Mana Zilnica

17 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11

Această scenă descoperă nu numai gloria Persoanei Sale, ci și perfecțiunea căilor Sale. Citim că „Isus a luat pâinile” – cele cinci pâini de orz – și, după ce a mulțumit, a hrănit mulțimile. El folosește resursele naturale în legătură cu Dumnezeul care le-a dat, recunoscând că cerul este adevărata sursă a tuturor binecuvântărilor pentru om.

Atunci când resursele pământului, oricât de mici ar fi ele, sunt puse, prin puterea lui Hristos, în legătură cu resursele inepuizabile ale cerului, atunci ceea ce este puțin va fi înmulțit și va fi de ajuns. În zilele profetului Ilie, Dumnezeu S-a putut folosi de o văduvă, care avea doar o mână de făină și puțin ulei într-un vas, pentru a hrăni o întreagă casă vreme de un an (1 Împărați 17.15,16). În același fel, Hristos S-a putut folosi de un băiețel care avea cinci pâini și doi peștișori pentru a hrăni cinci mii de bărbați.

Domnul distribuie resursele pământești într-un mod atât de perfect, încât orice nevoie este împlinită. Luxul trândav și sărăcia extremă, risipa extravagantă și nevoia disperată nu vor mai exista atunci când Domnul Își va lua locul de drept ca Judecător al întregului pământ. Oamenii încearcă să facă egalitate în lume prin a-i ataca pe cei bogați, lucru care nu face altceva decât să arate că puterea omului este distructivă, nu administrativă. Oamenii îi pot face săraci pe cei bogați, însă nu-i pot face bogați pe cei săraci. Ei pot distruge ordinea prezentă, însă nu pot introduce binecuvântarea milenială.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr.

Psalmul 145.18

Aproape de inima lui Dumnezeu

La intrarea în parc era un panou: Nicăieri nu ești mai aproape de inima lui Dumnezeu decât într-o grădină! Aproape că ne vine și nouă să credem această afirmație. Este însă adevărată? Și într-o grădină se găsesc plante moarte, pomi distruși de fulgere și de furtună, animale care fugăresc și mănâncă alte animale, oameni care rostesc cuvinte urâte, mânați de gânduri păcătoase, oameni a căror inimă este cuprinsă de invidie, de minciună și de mândrie.

În natură, da, se poate încă observa ceva din mâna lui Dumnezeu: bănuim cât de perfectă și de fascinantă a fost creația originală înainte ca ea să fie distrusă prin căderea în păcat a omului. Când privim cu atenție natura, mai observăm minuni care poartă „semnătura” Creatorului.

Dacă vrem să aruncăm însă o privire în inima lui Dumnezeu, trebuie să privim la Isus Hristos. Dumnezeu Tatăl a deschis cerul deasupra Lui și a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea” (Matei 17.5). Cât de adânc ne permite El să privim în inima Lui…! Dumnezeu „L-a dat pentru noi toți” pe Fiul Lui preaiubit (Romani 8.32). În viața acestui Fiu preaiubit, dar și mai mult în moartea Lui, putem descoperi dragostea lui Dumnezeu față de noi, oamenii!

Dacă „Îl chemăm în adevăr”, atunci aflăm că El este aproape de noi cu o inimă plină de dragoste.

Citirea Bibliei: Geneza 27.1-29 · Psalmul 12.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Bea, domnul meu… Și s-a grăbit… și i-a dat să bea.” (Geneza 24:18)

Istoria Rebecăi ne învață un adevăr foarte important despre viață: când se ivesc ocaziile, asigură-te că ești gata să deschizi ușa. Rebeca nu s-a gândit la efortul necesar sau la timpul alocat pentru a adăpa cele 10 cămile însetate. Ea nu a spus: „N-am de gând să fac asta, nu scrie în fișa postului!” Ea a trăit după principiul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Ea nu și-a elaborat o etică a muncii când a apărut Eliezer, ci o practica în fiecare zi. Și a venit momentul când lucrul acesta i-a adus o răsplată. Credincioșia în lucruri mici aduce mari răsplătiri. Dumnezeu este șeful tău; El se uită la atitudinea ta și la comportamentul tău în lucruri mărunte. Răsplătirile mărețe nu li se întâmplă celor care le așteaptă; ele izvorăsc din credincioșia față de lucrurile mărunte, din rutina zilnică și din slujirea care nu beneficiază de lumina reflectoarelor. Și mai putem observa ceva: Rebeca nu a citat din Tora și nu l-a întrebat pe Eliezer ce religie are. În loc să fie „super spirituală”, ea a decis să fie amabilă. Drept consecință, Rebeca i-a atras atenția lui Eliezer, i-a câștigat respectul și a ajuns în familia lui Avraam. Mai bine de atât, nu se putea! Când Rebeca l-a dus acasă pe Eliezer, ca să-i cunoască părinții, aceștia au dorit ca ea să aștepte zece zile până să-l cunoască pe Isaac. Așa era obiceiul. Însă Rebeca a spus: „Da, vreau!” (Geneza 24:58).

Când Dumnezeu deschide ușa, nu amâna. Și nu spune: „Alții sunt mai calificați decât mine.”

Dacă Dumnezeu te-a chemat, înseamnă că ești persoana potrivită, așa că treci peste fricile tale și mergi în direcția în care te conduce El.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 8:26-39

Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Ş–o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă–n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să–l lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să–şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii! Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.1‑6)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte”. Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.

Dar ce lucru trist! prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.

Demonizatul vindecat doreşte să–L urmeze pe Isus (comp. cu Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).