Mana Zilnica

21 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

După el a reparat cu sârguință Baruc, fiul lui Zabai, o altă bucată, din unghi până la intrarea casei lui Eliașib, marele preot. După el a reparat Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, o altă bucată, de la intrarea casei lui Eliașib până la capătul casei lui Eliașib.

Neemia 3.20,21

Avem aici o dovadă a unei deficiențe de caracter a lui Eliașib, care s-a arătat prin faptul că i-a lăsat pe alții să facă lucrarea pe care el trebuia să o facă. Această neglijență și-a pus amprenta și pe alte aspecte ale vieții sale, el manifestând de asemenea o lipsă de trăire în evlavie și de grijă față de casa sa. Vedem rezultatul acestui lucru în Neemia 13.28: nepotul lui s-a căsătorit cu fiica lui Sanbalat, un vrăjmaș al poporului.

De asemenea, eșecul de a construi zidul din fața casei sale are un nume alarmant: compromisul. Spun aceasta, deoarece carnea din fiecare dintre noi, dacă nu este judecată, va produce o anumită presiune în căminul nostru, iar dacă nu suntem veghetori, vom îngădui ca o stare nepotrivită să se perpetueze, doar pentru a micșora această presiune. Sau am putea fi tentați să nu corectăm purtarea copilului nostru din cauza vinei pe care o simțim, produsă de un faliment în trecutul nostru. Aici începem să ne dăm seama că lucrurile ne scapă de sub control. Dacă am ajuns în acest punct, este timpul să reparăm, înainte ca zidirea să poată continua. Avem nevoie să ne întărim în Domnul, înainte ca astfel de lucruri să se întâmple. Dacă ele totuși se întâmplă, ne putem totuși îndrepta către Domnul la timp de nevoie. Să ne aducem aminte că trebuie să luptăm pentru copiii noștri, nu să ne luptăm cu ei!

Consecințele falimentului în a construi ziduri de rugăciune, de protecție, de integritate și de devotament în fața căminului nostru sunt foarte severe. Lăudat fie Domnul că El ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce trebuie să dorim pentru căminul nostru!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Coloseni 3.13

Păpușile croșetate

La sărbătorirea a 50 de ani de căsătorie, un cuplu nu avusese niciun secret familial, cu excepția unei cutii de pantofi, pe care soția o păstrase mereu ascunsă sub pat. La aniversare, ea a fost de acord ca soțul ei să se uite în cutie. Când s-a uitat, soțul a găsit două păpuși croșetate și 25.000 de lire în bancnote. Mirat, soțul a întrebat-o pe soție ce înseamnă acele lucruri: „Cu mulți ani în urmă, mama mea mi-a spus că secretul unei căsnicii fericite este să nu ne certăm niciodată, iar atunci când mă voi înfuria, să tac și să croșetez o păpușă”, a spus soția.

Soțul a fost foarte încântat – pentru că în cutie erau doar două păpuși. Aceasta însemna că soția se înfuriase pe el doar de două ori în cei 50 de ani. „Dragă”, a zis el, „păpușile sunt frumoase, dar ce este cu cele 25.000 de lire?” – „O”, a răspuns ea zâmbind, „banii sunt din vânzarea altor păpuși pe care le-am croșetat când m-am înfuriat pe tine…”

Metoda acestei soții a fost productivă în vremea aceea. Astăzi, când soțiile sunt atât de ocupate, metoda croșetării de păpuși nu mai este de actualitate. Dar calea sigură de a ajunge la 50 de ani de căsătorie fără ceartă o avem descrisă în versetul de astăzi. Diavolul, vrăjmașul sufletelor noastre, deci și al familiei, acționează să destabilizeze căminul. Să nu ascultăm de glasul perfid al celui rău!

Citirea Bibliei: Geneza 29.15-35 · Psalmul 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE DE SUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Să recunoaștem: nu trebuie să ne uităm prea departe ca să găsim motive să ne văicărim.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în paradis, unde au avut tot ce le trebuia pentru a fi fericiți. Dar spre ce și-au concentrat ei atenția? Spre singurul copac la care nu aveau acces!

Dumnezeu a despărțit în două Marea Roșie în mod miraculos, i-a condus pe iudei prin pustie și le-a asigurat hrană din cer în fiecare zi, ca să nu le fie niciodată foame. Au apreciat ei lucrul acesta? Da, o vreme. „Au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui” (Psalmul 106:12-13).

De aceea apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:8-9).

Generalul Robbie Risner a descris cei șapte ani pe care i-a petrecut ca prizonier de război într-un lagăr vietnamez, ca fiind „esența disperării.” Dar a supraviețuit! Cum? S-a uitat plin de curiozitate printr-o scurgere din podeaua celulei sale și a văzut un fir de iarbă singuratic, singura pată de culoare în lumea sa lipsită de culoare. Numind-o „o transfuzie de sânge a sufletului,” Risner și-a început fiecare zi în rugăciune, întins pe podea, cu capul spre acel orificiu, concentrându-se la acel unic fir de iarbă.

Când lucrurile nu merg bine în viața ta, tu trebuie să alegi un punct focal: teamă sau credință, disperare sau nădejde, probleme sau soluții. Chiar și atunci când problema nu este rezolvată așa cum ți-ar plăcea, când te concentrezi asupra lui Dumnezeu, El te ridică deasupra împrejurărilor în care te găsești și îți dă pace în mijlocul lor.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 9:37-56

După scena gloriei căreia El i–a fost centrul, Isus trebuie acum să facă faţă unei scene cutremurătoare, în care Satan pusese stăpânire pe un tânăr, iar tatăl băiatului era disperat. Eliberarea pe care o aduce preamăreşte măreţia lui Dumnezeu (v. 43).

Câte inconsecvenţe vedem apoi la ucenici: Urmându–L pe Acela a Cărui smerenie de bunăvoie L–a condus la cruce, ei erau în acelaşi timp preocupaţi să ştie care va fi cel mai mare între ei (v. 46)! Ei înşişi scoseseră demoni în numele Domnului, chiar dacă nu reuşiseră întotdeauna aceasta (v. 40), însă îl opresc pe un altul să o facă (v. 49; comp. cu Numeri 11.26–29)! De asemenea, în timp ce Învăţătorul lor era pe cale să împlinească lucrarea pentru mântuirea oamenilor şi a lor, Iacov şi Ioan ar fi vrut să se coboare focul judecăţii peste samaritenii care nu L–au primit! Egoism, gelozie, încăpăţânare, ranchiună, dorinţă de răzbunare: recunoaştem tristul duh care ~ ce dureros! ~ însufleţeşte adesea sărmanele noastre inimi fireşti (v. 55).

Isus întreprinde acum, condus de o sfântă motivaţie, cea din urmă călătorie a Sa spre Ierusalim. Cunoscând pe deplin ce Îl aşteaptă acolo, El Îşi îndreaptă faţa hotărât (v. 51). Căpetenia mântuirii noastre nu Se va abate de la ţinta pe care Şi–a propus–o în dragostea Lui.