Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22



Separare și căutare (1)

Separarea de vasele de necinste în casa mare a creștinătății este necesară dacă cineva vrea să fie un vas curat, pregătit pentru orice lucrare bună. Apostolul ne avertizează și cu privire la pericolul ca cineva să fie preocupat prea mult cu răul și cu necesitatea separării de el. Credinciosul este îndemnat cu privire la caracterul umblării sale și la harul pe care trebuie să-l manifeste ca vas despărțit de rău. Nu trebuie să ne preocupăm doar cu partea negativă, aceea cu privire la separarea de rău, ci să menținem în egală măsură și partea pozitivă, cu privire la a urma dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu credincioșii care sunt animați de aceleași gânduri.

Este de cea mai mare importanță ca cel credincios să vegheze asupra purtării sale și să mențină o umblare practică în dreptate, călcând pe urmele lui Hristos. Este inutil să mărturisești împotriva răului și să te separi de el, dacă purtarea personală seamănă cu cea a unui necredincios. Prin urmare, apostolul îl îndeamnă pe Timotei, și pe orice credincios care dorește să facă voia Domnului, să ia aminte la ceea ce i-ar putea afecta sau chiar anula mărturia, în separarea sa față de rău.

Poftele tinereții trebuie evitate; nu doar cele lumești și carnale, ci și acele pofte caracteristice tinereții, precum încrederea în sine, ușurătatea, nerăbdarea, impetuozitatea, independența, dorința de a contrazice și de a demonstra cunoștința – de toate acestea trebuie să fugim. Toate aceste lucruri atât de naturale tinereții se pot manifesta și într-un credincios mai în vârstă și îi pot strica mărturia. Un vas spre cinste nu trebuie să fie caracterizat de aceste pofte. El trebuie să fugă de orice tendință de a ceda lor și trebuie, dimpotrivă, să manifeste sobrietate, blândețe și smerenie, lucruri care îi caracterizează pe cei care umblă cu Dumnezeu.

R. K. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea … Binefăcătorul meu și cetățuia mea, turnul meu de scăpare și Salvatorul meu!

Psalmul 144.1,2



Nunta și tornada

În luna mai 2012, în America, a avut loc o nuntă. În timpul nunții a izbucnit o tornadă. Cei doi miri au dorit să se fotografieze având în spatele lor, la o distanță de doar câțiva kilometri, tornada! În loc să fugă, cei doi au insistat să realizeze mai multe instantanee cu tornada în fundal, în pofida îngrijorării oaspeților prezenți la eveniment. Din fericire, furtuna a ocolit locul în care a fost organizată nunta.

Marele vrăjmaș al oamenilor, deci și al familiei, caută deseori să aducă furtuna neînțelegerii în viața de familie. Acel vrăjmaș (diavolul), care de la început este un ucigaș, știe importanța familiei în societate și în biserică. Și tocmai de aceea, primele lui atacuri vin în familie. Dar încrederea în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, precum și orientarea tuturor aspectelor de viață practică spre El transformă căminul într-un mic rai pe pământ. O astfel de familie stă cu spatele la tornada pe care diavolul dorește să o aducă în viața lor, dar nu pentru o fotografie, ci ca un mod de a trăi după normele lui Dumnezeu. Într-o astfel de familie, în care toți au găsit totul deplin în Isus Hristos, domnește comunicarea, colaborarea și respectul unul față de celălalt. Acolo, comunicarea se face în mod constructiv, în spiritul găsirii unui răspuns sau a unei soluții. Un astfel de cămin frumos și binecuvântat de Dumnezeu vă dorim și dumneavoastră!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU PEREGRINI (1) – Fundația SEER

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13)


 În timpul călătoriei tale spirituale prin viață, iată două sfaturi pe care să nu le uiți:

1) Cu Dumnezeu nicio experiență nu se pierde vreodată. Aceasta le include și pe cele dureroase sau dificile. Îi putem impresiona pe oameni cu calitățile noastre, dar deseori avem relații mai strânse cu ei când trecem prin încercări. Dacă dorești să motivezi pe cineva, nu-i povesti numai de realizările tale; vorbește-i și despre încercările și testele prin care ai trecut pentru a ajunge acolo. Dacă nu o faci, poți părea că nu faci parte dintre ei… De bună seamă că unele experiențe pe care eziți să le împărtășești pot fi exact ceea ce le va da de gândit. „Dacă Dumnezeu poate face lucrul acesta pentru tine, înseamnă că îl poate face și pentru mine!” Cu alte cuvinte, le vei da speranță.

2) Pentru a avea succes în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să-i slujești pe ceilalți. Să ne uităm la Iosif: el și-a folosit talentul, faima și averea pentru a hrăni lumea în timpul foametei; răsplata lui a venit la sfârșit. Când scopul tău este acela de a împlini nevoile celorlalți, întotdeauna vei fi răsplătit și vei avea un viitor. Domnul Isus nu i-a zis lui Petru să meargă să strângă mulțimile laolaltă numai ca să aibă cui predica. Nu. El a spus simplu: „Paște oile mele.” (Ioan 21:16). Pastore, dacă prea multe scaune din biserică sunt goale duminica dimineața, nu te limita la a te învinovăți sau a da vina pe oameni. Întreabă-te: „Cum este hrana? Cum este slujirea?” Câtă vreme există o foame spirituală pe care nimeni nu o poate satisface, tu ai o sarcină și o lucrare. În timp ce te gândești la aceste două sfaturi pentru peregrini, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să le facă parte din viața ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 6:16-25; 17:1-6

A-L ispiti pe Dumnezeu (v.16)înseamnă a-I cere în mod imperios, ameninţător, să pună la probă ceea ce a spus. Aceasta nu este nimic altceva decât necredinţă. La Masa, poporul a vrut să verifice că DOMNUL era într-adevăr în mijlocul lor (Exod 17.7). Domnul Isus însă nu a găsit necesar să Se arunce de pe acoperişul templului pentru a şti dacă îngerilor li s-a dat dispoziţie cu privire la El (Mat. 4.6).

Potrivit v. 7, părinţii aveau responsabilitatea să le insufle copiilor lor cuvintele Domnului. Versetul nostru, 20, ne pune înainte faptul că fiii îşi vor întreba părinţii. Astfel de întrebări sunt prevăzute în alte trei ocazii. În Exod 12.26, subiectul întrebărilor este Paştele (care este calea mântuirii?); în Exod 13.4 se pune problema despărţirii care decurge din mântuire (de ce mereu această despărţire de lume?); în sfârşit, în Iosua 4.6 se pun întrebări legate de cele douăsprezece pietre luate din Iordan şi aşezate pe pământul Canaanului (problema poziţiei cereşti a celui credincios şi a unităţii Bisericii ca trup al lui Hristos). De fiecare dată răspunsurile se referă la eliberarea al cărei subiect fusese poporul (v. 21-25).

Israel nu trebuia să cruţe nimic de la canaaniţi, nici de la dumnezeii lor. Nimic pentru a satisface spiritul războinic şi de dominaţie care animă în general naţiunile cuceritoare, pentru că Israel era un popor sfânt, consacrat pentru Domnul (v. 6)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: