7 Mai 2022
Toate sunt la fel tuturor: aceeași întâmplare celui drept și celui rău, celui bun (și celui rău), celui curat și celui necurat, celui care jertfește și celui care nu jertfește. Cum este cel bun, așa este și cel păcătos; cel care jură, ca și cel care se teme de jurământ.
Era o cetate mică și puțini oameni în ea; și a venit un împărat mare împotriva ei și a împresurat-o și a ridicat întărituri mari împotriva ei. Și se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui, dar nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac.
Eclesiastul 9.2,14,15
„Toate sunt la fel tuturor”, spune Eclesiastul 9.2. Dumnezeu îngăduie o serie de evenimente în viața fiecărui om – pe care noi le numim fericite sau nefericite, potrivit cu natura lor – pentru a vedea dacă vreunul din ele va face ca inima făpturii Sale să se întoarcă spre El. Mai mult, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios nu va avea de trecut prin diferite încercări, după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări ale vieții, fie că ele afectează sănătatea sau munca sau familia, sunt tot atâtea prilejuri pentru noi de a arăta cum credința creștină schimbă felul în care trecem prin ele.
De exemplu, dacă cineva care nu este întors la Dumnezeu are un eșec la un examen, el va considera acest lucru a fi ghinion sau lipsă de corectitudine din partea profesorului, însă cel credincios va recunoaște în aceasta mâna Tatălui său ceresc, care este plin de înțelepciune și de iubire față de el, copilul Său. „Alergarea nu este pentru cei iuți, nici lupta pentru cei puternici” (Eclesiastul 9.11; Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care câștigă atât alergarea, cât și lupta. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un sărman prizonier bătrân, care-și isprăvise alergarea și care luptase lupta cea bună.
Pilda cu omul sărac și înțelept ne îndreaptă privirile către Domnul Isus. El este Cel care ne-a eliberat de Vrăjmașul cel puternic (Evrei 2.14,15). Trebuie să avem grijă să nu fim nerecunoscători, nici uituci, ca locuitorii acelei mici cetăți, ci să dăm ascultare întotdeauna cuvintelor Sale (Eclesiastul 9.15,16; 1 Corinteni 11.24).
J. Koechlin
Dar Noe a căpătat îndurare înaintea Domnului.
Geneza 6.8
A căutat și a găsit îndurare
Pe timpul când trăia Noe, răutatea oamenilor era mare pe pământ. Peste tot stăpâneau imoralitatea și violența. Atunci Dumnezeu a zis: „Voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat” (Geneza 6.7), anunțând astfel judecata.
Relatarea din Biblie însă are următoarea continuare: „Dar Noe a căpătat îndurare înaintea Domnului”. Noe a fost grațiat în mijlocul unei lumi nelegiuite și a scăpat de judecată. Cum?
Noe L-a auzit pe Dumnezeu anunțând potopul, pentru că a ascultat glasul Său. El știa că nu este mai bun decât oamenii din jurul său și că ar fi meritat aceeași judecată. Această concluzie l-a determinat să caute îndurare. Noe a privit cu credință la Dumnezeu, Judecătorul, și a găsit îndurare la El. Corabia, pe care a construit-o conform poruncii Domnului, l-a protejat de potopul care a distrus tot ce era viu pe pământ.
Noi trăim într-un timp asemănător cu cel în care a trăit Noe. Judecata divină asupra lumii păcătoase urmează să fie exercitată. Și tu vei fi atins de ea, de aceea trebuie să cauți îndurarea lui Dumnezeu. Vei găsi îndurarea Sa numai dacă Îl vei căuta. Urmează și tu exemplul acestui om care, copleșit de povara vinei sale, s-a prăbușit în fața Singurului care arată îndurare: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18.13).
Citirea Bibliei: Geneza 22.13-24 · Psalmul 5.7-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNTREABĂ ȘI APOI ASCULTĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).
Te-ai făcut vreodată vinovat de faptul că ai acuzat pe cineva înainte de a cunoaște toate faptele? Într-o asemenea situație, tu trebuie să fii conștient că tragi de același capăt al frânghiei cu „pârâșul” oficial al copiilor lui Dumnezeu.
Biblia anunță: „Pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos” (vers. 10). Maturitatea emoțională și spirituală solicită ca mai întâi, să cauți să înțelegi, nu să faci acuzații pripite. Uită-te la exemplul pe care ni l-a dat Dumnezeu în grădina Edenului. El ar fi putut spune foarte ușor: „Adam și Eva, păcătoși nerecunoscători, nu ar fi trebuit să vă accept niciodată în grădina Mea!” Stilul non-acuzator al lui Dumnezeu, atunci când i-a confruntat pe Adam și pe Eva cu privire la păcatul lor, oferă un model puternic acelora dintre noi care avem tendința de a vorbi înainte de a fi în posesia tuturor informațiilor. Biblia spune: „Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:9-11). Putem remarca faptul că Dumnezeu știa deja răspunsul la toate cele trei întrebări pe care le-a pus. Cu toate acestea, El i-a oferit lui Adam ocazia de a explica versiunea lui. Și în cazul lui Adam, el nu a fost în stare.
Principiul divin rămâne însă in picioare: formularea unor întrebări în scopul clarificării lucrurilor și ascultarea atentă a răspunsurilor sunt etape-cheie în depășirea tendinței de a critica sau de a acuza. Tu, ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Dacă ți s-a întâmplat asta, nu face și tu altora același lucru. Întreabă și apoi ascultă!
de Jean Koechlin
Luca 5:12-26
Un biet lepros vine la Isus, Căruia îi recunoaşte puterea. El este vindecat prin voia dragostei Sale.
În versetul 16 ne este dezvăluit încă o dată secretul acestui Om desăvârşit: viaţa Lui de rugăciune. Perfecţiunea omului constă în a fi total dependent de Dumnezeu, iar această dependenţă îşi găseşte expresia în rugăciune. De aceea, Luca ni–L arată de multe ori pe Modelul nostru incomparabil în această atitudine binecuvântată (cap. 3.21; 5.16; 6.12; 9.18,29; 11.1; 22.32,44).
Vedem apoi eforturile considerabile depuse de câţiva oameni pentru a pune un sărman paralitic în contact cu Isus. Fie ca acest zel şi această perseverenţă a credinţei să ne servească drept încurajare! Şi noi îi putem aduce înaintea Domnului (în rugăciune) pe cei a căror convertire ne stă pe inimă şi să–i invităm să ne însoţească acolo unde El a promis prezenţa Sa.
În capitolele 4 şi 5, păcatul ne este prezentat sub diferite aspecte: ca putere a lui Satan, în cei posedaţi de demoni (cap. 4.33,41); sub forma mizeriei, în cel lepros; ca o stare de moarte faţă de Dumnezeu, în cazul paraliticului. Isus a venit să răspundă acestor trei caractere: El este Cel care eliberează, care curăţă şi care–l readuce pe om în deplinătatea facultăţilor sale, pentru Dumnezeu.
Mana Zilnica 