22 Mai 2022
Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.
Romani 11.36
Doxologiile din Noul Testament (3) – Adâncimea înțelepciunii lui Dumnezeu
Doxologia de mai sus se află la sfârșitul unei secțiuni importante a Epistolei către Romani, secțiune care se ocupă cu planul dispensațional al lui Dumnezeu pentru Israel. Capitolul 11 răspunde la întrebarea dacă Dumnezeu, chemând acum națiunile la mântuire, l-a abandonat pe Israel și l-a lepădat pentru totdeauna. Răspunsul lui Pavel este unul foarte hotărât: „Nicidecum!” (Romani 11.1).
Lucrul principal pe care apostolul îl subliniază în această secțiune din Romani este suveranitatea lui Dumnezeu. Căderea lui Israel a făcut ca bogățiile evangheliei să se reverse asupra națiunilor. Dar dacă falimentul lui Israel a produs o astfel de binecuvântare pentru națiuni, cu cât mai multă binecuvântare va produce plinătatea lui? Dacă starea prezentă de lepădare a lui Israel a adus împăcarea națiunilor, ce va însemna primirea lui înapoi, decât viață dintre cei morți? Convertirea națională a lui Israel în timpul Necazului va avea ca rezultat viață din morți pentru lume, reînnoirea și restabilirea întregii lumi a națiunilor în Împărăția milenială. Starea prezentă de orbire a lui Israel este un act judiciar și suveran al lui Dumnezeu, însă ea nu este permanentă – în cele din urmă, „tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11.26).
Căile lui Dumnezeu sunt de nepătruns și de neînțeles. Cine a fost sfătuitorul Lui? Uneori punem la îndoială căile lui Dumnezeu și lucrările Lui suverane. Au fost scrise o mulțime de cărți în care teologii încearcă să explice aparenta contradicție dintre responsabilitatea omului și suveranitatea lui Dumnezeu. Însă, decât a încerca să explicăm totul, mai degrabă ar trebui, precum Pavel, să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu. Să medităm la suveranitatea și la înțelepciunea Lui și să ne închinăm înaintea Lui! „Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.”
B. Reynolds
Pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.
Marcu 1.35
Rugăciunea dis-de-dimineață
În Biblie sunt descrise multe momente care ne arată cum a trăit Domnul Isus pe pământ în dependență deplină de Dumnezeu și I-a slujit. Un exemplu îl găsim în Marcu 1.35.
Domnul Isus Se trezea dis-de-dimineață, când era încă foarte întuneric, ca să Se roage într-un loc pustiu. Înainte să pornească la lucrările Lui zilnice, El dorea să fie singur cu Dumnezeul Său.
Domnul Isus nu le spunea ucenicilor Săi când mergea să Se roage. În acele momente, prezența lor ar fi fost nepotrivită. Pentru Domnul Isus era important ca în acele clipe ale dimineții, în părtășie cu Tatăl Său, să nu fie deranjat de nimic, astfel încât gândurile și energia să nu-I fie solicitate de alte persoane sau probleme.
Când s-a făcut ziuă, Simon Petru și ceilalți ucenici au venit la El și I-au spus: „Toți Te caută”. Își va continua El slujba la fel ca în ziua precedentă? Nu! El primise de la Tatăl o altă lucrare. De aceea le-a spus ucenicilor Săi: „Hai să mergem în altă parte, prin orășelele învecinate, ca să predic și acolo”.
Domnul Și-a îndeplinit lucrarea nu din pură obișnuință, ci lăsându-Se condus în toate acțiunile de Dumnezeu. În fiecare zi a fost gata să slujească acolo unde dorea Tatăl Său.
Citirea Bibliei: Geneza 30.1-24 · Psalmul 17.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE VA CĂLĂUZI! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu ieşiţi cu grabă…” (Isaia 52:12).
Când ești sub presiune și ești tentat să te dai peste cap pentru a face față programului, dacă te oprești și te rogi, Îl vei auzi pe Dumnezeu spunând: „Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.”
Ce promisiune minunată! Dumnezeu merge înaintea ta ca să-ți pregătească calea, și merge înapoia ta ca să-ți corecteze greșelile și să-ți redirecționeze pașii. Când ești gata-gata s-o apuci pe un drum greșit, Cuvântul Său spune: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbele 16:9). Dacă Îi dai voie, Dumnezeu îți va anula deciziile și te va redirecționa, atunci când este necesar. Când nu ai ceea ce îți trebuie ca să duci un lucru la bun sfârșit, promisiunea Sa este aceasta: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă… vei fi numit ‘Dregător de spărturi'” (Isaia 58:11-12).
Când ai rămas fără răspunsuri și nu știi ce să faci, El te liniștește: „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Proverbele 32:8). Când povara pe care o duci este prea mare pentru tine, vei auzi glasul Domnului spunându-ți: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22). Dar pentru a auzi vocea Lui, tu trebuie să-ți faci ordine printre priorități, să sacrifici anumite lucruri și să nu pleci urechea la alte voci. Și trebuie s-o faci, deoarece nimic nu este mai important decât să știi în inima ta că Dumnezeu te călăuzește!
de Jean Koechlin
Luca 9:57-62; 10:1-9
Este uşor de afirmat: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne” (v. 57), însă Isus nu ascunde ce presupune a-L urma (vezi v. 23). Cele mai mari obstacole nu sunt pe cale, ci în inima noastră, iar pentru a ni le descoperi, Domnul examinează pe rând cele mai tainice unghere ale inimii. Plăcerea pentru confort (v. 58), anumite convenienţe, anumite afecţiuni sau obiceiuri (v. 59,61) trec uşor înaintea ascultării pe care I–o datorăm lui Hristos şi ne conduc apoi, în mod inevitabil, la regrete, la priviri înapoi şi poate, în final, chiar la o umilitoare renunţare.
În capitolul 10, Isus pune deoparte şaptezeci de lucrători cărora El Însuşi le dă avânt în secerişul Său. Le dă instrucţiuni şi îi trimite „ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” (v. 3), ei fiind chemaţi să manifeste blândeţea şi smerenia Celui care era Mielul în mijlocul aceloraşi lupi.
Astăzi, ca şi atunci, sunt puţini lucrători. Să strigăm de aceea în rugăciune către Domnul marelui seceriş (2 Tesaloniceni 3.1)! El Se va îngriji să aleagă, să pregătească şi să trimită noi slujitori; totuşi, pentru a putea cere aceasta cu râvnă şi cu dreptate, trebuie să fii gata să accepţi a fi trimis tu însuţi.
Mana Zilnica 