11 Aprilie 2021
Isus i-a spus: „Maria!”. Ea, întorcându-se, I-a spus în evreiește: „Rabuni!”, care înseamnă: „Învățătorule!”. Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»”.
Ioan 20.16,17
Această scenă mișcătoare a avut loc în prima zi a săptămânii – ziua în care Domnul Isus a înviat dintre cei morți. Ucenicii erau confuzi cu privire la lucrurile care se întâmplaseră și nu înțelegeau că Domnul trebuia să învieze și să Se întoarcă la Tatăl, de unde venise. Scriptura ne spune că „încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morți” (Ioan 20.9).
Maria Magdalena a venit la mormânt dimineața devreme. Văzând piatra dată la o parte, a alergat la Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus” (versetul 2). Petru și Ioan au alergat la mormânt și au găsit acolo fâșiile de pânză pe jos și, la o parte, înfășurat într-un loc, ștergarul care fusese pus pe capul lui. Citim că, apoi, Petru și Ioan s-au întors la ei acasă (Ioan 20.10).
Maria însă a rămas la mormânt, plângând. Isus alungase șapte demoni din ea (Luca 8.2) și ei i se iertase mult, așa că acum ea iubea mult. Maria a așteptat înaintea mormântului și a fost pe deplin răsplătită, fiindcă Isus Însuși a întâlnit-o acolo. Inima ei era deschisă pentru El, însă nu-L putea atinge acum, nu-L mai putea cunoaște potrivit cărnii (2 Corinteni 5.16), ci doar în noua relație în care El intrase ca Om înviat. Bobul de grâu căzuse la pământ și murise, iar acum aducea multă roadă. Hristos a introdus-o pe Maria, și de asemenea pe noi, în noua Sa poziție înaintea Tatălui și Dumnezeului său, ca fiind Cel Întâi-născut dintre mai mulți frați. Tatăl Său este acum Tatăl nostru și Dumnezeul Său este Dumnezeul nostru. „Pentru că și Cel care sfințește și cei sfințiți, toți sunt dintr-Unul” (Evrei 2.11).
J. Redekop
Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.
Ioan 10.17,18
Puterea divină
Domnul Isus a dezvăluit prin viața, moartea și învierea Sa puterea pe care o are ca Fiu al lui Dumnezeu.
Pe lacul Ghenezaret a poruncit furtunii: „Taci, fără gură!”. Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare. Când oamenii au adus odată mulți demonizați la El, Domnul Isus a scos duhurile rele cu un cuvânt, pentru că El este mai puternic decât diavolul. La mormântul prietenului Său care murise, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”. Acel mort a înviat și a ieșit din mormânt. În grădina Ghetsimani S-a făcut cunoscut dușmanilor Săi prin cuvintele: „Eu sunt”. Atinși de puterea Sa divină, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
Când a fost răstignit de oameni pe o cruce, Domnul Isus nu a murit din cauza efectelor acelei execuții îngrozitoare. Nimeni nu putea să-I ia viața. După ce a împlinit totul, El Și-a dat viața ca Om într-o desăvârșire divină. Ioan scrie în Evanghelia sa: „Plecându-Și capul, Și-a dat duhul” (Ioan 19.30).
După trei zile, Isus a înviat dintre cei morți. El Însuși Și-a luat viața înapoi în putere divină, pentru că moartea nu-L putea ține. Astfel a dovedit clar că este Fiul lui Dumnezeu: „Dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților, pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 1.4). Prin înviere a triumfat victoria Lui asupra puterii morții.
Citirea Bibliei: Deuteronom 25.1-10 · Galateni 3.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (2) – Fundația S.E.E.R. România
„V-aţi făcut greoi la pricepere” (Evrei 5:11)
În epistola către Evrei citim (Evrei 5:11-14): „v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”
Se pare că destinatarii acestor cuvinte aveau o problemă cu învățarea: „v-ați făcut greoi la pricepere” înseamnă că învățau cu greutate, sau: nu înțelegeau… Când vine vremea să mergi la facultate, ai nevoie să te întorci din nou în școala primară ca să înveți alfabetul? Când vine vremea să afirmi adevărul ca dascăl, nu cumva trebuie ca altcineva să-ți comunice ție adevărul? Să reținem și cuvintele: „hrana tare este pentru oamenii mari.” Sau „maturi”, nu-i așa? Cine sunt oamenii maturi? Aceia care s-au antrenat în studierea zilnică a Scripturii.
Semnul maturității spirituale nu este cât de mult înveți, ci cât pui în practică. În domeniul spiritual, opusul neștiinței nu este cunoașterea, ci ascultarea. Ascultarea de Scripturi este cheia maturității spirituale. Pe termen lung, reținem aproximativ 10% din ceea ce auzim, 50% din ceea ce vedem, și 90% din ceea ce facem!
Așadar: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).
de Jean Koechlin
Proverbe 7:1-27
Acum Înţelepciunea se întoarce spre cei pierduţi şi îşi face auzită lămurit chemarea ei de har (la fel ca în cap. 1). De astă dată se aşază pe înălţimi, în mijlocul drumurilor, la porţile oraşelor, pretutindeni pe unde trece lumea. Răspântia (v. 2) este locul de drum unde avem ocazia să schimbăm direcţia şi acolo vedem că sunt trimişi şi slujitorii împăratului din parabolă, ca să caute şi să poftească pe câţi vor găsi (Matei 22.9). Proverbe 9 ne va arăta că şi Înţelepciunea îşi are ospăţul pregătit (la fel ca Matei 22) şi că trimite invitaţii prin slujitori.
Voi, care încă mergeţi pe calea cea largă, răspundeţi acum vocii insistente care vă cheamă la răspântie! Este vocea lui Isus. El vă vrea fericiţi. El vă spune lucruri minunate, cuvinte drepte, limpezi şi adevărate, tuturor celor care-L ascultaţi (v. 6,9). El are puse deoparte comori care nu se pot compara cu aurul sau cu argintul acestei lumi şi dă moştenire „avuţii trainice„ (v. 18), „adevărate„, „bunuri viitoare” (Evrei 10.1), „o avere mai bună şi statornică” (Evrei 10.34). Cât de glorios este „ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc” (1 Corinteni 2.9; comp. cu v. 17-21)!
Mana Zilnica 