19 Mai 2022
Și, iată, Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul fie cu voi!”. Și ei i-au zis: „Domnul să te binecuvânteze!”.
Toți câți sunt robi sub jug să-i socotească pe stăpânii lor vrednici de toată onoarea, ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie hulite. Și cei care au stăpâni credincioși să nu-i disprețuiască pentru că sunt frați; ci mai mult să le slujească, pentru că cei care au parte de buna lor lucrare sunt credincioși și preaiubiți.
Rut 2.4; 1 Timotei 6.1,2
În cartea Rut, Dumnezeu ne oferă o frumoasă imagine cu privire la relația pe care El dorește să o vadă astăzi între angajatori și angajați. Boaz, o imagine a Domnului Isus, vine din Betleem, din casa pâinii, pentru a fi cu secerătorii săi. Nu așteaptă acasă vești de la ei printr-un mesager, ci merge acolo unde ei se află. El privește cu atenție la tot ceea ce se întâmplă pe ogorul său și chiar se așază la masă și mănâncă împreună cu secerătorii săi. Domnul nostru este de asemenea interesat de toți slujitorii Săi și de lucrarea pe care ei o fac pentru El. Marcu ne spune că El lucra cu ai Săi și că întărea cuvântul prin semnele care-l urmau (Marcu 16.20).
Boaz este nu doar un exemplu minunat al lui Hristos, al marelui nostru Răscumpărător, ci și un exemplu elocvent cu privire la felul în care un angajator creștin trebuie să se comporte astăzi. Dacă un angajator dorește cu sinceritate prezența Domnului peste angajații săi astăzi, iar dacă angajații doresc cu adevărat binecuvântarea Domnului pentru angajatorul lor, problemele dintre ei dispar imediat. Studiul acestui capitol ne poate oferi instrucțiuni practice și de mare ajutor în privința acestui subiect.
În timpul de la începutul mărturiei creștine, sclavia era un lucru obișnuit, însă nici stăpânii creștini și nici sclavii creștini nu trebuiau să caute să profite unii de pe urma celorlalți. Sclavii erau chemați să asculte din inimă, făcând toate lucrurile ca pentru Domnul, iar stăpânii erau chemați să dea sclavilor ceea ce era drept și cinstit, știind că și ei aveau un Stăpân în cer. Să-L onorăm cu toții pe Domnul și în aceste chestiuni!
E. P. Vedder, Jr.
Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor, pentru că ei s-au îndepărtat de la El și n-au ținut toate căile Lui.
Iov 34.26,27
N-a mai avut timp
Eram în avionul care zbura spre Chicago. Tocmai mi-am pus centura de siguranță, când un om de afaceri s-a așezat pe scaunul de lângă mine. Discutând am ajuns să vorbim și despre credință. „Eu cred că religia este un lucru important”, a spus omul de afaceri. „Cu ani de zile în urmă mergeam în fiecare duminică la studiul biblic.” L-am întrebat pe omul de afaceri: „Sunteți un creștin autentic având viața din Dumnezeu?”. Răspunsul a fost șovăielnic: „Nu pot spune așa ceva. De când sunt în această funcție sunt foarte ocupat și nu am timp să mă gândesc la aceste lucruri”. Atunci i-am spus: „Țineți așa de mult la această viață, încât puteți amâna problema atât de importantă a sufletului?”. — „Știți, lupta vieții este aspră. Dar mai am cinci ani până la pensionare. Atunci îmi voi pune viața în ordine cu Dumnezeu. Acum nu am timp pentru astfel de lucruri…”
După aterizare, drumurile noastre s-au despărțit pentru totdeauna. Omul de afaceri trebuia să zboare mai departe spre Los Angeles. Ascultând știrile în seara aceea am aflat că avionul cu care zburase omul de afaceri a luat foc și s-a prăbușit. Toți cei 271 de pasageri au murit. Bărbatul n-a mai avut timp să-și pună viața în ordine. Era prea târziu pentru el, un veșnic prea târziu. Dar pentru noi există un acum, ca să ne punem viața în ordine cu Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Geneza 28.1-22 · Psalmul 14.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU DOREȘTE SĂ PROPĂȘEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România
„Și în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească”. (2 Cronici 26:5)
Gândește-te astăzi la următoarele trei întrebări și răspunde cu onestitate.
1) Crezi că poți să fii un om de succes și un om spiritual în același timp? Sunt unii oameni care au tendința de-a pune semnul de egalitate între sărăcie și smerenie, și ajung la concluzia că oamenii de succes nu pot fi smeriți. Nu este adevărat! Biblia afirmă despre Ozia, împăratul lui Iuda, că: „în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.” Succesul nu-ți dă dreptul să-i privești pe ceilalți de sus, dar când oamenii de succes vorbesc, ceilalți ascultă. Lideri precum Iosif și Daniel au influențat națiuni întregi pentru Dumnezeu. Adevărul este că oamenii spirituali au un mesaj al speranței pe care ceilalți trebuie să-l audă… dar fără propovăduitori, cum îl vor auzi? (vezi Romani 10:14-17). Dacă te-ai mulțumit cu puțin, roagă-te pentru o credință mai mare și începe să țintești mai sus în viață.
2) Îți este teamă de succes? Poate îți este teamă de presiunile și de prețul care vin odată cu el. Tu crezi că liderii sunt persoane singuratice, iar tu preferi să stai cu mulțimea. Sau poate ai fost doborât și acum îți este teamă să te ridici din nou. Când Thomas Edison a fost întrebat despre succesul său, el a răspuns: „Eu încep acolo unde ceilalți se opresc!” John Foster Dulles, fost Secretar de Stat al Statelor Unite ale Americii, a spus: „Măsura succesului nu este dacă ai o problemă grea de rezolvat, ci dacă este aceeași problemă pe care o aveai și anul trecut.” Apostolul Pavel spune: „trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).
3) Ești mulțumit cu starea actuală a lucrurilor? Dacă nu ești, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta și fă un pas înainte, prin credință. În ultimă instanță, singurul care te poate împiedica să devii ceea ce a intenționat Dumnezeu, ești tu!
Concluzie: Dumnezeu dorește să propășești!
de Jean Koechlin
Luca 9:1-17
Domnul Îşi trimite apostolii. Puterea şi autoritatea pe care El li le dă sunt singurele lucruri de care au nevoie pentru drum (v. 3). La întoarcere, cei doisprezece se grăbesc să istorisească tot ce au făcut (v. 10; comp. cu Fapte 14.27, unde şi Pavel şi Barnaba au istorisit „tot ce făcuse Dumnezeu cu ei”; vezi şi Fapte 21.19 şi 1 Corinteni 15.10). Atunci Isus îi ia cu El deoparte; mulţimilor însă nu le trebuie mult timp să-i găsească, astfel că, fără nerăbdare şi fără să dea vreun semn de oboseală, El Îşi reia slujba. Primeşte mulţimile, le vorbeşte şi le vindecă. Cât despre ucenici, ei ar fi dorit să-i îndepărteze pe toţi acei oameni, poate nu vizând interesul mulţimilor, aşa cum pretindeau (v. 12), cât mai degrabă pentru a se îngriji de propria lor odihnă.
Dar Învăţătorul, în timp ce Se ocupă de aceste mulţimi, le dă o lecţie şi alor Săi. Când a fost constatată insuficienţa resurselor lor pentru a hrăni această mulţime, Isus le asigură totul prin propria Lui putere. El ar fi putut să treacă peste cele cinci pâini şi peste cei doi peşti, dar, în harul Lui, El ia puţinul pe care noi I-l punem la dispoziţie şi ştie să facă din acesta un mare belşug. Puterea Lui se arată întotdeauna în slăbiciunile slujitorilor Săi (2 Corinteni 12.9).
Mana Zilnica 