Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!
Psalmul 37.4

Singurul lucru din această lume care face cu adevărat plăcere inimii lui Dumnezeu este credința care se sprijină în mod simplu pe El. Putem fi siguri de acest lucru: credința care se sprijină în mod simplu pe El este de asemenea credința care Îl poate iubi, sluji și lăuda. Dumnezeu Își găsește plăcerea în Hristos, iar scopul nostru ar trebui să fie întotdeauna acela de a-L prezenta lui Dumnezeu pe Acela în care El Își găsește plăcerea.

Hristos trebuie să fie întotdeauna subiectul închinării noastre; iar El va fi așa în măsura în care suntem călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Din nefericire însă, lucrurile stau adesea altfel; fie în adunare, fie în viața privată, starea este joasă, iar duhurile ne sunt insensibile și apăsate! Suntem preocupați cu noi înșine, nu cu Hristos. Apoi Duhul Sfânt, în loc să-Și facă adevărata lucrare, aceea de a lua din lucrurile lui Hristos și de a ni le arăta, este obligat să Se ocupe cu noi înșine, făcându-ne să ne judecăm, din cauza căilor noastre abătute.

De ce starea din strângerile noastre laolaltă este adesea atât de joasă? De ce există atâta slăbiciune și atâta sterilitate? De ce sunt cântările și rugăciunile atât de lipsite de inspirație? De ce există atât de puțină închinare adevărată? De ce atât de multă agitație și activitate fără sens? De ce sunt atât de puține lucruri în mijlocul nostru care să învioreze inima lui Dumnezeu? atât de puține lucruri pe care El le numește: „Darul Meu, pâinea Mea, pentru jertfele Mele prin foc, de mireasmă plăcută Mie”? Pentru că suntem preocupați cu eul și cu lucrurile care țin de el – nevoile noastre, slăbiciunile noastre, încercările și greutățile noastre – și Îl lipsim astfel pe Dumnezeu de pâinea jertfei Sale. Nu facem altceva decât să-L lăsăm fără ceea ce I se cuvine, fără acele lucruri pe care inima Lui plină de dragoste le dorește.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: «Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?»”
Luca 8.25

Acesta este Domnul Isus!

El este Creatorul, care poruncește și ia ființă. În același timp, El a fost smerit în viața Sa pe pământ.

El este Împăratul lui Israel de drept, anunțat de către profeți. Totuși, El nu a luptat pentru Împărăția Sa, ci S-a lăsat prins și condamnat la moartea de cruce.

El este Fiul lui Dumnezeu, care este la Tatăl în cer. Totuși, El S-a născut ca un copil în sărăcie și a fost pus într-o iesle.

El nu S-a considerat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a fost gata să ia chip de rob și să devină Om ascultător.

El poartă întreaga creație prin cuvântul puterii Sale. Dar în Ghetsimani a venit un înger și L-a întărit.

El este Alesul din zece mii și totul la El este plăcut. Dar când oamenii L-au văzut, El nu avea o înfățișare care să-L facă de dorit.

El este imaginea Dumnezeului nevăzut. Totuși, fața Saa fost desfigurată mai mult ca a oricărui om.

El este Leul din Iuda, care are putere de neînvins. În același timp, El este Mielul care a fost înjunghiat.

El este stânca veacurilor. Totuși, El a trebuit să treacă prin ape adânci.

El este Prințul vieții. Cu toate acestea, El a murit la cruce, pentru că a vrut să mântuiască oameni păcătoși.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CĂLĂUZIREA DIVINĂ

„Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10).

Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria. Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie.

Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta. Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 11.8-16

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat”. Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu”?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: