Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după cum am primit poruncă de la Tatăl.
2 Ioan 4

M-am bucurat foarte mult, când au venit frați și au mărturisit despre adevărul tău, după cum tu umbli în adevăr. Nu am bucurie mai mare decât aceasta, ca să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
3 Ioan 3,4

Apostolul Ioan a scris aceste două scurte epistole când era aproape de sfârșitul vieții sale. Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-au fost păstrate pentru instruirea și pentru încurajarea noastră. Ele ne arată cât de prețios este pentru El ca noi să umblăm în adevărul Cuvântului Său.

„Adevărul” este o expresie vitală în aceste două epistole, apărând de cinci ori în 2 Ioan și de șase ori în 3 Ioan. În 2 Ioan, adevărul este asociat cu dragostea unii față de alții, cu binecuvântarea noastră, cu umblarea noastră și, lucru extrem de important, cu doctrina lui Hristos. Adevărul cu privire la doctrina lui Hristos este atât de important, încât doamna și copiii ei, cărora Ioan le scrie, erau îndemnați să nu primească în casa lor pe cineva care nu aducea această doctrină și nici măcar să nu-l salute. În 3 Ioan, Gaiu, destinatarul epistolei, este lăudat pentru umblarea sa în adevăr, care-l făcuse să-i primească și să-i ajute pe aceia pe care Diotref nu-i primea, ba chiar nu-i lăsa nici pe alții să-i primească.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă ne bucurăm tot mai mult să-i vedem pe copiii noștri umblând în adevăr. A umbla în adevăr înseamnă mai mult decât a cunoaște adevărul. Dumnezeu dorește ca ai Săi să refuze cu hotărâre tot ceea ce nu se potrivește cu adevărul și pe toți cei care nu aduc adevărul. A trata cu ușurătate învățătura sau a lua o poziție de neutralitate cu privire la doctrina lui Hristos sunt atitudini pe care Dumnezeu nu le poate accepta. Să umblăm în adevăr și, de asemenea, să-i ajutăm pe aceia care Îl iubesc și Îl slujesc pe Domnul nostru Isus!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.”
Maleahi 3.17

Dragoste de mamă

Pompierii încercară s-o oprească, spunându-i că este prea târziu și nimeni nu putea scăpa cu viață dintr-un asemenea pârjol. „Lăsați-mă! Lăsați-mă!” striga biata mamă și, smulgându-se din mâinile pompierilor, dispăru în flăcări… Mulțimea încremeni de groază. Va reuși oare sărmana mamă?

Mama urcă în fugă treptele pe jumătate arse, intră în locuința ei și se repezi în odăița fetiței. În mijlocul fumului și vâlvătăilor, fetița rămăsese, prin minunea lui Dumnezeu, întreagă și nevătămată. Mama o înveli cu plapuma și apucă să coboare cu ea scările, care se prăbușiră imediat în spatele ei. Casa se nărui la rândul ei și, când femeia apăru în stradă, nimănui nu-i venea să-și creadă ochilor. În nețărmurita ei bucurie, mama nu simțea câtuși de puțin durerea arsurilor.

O, dragoste de mamă! Există oare ceva mai presus de tine? Da, există! Iubirea lui Dumnezeu este mai presus decât iubirea de mamă. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9). Dumnezeu Şi-a dat Fiul, ca să ne izbăvească pe noi de judecata veșnică, de focul veșnic, de moartea veșnică, care îi așteaptă pe toți aceia care nu vor primi mântuirea prin Fiul lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRIN PUTEREA SA VEI BIRUI

„Lucrul acesta… se va face… prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6)

     Zorobabel a fost chemat să rezidească Templul. A fost o însărcinare uriașă, așa că Dumnezeu i-a zis: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor! Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? ” (Zaharia 4:6-7). Când Dumnezeu te cheamă, trebuie să știi că:

1) Va trebui să mergi de unul singur. Când Dumnezeu te folosește, oamenii presupun adesea că ești puternic și că nu ai nevoie de nimeni și de nimic. Ei nu înțeleg că tu nu ești decât un om obișnuit, care uneori este speriat de moarte și care este mai uimit de succesul propriu decât sunt ei. Și când nimeni nu te susține și nu lucrează cu tine, devii vulnerabil până la descurajare.

2) Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, altfel dai de necaz! Samson a descoperit asta pe propria lui piele: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21). Dumnezeu a făcut un pas în spate și l-a lăsat pe Samson să vadă că Domnul are putere, nu el! Deci trebuie să-ți trăiești viața conștient că depinzi de Dumnezeu.

3) Puterea lui Dumnezeu, și nu puterea ta, aduce schimbarea! Dacă aștepți ca Dumnezeu să-ți dea un echipament special, înainte de a te hotărî să intri în luptă, nu vei experimenta victoria. „Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Vei ști că ești uns cu adevărat, atunci când Dumnezeu Se folosește de un echipament mediocru pentru a face lucruri supranaturale. Lucrul acesta se întâmplă numai când spui: „Doamne, nu văd cum ai putea face lucrul acesta prin mine, dar cred că îl vei face!” Acesta este momentul în care intervine El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Filimon 1-12

În manualele şcolare, lecţiile propriu-zise sunt adesea urmate de câte un exerciţiu aplicativ. Epistola către Filimon ne face să ne gândim la aceasta. Ea nu conţine nicio revelaţie particulară, însă ne arată punerea în practică de către Pavel şi tovarăşii lui a îndemnurilor din celelalte epistole ale sale.

„Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie”, le scria el colosenilor (cap. 3.12; comp. şi v. 5 cu Efeseni 1.15). Şi tocmai în Colose locuia Filimon, om evlavios, prieten al apostolului, bogat, pentru că avea sclavi. Unul dintre ei, Onisim, după ce fugise de la el, l-a întâlnit pe Pavel, întemniţat la Roma, şi s-a întors la Dumnezeu.

Acum apostolul îl trimitea la stăpânul lui, purtând acest mesaj emoţionant. Era o acţiune contrară poruncii legii, potrivit căreia sclavul fugit nu trebuia dat înapoi stăpânului său (citiţi Deuteronom 23.15,16). Legea, în adevăr, ţinea cont de împietrirea inimii omului (comp. cu Marcu 10.5), în timp ce harul, la apostol, ţinea cont de acelaşi har care lucra şi în inima lui Filimon. Pavel cunoştea dragostea acestuia pentru toţi sfinţii (v. 5) şi dovezile pe care le dăduse (v. 7).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: