Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie. 2 Corinteni 3.18

Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 2 Corinteni 4.6

Dacă ne ținem ochii ațintiți asupra Domnului Isus în slavă, primim toate resursele de la El, pentru orice nevoie a noastră. De asemenea, suntem atrași către El și, în acest proces, suntem transformați „din glorie în glorie”. Când ne aducem aminte de Domnul Isus, în prima zi a săptămânii, suntem preocupați cu „moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26). În cer nu vom mai avea nevoie de simboluri, de pâine și de vin, ci contemplarea și meditația la suferințele lui Hristos și la jertfa Lui nu se vor sfârși niciodată și vom privi neîntrerupt la gloria Domnului.

Duhul Sfânt este Agentul divin care dorește să ne învețe și să ne călăuzească (Ioan 14.26; 16.13). Dacă ne supunem Domnului, controlului, călăuzirii și autorității Sale morale, transformarea în același chip cu al Lui va avea cu siguranță loc. Din acest punct de vedere, noi, la fel ca și Pavel, suntem într-un proces continuu de schimbare. În același timp, această transformare – sau metamorfoză – este parte a planului lui Dumnezeu întocmit înainte de întemeierea lumii. Scopul lui Dumnezeu pentru noi este să devenim ca Domnul Isus – să fim transformați și făcuți asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29). Omida se transformă într-o nimfă, din care, la lumina soarelui, iese un fluture. Acest proces incredibil de complex dă mărturie despre gloria lui Dumnezeu, manifestată în natură.

Aflându-ne în noua creație, gloria Domnului din cer este reflectată asupra noastră. Ea produce ceva în noi și strălucește prin noi către alții. Dumnezeu face să strălucească în inimile noastre lumina cunoștinței gloriei Sale.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților…” 1 Timotei 5.4

Îndatorirea faţă de părinţii noştri

O creștină istorisea: „Am adus pe lume un fiu, de care m-am îngrijit cu multă dragoste. Când plângea noaptea, mă ridicam și îl linișteam. Rămâneam lângă el până adormea iarăși, cu toate că eram îngrozitor de obosită. Când se îmbolnăvea, îl duceam la doctor și îl îngrijeam jertfindu-mă. Să-l fi văzut că suferă, mă străpungea în inimă.

Când a început să meargă, am fost în apropierea lui, gata totdeauna să-l prind când se împiedica. Am adaptat pasul meu micuțelor sale picioare și mai târziu am încercat să răspund răbdătoare la multele sale întrebări de copil…

Acum sunt o văduvă de 85 de ani și memoria mă lasă. Fiul meu se enervează, pentru că îi pun de mai multe ori aceleași întrebări. La plimbare trebuie ca toată familia să se adapteze la ritmul meu. Fără baston nu mai pot merge. Trebuie să-l întreb pe fiul meu, dacă mă duce cu mașina în oraș la doctor sau la cumpărături. Îmi cade greu acest lucru, pentru că el este foarte angajat profesional. Zilele trec pentru mine foarte încet, adesea mă simt singură. Nepoții mei spun că aș fi foarte bătrână…”

Cunoaștem aceste două situații. Creatorul este Cel care a pus în inima mamei simțăminte naturale, pentru ca să sufere totul pentru copilul ei. Același Dumnezeu ne cere să le acordăm înapoi părinților noștri bătrâni sprijinul pe care noi ca și copii l-am primit de la ei.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OCROTIȚI DE SÂNGELE DOMNULUI ISUS

„Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11)

Irene Park a devenit o creștină devotată. Povestea ei este cu totul ieșită din comun. Cândva a fost o mare vrăjitoare în statul Florida, racolând fete și băieți pentru practici oculte. Ea a declarat că nu avea niciodată putere asupra copiilor ai căror părinți îi protejau prin rugăciunea în Numele Domnului Isus, pe baza meritelor sângelui răscumpărător al lui Hristos.

În zilele noastre, ocultismul și-a croit drum în sistemele de școli publice sub masca „pluralismului” și a „libertății de exprimare.”

Dacă ești părinte, trebuie să fii îngrijorat! E normal să-i dai copilului tău un telefon mobil ca să poți păstra legătura cu el. Dar cea mai puternică apărare pe care i-o poți oferi este să te rogi pentru el în Numele Domnului Isus, bazându-te pe meritele sângelui Său vărsat.

Domnul Isus l-a învins pe Satan la cruce. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Victoria Mea este și a ta, iar autoritatea Mea este și a ta – folosește-le!” Trebuie să fii conștient de existența diavolului, dar nu trebuie să te temi de el, pentru că „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Faptul că negi existența lui Satan sau că îi subestimezi puterea, îi conferă avantaj asupra ta. Însă Dumnezeu ți-a dat cheia prin care poți învinge puterea lui Satan în viața ta: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.”

Începând de astăzi, declară în mod solemn ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Făcând astfel, vei avea o viață plină de izbândă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 10.32-39; 11.1-7

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine”; noi suntem „cei care-L aşteptăm” (cap. 9.28).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: