Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui.

Romani 3.24,25


Răscumpărarea reprezintă punctul de început al vieții și relației creștinului cu Dumnezeu. Multe și amare sunt experiențele care conduc sufletul către acest punct, însă ele nu sunt experiențele propriu-zis creștine. Răscumpărarea este în Hristos. Intrăm în toate binecuvântările ei prin credință, însă lucrarea a fost împlinită demult, păcatele noastre au fost purtate și ispășite la cruce. Apoi Dumnezeu a lucrat în conștiințele noastre și ne-a făcut să simțim nevoia de a fi curățiți. După aceea am experimentat nevoia de a fi eliberați, iar această nevoie ne-a condus și mai mult să prețuim lucrarea împlinită deja de Hristos. Acest lucru nu poate fi învățat prin experiență, deși experiența ne poate conduce către el; însă el nu poate fi învățat decât prin simpla credință în Hristos. Credința este mâna goală pe care o întindem pentru a fi umplută de El; iar adevărata credință este întotdeauna încercată, pentru că ea nu trebuie să-L aibă decât pe Domnul ca obiect.

Din acest punct de vedere nu există măsuri de credință – credința este credință; și nu există credință în Domnul Isus care să nu mântuiască. Așa cum o picătură de apă este apă la fel ca întreg oceanul Atlantic, tot așa, credința este credință – fie ea mică sau mare. Credința face ca sufletul să se sprijine în întregime pe Dumnezeu și pe ceea ce El a spus, nu pe simțăminte și pe experiențe. Fără îndoială că atunci când credința este simplă vor urma simțăminte și experiențe corecte, însă ea se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu, singura și adevărata ei temelie.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Din cauza frigului, leneșul nu ară; el va cerși la secerat, căci nu va avea nimic. Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă.

Proverbe 20.4,5



Strategia leneșului

Scriitorul francez Voltaire avea un servitor peste măsură de leneș. Într-o zi, scriitorul trebuia să plece undeva. În vremea aceea, străzile erau pline de noroi și astfel încălțămintea trebuia să fie curățită după fiecare ieșire. Servitorul a fost anunțat că stăpânul trebuia să plece, însă acesta, fiind leneș, nu a curățat încălțămintea.

— Pentru ce să vi le mai curăț, dacă peste două ore vor fi iarăși murdare?, a zis sluga.

Voltaire a încălțat cizmele, așa murdare cum erau, a plecat și nu a zis nimic, prefăcându-se că uită să lase cheia de la cămara cu alimente. Servitorul a observat și a fugit după el.

— Stăpâne, ați uitat să-mi lăsați cheia de la cămară; eu ce mănânc?

— Dragul meu, pentru ce să mănânci, dacă peste două ore vei fi la fel de flămând?

Cineva a afirmat: „Multe răutăți i-a învățat pe oameni lenea”. De omul leneș se apropie nu numai lipsa, ci și diavolul, cu patimile și ispitele lui. Când diavolul prinde pe cineva că stă degeaba, îl pune la lucru: îi dă unelte și în curând îi dă și plata. Și apoi să ne gândim la nenorocirile din multe familii. Mântuitorul a spus că, pe când dormeau oamenii, vrăjmașul a semănat neghină. Să ne lăsăm atenționați de aceste cuvinte ale Mântuitorului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GARANȚIA IERTĂRII – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne mărturisim păcatele…” (1 Ioan 1:9)


În ciuda bunelor noastre intenții și a eforturilor noastre, toți păcătuim față de legile lui Dumnezeu (vezi Romani 3:23). Așadar, ce-i de făcut? (1 Ioan 1:8-9): „Dacă zicem că n-avem păcat (refuzând să recunoaștem că suntem păcătoși), ne înşelăm singuri, şi adevărul (pe care îl prezintă Evanghelia) nu este în noi (nu locuiește în inimile noastre). Dacă ne mărturisim păcatele (de bună voie), El este credincios şi drept (loial față de propria Sa natură și față de promisiunile Sale), ca să ne ierte păcatele (va înlătura nelegiuirea) şi să ne cureţe (mereu) de orice nelegiuire (tot ce nu este în conformitate cu voia Sa; în scop, gândire și faptă)”

Când vorbim despre iertarea lui Dumnezeu, e mai bine să cunoști decât să simți. Iată cum funcționează iertarea lui Dumnezeu: conștiința păcatului duce la convingerea de păcat, și convingerea de păcat duce la mărturisirea păcatului, iar mărturisirea păcatului duce la curățarea de păcat, iar curățarea de păcat duce la încrederea în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Tu spui: „Nu mă simt vrednic de iertarea lui Dumnezeu!” Niciodată nu vei fi vrednic de ea!

Iertarea lui Dumnezeu nu se bazează pe vrednicia ta, ci pe cea a lui Hristos! În plus, Dumnezeu nu este ca părinții tăi; El nu insistă cu „să-ți fie rușine, și să fii nefericit până-ți vei învăța lecția”, înainte de a te ierta. Asta ar însemna să ai un rol în câștigarea iertării Sale. Iertarea se primește prin har și numai prin har (vezi Efeseni 2:8-9). „Har” înseamnă „dar nemeritat.” Așadar, când (pentru că) Dumnezeu te iartă, onorează-L – iertându-te pe tine însuți și mergând mai departe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 36:15-23


Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile” sunt totuşi obligate să concluzioneze: „şi n-a mai fost vindecare”, pentru că atunci când harul este dispreţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii” (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „Îi era milă de poporul Său”, devine în v. 17: „Nu a avut milă …”

În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse milă” de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale Împăraţilor, trec foarte repede peste această tristă perioadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.

Putem vedea că aceste evenimente nu ni se relatează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dumnezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pentru a satisface interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească conştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: