30 Mai 2022
Dar fiecare este ispitit, fiind atras și ademenit de propria lui poftă; apoi pofta, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce moarte.
Iacov 1.14,15
Foarte des sănătatea depinde de descoperirea din timp a unei boli, atunci când ea se află în stadiul incipient, înainte să producă efecte negative sau chiar să devină incurabilă. Așa cum știm, multe boli au perioadă de incubare, timp în care se manifestă foarte puține simptome, deși germenii se multiplică foarte mult în organism.
În versetele de mai sus vedem câțiva pași mici, însă dezastruoși, care conduc la boala fatală numită păcat. Ea începe prin poftă, apoi prin atragere și prin ademenire. Pofta, după ce a conceput, dă naștere păcatului. Prin urmare, ceea ce noi recunoaștem a fi păcat este adesea manifestarea finală a lui, după ce i-am permis să lucreze în inima noastră o perioadă de timp. El era acolo, deși neobservat; a intrat în inima noastră înainte să devină evident în acțiunile noastre. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt spune: „Păzește-ți inima mai mult decât tot ce se păzește, pentru că din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23).
Iată unele dintre semnele pericolului la care creștinul trebuie să ia seama din timp:
1. și-a pierdut apetitul pentru Cuvântul lui Dumnezeu;
2. nu mai găsește timp pentru rugăciune;
3. găsește tot felul de scuze pentru a lipsi de la strângeri.
Există multe alte semne de felul acestora, iar cu cât suntem mai sensibili la glasul lui Dumnezeu, cu atât le vom putea detecta mai repede și astfel ne putem cruța de multă suferință. Să luăm aminte la cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru: „ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!” (Marcu 13.37).
A. M. Behnam
Nu știți că cei care aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Tot așa și voi alergați ca să-l dobândiți. … Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care lovește în vânt.
1 Corinteni 9.24,26
Startul la o cursă greșită
O cunoscută alergătoare americană a fost invitată în anul 1979 să participe la un concurs. În dimineața cursei, ea a plecat cu mașina spre destinație, dar pe drum s-a rătăcit. A oprit la o benzinărie și a cerut ajutor. Din câte știau oamenii de acolo, startul cursei urma să se dea în parcarea unui magazin. Când a ajuns acolo, atleta a observat doar câțiva alergători. Deci era o cursă mult mai ușoară decât se așteptase! S-a grăbit către biroul de înscrieri, și-a spus numele și a fost surprinsă de entuziasmul oficialilor de a avea ca participant o atletă așa de cunoscută. Atleta a alergat și, bineînțeles, a câștigat fără mare greutate, cu o diferență de patru minute față de concurentul de pe locul al doilea. Dar după cursă și-a dat seama că nu acela era concursul la care fusese invitată și care se desfășurase mai departe cu câțiva kilometri, într-un alt oraș. Atleta se așezase la o altă linie de start, alergase într-o altă cursă și ratase șansa de a câștiga un premiu valoros.
Așa este și în viață! Deoarece oamenii nu citesc Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, greșesc calea pe care trebuie să alerge pentru a câștiga premiul ceresc în Hristos Isus. Dar cine se orientează după rânduiala biblică va ajunge cu siguranță să câștige premiul dăruit de Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TE LUPȚI CU ISPITA? – Fundația S.E.E.R. România
„Potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8)
Domeniile în care ești vulnerabil se vor schimba pe măsură ce se schimbă anotimpurile vieții tale, însă adevărul este că întotdeauna vei fi ispitit într-un fel sau în altul. Dar iată vestea bună: deși vei fi ispitit, tu poți să fii biruitor! Domnul Isus ne-a arătat cum să procedăm. Când s-a confruntat cu ispititorul în pustie, El S-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva versete pe care te poți baza și tu atunci când ești ispitit:
1) „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici” (2 Petru 2:9).
2) „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).
3) „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul” (Efeseni 6:13).
4) „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi!” (Romani 16:20).
5) „Iată că v-am dat putere … peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19).
6) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).
de Jean Koechlin
Luca 12:32-48
Bogatul din parabolă strânsese comori pentru el însuşi (v. 21) şi a pierdut totul, inclusiv sufletul. Domnul le dezvăluie acum ucenicilor cum se pot strânge comori fără niciun risc: dând milostenie şi împărţindu-şi bunurile, pentru că, în felul acesta, fac o depunere sigură la banca din cer (v. 33, comp. cu cap. 18.22). Atunci inima se va ataşa de această comoară cerească şi va aştepta cu şi mai mult dor venirea Domnului (citiţi 1 Petru 1.4).
Domnul Isus Se va întoarce. Are această speranţă consecinţe practice în viaţa noastră, în sensul că ne desprinde de o lume pe care o vom părăsi, ne curăţă „după cum El este curat” (1 Ioan 3.3), ne face plini de râvnă în lucrarea pentru alte suflete şi ne umple inima de bucurie? Să ne gândim şi la bucuria scumpului nostru Mântuitor, ale Cărui afecţiuni vor fi la culme. El Însuşi va găsi plăcere să-i primească şi să-i slujească pe aceia care L-au slujit şi care L-au aşteptat pe pământ (v. 37). Atunci „ispravnicul credincios şi înţelept” îşi va primi răsplata, iar robul care n-a făcut voia stăpânului său, deşi o cunoştea (v. 47; Iacov 4.17), îşi va primi pedeapsa grozavă.
„Oricui i s–a dat mult i se va cere mult” (v. 48). Să încercăm să ne facem fiecare socoteala cu privire la tot ce am primit şi să tragem concluzia.
Mana Zilnica 