit sincer cu problemele lui la El.

Astăzi, lucrurile stau la fel, cu toate că, după moartea la cruce și învierea Sa, Isus Hristos nu mai este pe pământ, ci S-a întors în cer. El este aproape de fiecare. Printr-o simplă rugăciune, noi putem lua contact cu El. Să-L primim ca Mântuitor al nostru și să-I predăm Lui viața noastră!

Dacă vrei „autograful” cerului, vino în fața crucii Fiului lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Isaia 7.1-25 · Fapte 23.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

MOTIVE DE NEMULȚUMIRE – Fundația S.E.E.R. România

„…Au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

Vom reflecta astăzi la nemulțumire, și vom încerca să înțelegem motivele nemulțumirii noastre.

Primul motiv de nemulțumire este căutarea fericirii în locuri greșite. Dumnezeu a spus: „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13) În interiorul inimii tale există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El o va face, dacă Îl inviți înăuntru.

Al doilea motiv de nemulțumire este eșecul în slujirea oamenilor. Modul în care ne comportăm cu ceilalți este deseori oglindirea sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Filosoful și poetul Eric Hoffer a spus: „Lucrul remarcabil este că noi ne iubim cu adevărat aproapele așa cum ne iubim pe noi înșine: le facem celorlalți ceea ce ne facem nouă înșine. Îi urâm pe ceilalți când ne urâm pe noi înșine. Suntem toleranți față de ceilalți când suntem toleranți față de noi înșine. Îi iertăm pe ceilalți când ne iertăm pe noi înșine. Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalți atunci când ne sacrificăm pe noi înșine. Nu numai iubirea de sine, ci și ura față de sine se află la rădăcina necazurilor care tulbură lumea noastră.”

Al treilea motiv de nemulțumire este faptul că ne comparăm cu alții. Apostolul Pavel scrie: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură…” (Romani 12:15) Când disprețuiești realizările cuiva sau nivelul lui de binecuvântare, bucuria se scurge din viața ta ca apa printr-o sită. De ce să nu ne comparăm cu alții? Pentru că Biblia spune: „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:4-6)

Așadar, îndemnul pentru tine azi este: fii un om mulțumitor!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 10:25-48

Dumnezeu foloseşte mijloace diferite pentru a aduce sufletele la a–L cunoaşte pe El; convertirea etiopianului (cap. 8), a lui Saul (cap. 9) şi a lui Corneliu (cap. 10) nu se aseamănă deloc între ele. În aceşti trei oameni îi putem recunoaşte pe descendenţii celor trei fii ai lui Noe: din Ham, popoarele africane şi asiatice; din Sem, Israel şi unele popoare orientale, iar din Iafet, naţiunile Nordului şi ale Occidentului. „Oricine crede” în Isus Hristos „primeşte iertarea păcatelor”: acesta este de acum înainte mesajul universal, adresat către „orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (v. 43; Apocalipsa 5.9). În persoana lui Corneliu, cei „de departe” (Efeseni 2.17) aud deci, la rândul lor, „Evanghelia păcii prin Isus Hristos” (v. 36; cap. 2.39; Efeseni 2.17).

Ce glorioase vizite, într–adevăr, pentru această casă până atunci păgână! Un înger (v. 3); Petru şi fraţii care–l însoţesc, aducând mesajul evangheliei; de asemenea, şi mai presus de toate, Duhul Sfânt care tocmai îşi va pune pecetea pe aceşti noi convertiţi, mărturisind credinţa şi calitatea lor de copii ai lui Dumnezeu! Cum să nu fie recunoscută prin acest semn public voia harului lui Dumnezeu? Petru nu poate decât să o confirme prin semnul botezului creştin (v. 48).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 sept. 2022

12 Septembrie 2022

De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.

2 Timotei 3.15

Ce bine este să alimentăm inima și mintea copiilor cu adevărurile prețiosului Cuvânt al lui Dumnezeu! Este foarte important să ne instruim copiii în lucrurile Scripturii și să-i antrenăm într-o cunoaștere cât mai deplină a Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă nu au ajuns încă la momentul convertirii. Este la fel ca atunci când așezi foarte bine lemnele pentru un foc, astfel că îi mai trebuie doar o scânteie ca să se aprindă. „Hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o îndeaproape” (1 Timotei 4.6), îi scrie Pavel lui Timotei. „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus.” Tatăl lui fiind grec, poate nemântuit, bunica și mama lui îl învățaseră din copilărie adevărul prețios al Cuvântului lui Dumnezeu. Mamele joacă un rol important în această lucrare de instruire a copiilor în lucrurile Scripturii, însă acum tratăm responsabilitățile taților.

Taților din Israel le-au fost date porunci cuprinzătoare și insistente cu privire la acest subiect în Deuteronom 6.6-9 și 11.18-21: „Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale”.

Ce imagine frumoasă a unui cămin este aceasta! Tatăl păstrând cuvintele lui Dumnezeu în inima sa, avându-le înaintea ochilor săi și transmițându-le cu sârguință copiilor lui, făcând din Cuvânt subiect de conversație în cadrul familiei și avându-l pe porți, ca o mărturie publică. Dacă dorim ca Scriptura să fie însușită de copii, ea trebuie mai întâi să fie prețuită de tată și de mamă și să locuiască în inimile lor, astfel încât copiii să vadă că ei o prețuiesc cu adevărat. A-i trimite pe copii la școala duminicală să învețe lucruri din Biblie este foarte bine, dar acest lucru nu absolvă părinții de responsabilitatea de a-i învăța Scriptura acasă.

R. K. Campbell

Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm.

Psalmul 90.10

Anii trec… și noi zburăm

Pe 11 septembrie 2001, Hilda Yolanda Mayor, o chelneriță în vârstă de 26 de ani, servea cafea în restaurantul „Au Bon Paris” aflat la parterul unuia dintre turnurile World Trade Center. Când primul avion a lovit turnul, ea a părăsit clădirea și astfel a scăpat cu viață.

Două luni mai târziu, Hilda Yolanda Mayor se afla în Airbusul A300, cursa 587, care zbura spre Santa Domingo. Deasupra cartierului Queens din New York, avionul s-a prăbușit. Au fost 265 de victime, printre care și ea.

Pe aeroportul din Santo Domingo, mama Hildei încă o mai aștepta, chiar dacă aflase că fata ei nu va mai veni niciodată. „Ea a fost comoara mea, tot ce aveam”, a declarat aceasta.

Da, suntem trecători! În fiecare zi, Dumnezeu ne amintește aceasta. Prin Scriptură, dar și prin evenimentele la care asistăm, ni se actualizează această realitate, că suntem ființe trecătoare. Suntem născuți pentru un timp limitat aici pe pământ. Foarte limitat! Să ne grăbim să ne împăcăm cu Dumnezeu. Chemarea Lui, pe cât este de înaltă și de bogată, pe atât este de stringentă!

Vezi cum în zbor se duce timpul? / Așa trecut-au mii de ani

Și noi vom trece toți ca gândul, / Făr’ a lăsa urme măcar.

—E. Constantinescu

Citirea Bibliei: Isaia 6.1-13 · Fapte 22.22-30

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Este posibil ca Dumnezeu să nu-ți răspundă chiar atunci când dorești tu, dar El răspunde întotdeauna la timp! „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) Este greu să te uiți cum îi binecuvântează Dumnezeu pe alții, în timp ce tu ești nevoit să aștepți.

Biblia ne spune că Iosif a rămas în temniță: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” Planul lui Dumnezeu era ca Iosif să locuiască într-un palat, dar cu toate acestea, iată-l ajuns la închisoare, acuzat de fapte pe care nu le comisese! Acela a fost însă locul în care l-a întâlnit pe paharnic, care a avut trecere înaintea lui faraon – și prin această relație, el a fost promovat și a ajuns a doua persoană ca importanță din Egipt.

Să înțelegem un lucru: când umblăm cu Dumnezeu, ocaziile de avansare sunt stabilite de planul Său, nu de faptele cuiva! Și pregătirea precedă întotdeauna promovarea. Când Ilie a chemat foc din cer pe Muntele Carmel, toată lumea l-a admirat și l-a aplaudat. Dar apoi a petrecut câțiva ani în lipsuri, și singurul prieten pe care l-a avut a fost o văduvă săracă. Amândoi erau nevoiți să se încreadă în Dumnezeu, pentru fiecare masă. Într-un astfel de moment, Ilie a învățat lecții despre smerenie, călăuzire divină și încrederea în Dumnezeu în vreme de nevoie; lucruri care nu au neapărat un loc și-o logică în gândirea ta obișnuită.

Când Dumnezeu vrea să construiască ceva măreț, El Se ocupă întâi să facă o fundație solidă. „Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52) Alocă-ți timp să crești spiritual! Lasă-L pe Dumnezeu să pună temelia sub picioarele tale, și să te susțină – pe tine și binecuvântările pe care ți le-a pregătit, în anii care vor urma!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 10:1-24

Acest capitol are o importanţă deosebită pentru noi, care aparţinem naţiunilor. Într–adevăr, vedem aici cum Petru le deschide naţiunilor porţile Împărăţiei cerurilor (Matei 16.19). Trebuie remarcat cu câtă grijă şi cu cât har i–a pregătit Dumnezeu pe de o parte pe slujitorul Lui, iar pe de altă parte pe Corneliu, pentru întâlnirea care avea să aibă consecinţe atât de binecuvântate pentru Corneliu, ca şi pentru noi. Revelaţia de la Dumnezeu îi găseşte şi pe unul şi pe celălalt în aceeaşi fericită ocupaţie: rugăciunea. Reţinerile lui Petru de a mânca însă din conţinutul acelei mari pânze coborâte din cer ne ajută să înţelegem câte prejudecăţi iudaice erau înrădăcinate chiar şi în ucenici şi cât de superior se credea un israelit faţă de un păgân. Prin această viziune, Dumnezeu voia să–i spună slujitorului Său să nu mai facă discriminare între un popor „curat” şi naţiuni necurate. Toţi, iudei şi naţiuni, sunt păcătoşi întinaţi „închişi în necredinţă (sau în neascultare)” pentru a deveni obiecte ale aceleiaşi îndurări (Romani 10.12; 11.30‑32).

Să ne păzească Dumnezeu de a fi părtinitori (v. 34), considerându–i pe unii ca fiind mai puţin vrednici decât alţii să primească evanghelia! Noi nu avem de ales, ci de ascultat.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

11 sept. 2022

11 Septembrie 2022

Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă.

Ioan 19.34

Sângele lui Hristos (3) – Sânge și apă

Care este semnificația sângelui și a apei care au curs din coasta Mântuitorului nostru mort? S-a spus adesea că sângele a fost pentru curățirea juridică, iar apa, pentru curățirea morală, însă ce înseamnă mai exact aceste lucruri?

Dumnezeu este sfânt și trebuie să judece păcatele, de aceea citim că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Cum pot fi împlinite cerințele juridice ale lui Dumnezeu? În Vechiul Testament s-a spus că „sângele este cel care face ispășire pentru suflet” (Levitic 17.11), iar în Noul Testament, acest lucru este repetat într-o formă ușor diferită: „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). În Vechiul Testament a fost vărsat sânge de animale, însă „este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele” (Evrei 10.4). Doar sângele Unuia singur putea înlătura păcatele – sângele binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu! Prin urmare, pentru noi, cei care credem, este scris: „Aceluia care ne iubește și care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Lui” (Apocalipsa 1.5). Toate cerințele juridice ale lui Dumnezeu cu privire la noi au fost satisfăcute prin sângele Fiului Său preaiubit. Niciodată nu vom avea de-a face cu Dumnezeu ca Judecător al nostru, fiindcă sângele arată că moartea și judecata au căzut deja asupra altuia – asupra Mântuitorului nostru. Ce har măreț!

Care este semnificația apei? Apa vorbește despre curățirea morală. Am fost nu doar vinovați înaintea lui Dumnezeu, din cauza faptelor noastre păcătoase, ci și necurați și întinați în natura noastră. Acum suntem curățiți din punct de vedere moral, prin procesul nașterii din nou. Scriptura vorbește de asemenea de nevoia zilnică pe care o avem de a fi spălați cu apa Cuvântului (Efeseni 5.26). Acest proces face ca gândurile, cuvintele și acțiunile noastre să fie în acord cu ceea ce este plăcut Tatălui și Domnului Isus. Apa care a curs din coasta Mântuitorului ne amintește că jertfa Sa este temelia întregii noastre binecuvântări.

K. Quartell

Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.

Ioan 8.29

Supus voii Tatălui

Oriunde L-am privi pe Domnul nostru suntem impresionați de ascultarea Sa, iar aceasta pentru că întotdeauna Domnul Isus a trăit pentru plăcerea Tatălui Său.

În casa părintească: „S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus” (Luca 2.51). Copilul Isus S-a supus părinților Săi și le-a fost ascultător, cu toate că Iosif și Maria nu erau oameni perfecți.

În pustie: Când diavolul L-a ispitit pe Domnul Isus, El a rămas credincios lui Dumnezeu și Cuvântului Său (Luca 4.1-13). Isus nu a vrut niciodată să facă ceva împotriva voii divine.

În templu: Oamenii religioși din Israel transformaseră Casa Tatălui Său într-o peșteră de tâlhari. Pentru a apăra onoarea lui Dumnezeu, a scos vânzătorii din templu (Luca 19.45,46).

În grădina Ghetsimani: Acolo, Isus a vorbit despre suferințele Sale și moartea Sa pe cruce, dar S-a supus voii lui Dumnezeu. El S-a rugat: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22.42).

Înaintea sinedriului: El a tăcut când a fost învinuit pe nedrept. Când marele preot L-a întrebat însă despre Persoana Sa, a dat o mărturie clară, deși a știut că din cauza acesteia Îl vor condamna la moarte (Marcu 14.55-64).

Citirea Bibliei: Isaia 5.18-30 · Fapte 22.12-21

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbele 29:25)

Te sperie ideea de a-ți asuma riscul? Te simți descurajat de eșecurile din trecut? Nu vezi potențialul pe care îl oferă oportunitățile?

Atunci trebuie să-ți schimbi gândirea!

Nu vei putea merge înainte până nu descoperi ce te ține pe loc. Solomon tocmai ne-a spus: „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” Cursa este o capcană. Când vei începe să-ți vezi temerile ca pe niște capcane, vei dori să te eliberezi de ele. Nu aștepta ca ocaziile să bată la ușa ta. Rareori se va întâmpla asta! Mai degrabă, tu trebuie să le cauți!

Evaluează-ți calitățile, talentele, resursele… În felul acesta vei avea o imagine a potențialului tău. „Dar eu nu am niciun talent special!” spui tu. Ba da, ai! „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

Apoi, una e să observi un prilej, și cu totul altceva să treci la fapte. Cineva a spus odată, în glumă: „Toți avem idei extraordinare în cabina de duș. Dar numai câțiva ies afară, se usucă… și fac ceva în această privință!” Alege cea mai bună ocazie pe care o vezi, roagă-te pentru ea, fă ce știi și poți tu mai bine, și continuă – până ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca s-o aduci la îndeplinire. Și când ți-ai dat toate silințele, crede că Dumnezeu va face restul!

Winston Churchill a spus: „Curajul este considerat, pe bună dreptate, prima dintre calitățile umane, deoarece este calitatea care le garantează pe celelalte!”

De unde vine curajul? De la Dumnezeu! Profetul (Isaia 26:4) a spus: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”