Mana Zilnica

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Coloseni 3.13

Păpușile croșetate

La sărbătorirea a 50 de ani de căsătorie, un cuplu nu avusese niciun secret familial, cu excepția unei cutii de pantofi, pe care soția o păstrase mereu ascunsă sub pat. La aniversare, ea a fost de acord ca soțul ei să se uite în cutie. Când s-a uitat, soțul a găsit două păpuși croșetate și 25.000 de lire în bancnote. Mirat, soțul a întrebat-o pe soție ce înseamnă acele lucruri: „Cu mulți ani în urmă, mama mea mi-a spus că secretul unei căsnicii fericite este să nu ne certăm niciodată, iar atunci când mă voi înfuria, să tac și să croșetez o păpușă”, a spus soția.

Soțul a fost foarte încântat – pentru că în cutie erau doar două păpuși. Aceasta însemna că soția se înfuriase pe el doar de două ori în cei 50 de ani. „Dragă”, a zis el, „păpușile sunt frumoase, dar ce este cu cele 25.000 de lire?” – „O”, a răspuns ea zâmbind, „banii sunt din vânzarea altor păpuși pe care le-am croșetat când m-am înfuriat pe tine…”

Metoda acestei soții a fost productivă în vremea aceea. Astăzi, când soțiile sunt atât de ocupate, metoda croșetării de păpuși nu mai este de actualitate. Dar calea sigură de a ajunge la 50 de ani de căsătorie fără ceartă o avem descrisă în versetul de astăzi. Diavolul, vrăjmașul sufletelor noastre, deci și al familiei, acționează să destabilizeze căminul. Să nu ascultăm de glasul perfid al celui rău!

Citirea Bibliei: Geneza 29.15-35 · Psalmul 16.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE DE SUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Să recunoaștem: nu trebuie să ne uităm prea departe ca să găsim motive să ne văicărim.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în paradis, unde au avut tot ce le trebuia pentru a fi fericiți. Dar spre ce și-au concentrat ei atenția? Spre singurul copac la care nu aveau acces!

Dumnezeu a despărțit în două Marea Roșie în mod miraculos, i-a condus pe iudei prin pustie și le-a asigurat hrană din cer în fiecare zi, ca să nu le fie niciodată foame. Au apreciat ei lucrul acesta? Da, o vreme. „Au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui” (Psalmul 106:12-13).

De aceea apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:8-9).

Generalul Robbie Risner a descris cei șapte ani pe care i-a petrecut ca prizonier de război într-un lagăr vietnamez, ca fiind „esența disperării.” Dar a supraviețuit! Cum? S-a uitat plin de curiozitate printr-o scurgere din podeaua celulei sale și a văzut un fir de iarbă singuratic, singura pată de culoare în lumea sa lipsită de culoare. Numind-o „o transfuzie de sânge a sufletului,” Risner și-a început fiecare zi în rugăciune, întins pe podea, cu capul spre acel orificiu, concentrându-se la acel unic fir de iarbă.

Când lucrurile nu merg bine în viața ta, tu trebuie să alegi un punct focal: teamă sau credință, disperare sau nădejde, probleme sau soluții. Chiar și atunci când problema nu este rezolvată așa cum ți-ar plăcea, când te concentrezi asupra lui Dumnezeu, El te ridică deasupra împrejurărilor în care te găsești și îți dă pace în mijlocul lor.

de Jean Koechlin

Luca 9:37-56

După scena gloriei căreia El i–a fost centrul, Isus trebuie acum să facă faţă unei scene cutremurătoare, în care Satan pusese stăpânire pe un tânăr, iar tatăl băiatului era disperat. Eliberarea pe care o aduce preamăreşte măreţia lui Dumnezeu (v. 43).

Câte inconsecvenţe vedem apoi la ucenici: Urmându–L pe Acela a Cărui smerenie de bunăvoie L–a condus la cruce, ei erau în acelaşi timp preocupaţi să ştie care va fi cel mai mare între ei (v. 46)! Ei înşişi scoseseră demoni în numele Domnului, chiar dacă nu reuşiseră întotdeauna aceasta (v. 40), însă îl opresc pe un altul să o facă (v. 49; comp. cu Numeri 11.26–29)! De asemenea, în timp ce Învăţătorul lor era pe cale să împlinească lucrarea pentru mântuirea oamenilor şi a lor, Iacov şi Ioan ar fi vrut să se coboare focul judecăţii peste samaritenii care nu L–au primit! Egoism, gelozie, încăpăţânare, ranchiună, dorinţă de răzbunare: recunoaştem tristul duh care ~ ce dureros! ~ însufleţeşte adesea sărmanele noastre inimi fireşti (v. 55).

Isus întreprinde acum, condus de o sfântă motivaţie, cea din urmă călătorie a Sa spre Ierusalim. Cunoscând pe deplin ce Îl aşteaptă acolo, El Îşi îndreaptă faţa hotărât (v. 51). Căpetenia mântuirii noastre nu Se va abate de la ţinta pe care Şi–a propus–o în dragostea Lui.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 mai 2022

20 Mai 2022

Și Isus i-a spus: „Vezi să nu spui nimănui; ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”.

Matei 8.4

În acest pasaj, puterea și compasiunea Domnului se manifestă prin vindecarea omului lepros. După ce l-a vindecat, El i-a spus să se ducă și să se arate preotului, pentru confirmarea faptului că boala sa dispăruse. Acest lucru era conform preceptelor Scripturii cu privire la lepră (vedeți Levitic 14). Domnul însă a mai subliniat un lucru. Preoții și ceilalți conducători religioși nu credeau că Isus era Unsul lui Dumnezeu, așa că această vindecare avea să fie o mărturie pentru ei. Dacă Isus făcuse o astfel de vindecare, oare nu era El Mântuitorul și Hristosul?

Acest principiu ne spune multe cu privire la viața creștină. Dacă am fost curățiți de boala păcatului, ar trebui să fim o mărturie pentru cei necredincioși. Prilejurile pentru o astfel de mărturie sunt acelea în care putem arăta bunătate, smerenie și blândețe, evitând vorbirea vulgară și glumele proaste, refuzând minciuna și înșelăciunea, neimplicându-ne în bârfă, spunându-le colegilor și vecinilor că ne rugăm pentru ei. Pe scurt, trebuie să facem clar faptul că aplicăm înțelepciunea cerească în toate deciziile noastre zilnice.

Deși este adevărat că mărturia contează, să nu uităm că rugăciunile sau binefacerile făcute în public, cu dorința de a fi lăudați de oameni, nu-L vor onora niciodată pe Domnul. Însă, de cealaltă parte, dacă nu există nicio dovadă în exterior că am fost schimbați prin evanghelie, atunci ce semnificație mai are trăirea creștină?

Omul lepros era oricum vindecat, fie că un preot îl vedea, fie că nu îl vedea. Noi manifestăm caracterul lui Hristos nu pentru a fi curățiți de păcat, ci fiindcă am fost curățiți de păcat. Însă trebuie să vadă și alții că El este Mântuitorul nostru.

S. Campbell

Înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! Întreg cuvântul Tău este adevăr.

Cuvântul Tău este adevărul.

Psalmul 119.159,160; Ioan 17.17

Adevăruri care trebuie cunoscute

Viața este scurtă: „Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur care se arată pentru puțin și apoi dispare” (Iacov 4.14).

Moartea este un lucru sigur: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Temelia răului este păcatul: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit …” (Romani 5.12).

Hristos este singurul Mijlocitor al mântuirii: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16); „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15.3,4).

Prin credință căpătăm mântuirea: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!” (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Geneza 29.1-14 · Psalmul 15.1-5

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA FACE BINE SUFLETULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele…” (1 Ioan 1:9).

Ranai Carlton, o învățătoare de școală duminicală, spune: „Încercam să-i învăț pe copii că noi toți avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Așa că am întrebat o fetiță: „Lisa, când ai putea avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu?” Privirea ei goală a stârnit replici caustice din partea fiului meu: „Nu-i nimic, Lisa. Nu trebuie să-i spui!” Apoi s-a întors spre mine și mi-a spus: „Nu trebuie să-ți spunem ție păcatele noastre! Aici nu este Oprah Winfrey Show (cel mai longeviv talk show din America – 1986-2011, folosit de prezentatoarea Oprah Winfrey ca o platformă educațională – n.tr.).” Da, nu e musai să le spui altora păcatele tale, dar întotdeauna trebuie să I le spui lui Dumnezeu. Împăratul David a spus: „câtă vreme am tăcut… mâna Ta apăsa asupra mea” (Psalmul 32:3-4).

Mărturisirea face patru lucruri:

1) Te ajută să experimentezi iertarea lui Dumnezeu. El îți cunoaște deja păcatul, dar nu te poate ierta dacă dai vina pe altcineva și cauți scuze. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele.” Prima mișcare îți aparține!

2) Îți redă puterea emoțională și fizică. Nimic nu-ți fură energia mai mult decât negarea, și nimic nu te revigorează mai tare decât o conștiință curată. David a spus: „Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele” (Psalmul 31:10). Reflectând la aventura sa cu Batșeba, el a spus: „Câtă vreme am tăcut… mi se usca vlaga… Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:3-5).

3) Îți permite să mergi mai departe. Mărturisirea te face să apeși butonul „reset” și s-o iei de la capăt. Este important să trasezi o linie între trecut și viitor, în caz că ești tentat să te întorci înapoi.

4) Te ajută să crești. Thomas Edison a afirmat că eșecul l-a învățat 10.000 de moduri în care să nu facă un bec. Pentru a face ca eșecul să lucreze în avantajul tău, și nu împotriva ta, trebuie să începi prin a-ți mărturisi păcatul în fața lui Dumnezeu ca să primești iertarea Sa. Și nu uita! Mărturisirea face bine sufletului!

de Jean Koechlin

Luca 9:18-36

Mulţimile Îl considerau pe Isus ca un profet, nu ca Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (v. 19). De aceea, Domnul le vorbeşte despre drumul Său de respingere şi de suferinţă, pe care îi invită şi pe ai Săi să-l urmeze. Acest drum cere nu numai renunţarea la unul sau la altul dintre lucruri, ci şi lepădarea de eul nostru, de toată voinţa proprie. Faţă de lume şi poftele ei, creştinii sunt morţi (Galateni 6.14), dar ei sunt vii pentru Dumnezeu şi pentru cer. Din contră, cei care vor să-şi trăiască viaţa pe pământ au în faţa lor moartea eternă. Miza acestei alegeri capitale este sufletul nostru, care este mai de preţ decât întreaga lume.

În timp ce le deschide acest dificil drum al crucii, Domnul, pentru a-i încuraja pe ai Săi, doreşte să le arate şi unde se sfârşeşte: în glorie, împreună cu El. Şi care este măreţul subiect care-i va întreţine acolo sus? Moartea Domnului Isus! El vorbeşte despre aceasta cu Moise şi cu Ilie, atunci când nu poate să o facă cu ucenicii Săi (v. 22; Matei 16.21,22). Dar, oricât de mari ar fi aceşti martori ai Vechiului Testament, ei trebuie să se şteargă în faţa gloriei Fiului Preaiubit. Legea şi profeţii iau sfârşit şi, de acum înainte, Dumnezeu vorbeşte în Fiul. Să-L ascultăm! (v. 35; Evrei 1.2).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 mai 2022

19 Mai 2022

Și, iată, Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul fie cu voi!”. Și ei i-au zis: „Domnul să te binecuvânteze!”.

Toți câți sunt robi sub jug să-i socotească pe stăpânii lor vrednici de toată onoarea, ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie hulite. Și cei care au stăpâni credincioși să nu-i disprețuiască pentru că sunt frați; ci mai mult să le slujească, pentru că cei care au parte de buna lor lucrare sunt credincioși și preaiubiți.

Rut 2.4; 1 Timotei 6.1,2

În cartea Rut, Dumnezeu ne oferă o frumoasă imagine cu privire la relația pe care El dorește să o vadă astăzi între angajatori și angajați. Boaz, o imagine a Domnului Isus, vine din Betleem, din casa pâinii, pentru a fi cu secerătorii săi. Nu așteaptă acasă vești de la ei printr-un mesager, ci merge acolo unde ei se află. El privește cu atenție la tot ceea ce se întâmplă pe ogorul său și chiar se așază la masă și mănâncă împreună cu secerătorii săi. Domnul nostru este de asemenea interesat de toți slujitorii Săi și de lucrarea pe care ei o fac pentru El. Marcu ne spune că El lucra cu ai Săi și că întărea cuvântul prin semnele care-l urmau (Marcu 16.20).

Boaz este nu doar un exemplu minunat al lui Hristos, al marelui nostru Răscumpărător, ci și un exemplu elocvent cu privire la felul în care un angajator creștin trebuie să se comporte astăzi. Dacă un angajator dorește cu sinceritate prezența Domnului peste angajații săi astăzi, iar dacă angajații doresc cu adevărat binecuvântarea Domnului pentru angajatorul lor, problemele dintre ei dispar imediat. Studiul acestui capitol ne poate oferi instrucțiuni practice și de mare ajutor în privința acestui subiect.

În timpul de la începutul mărturiei creștine, sclavia era un lucru obișnuit, însă nici stăpânii creștini și nici sclavii creștini nu trebuiau să caute să profite unii de pe urma celorlalți. Sclavii erau chemați să asculte din inimă, făcând toate lucrurile ca pentru Domnul, iar stăpânii erau chemați să dea sclavilor ceea ce era drept și cinstit, știind că și ei aveau un Stăpân în cer. Să-L onorăm cu toții pe Domnul și în aceste chestiuni!

E. P. Vedder, Jr.

Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor, pentru că ei s-au îndepărtat de la El și n-au ținut toate căile Lui.

Iov 34.26,27

N-a mai avut timp

Eram în avionul care zbura spre Chicago. Tocmai mi-am pus centura de siguranță, când un om de afaceri s-a așezat pe scaunul de lângă mine. Discutând am ajuns să vorbim și despre credință. „Eu cred că religia este un lucru important”, a spus omul de afaceri. „Cu ani de zile în urmă mergeam în fiecare duminică la studiul biblic.” L-am întrebat pe omul de afaceri: „Sunteți un creștin autentic având viața din Dumnezeu?”. Răspunsul a fost șovăielnic: „Nu pot spune așa ceva. De când sunt în această funcție sunt foarte ocupat și nu am timp să mă gândesc la aceste lucruri”. Atunci i-am spus: „Țineți așa de mult la această viață, încât puteți amâna problema atât de importantă a sufletului?”. — „Știți, lupta vieții este aspră. Dar mai am cinci ani până la pensionare. Atunci îmi voi pune viața în ordine cu Dumnezeu. Acum nu am timp pentru astfel de lucruri…”

După aterizare, drumurile noastre s-au despărțit pentru totdeauna. Omul de afaceri trebuia să zboare mai departe spre Los Angeles. Ascultând știrile în seara aceea am aflat că avionul cu care zburase omul de afaceri a luat foc și s-a prăbușit. Toți cei 271 de pasageri au murit. Bărbatul n-a mai avut timp să-și pună viața în ordine. Era prea târziu pentru el, un veșnic prea târziu. Dar pentru noi există un acum, ca să ne punem viața în ordine cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 28.1-22 · Psalmul 14.1-7

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ PROPĂȘEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Și în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească”. (2 Cronici 26:5)

Gândește-te astăzi la următoarele trei întrebări și răspunde cu onestitate.

1) Crezi că poți să fii un om de succes și un om spiritual în același timp? Sunt unii oameni care au tendința de-a pune semnul de egalitate între sărăcie și smerenie, și ajung la concluzia că oamenii de succes nu pot fi smeriți. Nu este adevărat! Biblia afirmă despre Ozia, împăratul lui Iuda, că: „în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.” Succesul nu-ți dă dreptul să-i privești pe ceilalți de sus, dar când oamenii de succes vorbesc, ceilalți ascultă. Lideri precum Iosif și Daniel au influențat națiuni întregi pentru Dumnezeu. Adevărul este că oamenii spirituali au un mesaj al speranței pe care ceilalți trebuie să-l audă… dar fără propovăduitori, cum îl vor auzi? (vezi Romani 10:14-17). Dacă te-ai mulțumit cu puțin, roagă-te pentru o credință mai mare și începe să țintești mai sus în viață.

2) Îți este teamă de succes? Poate îți este teamă de presiunile și de prețul care vin odată cu el. Tu crezi că liderii sunt persoane singuratice, iar tu preferi să stai cu mulțimea. Sau poate ai fost doborât și acum îți este teamă să te ridici din nou. Când Thomas Edison a fost întrebat despre succesul său, el a răspuns: „Eu încep acolo unde ceilalți se opresc!” John Foster Dulles, fost Secretar de Stat al Statelor Unite ale Americii, a spus: „Măsura succesului nu este dacă ai o problemă grea de rezolvat, ci dacă este aceeași problemă pe care o aveai și anul trecut.” Apostolul Pavel spune: „trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).

3) Ești mulțumit cu starea actuală a lucrurilor? Dacă nu ești, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta și fă un pas înainte, prin credință. În ultimă instanță, singurul care te poate împiedica să devii ceea ce a intenționat Dumnezeu, ești tu!

Concluzie: Dumnezeu dorește să propășești!

de Jean Koechlin

Luca 9:1-17

Domnul Îşi trimite apostolii. Puterea şi autoritatea pe care El li le dă sunt singurele lucruri de care au nevoie pentru drum (v. 3). La întoarcere, cei doisprezece se grăbesc să istorisească tot ce au făcut (v. 10; comp. cu Fapte 14.27, unde şi Pavel şi Barnaba au istorisit „tot ce făcuse Dumnezeu cu ei”; vezi şi Fapte 21.19 şi 1 Corinteni 15.10). Atunci Isus îi ia cu El deoparte; mulţimilor însă nu le trebuie mult timp să-i găsească, astfel că, fără nerăbdare şi fără să dea vreun semn de oboseală, El Îşi reia slujba. Primeşte mulţimile, le vorbeşte şi le vindecă. Cât despre ucenici, ei ar fi dorit să-i îndepărteze pe toţi acei oameni, poate nu vizând interesul mulţimilor, aşa cum pretindeau (v. 12), cât mai degrabă pentru a se îngriji de propria lor odihnă.

Dar Învăţătorul, în timp ce Se ocupă de aceste mulţimi, le dă o lecţie şi alor Săi. Când a fost constatată insuficienţa resurselor lor pentru a hrăni această mulţime, Isus le asigură totul prin propria Lui putere. El ar fi putut să treacă peste cele cinci pâini şi peste cei doi peşti, dar, în harul Lui, El ia puţinul pe care noi I-l punem la dispoziţie şi ştie să facă din acesta un mare belşug. Puterea Lui se arată întotdeauna în slăbiciunile slujitorilor Săi (2 Corinteni 12.9).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 mai 2022

18 Mai 2022

Numai aceasta doresc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul, sau din auzirea credinței? Așa de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, acum sfârșiți în carne?

Galateni 3.2,3

Pavel pune „faptele legii” în contrast cu „auzirea credinței”. Faptele și auzirea sunt lucruri opuse. Auzirea presupune liniște și atenție și, prin urmare, presupune încetarea de a face fapte. Este mai bine să fii supus și să asculți glasul lui Dumnezeu, decât să fii preocupat cu a-ți arăta abilitățile și importanța. Credința stă în legătură cu auzirea; legea stă în legătură cu faptele. Credința Îi atribuie totul lui Dumnezeu și nimic cărnii. Galatenii doreau să schimbe binecuvântarea și bucuria cunoașterii Fiului lui Dumnezeu – care Se dăduse pe Sine pentru ei – cu cerințele reci și grele ale legii, care nu le puteau oferi nimic.

Pavel prezintă cu claritate binecuvântarea specială a creștinismului: locuirea Duhului Sfânt în cel credincios. Primiseră galatenii Duhul prin faptele legii? Doar pe temeiul răscumpărării împlinite a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, să vină și să locuiască în noi. Aceasta este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu, iar acest adevăr trebuie menținut cu toată energia, în ciuda oricărei împotriviri. Legea nu a avut niciun rol aici. Dispensația legii a fost înlocuită de dispensația harului lui Dumnezeu.

„Așa de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, acum sfârșiți în carne?” Nu putem crește spiritual hrănind carnea. Când inima rătăcește departe de Domnul, aproape de fiecare dată ea devine legalistă, poate că nu din punct de vedere doctrinar la început, însă doctrina va urma și ea în curând, ca un mijloc de justificare a atitudinii legaliste. Galatenii își începuseră viața nouă în Hristos prin faptul că se supuseseră lucrării făcute de Dumnezeu, iar acest lucru le produsese bucurie. Apoi însă au început să dea importanță propriilor lor fapte. Iată cât de înșelătoare este carnea! „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).

L. M. Grant

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei care o locuiesc.

Psalmul 24.1

Pământul – lumea noastră

Fiul nostru de 10 ani și-a dorit de ziua de naștere o hartă a lumii. După ce am căutat puțin, am găsit o ediție foarte colorată cu poze de pe toate continentele. Un fluture colorat plutea peste Papua Noua Guinee. Prin Chile se întindeau lanțuri de munți. Un diamant împodobea Africa de Sud. Am fost încântat. La subsolul hărții era însă o expresie care m-a pus pe gânduri: „Lumea noastră”.

Într-un anumit sens, pământul ne aparține, pentru că trăim pe el. Putem să bem apa lui, să-i respirăm aerul și să pescuim în mările sale, pentru că Dumnezeu ne-a permis (Geneza 1.28-30; 9.2,3). Dar pământul este al lui Dumnezeu, așa cum spune și versetul de astăzi.

Mă mir că Dumnezeu ne-a încredințat nouă, oamenilor, creația Sa minunată, cu toate că El a știut că vom cădea în păcat și că vom distruge lucrarea Lui. Dar și mai mult mă impresionează faptul că pe acest pământ era înălțată acum aproape două mii de ani crucea pe care Isus Hristos a înfăptuit lucrarea de răscumpărare.

Pe baza morții Sale, oamenii care au păcătuit pot să fie împăcați cu Dumnezeu prin credința în Isus și în jertfa Lui. Domnul Isus a creat prin sângele Său premisa ca în viitor pământul să fie adus iarăși în armonie cu Dumnezeu și să arate gloria Lui de Creator.

Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE AMESTECA ÎN TREBURILE ALTORA! – Fundația S.E.E.R. România

„Unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri”. (2 Tesaloniceni 3:11)

Răsfoiește orice ziar sau revistă de scandal, uită-te la orice talk show de la televizor și vei vedea că a te amesteca în treburile altora a devenit o afacere de miliarde. Însă aceasta nu este o activitate în care ar trebui să fie implicat un urmaș al lui Hristos. Cu toate că soacrele au reputația de a se amesteca în treburile altora, ele nu au reușit să acapareze piața. Bărbații, rudele, colegii de muncă și prietenii bine intenționați au și ei tendința de a se amesteca. Spre deosebire de bârfitori, băgăcioșilor le place să scoată informații personale direct de la sursă. „Cum de-ți poți permite o mașină atât de scumpă?” „De la ce firmă este haina pe care o porți?” „Cât ai plătit pentru casa ta?” „Cât timp îți permiți să stai fără serviciu?” De multe ori, astfel de întrebări nu au alt scop decât acela de a satisface o minte superficială.

Da, unii oamenii doresc în mod autentic să ajute sau chiar se roagă pentru situația ta – dar nu și băgăcioșii. Așa că învață să menții curiozitatea în limitele a ceea ce este potrivit. Înțeleptul Solomon a spus: „Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.” (Proverbele 26:17). Urechile sunt printre cele mai sensibile părți ale corpului unui câine. Și dacă tragi de ele, câinele s-ar putea să te muște. Tot astfel, când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, s-ar putea să te „frigi”! Dumnezeu clasifică drept păcat obiceiul de a te amesteca în treburile altuia – pe același palier cu uciderea și hoția: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia” (1 Petru 4:15).

Un om înțelept a spus, pe un ton de glumă, că oamenii care se ocupă doar de propria lor afacere au atât de mult succes din cauza faptului că nu se ocupă și de rivali. Așadar, nu te amesteca în treburile altora!

de Jean Koechlin

Luca 8:40-56

Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, Îl roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru a–l vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. În timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea să–i dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.

Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat”, susţinându–l cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii” (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta să–i fie asigurată.

Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce într‑o relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 mai 2022

17 Mai 2022

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11

Această scenă descoperă nu numai gloria Persoanei Sale, ci și perfecțiunea căilor Sale. Citim că „Isus a luat pâinile” – cele cinci pâini de orz – și, după ce a mulțumit, a hrănit mulțimile. El folosește resursele naturale în legătură cu Dumnezeul care le-a dat, recunoscând că cerul este adevărata sursă a tuturor binecuvântărilor pentru om.

Atunci când resursele pământului, oricât de mici ar fi ele, sunt puse, prin puterea lui Hristos, în legătură cu resursele inepuizabile ale cerului, atunci ceea ce este puțin va fi înmulțit și va fi de ajuns. În zilele profetului Ilie, Dumnezeu S-a putut folosi de o văduvă, care avea doar o mână de făină și puțin ulei într-un vas, pentru a hrăni o întreagă casă vreme de un an (1 Împărați 17.15,16). În același fel, Hristos S-a putut folosi de un băiețel care avea cinci pâini și doi peștișori pentru a hrăni cinci mii de bărbați.

Domnul distribuie resursele pământești într-un mod atât de perfect, încât orice nevoie este împlinită. Luxul trândav și sărăcia extremă, risipa extravagantă și nevoia disperată nu vor mai exista atunci când Domnul Își va lua locul de drept ca Judecător al întregului pământ. Oamenii încearcă să facă egalitate în lume prin a-i ataca pe cei bogați, lucru care nu face altceva decât să arate că puterea omului este distructivă, nu administrativă. Oamenii îi pot face săraci pe cei bogați, însă nu-i pot face bogați pe cei săraci. Ei pot distruge ordinea prezentă, însă nu pot introduce binecuvântarea milenială.

H. Smith

Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr.

Psalmul 145.18

Aproape de inima lui Dumnezeu

La intrarea în parc era un panou: Nicăieri nu ești mai aproape de inima lui Dumnezeu decât într-o grădină! Aproape că ne vine și nouă să credem această afirmație. Este însă adevărată? Și într-o grădină se găsesc plante moarte, pomi distruși de fulgere și de furtună, animale care fugăresc și mănâncă alte animale, oameni care rostesc cuvinte urâte, mânați de gânduri păcătoase, oameni a căror inimă este cuprinsă de invidie, de minciună și de mândrie.

În natură, da, se poate încă observa ceva din mâna lui Dumnezeu: bănuim cât de perfectă și de fascinantă a fost creația originală înainte ca ea să fie distrusă prin căderea în păcat a omului. Când privim cu atenție natura, mai observăm minuni care poartă „semnătura” Creatorului.

Dacă vrem să aruncăm însă o privire în inima lui Dumnezeu, trebuie să privim la Isus Hristos. Dumnezeu Tatăl a deschis cerul deasupra Lui și a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea” (Matei 17.5). Cât de adânc ne permite El să privim în inima Lui…! Dumnezeu „L-a dat pentru noi toți” pe Fiul Lui preaiubit (Romani 8.32). În viața acestui Fiu preaiubit, dar și mai mult în moartea Lui, putem descoperi dragostea lui Dumnezeu față de noi, oamenii!

Dacă „Îl chemăm în adevăr”, atunci aflăm că El este aproape de noi cu o inimă plină de dragoste.

Citirea Bibliei: Geneza 27.1-29 · Psalmul 12.1-8

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Bea, domnul meu… Și s-a grăbit… și i-a dat să bea.” (Geneza 24:18)

Istoria Rebecăi ne învață un adevăr foarte important despre viață: când se ivesc ocaziile, asigură-te că ești gata să deschizi ușa. Rebeca nu s-a gândit la efortul necesar sau la timpul alocat pentru a adăpa cele 10 cămile însetate. Ea nu a spus: „N-am de gând să fac asta, nu scrie în fișa postului!” Ea a trăit după principiul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Ea nu și-a elaborat o etică a muncii când a apărut Eliezer, ci o practica în fiecare zi. Și a venit momentul când lucrul acesta i-a adus o răsplată. Credincioșia în lucruri mici aduce mari răsplătiri. Dumnezeu este șeful tău; El se uită la atitudinea ta și la comportamentul tău în lucruri mărunte. Răsplătirile mărețe nu li se întâmplă celor care le așteaptă; ele izvorăsc din credincioșia față de lucrurile mărunte, din rutina zilnică și din slujirea care nu beneficiază de lumina reflectoarelor. Și mai putem observa ceva: Rebeca nu a citat din Tora și nu l-a întrebat pe Eliezer ce religie are. În loc să fie „super spirituală”, ea a decis să fie amabilă. Drept consecință, Rebeca i-a atras atenția lui Eliezer, i-a câștigat respectul și a ajuns în familia lui Avraam. Mai bine de atât, nu se putea! Când Rebeca l-a dus acasă pe Eliezer, ca să-i cunoască părinții, aceștia au dorit ca ea să aștepte zece zile până să-l cunoască pe Isaac. Așa era obiceiul. Însă Rebeca a spus: „Da, vreau!” (Geneza 24:58).

Când Dumnezeu deschide ușa, nu amâna. Și nu spune: „Alții sunt mai calificați decât mine.”

Dacă Dumnezeu te-a chemat, înseamnă că ești persoana potrivită, așa că treci peste fricile tale și mergi în direcția în care te conduce El.

de Jean Koechlin

Luca 8:26-39

Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Ş–o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă–n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să–l lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să–şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii! Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.1‑6)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte”. Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.

Dar ce lucru trist! prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.

Demonizatul vindecat doreşte să–L urmeze pe Isus (comp. cu Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 mai 2022

16 Mai 2022

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.

Cântarea Cântărilor 2.15

Există cel puțin trei vulpi mici care întotdeauna vor strica „viile” relației de căsătorie.

1. Lipsa de înțelegere. 1 Petru 3.7 ne spune: „Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab”. Este vital să înțelegem diferențele de ordin fizic și emoțional dintre un bărbat și o femeie. Dacă nu le înțelegem, vom avea așteptări nerealiste unii de la ceilalți.

2. Lipsa de considerație. Egoismul și nepăsarea reprezintă opusul considerației. Să aplicăm parafrazarea versetului 2 din Romani 15 la relația noastră de căsătorie: «Fiecare să placă soției/soțului său spre bine, pentru zidire»!

3. Lipsa de comunicare. Trebuie să învățăm să comunicăm frecvent unul cu celălalt. Cum ar putea celălalt să știe ce gândim, dacă nu comunicăm? Proverbe 20.5 spune: „În inima omului, sfatul este o apă adâncă și un om priceput scoate din ea”. A învăța să comunicăm este un proces care durează întreaga viață și care nu este niciodată stăpânit pe deplin. Probabil că una dintre cele mai mari bariere pentru o bună comunicare este eșecul soțului și al soției în a se asculta unul pe celălalt. În plus, există tendința de a vorbi înainte de a asculta. Să căutăm să aplicăm Iacov 1.19 în relația noastră de căsătorie: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”!

Dumnezeu ne poate da putere să trecem peste aceste bariere și să ne bucurăm de o viață de căsătorie binecuvântată, pe măsură ce ne alipim de Cuvântul Său prin credință. Suntem noi gata, în această chestiune a vieții conjugale, să plătim prețul pentru a urma calea lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe a noastră? Merită din plin! De fapt, aceasta este probabil cea mai profitabilă tranzacție pe care am putea-o face pe acest pământ.

G. W. Steidl

„Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat cu ei alți cinci talanți”. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”.

Matei 25.20,21

Să fim o lumină în lume!

Împlinise 100 de ani și tot satul în care locuia sărbătorea împreună cu el.

Trăise ambele războaie mondiale, dar încă mai era plin de energie, bunăvoință și umor. Dar mai mult decât atât, el era un creștin credincios și oricine din sat știa acest lucru. În acea zi au venit cu toții să-l felicite.

O lună mai târziu, întreg satul s-a strâns iarăși – de data aceasta pentru înmormântarea lui. Vorbitorul care a ținut cuvântarea a spus pe scurt câte ceva din viața lui: cum L-a găsit de timpuriu pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său și cum a mers împreună cu Dumnezeul său prin viață.

După aceea a amintit că Dumnezeu îi pune la dispoziție fiecărui om un anumit număr de ani de viață și că omul este răspunzător să-i folosească bine. El a spus: Dumnezeu i-a dat prietenului nostru 100 de ani. Și odată Dumnezeu îl va întreba ce a făcut cu ei. Și nouă, Dumnezeu ne-a încredințat un anumit număr de ani de viață. Și pe noi ne va întreba odată dacă i-am folosit bine. Oare ne va putea întâmpina și pe noi cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, … intră în bucuria stăpânului tău!”?

Citirea Bibliei: Geneza 26.18-35 · Psalmul 11.1-7

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Am să scot apă şi pentru cămilele tale…” (Geneza 24:19).

Într-o zi, Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său, să găsească o soție pentru fiul său Isaac. Stând lângă o fântână afară din cetate, Eliezer s-a rugat: „Doamne, fă ca fata care se oferă să-mi adape cămilele să fie cea pe care Tu ai ales-o.” Deodată, apare Rebeca și spune: „Am să scot apă și pentru cămilele tale” (vezi Geneza 24:13-14). Rebeca nu avea cum să știe că Eliezer avea să-i schimbe viața. Ea nu știa că fapta ei bună avea să deschidă ușa unor mari binecuvântări. În Vechiul Testament, era un lucru obișnuit să oferi apă unui străin. Se numea legea ospitalității. Iudeii credeau cuvântul care spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare ar fi dispus să ofere apă unor cămile însetate? O cămilă poate înghiți 130 de litri de apă, și Eliezer avea zece cămile! Asta înseamnă un proiect de o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, fără a aștepta ceva în schimb decât bucuria de a sluji. Însă ea nu știa că aceste cămile urmau s-o ducă la Isaac pentru a fi mireasa lui, vor face să curgă peste ea o binecuvântare mare și o vor introduce în genealogia lui Hristos.

Deci, dacă dorești să ai succes, alocă timp, fii concentrat, fii muncitor și fii o persoană care rezolvă problemele, nu una care le provoacă. Trăiește după cuvintele lui Hristos: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (vezi Matei 5:41). Cheia biruinței în viață este să faci nu doar ce trebuie, ci puțin în plus. Da, cămilele sunt respingătoare și urâte, însă din acea situație neplăcută s-a născut cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat Rebecăi. Și așa ceva se poate petrece și cu tine!

de Jean Koechlin

Luca 8:16-25

Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i–ar veni ideea s–o ascundă într–un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii”, rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).

Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”(v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.

Aţipirea Domnului Isus în corabie ni–L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, El porunceşte vântului şi valurilor, făcându–Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta?” (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?” (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei” şi care Îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. În ce fel o vede însă credinţa noastră?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 mai 2022

15 Mai 2022

Aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru frații mei, rudele mele după carne, care sunt israeliți, ale cărora sunt: înfierea, și gloria, și legămintele, și darea legii, și slujba, și promisiunile, ai cărora sunt părinții și din care, după carne, este Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

Romani 9.3-5

Doxologiile din Noul Testament (2) – Hristos este Dumnezeu

Acest capitol deschide o nouă secțiune în Epistola către Romani, secțiune care vorbește despre trecutul, despre prezentul și despre viitorul lui Israel (capitolele 9, 10 și 11). În versetul de astăzi, apostolul își exprimă dorința fierbinte ca cei de-un neam cu el să se întoarcă la Hristos. El recunoaște locul special pe care Israel îl ocupă în ansamblul dispensațional al lui Dumnezeu: ei au Legea, legămintele și așa mai departe. Din punct de vedere dispensațional, ei au fost aproape de Dumnezeu, în timp ce națiunile au fost departe (Efeseni 2.13).

Cea mai distinctivă trăsătură a israeliților, care îi separă de restul națiunilor, este că din ei a venit Hristosul, care este o Persoană divină – Dumnezeu arătat în trup! Acest adevăr copleșitor este temelia întregului creștinism. Fără această realitate prețioasă, toate celelalte laturi ale credinței creștine se prăbușesc la pământ. Hristos a venit în lume, iar El este Cel Veșnic, Domnul Oștirilor. Scriptura declară acest adevăr, care o străbate ca un fir de aur, de la început și până la sfârșit. El este Cel născut din fecioară, care este din „zilele eternității” (Isaia 7.14; Mica 5.2). El era Cuvântul, înainte de orice început, iar egalitatea cu Dumnezeu nu a fost un lucru de apucat pentru El, fiindcă Îi aparținea (Ioan 1.1; Filipeni 2.6). El era „Eu sunt” înainte ca Avraam să fi existat, și este Creatorul și Susținătorul întregului univers (Coloseni 1.16,17; Evrei 1.2,3).

Nu este de mirare deci că apostolul nu s-a putut abține să exclame că Isus Hristos este Dumnezeul binecuvântat pentru totdeauna. Un adevăr minunat, care ne face să ne plecăm inimile în închinare înaintea Lui!

B. Reynolds

Sfinții care sunt în țară, ei, cei mai aleși, sunt toată plăcerea mea.

Psalmul 16.3

Bucuria Domnului pentru cei credincioși

Psalmul 16 vorbește profetic despre Domnul Isus, care Își găsește plăcerea în oamenii care trăiesc despărțiți de rău pentru Dumnezeu. El îi numește „cei mai aleși”, cu toate că puțini dintre ei fac parte din clasele superioare ale societății. Totuși, ei sunt prețioși pentru El.

Când a trăit și a lucrat în Israel, Isus Hristos S-a interesat de astfel de oameni. Așadar:

Când Natanael a venit la El, l-a primit cu aceste cuvinte: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47). Cât de mult S-a bucurat Domnul Isus de acest bărbat credincios care, spre deosebire de fariseii prefăcuți, era cu adevărat sincer!

Lângă lacul din Galileea, Isus a văzut cum Simon și Andrei își aruncau plasele. Ei erau simpli pescari, dar Îl așteptau de mult timp pe Mesia. De aceea Domnul i-a chemat să-L urmeze: „Veniți după Mine” (Marcu 1.17).

Când Mântuitorul a trecut prin Ierihon, l-a văzut pe Zacheu într-un copac și i-a spus: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Luca 19.5). Domnul Isus a vrut să-l viziteze pe acest vameș disprețuit care și-a deschis inima și a crezut în El.

În Betania exista o casă unde Domnul Isus era întotdeauna binevenit. Acolo El a savurat părtășia cu Lazăr, S-a bucurat de slujba Martei și a prețuit faptul că Maria I-a uns picioarele cu mir de nard, un parfum foarte prețios (Ioan 12.1-3).

Citirea Bibliei: Geneza 26.1-17 · Psalmul 10.12-18

coordonatori Bob & Debby Gass

ALUNGĂ NECREDINȚA! – Fundația S.E.E.R. România

„După ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.” (Marcu 5:40)

Când îți pui încrederea în Dumnezeu și aștepți o minune, nimic nu te va deprima mai mult și mai rapid decât necredința. În plus, e imposibil să știi ce face Dumnezeu bazându-te pe felul în care arată lucrurile la suprafață. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Așa că, dacă vrei să dobândești o credință puternică, este important să-ți umpli mintea cu lucruri bune: „tot ce este adevărat, cinstit, drept, curat, vrednic de iubit, orice faptă bună și orice laudă…” (Filipeni 4:8).

Un pastor scria: Domnul Isus nu i-a permis necredinței să se apropie de El. Și vedem asta atunci când a înviat-o din morți pe fiica lui Iair. Când a auzit că fetița a murit, Isus i-a spus tatălui ei: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Poți să crezi, sau poți să te temi. Nu se poate să le faci pe amândouă; și cei care cred cu adevărat ocolesc raționamentul obișnuit al omului. Când Domnul Isus S-a confruntat în acea zi cu duhul morții, El nu le-a permis fricii și necredinței să-și facă loc! Deci când s-a dus acasă la Iair, „n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov” (Marcu 5:37). I-a luat cu El pe cei care credeau în minuni și când „au ajuns la casa fruntaşului sinagogii… Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru, şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă?… Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de mână, şi i-a zis: „Talita, cumi” care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble” (Marcu 5:37-42).

Omenește vorbind, situația ta poate părea imposibilă, dar când faci abstracție de fricoși, negativiști și necredincioși, și crezi din toată inima ce spune Dumnezeu – vei obține rezultate!

de Jean Koechlin

Luca 8:1-15

Împreună cu ucenicii, câteva femei devotate Îl urmau pe Domnul şi „Îi slujeau din bunurile lor” (v. 3). Ceea ce ele au făcut ele pentru Isus este menţionat după ce mai întâi se spune ceea ce El a făcut pentru ele (v. 2).

În versetele 4-15 este prezentată parabola semănătorului şi semnificaţia ei. Trei lucruri fac pământul să fie neroditor: păsările, imagine a diavolului (v. 12), stânca, imagine a inimii tari, de nepătruns la toate acţiunile profunde şi durabile, şi, de asemenea, spinii, care ne vorbesc despre lume, cu preocupările, bogăţiile şi plăcerile ei (v. 14). În acelaşi timp, cel mai bun pământ trebuie mai întâi lucrat. Operaţie dureroasă! solul trebuie sfărâmat, brazdele întoarse, pentru ca sămânţa să poată pătrunde şi răsări. Aşa lucrează Dumnezeu (deseori prin încercări) în conştiinţele celor care urmează să primească Cuvântul.

Însă această lucrare nu se execută pe primele trei terenuri. Este inutil să ari un drum circulat încontinuu şi este imposibil să ari pe o stâncă; în ce priveşte spinii, aceştia trebuie mai întâi scoşi, iar lumea are adesea rădăcini adânc înfipte în inimă. Să audă Cuvântul este o caracteristică a tuturor „terenurilor”, dar să-l primească şi să rodească cu răbdare este numai a pământului bun (v. 15).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 mai 2022

14 Mai 2022

Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Seminței tale voi da țara aceasta”. Și el a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

Geneza 12.7

Să remarcăm aceste două lucruri: în primul rând, faptul că de două ori se spune că Domnul i S-a arătat; în al doilea rând, că țara i-a fost prezentată ca posesiune viitoare. Avram L-a văzut pe Împărat în frumusețea lui și țara care era foarte departe. El și-a continuat călătoria ca străin, în lumina gloriei lui Dumnezeu, care îl chemase, și a binecuvântării țării spre care mergea. Prin urmare, în Noul Testament citim că el aștepta cetatea care avea temelii și că era în căutarea unei patrii mai bune, cerești (Evrei 11.10,16).

Lucrurile nu stau altfel cu noi. Doar în măsura în care Îl avem pe Hristos Însuși înaintea ochilor noștri, în gloria Sa, precum și binecuvântarea patriei cerești spre care înaintăm, vom putea să manifestăm caracterul de străini și de călători. Nu este de ajuns să cunoaștem doctrina lui Hristos și faptul că cerul ne așteaptă la sfârșitul călătoriei, ci, ca și apostolul, trebuie ca dorința inimii noastre să fie aceasta: „să-L cunosc pe El” (Filipeni 3.10). Dacă vom lua un loc în afara acestei lumi, ca răspuns la chemarea Lui, vom putea crește în cunoașterea Lui și în atașamentul față de El, așa cum El Însuși a spus: „Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14.21).

După ce Domnul i S-a arătat lui Avraam, citim că imediat el a zidit un altar. Acest lucru vorbește cu siguranță despre închinare. În Epistola către Evrei, cei care ies la Hristos afară din tabără nu numai că manifestă caracterul de străini și de călători, ca neavând aici o cetate care rămâne, ci devin închinători, care aduc necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu (Evrei 13.13-15).

H. Smith

Veniți … să umblăm în lumina Domnului!

Isaia 2.5

Are nevoie de mult soare!

Pe eticheta florii pe care Iulia o ținea în mână cu încântare în pavilionul de grădinărit scria că floarea are nevoie de mult soare. Cu toate că știa despre grădina ei că era mai mult umbroasă, a cumpărat această floare, deoarece îi plăceau culoarea, forma frunzelor, mărimea și mirosul.

Iulia a adus-o acasă, a plantat-o în grădină și s-a ocupat cu drag de ea. Dar floarea nu era fericită în grădina Iuliei. Nu era suficientă îngrijirea bună; planta avea nevoie de soare, iar Iulia nu-i putea da soare. Ea se gândise că ar putea înlocui soarele cu o îngrijire deosebită. Dar lucrurile nu au funcționat. Plantele au propriile nevoi.

Exact așa este cu noi, credincioșii. Nevoile noastre sufletești după hrana din Cuvântul lui Dumnezeu și după părtășia cu Domnul Isus nu pot fi satisfăcute cu alte mijloace. Dacă nu citim regulat Biblia și nu ne rugăm zilnic, viața noastră interioară se atrofiază.

Numai când trăim în lumina prezenței lui Dumnezeu și rămânem în dragostea Domnului nostru, înflorim ca și oameni credincioși. În razele calde ale dragostei lui Dumnezeu, creștem în harul și în cunoștința Domnului Isus. Ca urmare, primim putere și pricepere divină pentru a duce o viață spre onoarea lui Dumnezeu și pentru a arăta în comportamentul nostru ceva din Hristos.

Citirea Bibliei: Geneza 25.19-34 · Psalmul 10.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla”. (Deuteronomul 32:29)

Dacă nu ești dispus să te schimbi, peste câțiva ani vei fi exact acolo unde ești astăzi, doar că vei fi mai bătrân, vei avea mai puțin timp și mai puține opțiuni. Biblia tocmai ne-a spus: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Cum poți face asta? Trebuie să fii dispus să te schimbi! Recunoaște că schimbarea va avea loc – fie că-ți place, fie că nu. Astfel vei fi pregătit. Un autor scria: „Singurul lucru sigur despre ziua de mâine este că va fi diferită de ziua de astăzi. Dacă te îndoiești de asta, gândește-te la următorul lucru: bunicul meu se hrănea cu alimente de la ferma lui, părinții din grădina proprie și eu de la Fast-Food!

Lumea este diferită față de cum era acum 20 de ani, și va fi și mai diferită peste 20 de ani. Dar vestea bună este că lumea se schimbă atât de repede, că nu ai putea greși tot timpul chiar dacă ai încerca!” Diferența dintre ceea ce ești astăzi și ce vei fi peste douăzeci de ani depinde în mare măsură de trei lucruri: de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu, de relațiile pe care le zidești și de cărțile pe care le citești. Vrei să fii înțelept? Biblia spune: „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere” (Proverbele 2:6). Vrei să fii fericit? „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13).

Vrei să fii împlinit în viață? „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

de Jean Koechlin

Luca 7:36-50

Deşi mult diferită de cea a lui Levi (cap. 5.29), şi Simon fariseul Îl invită pe Domnul la masă. Se gândea probabil că va fi onorat prin aceasta, dar Isus îi va da o lecţie a umilinţei. Iată că în casă este introdusă o femeie cunoscută prin viaţa ei destrăbălată. Ea răspândeşte pe picioarele lui Isus, împreună cu omagiul parfumului ei, multe lacrimi de pocăinţă. Tocmai această păcătoasă, şi nu Simon fariseul, este cea care împrospătează şi revigorează inima Mântuitorului, pentru că ea conştientizează marea datorie pe care o are faţă de Dumnezeu şi se înfăţişează înaintea lui Isus cu singura atitudine cuvenită: cea a unei inimi zdrobite şi smerite (Psalmul 51.17). Înainte de a–i spune acestei femei cuvântul de har pe care ea îl aştepta, Domnul are să-i spună ceva lui Simon, căruia i–a citit gândurile tainice. De câte ori nu am putea auzi numele nostru în locul celui al lui Simon!

„Am să-ţi spun ceva” şi ţie, ~ Se adresează Mântuitorul unuia dintre noi ~ care poate te compari cu unii care n–au ca tine o educaţie creştină: să ştii că ceea ce contează în ochii Mei este dragostea pentru Mine şi dovezile ei!

Să învăţăm să estimăm mai bine cât de multe ne–au fost iertate, pentru a–L iubi şi noi mai înfocat pe Mântuitorul nostru!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 mai 2022

13 Mai 2022

Tu și casa ta.

Fapte 16.31

Dumnezeu a rânduit ca soțul și tatăl să fie cap al familiei precum și cap al soției și, de asemenea, ca bărbatul și casa lui să fie o unitate. Câteva referințe din Scriptură ne vor dovedi faptul binecuvântat și solemn că Dumnezeu asociază casa bărbatului cu bărbatul însuși. Acesta este un privilegiu binecuvântat, dar și o mare responsabilitate.

„Tu și casa ta” este regula întregii Scripturi. Când Dumnezeu a fost pe punctul de a distruge o lume rea prin potop, El i-a spus lui Noe: „Intră în corabie tu și toată casa ta, pentru că pe tine te-am văzut drept înaintea Mea” (Geneza 7.1).

Când Dumnezeu a fost aproape să-i descopere lui Avraam sfaturile Sale tainice, El a spus că știe „că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului” (Geneza 18.19).

În același fel, când Iacov a fost chemat de Dumnezeu să se ridice și să meargă la Betel, el niciodată nu s-a gândit să se separe de familia sa. Din contră, ni se spune că „Iacov a zis casei sale și tuturor celor care erau cu el: «Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru și curățiți-vă și schimbați-vă hainele. Și să ne ridicăm și să ne suim la Betel»” (Geneza 35.2,3).

Același principiu îl găsim și în Exod 10.8,9. Când faraon le-a cerut lui Moise și lui Aaron să lase copilașii în Egipt și ca doar cei maturi să meargă în pustie pentru a ține o sărbătoare pentru Domnul, Moise a răspuns: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii noștri și cu fiicele noastre” (Exod 10.9).

Iosua, prin mărețele lui cuvinte, rostește același adevăr: „Dar eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24.15).

Cuvintele Domnului din 1 Samuel 3.11-13 de asemenea dovedesc faptul că Dumnezeu îl socotea pe Eli răspunzător pentru răul din casa lui și îl identifica cu aceasta.

R. K. Campbell

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2

Am ratat timpul de har

Un doctor credincios a fost chemat la patul de boală al unui tânăr. După control, doctorul i-a spus că nu mai are mult timp de trăit. Deznădăjduit, tânărul l-a privit pe doctor și a spus: „Am ratat!”. — „Ce ați ratat?”, l-a întrebat doctorul. Muribundul a repetat: „Am ratat!”. — „Ce ați ratat?”, l-a întrebat încă o dată doctorul. — „Domnule doctor, am ratat mântuirea sufletului meu”, a răspuns bolnavul. — „Nu vorbiți așa”, a încercat doctorul să-l consoleze, „nu vă amintiți de tâlharul de pe cruce?” — „Îmi amintesc, dar știu că acesta nu I-a spus niciodată lui Dumnezeu: «Vezi-Ți de drumul Tău!», așa cum am făcut eu. Dumnezeu mi-a vorbit și m-a chemat la El. Dar diavolul mi-a șoptit: «Încă nu; mai ai mult timp. Ești tânăr, bucură-te mai întâi de viață. Ce vor gândi oamenii despre tine?». Am amânat mântuirea sufletului meu și am ratat harul oferit. Acum, pentru mine este prea târziu!”

Doctorul a încercat mai departe să-l consoleze, amintindu-i de mulți păcătoși care au venit la Mântuitorul în al unsprezecelea ceas și au găsit iertare și pace. Muribundul însă a spus: „Al unsprezecelea ceas al meu a fost atunci când Mântuitorul m-a chemat. Acum sunt pierdut. Am ratat timpul de har, am ratat mântuirea, este prea târziu!”. Spunând aceste cuvinte a plecat în veșnicie. Ce îngrozitor! Cu siguranță, Domnul Isus i-ar fi arătat har, dacă s-ar fi încrezut în El. Dar tânărul nu a mai putut să creadă.

Citirea Bibliei: Geneza 25.1-18 · Psalmul 9.11-20

coordonatori Bob & Debby Gass

INVESTEȘTE ÎN COPIII TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

Ferma Lazy B se întinde pe o suprafață de 670 kmp. Cea mai mare parte este acoperită de tufișuri și ierburi și aparține familiei Day din 1881. Când Harry și Ada Mae Day au avut primul copil, o fetiță, au mers 300 km până la primul spital, pentru naștere, și au adus-o acasă pe fiica lor la o viață grea. Casa cu patru camere, făcută din chirpici, nu avea apă curentă sau electricitate și nu exista nicio școală în zonă. Ne-am putea gândi că având resurse atât de puține, viitorul fetiței va fi fost limitat. Însă Harry și Ada Mae erau hotărâți ca fiica lor să primească cea mai bună educație posibilă. S-au abonat la ziare și reviste metropolitane și i-au citit copilei neîntrerupt. Când fiica lor a ajuns la vârsta de 4 ani, Ada Mae a început educarea ei în sistem home-schooling, după metoda Calvert, și mai târziu au trimis-o la cele mai bune școli cu internat din acea vreme. Într-o vară și-au luat copiii într-o excursie, cu mașina, ca să viziteze toate capitalele de state din America, la vest de fluviul Mississippi. Când tânăra Sandra era pregătită să meargă la facultate, ea s-a înscris la Universitatea Stanford, apoi a continuat Dreptul și în cele din urmă, a devenit… prima femeie judecător de la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii!

Uimitor, nu-i așa? Am spus istoria asta ca să ajungem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, care este acesta: investește în copiii tăi. Și fii dispus să începi cu pași mărunți, altfel nu vei începe niciodată. În loc să rămâi blocat în ceea ce crezi că nu ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu și El îți va fi binevoitor. Și bazează-te pe acest verset din Scriptură pentru copiii tăi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”

de Jean Koechlin

Luca 7:18-35

Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui. El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine”?

Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.

Lucrările lui Isus! ~ acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.

Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie” privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui Ioan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul, care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 mai 2022

12 Mai 2022

Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon.

S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor.

Evrei 11.24; Filipeni 2.7

Moise, într-un fel demn de apreciat, a refuzat slava, însă Isus Și-a ascuns-o. Iar aceasta a fost o biruință frumoasă asupra lumii. Nouă ne place să ne fluturăm onorurile, să arătăm cât mai mult din ceea ce suntem, chiar să ne arogăm ceea ce nu ni se cuvine, dacă oamenii ne-ar considera, din greșeală, mai mari decât suntem în realitate. Moise însă s-a smerit în palatul egiptean, iar aceasta a fost o frumoasă biruință a credinței asupra mersului și duhului lumii. Dar Isus a făcut mai mult. Este adevărat că El n-a avut servitori și curteni pe care să-i învețe, căci a fost un străin pentru palate. Iar cât despre sătenii Nazaretului, aceștia L-au considerat între ei ca pe „fiul tâmplarului”, iar El a fost de acord cu aceasta. Slava slăvilor, Domnul îngerilor, Creatorul marginilor pământului, Dumnezeul cerurilor, a rămas ascuns sub această denumire obișnuită, și a stat acolo fără să obiecteze vreodată ceva.

Duhul Sfânt, în slujba Sa de har, ne dezvăluie în Evrei 2 izvoarele acestei taine mari. Harul lui Dumnezeu își găsește plăcerea – ce gând prețios! – în a prezenta taina. Iar lauda Celui „pentru care sunt toate și prin care sunt toate” impune prezentarea acestei taine (versetele 9 și 10). Aici ne sunt dezvăluite aceste lucruri; aici vedem izvoarele îmbelșugate de unde se revarsă marele plan și lucrarea lui Dumnezeu, acea taină de negrăit a răscumpărării prin smerirea Fiului lui Dumnezeu, care avea să-i imprime caracterul pentru veșnicie. Harul divin a dorit să fie satisfăcut oferind totul, iar slava divină a vrut să se manifeste într-un chip desăvârșit. Totul curge din aceste izvoare: Cel care sfințește a luat parte la carne și sânge; El a străbătut moartea; a îndurat toate ispitele noastre, dar fără păcat; a cunoscut și a trăit relațiile cu Dumnezeu, experiențele de suflet și suferințele împreună cu cei credincioși; viața de credință pe pământ, cu rugăciuni și lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte; viața de mijlocire din cer; toată pregătirea împlinită pentru a fi jertfă și preot; putința de a ajuta, vrednicia de a curăți, ca și învierea, înălțarea, așteptarea prezentă și împărăția și slăvile viitoare – toate acestea își găsesc originea și izvorul aici, în harul și în slava divină.

J. G. Bellett

Cine este aproapele meu?

Luca 10.29

Să avem ochi deschiși pentru semenii noștri!

Un domn în vârstă de 82 de ani se afla într-o bancă și dorea să facă un transfer bancar. Deodată și-a pierdut cunoștința, a căzut la pământ și a rămas acolo pe podea în mijlocul sediului. Cutremurător a fost faptul că cei mai mulți au ignorat starea bătrânului și că nu i-au acordat primul ajutor. Ei au trecut nepăsători pe lângă cel muribund, pentru a-și rezolva afacerile financiare. Doar al cincilea client a informat poliția și ambulanța.

Întâmplarea aceasta ne amintește de parabola samariteanului milostiv, în care Domnul Isus vorbește despre un om căzut între tâlhari și lăsat pe jumătate mort la marginea drumului. Pe acolo au trecut un slujitor la templu și un preot. Poate că și-au scuzat comportamentul, invocând că acela era singur vinovat de situația lui. Sau poate că nu au avut timp. – Dar un străin, un samaritean disprețuit, l-a ajutat pe acel sărman. Domnul Isus încheie această parabolă cu îndemnul: „Du-te și fă și tu la fel!”. – Există așa de mulți nevoiași…

Să privim acum întâmplarea din perspectiva omului rănit! El s-a lăsat ajutat. Și noi suntem poate răniți, slabi, lipsiți de ajutor și mulți oameni trec neglijenți și nu se interesează deloc de noi. Au propriile griji. Dar Cineva ne vine în ajutor: Isus Hristos! El cunoaște nevoile noastre, ne iubește și ne întinde mâna. Noi trebuie doar să o apucăm.

Citirea Bibliei: Geneza 24.50-67 · Psalmul 9.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI FI FRICOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui…” (1 Samuel 16:7)

Ne mândrim cu abilitatea noastră de a judeca oamenii și situațiile în funcție de înfățișare – și de nenumărate ori greșim.

Goliat a lansat aceeași provocare, pentru poporul Israel, timp de 40 de zile: „Trimiteți-mi cel mai bun războinic al vostru și îl voi ucide. Eu sunt campionul. Eu sunt cel mai mare!” Acest tip de gândire bazat pe frică se aplică oricărui uriaș pe care-l întâlnești în viață. Chuck Swindoll scria: „Teama și îngrijorarea nu apar numai o dată; ele apar dimineața și seara, zi după zi, încercând necontenit să intimideze. Ele apar sub forma unei persoane, a presiunii, a îngrijorării… teama care bate la inima ta, zi de zi, strigând în prăpastia propriei tale văi. Puține lucruri sunt mai persistente și intimidează mai mult decât frica și îngrijorarea, mai ales când ne confruntăm cu ele prin propriile noastre puteri!” Când a ales următorul rege al poporului Israel, Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui… Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

Ca ființe umane, ne uităm la ce se vede în afară și ne formăm opinii bazându-ne pe ceea ce vedem. Goliat era un uriaș, cu o voce tunătoare și care brava mult – trei trăsături menite să inspire frică în cea mai curajoasă inimă. Dar Dumnezeu nu a fost nici impresionat, nici intimidat de el. Și în plus, El i-a dat lui David capacitatea de a-l vedea pe Goliat prin ochii Săi. Frica este ca un bebeluș: cu cât o hrănești mai mult, cu atât devine mai mare. Când începi să vezi uriașii din viața ta din perspectiva lui Dumnezeu, ei își pierd puterea de a te imobiliza și de a te intimida. Așa că, nu mai fi fricos!