Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “octombrie 13, 2018”

13 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Israele, întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău! Pentru că ai căzut prin nelegiuirea ta. Luați cu voi cuvinte și întoarceți-vă la Domnul. Ziceți-I: „Iartă toată nelegiuirea și primește-ne cu milă și-Ți vom aduce lauda buzelor noastre”. Osea 14.1,2

Deși profeția lui Osea relatează o lungă succesiune de fapte răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, comise de poporul Israel, Dumnezeu totuși manifestă îndelungă-răbdare. El încă vorbește poporului vinovat și îl îndeamnă să se întoarcă la Cel care, în trecut, l-a binecuvântat atât de mult și care dorește în continuare să-l binecuvânteze, în ciuda fărădelegii lui. Poporul se făcuse vinovat nu doar de păcat, ci și de nelegiuire – de răzvrătire trufașă, pe față. Ce minunată este bunătatea lui Dumnezeu, care este gata să-i ierte chiar și pe cei care se fac vinovați de o astfel de nelegiuire!

El nu le cere să-I aducă daruri, ci doar le spune: „Luați cu voi cuvinte”. Tot ceea ce Dumnezeu dorește este acea expresie onestă a credinței care vine din inimă. Bineînțeles, aceasta implică mărturisirea păcatului. Omul natural nu vrea să admită că este păcătos, iar dacă încearcă să se apropie de Dumnezeu fără să-și recunoască păcatul, va descoperi că acest lucru este cu totul imposibil.

Dumnezeu poate îndepărta toată nelegiuirea, însă doar în temeiul valorii jertfei lui Hristos. Doar această jertfă ispășește păcatul. Israel va înțelege acest adevăr numai atunci când se va întoarce cu adevărat la Domnul Isus, Împăratul și Dumnezeul lui. Ce bucurie va fi în inima lor, când toată nelegiuirea le va fi îndepărtată!

Într-adevăr, când Dumnezeu îi va primi în har, ei vor aduce jertfe ale buzelor. În trecut au adus viței ca jertfă, însă fără o credință reală. În viitor, când, prin harul lui Dumnezeu, își vor pleca genunchii înaintea Răscumpărătorului lor, Domnul Isus Hristos, vor aduce o jertfă de laudă – rodul buzelor lor.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat…”
Psalmul 19.9,10

Comoara din Biblie

Un american înstărit îi lăsă nepotului său o Biblie cu următoarea scrisoare:

„Dragul meu!

Îți predau Biblia mea Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu valoarea sa de neegalat. Sper și doresc să citești zilnic din ea, căci pe fiecare pagină a acestei cărți poți găsi bogății adevărate, statornice!”

Tânărul a fost așa de dezamăgit de moștenirea unchiului său, încât a dus Biblia în magazie împreună cu alte câteva lucruri uzate și a pus-o neglijent într-un colț. Biblia rămase acolo ani de-a rândul, nebăgată în seamă și nefolosită. Dar mai târziu, când au apărut necazuri și greutăți în viața nepotului, s-a gândit și la moștenirea unchiului său. Poate, Biblia aceea veche aduce cumva bani! Astfel aduse Biblia din magazie și răsfoi în ea. Între paginile ei găsi o hârtie valoroasă, legalizată oficial, în valoare de mai multe mii de dolari. Dar el găsi și mai mult, mult mai important – el găsi la citirea acestei cărți binecuvântate comoara cea mai mare, pe care o poate obține vreodată vreun om: „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”. El L-a cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Domnul său personal. Şi aceasta a fost desigur și dorința arzătoare a unchiului său înțelept. Şi aceasta este dorința binecuvântată a lui Dumnezeu pentru noi toți, și de aceea ne îndeamnă să cercetăm Cuvântul Său, Biblia.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ UN PARTENER DE RUGĂCIUNE

„Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 18:19)

Biblia spune: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Becky Smith avea optzeci și patru de ani, iar sora ei Christine avea optzeci și doi. Din cauza vârstei, prima dintre ele orbise, iar cea de-a doua era gârbovă, așa că nu puteau merge la biserică. Cu toate acestea, biserica avea nevoie de ele. Locuiau pe Insula Lewis, aproape de coasta Scoției și un întuneric spiritual coborâse peste satul lor, Barvas. Membrii bisericii se împuținau, iar tinerii își băteau joc de credință, vorbind despre convertire ca despre ciumă. În octombrie 1949, prezbiterul Bisericii Libere din Scoția și-a chemat membrii la rugăciune. Dar ce puteau face două bătrâne aproape neputincioase, și legate de casă? – ai zice… „Foarte multe!”, și-au zis ele. Și au transformat modesta lor locuință într-o casă de rugăciune. De la ora 10:00 seara la 4:00 dimineața, două nopți pe săptămână, îl rugau pe Dumnezeu să aibă milă de oraș. După câteva luni, Becky i-a spus Christinei că Dumnezeu i-a vorbit prin următoarele cuvinte: „Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat” (Isaia 44:3). Ea l-a sfătuit pe pastor să organizeze o evanghelizare și să-l invite pe cunoscutul evanghelist Duncan Campbell să vorbească. Când Campbell a refuzat să vină, ea a insistat: „Dumnezeu spune că va veni peste două săptămâni și va predica aici pe timpul nopții.” Și s-a întâmplat exact așa! Timp de cinci săptămâni, Campbell a predicat în fiecare seară de câte patru ori unei mari mulțimi, de la orele 19, de la 22, la miezul nopții și-apoi de la 3 dimineața! S-au convertit mulți păcătoși, s-au închis baruri din lipsă de mușterii și insula Lewis a gustat prezența lui Dumnezeu… Și asta pentru că două femei s-au rugat cu credință pentru același lucru.

Deci, caută-ți și tu un partener de rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 7.1-17

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-l pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un „tip” al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec” (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi”. Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

12 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: când era Iosua lângă Ierihon, și-a ridicat ochii și s-a uitat și, iată, un om stătea înaintea lui cu sabia scoasă în mână. Și Iosua a mers la el și i-a zis: „Ești pentru noi, sau pentru vrăjmașii noștri?”.
Iosua 5.13

Fie suntem pentru Hristos, pe care lumea L-a lepădat și, în consecință, suntem împotriva lumii, fie suntem pentru lumea care L-a condamnat și astfel suntem împotriva Lui. Nu există decât pentru El sau împotriva Lui – nimic altceva. Putem căuta să fim căldicei, făcând caz de «dragostea creștină», dar nicio stare nu este mai urâtă de Hristos decât aceasta. Ce indignare stârnește, în mijlocul creștinătății, un credincios care caută să fie cu toată inima pentru Domnul și refuză să aibă vreo părtășie cu cei care-L dezonorează sau care sunt indiferenți cu privire la sfințenia și la adevărul Numelui Aceluia care a venit pe acest pământ pentru a da mărturie despre adevăr (Ioan 19.37)! Mulți sunt cei care manifestă astăzi aceeași indiferență ca Pilat, atunci când a întrebat: „Ce este adevărul?”. Oamenilor nu le pasă de adevăr. Lucrul și mai trist este că nici creștinilor nu le pasă. Unii spun: «Suntem mântuiți, ce ne mai trebuie? Ce rost are să ne batem capul cu chestiuni neesențiale?».

O, ce grav este să pui binele în loc de rău și răul în loc de bine, amărăciunea în loc de dulceață și dulceața în loc de amărăciune! Creștinilor, în general, le place acest lucru, ba, mai mult, sub pretextul dragostei creștine, răul este tolerat, iar slava lui Hristos și adevărul lui Dumnezeu sunt considerate lucruri lipsite de valoare, afară de cazul în care servesc vreunui interes personal. Nu va condamna Dumnezeu o astfel de stare? Credeți că El este indiferent, așa cum ne-ar plăcea nouă să fie sau așa cum suntem noi? Dacă lucrurile ar sta așa, El nu ar mai fi Dumnezeu. Oare nu ni se potrivesc prea bine și nouă cuvintele aspre ale lui Isaia, în starea căldicică a vremurilor noastre? „Și judecata s-a întors înapoi și dreptatea stă departe; pentru că adevărul s-a poticnit pe stradă și dreptatea nu poate să intre. Da, adevărul lipsește și cel care se depărtează de rău devine o pradă. Și Domnul a văzut și a fost rău în ochii Săi că nu era judecată” (Isaia 59.14,15).

F G Patterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!”
Eclesiastul 1.14

Încotro duce călătoria?

Un tată a mers cu copiii săi la un târg. Acolo, tinerii și bătrânii erau atrași de tot felul de lucruri, printre care de carusel și dulciuri. Imediat, copiii s-au grăbit spre carusel. După cinci ture, tatăl le-a spus: „Acum ați cheltuit toți banii. S-a meritat? Încotro a dus călătoria voastră?” Răspunsul nu a surprins deloc: „În cerc. Atrecut așa de repede!”

Este și viața noastră numai un carusel? – O întrebare bună! Desigur, fiecare vrea să aibă parte de distracție. Dar încotro ne duce viața cu toate plăcerile ei? Numai în cerc? Este doar o goană după fericire, care trece înainte ca să înceapă bine?

Indiferent că suntem conștienți sau nu: ne aflăm în călătorie spre veșnicie. Ziua în care viața noastră se va termina pe pământ, este punctul de legătură. Atunci vom intra deodată în veșnicie – și vom trăi mai departe. Acolo există numai două posibilități: Noi vom fi ori pentru totdeauna la Dumnezeu în cer, ori vom petrece veșnicia despărțiți de Dumnezeu în iad.

De aceea am face bine ca acum să oprim caruselul vieții, pentru a cugeta la întrebarea: Unde duce călătoria mea?

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a creat toate condițiile, pentru a putea ajunge la Dumnezeu. Isus Hristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. El a murit pentru  noi  și  ne  spune:  „cine  crede  în  Mine  are  viața veșnică” (Ioan 6.47).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CA DUMNEZEU SĂ LE DESCHIDĂ INIMA!

„Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte…” (Faptele Apostolilor 16:14)

     Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de cucerit pentru Hristos, pentru că ei nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar de fapt au! Fiecare dintre noi are în el un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple… și adesea El alege să te folosească pe tine pentru a umple golul din viața altcuiva. Să ne gândim la povestirea despre Lidia (Fapte 16:14-15): „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.”

Lidia nu numai că a răspuns la Evanghelie, dar ea și-a deschis și casa, pentru ca și alții să vină să audă Cuvântul.

Deci, uneori e mai ușor ca Evanghelia să ajungă la oamenii de succes. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Ei înțeleg că pentru a te bucura de succes continuu trebuie să fii deschis mereu spre schimbare. Faptul că cineva nu aparține clasei tale sociale nu trebuie să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să nu trecem ușor peste cuvintele: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…”

Datoria ta este să le spui, iar „treaba” lui Dumnezeu e să le deschidă inima! Așadar, împrăștie sămânța Cuvântului în viața lor când ți se oferă ocazia… și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 6.1-20

Într-adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult! Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem

Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin.

În starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10, 11, 12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este „parâma” care-l leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

11 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi.
Ioan 1.14

Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să sfârșesc lucrarea Lui.
Ioan 4.34

Isus este pe deplin Dumnezeu și pe deplin Om. Fiind Dumnezeu, El „a spus și a fost; El a poruncit și aceea a luat ființă” (Psalmul 33.9). Fiind Om, întreaga Lui viață pe pământ a fost trăită în supunere și în dependență.

În Nazaret, El a fost supus părinților Săi (Luca 2.51), trăind în anonimat până când Tatăl Său L-a chemat la lucrarea rânduită Lui. Supunerea Lui minunată față de Tatăl a strălucit cu putere în mijlocul manifestării faptelor Sale de putere. Când L-a înviat pe Lazăr dintre cei morți, El I-a dat credit Tatălui, spunând: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat” (Ioan 11.41). Chiar în mijlocul ucenicilor Săi, poziția Sa a fost: „Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește” (Luca 22.27).

Ce exemplu este El pentru noi! Dacă El a manifestat o astfel de dependență constantă de Tatăl, cât de mult ar trebui să căutăm noi, în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare moment, să urmăm îndrumările Lui în toate lucrurile! Așa cum ochii slujitorului sunt îndreptați către stăpânul său, sau ai copilului către părinții săi, la fel trebuie ca ochii noștri să fie ațintiți asupra Domnului. Să-I ascultăm cu supunere glasul!

De cât de multe necazuri, dureri și păcate am fi cruțați, dacă voia lui Dumnezeu ar fi cea care să reglementeze viața noastră de zi cu zi! Am trăi astfel în liniște, cu mulțumire și acceptând orice dificultate care ne este rânduită. N-am umbla după lucruri mari, ci am aștepta cu smerenie voia Domnului nostru. N-am încerca să o luăm înainte, ci am merge în urma Călăuzei noastre cerești.

Trebuie să ne ferim de independență. Scriptura ne avertizează: „Cel care crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10.12). Iar când ni se spune că suntem „păziți de puterea lui Dumnezeu” (1 Petru 1.5), să credem acest lucru cu toată inima!

J R MacDuff


SĂMÂNȚA BUNĂ

„El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfânt.”
Psalmul 68.5

Grija lui Dumnezeu

Orfanii și văduvele au stat dintotdeauna la marginea societății. Adeseori au avut de luptat cu necazuri materiale. De multe ori s-au confruntat și cu singurătatea și lipsa de afecțiune. – Astăzi putem să ajungem în aceleași stări, fără să fim neapărat orfani sau văduve. Cât de mulți oameni se simt singuri și le lipsește dragostea apropiaților lor! Şi pentru ei este valabil versetul de astăzi.

Este o mare mângâiere, că Dumnezeu în îndurarea Sa arată o atenție deosebită orfanilor și văduvelor. Deja în Legea de pe Sinai, El i-a apărat de exploatare și de sărăcire:

„Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor Eu le voi auzi strigătele” (Exod 22.22-23).

„După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea și s-o pui în cetățile tale. Atunci să vină levitul…, străinul, orfanul și văduva…, și să mănânce și să se sature…” (Deuteronom 14.28-29).

În Cuvântul Său, Dumnezeu dă orfanilor și văduvelor și promisiuni:

„Tu vii în ajutor orfanului” (Psalm 10.14).

„Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan și pe văduvă” (Psalm 146.9).

„Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei” (Proverbe 15.25).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NIMIC NU NE POATE DESPĂRȚI DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (Romani 8:35)

     Apostolul Pavel a pus întrebarea cea mare: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” Pare, dar nu e, retorică! Când nu știi de ce te iubește Dumnezeu, este ușor să te îndoiești uneori de dragostea Sa. Ai vrea să știi ce sentimente are El față de tine când te porți ca un ticălos, când ataci tot ce mișcă, când ai gânduri murdare și când limba îți este atât de ascuțită încât poate tăia o stâncă.

Te întrebi: „Ce-o crede El despre mine atunci?”

Dar când se întâmplă lucruri rele – Îi pasă lui Dumnezeu atunci?

Mă iubește în mijlocul fricii?

Este cu mine când mă pândește pericolul?

Cu alte cuvinte, „va înceta vreodată să mă iubească?”

Aceasta e marea întrebare, nu-i așa? Poate ai întrecut măsura săptămâna aceasta, sau poate ai început să bei și nu te-ai mai oprit până nu ai ajuns sub masă, sau poate afacerile te-au dus în situații în care nu ar fi trebuit să ajungi, ori L-ai blamat pe Dumnezeu pentru că te-a făcut să stai la mormântul cuiva drag la care nu erai pregătit să renunți…

Ai mers prea departe? Ai așteptat prea mult? Ai căzut prea tare? Ai fost prea nesigur? „Ne va despărţi ceva de dragostea lui Hristos?” Nu, categoric nu! Pavel ne asigură, când afirmă: „Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).

Așadar, ridică-te și întoarce-te la Dumnezeul dragostei!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 5.1-14

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care-L ascultă (v. 9).

Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire”?

Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-l face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce Îi este plăcut Domnului şi faţă de ce Îi este neplăcut.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: