16 Mai 2022
Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.
Cântarea Cântărilor 2.15
Există cel puțin trei vulpi mici care întotdeauna vor strica „viile” relației de căsătorie.
1. Lipsa de înțelegere. 1 Petru 3.7 ne spune: „Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab”. Este vital să înțelegem diferențele de ordin fizic și emoțional dintre un bărbat și o femeie. Dacă nu le înțelegem, vom avea așteptări nerealiste unii de la ceilalți.
2. Lipsa de considerație. Egoismul și nepăsarea reprezintă opusul considerației. Să aplicăm parafrazarea versetului 2 din Romani 15 la relația noastră de căsătorie: «Fiecare să placă soției/soțului său spre bine, pentru zidire»!
3. Lipsa de comunicare. Trebuie să învățăm să comunicăm frecvent unul cu celălalt. Cum ar putea celălalt să știe ce gândim, dacă nu comunicăm? Proverbe 20.5 spune: „În inima omului, sfatul este o apă adâncă și un om priceput scoate din ea”. A învăța să comunicăm este un proces care durează întreaga viață și care nu este niciodată stăpânit pe deplin. Probabil că una dintre cele mai mari bariere pentru o bună comunicare este eșecul soțului și al soției în a se asculta unul pe celălalt. În plus, există tendința de a vorbi înainte de a asculta. Să căutăm să aplicăm Iacov 1.19 în relația noastră de căsătorie: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”!
Dumnezeu ne poate da putere să trecem peste aceste bariere și să ne bucurăm de o viață de căsătorie binecuvântată, pe măsură ce ne alipim de Cuvântul Său prin credință. Suntem noi gata, în această chestiune a vieții conjugale, să plătim prețul pentru a urma calea lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe a noastră? Merită din plin! De fapt, aceasta este probabil cea mai profitabilă tranzacție pe care am putea-o face pe acest pământ.
G. W. Steidl
„Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat cu ei alți cinci talanți”. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”.
Matei 25.20,21
Să fim o lumină în lume!
Împlinise 100 de ani și tot satul în care locuia sărbătorea împreună cu el.
Trăise ambele războaie mondiale, dar încă mai era plin de energie, bunăvoință și umor. Dar mai mult decât atât, el era un creștin credincios și oricine din sat știa acest lucru. În acea zi au venit cu toții să-l felicite.
O lună mai târziu, întreg satul s-a strâns iarăși – de data aceasta pentru înmormântarea lui. Vorbitorul care a ținut cuvântarea a spus pe scurt câte ceva din viața lui: cum L-a găsit de timpuriu pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său și cum a mers împreună cu Dumnezeul său prin viață.
După aceea a amintit că Dumnezeu îi pune la dispoziție fiecărui om un anumit număr de ani de viață și că omul este răspunzător să-i folosească bine. El a spus: Dumnezeu i-a dat prietenului nostru 100 de ani. Și odată Dumnezeu îl va întreba ce a făcut cu ei. Și nouă, Dumnezeu ne-a încredințat un anumit număr de ani de viață. Și pe noi ne va întreba odată dacă i-am folosit bine. Oare ne va putea întâmpina și pe noi cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, … intră în bucuria stăpânului tău!”?
Citirea Bibliei: Geneza 26.18-35 · Psalmul 11.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Am să scot apă şi pentru cămilele tale…” (Geneza 24:19).
Într-o zi, Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său, să găsească o soție pentru fiul său Isaac. Stând lângă o fântână afară din cetate, Eliezer s-a rugat: „Doamne, fă ca fata care se oferă să-mi adape cămilele să fie cea pe care Tu ai ales-o.” Deodată, apare Rebeca și spune: „Am să scot apă și pentru cămilele tale” (vezi Geneza 24:13-14). Rebeca nu avea cum să știe că Eliezer avea să-i schimbe viața. Ea nu știa că fapta ei bună avea să deschidă ușa unor mari binecuvântări. În Vechiul Testament, era un lucru obișnuit să oferi apă unui străin. Se numea legea ospitalității. Iudeii credeau cuvântul care spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare ar fi dispus să ofere apă unor cămile însetate? O cămilă poate înghiți 130 de litri de apă, și Eliezer avea zece cămile! Asta înseamnă un proiect de o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, fără a aștepta ceva în schimb decât bucuria de a sluji. Însă ea nu știa că aceste cămile urmau s-o ducă la Isaac pentru a fi mireasa lui, vor face să curgă peste ea o binecuvântare mare și o vor introduce în genealogia lui Hristos.
Deci, dacă dorești să ai succes, alocă timp, fii concentrat, fii muncitor și fii o persoană care rezolvă problemele, nu una care le provoacă. Trăiește după cuvintele lui Hristos: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (vezi Matei 5:41). Cheia biruinței în viață este să faci nu doar ce trebuie, ci puțin în plus. Da, cămilele sunt respingătoare și urâte, însă din acea situație neplăcută s-a născut cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat Rebecăi. Și așa ceva se poate petrece și cu tine!
de Jean Koechlin
Luca 8:16-25
Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i–ar veni ideea s–o ascundă într–un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii”, rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).
Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”(v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.
Aţipirea Domnului Isus în corabie ni–L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, El porunceşte vântului şi valurilor, făcându–Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta?” (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?” (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei” şi care Îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. În ce fel o vede însă credinţa noastră?
Mana Zilnica 