10 Aprilie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Și, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; și El Și-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților”.
Apocalipsa 1.17,18
Fiecare om va trebui să se înfățișeze înaintea Domnului Isus. Nimic nu poate împiedica acest lucru. Așteptarea plină de bucurie a creștinului este că el Îl va vedea pe Mântuitorul față în față și că va fi asemenea Lui. Cei care nu sunt născuți din nou – cei necredincioși – Îl vor vedea și ei cu siguranță pe Domnul Isus, însă nu cu bucurie. Un om nelegiuit a spus odinioară: „Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape” (Numeri 24.17). Mulți resping acum numele Mântuitorului și doresc să alunge din mintea lor evanghelia Sa binecuvântată, însă, într-o zi viitoare, orice genunchi se va pleca înaintea Lui, din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2.10,11). Acesta este decretul lui Dumnezeu și el va fi în mod sigur împlinit. „Sfatul Domnului rămâne pentru totdeauna, hotărârile inimii Sale, din generație în generație” (Psalmul 33.11).
Prin urmare, nu există nicio posibilitate ca cineva să scape de a se înfățișa înaintea lui Isus; și nu mă îndoiesc că cei care vor merge în pedeapsa veșnică își vor înălța glasurile încontinuu din acel loc de chin. Acest lucru este foarte solemn și face ca evanghelia să fie o chestiune individuală de o importanță supremă. Scriptura spune că orice genunchi, orice limbă și orice persoană vor da socoteală în ziua judecății. „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7) – aceste cuvinte arată în mod clar că toți oamenii trebuie să aibă de-a face, în mod personal, cu Domnul Isus. Acum este timpul când El oferă har, iertare și mântuire; atunci El va judeca în mod drept și va pedepsi cu o pedeapsă veșnică. Ce nebunie deci ca cineva să respingă marea Lui mântuire!
H. H. Snell
Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.
Romani 1.19,20
Marele Arhitect al universului
Dacă ținem seama de universul care ne înconjoară, descoperim în el măreția, puterea și înțelepciunea acestei Ființe infinite care a creat toate lucrurile și pe care o numim Dumnezeu. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Cine neagă existența lui Dumnezeu este numit în Biblie un nebun (Psalmul 53.1).
Într-adevăr, noi putem vedea în creație că există un Dumnezeu Atotputernic, care a planificat și a realizat creația până în cel mai mic amănunt. Dar trebuie să recunoaștem că ne este imposibil să cunoaștem cum este El și ce intenții are El cu noi. Pentru aceasta El trebuie să ni Se descopere.
Pot să vizitez un palat admirabil și să ajung la concluzia că, pentru a-l concepe și a-l executa, a trebuit să fie un arhitect genial. Dar, pentru a-l cunoaște pe acesta, caracterul său, gusturile sale, familia sa, ar fi trebuit să-l întâlnesc și să vorbesc cu el.
Aceasta este ceea ce a făcut în bunătatea Lui Marele Arhitect al universului. El n-a voit ca făptura Sa să rămână în ignoranță cu privire la ceea ce este El. Dumnezeu S-a descoperit în Biblie! Subiectul cel mai mare al Bibliei este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe acest pământ pentru a ne salva și a ne duce la Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Deuteronom 24.1-22 · Galateni 2.11-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (1 Petru 2:2)
Studiul biblic reprezintă un lucru esențial pentru creșterea ta spirituală. Profesorul Howard Hendricks scria: „Când copiii noștri erau mici, am desenat un „grafic de creștere” pe spatele unei uși de dulap. Pe măsură ce creșteau, ne rugau să-i măsurăm ca să vadă cât au crescut, și să trecem cifrele în grafic. Nu conta cât de mică era creșterea, ei săreau în sus de bucurie văzându-și progresul. Odată, după ce am măsurat-o pe una dintre fiicele mele, mi-a pus genul de întrebare pe care ți-ai dori să nu ți-o pună copiii: „Tati, de ce oamenii mari nu mai cresc?”
Cum puteam eu să-i explic faptul că oamenii mari nu se opresc din creștere – dar cresc… într-o altă direcție? Nu știu ce i-am răspuns, dar până în ziua de astăzi Domnul mă tot întreabă: „Hendricks, îmbătrânești sau crești?” Dar tu? De cât timp ești creștin? De nouă luni? De nouă ani? De treizeci și nouă de ani? De fapt, adevărata problemă nu este de cât timp ești creștin, ci cât ai crescut?
Du-te la „graficul de creștere” întocmit de Dumnezeu și măsoară-ți progresul. Asta a vrut să spună apostolul Petru când a scris (1 Petru 2:2): „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.” Așa cum un bebeluș înhață biberonul, la fel ar trebui să pui și tu mâna pe Biblie. Bebelușul are nevoie de lapte, care-i susține viața din punct de vedere fizic; iar tu ai nevoie de Scriptură ca să-ți întreții viața din punct de vedere spiritual.
Așadar, care este primul motiv pentru care trebuie să studiezi Biblia? (conchide Hendricks) – ea reprezintă mijlocul prin care dobândești creștere spirituală. E instrumentul principal prin care Dumnezeu te dezvoltă ca persoană!”
de Jean Koechlin
Proverbe 7:1-27
Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care-şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo-colo, pândindu-şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.
Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea„. Laţul „păsărarului” <adică al lui Satan> este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…” şi nu ştie.
Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău„ (Psalmul 119.9). Gândiţi-vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).
Mana Zilnica 